A treia cale

Decizia Curții Constituționale de ieri, 6/06/2017, a readus în discuția publică abuzul în serviciu și limita de sumă de la care se poate considera faptă penală. 

Moment prielnic nu să discut posibilele interpretări ale situației, ci să clarific lucrurile în ce mă privesc. 

În iarna acestui an, o mare mulțime de oameni a protestat zile și seri în șir pentru justiție și pentru păstrarea status quo-ului în justiție. Au reușit pentru moment ca modificările să nu fie făcute. Ulterior, acestea au urmat calea legală, a parlamentului. 

Poți striga împotriva parlametului? Sigur că poți. Dacă ești îndreptățit, e chiat indicat. Dreptul poporului la proteste nu poate fi măcar pus în discuție. Dar dacă nu ascultă, dar dacă nu se sperie, dar dacă își urmează calea lui, ce faci? 

Componența acestui parlament a rezultat în urma celor mai libere și mai corecte alegeri din România postdecembristă. Alegerile organizate de guvernul Cioloș. 

Rezultatul alegerilor indică o lipsă de preocupare a electoratului PSD & friends pentru justiție. Asta în timp ce politicienii aleși au avut ca primă preocupare justiția.

Cei interesați în mod real de menținerea status quo-ului în justiție sînt puțini, raportat la numărul electorilor. Aproximativ 600 000 de persoane, maximul prezent la proteste. 

Din aceștia, mulți, foarte mulți nu au înțeles exact ce se întîmplă. Nu în termeni juridici. Erau acolo pentru că erau și sînt împotriva PSD, fără să înțeleagă exact care sînt datele problemei. 

Fostul președinte Băsescu a turnat gaz pe foc prin intervențiile sale. Lupta părea că se dă – și chiar se dădea – împotriva lui și a lor lui. Nici o nuanță nu era acceptată, nici un adevăr rostit luat în seamă. 

De cealaltă parte a baricadei, justiția. Asta însemnînd în primul rînd procurorii, și procurorii DNA. ”DNA să vină să vă ia!” a fost un slogan care mi-a dat fiori și care m-a determinat să nu mai particip, după patru seri, la proteste. 

Aflam, de unde se putea afla, despre abuzurile procurorilor. Aflăm în continuare. Află cine vrea și are mintea suficient de deschisă către și altceva decît anticorupție. Mai precis, anticorupție, dar cum? Să știm și noi. 

Aflam, tot de unde se putea, despre amestecul inacceptabil al serviciiilor în justiție. Și nu numai. Aflam despre omniprezența lor în locuri unde nu aveau ce căuta într-un stat de drept. 

Apoi au început insinuările la adresa posturilor tv cap de coloană a protestelor. UM și altele.

Și mai erau, mai sînt încă, unii oameni, puțini, care nu erau cu nimeni. Sau erau cu grupul protestatar, dar pînă la un punct. Oameni care nu suportă PSD, din motive mai mult decît evidente, stînga cea veche, stînga dură, stînga împotriva căreia lupți permanent. Dar care, în egală măsură, nu văd cu ochi deloc buni procurorii. Cu atît mai puțin ar striga pentru ei. Pentru care ”DNA să vină să vă ia!” era aducător aminte de vremuri tulburi, ca și PSD, de altfel. De vremuri abuzive, de vremuri în care omul nu conta deloc în aritmetica strîmbă a defilărilor cu cătușe de la DNA. Oameni care știau că nu poți striga pentru procurori. Că asta, mai devreme sau mai tîrziu, va duce la lucruri rele și foarte rele, că se poate întoarce împotriva noastră.

Și care vedeau același rău în ambele părți.

În grupul din urmă m-am aflat și eu. 

 

 

 

Udrea nu, Dragnea nu. Despre cine vorbim?!

Întrebări pentru incoruptibilii de zilele din urmă:

1) Udrea are hotărîre judecătorească definitivă? 

Nu? Și atunci cum scapă? Deci, nu. Udrea nu scapă cu legea grațierii. Cum să fie cineva grațiat dacă NU are hotărîre definitivă de condamnare?! Să fie iertat de ceva despre care nu se știe sigur că ar fi comis sau nu?!

Se grațiază pedeapsa, nu fapta. 

2) Dragnea este condamnat pe legea 78/2000. Legea respectivă este exclusă de la grațiere. Deci, nu. 

Abuzul în serviciu trebuie pus în acord cu hotărîrea CCR. 

Deci? 

Conform art. 1 din Legea nr. 546/2002: “Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”. – wikipedia

Cel mai grav îmi pare faptul că președintele nu a fost în stare să articuleze o discuție pe tema grațierii (și nici altele), dezamorsînd astfel conflictul. Nu mai zic despre implicarea inițială, cînd situîndu-se de partea protestatarilor, și-a anulat funcția de mediator. 

Calde, fierbinți mulțumiri presei, care nu a explicat, ci numai amplificat subiectul, discutînd zi de zi, 24/7, despre și mai ales pe lîngă subiect. 

PS: Vă spun de la începutul nebuniei ce și cum, dar voi nu și nu! 

Ați organizat proteste frumoase, ați dovedit capacitate de reacție, ați arătat că sînteți o forță civică. Neinstruită, dar forță. Pentru asta meritați felicitări sincere. 

Pentru toți golanii care înjură în dreapta și-n stînga complet aiurea, sictir! 

Vendetta românească

Vineri seară, un prieten de Facebook postează:

Aurelian Popa: Badea si Ciuvica intr-un glas: nu vrem gratiere ca sa nu scape de puscarie oamenii lui base’.
facepalm.
#politichie

L-am întrebat dacă este adevărat, dacă oamenii aceia chiar asta spun, a confirmat.

Aici am ajuns. La același nivel cu Antena 3. Cred că l-ar lăsa și pe dom’ profesor să zacă în pușcărie, numai să o vadă pe Elena luată. Asta este marea miză. 

Atîta ură a atras femeia asta asupra ei încît nimeni nu mai stă să vadă ce este în dosarele pe care le are. La fel cum la fel de multă ură, bazată pe mult circulatele ”e bețiv, agresiv și violent, lasă că știm noi” din 2009 începînd, a strîns și președintele Băsescu. 

A vrea să faci dreptate cu ură nu e justiție, e răzbunare. 

Răzbunare la care se lucrează cu spor, din moment ce au ajuns, astăzi, foști susținători înfocați să se lepede ca de satana. 

Explicabil, de altfel. Unii prin propria existență, pusă la grea încercare și în balans cu principiile, la care se poate renunța ușor, de către unii. Alții, nefăcînd și neținînd decît cu cei cu care au fost tot timpul și pe care i-au promovat. 

Cei din urmă ar trebui ascultați, sînt oameni loiali unuia și altuia, dar sînt loiali. Ori loialitatea, ultima dată cînd m-am uitat în dicționar, era o virtute, nu un defect. 

Dar cum să ajungi la atîta nivel de ură încît să fii de acord cu, pînă mai ieri, dușmanii cei mai aprigi? Ce este ura?

Ura este un sentiment atît de puternic încît poate întuneca complet rațiunea. Ura este cea care nu-ți mai permite să discerni binele de rău. Ura stă, de altfel, la baza vendettei italiene. Acolo unde toți membrii unei familii trebuie exterminați. 

Mafia, da. Sună cunoscut, nu? Și la fel ca și la italieni, unde operațiunea Mani Pulite a sfîrșit trist și brusc, nici la noi nu va avea altă soartă. Alegerile au demonstat, oamenii sînt interesați de altceva. De ziua de mîine, de ziua de azi, de învățămînt, sănătate, transporturi, industrie, agricultură, comerț, turism. Anticorupția trebuie să existe, dar ca un segment ajutător al mersului societății, nu ca unul principal, nu ca miza vieții. Cînd este miză, nu mai este justiție și ajungem la situația italienilor din anii 90 și a noastră acum. 

Și de asta, printre altele, cîștigă alegerile un partid ca PSD. Care, împreună cu ALDE, dau măsura incompetenței, a prostiei crase de-a dreptul în ce privește gestionarea unei țări. Cînd vii la putere numai ca să-i scapi pe ai tăi, rezultatul nu poate fi altul.

Dar asta, proasta gestionare a țării, nu se discută. Se discută numai despre anticorupție, de parcă păcatul n-ar exista în natura umană. De parcă iertarea nu ar exista în creștinism. Și de parcă toți am fi oameni noi. 

Wait, wait, oameni noi? Exact, avem. Stînga românească, cea de rit nou, anticoruptă pentru că nu a avut ocazia să fie coruptă, este în ascensiune. 

Și așa ajungem iar la principii. Care pentru noi, dreapta, nu își găsesc întruparea în nimeni din politica românească de acum. Fără un vehicul politic care să le susțină, fără oameni, sîntem condamnați, vrem – nu vrem, partea bună, să luptăm pe meterezele anticorupției. Adică de nici o parte a spectrului politic. 

Precizare: Pentru că am fost întrebată de ce îl apăr pe Băsescu. Nu îl apăr, nu îl cunosc, nu am vorbit vreodată și nu am nici un motiv personal ca să îi iau apărarea președintelui Băsescu. Reacția mea este generată atît de manifestările de ură sesizate fără drept de apel la alții, cît și de încercarea de a afla dacă nu cumva spune ceva bun, transformat automat în ceva rău, prin trunchiere sau preluare tendențioasă. Dacă nu cumva are dreptate. Niciodată nu știi cu adevărat ce-a spus, dacă nu asculți. 

Pentru că eu consider că este păcat să nu beneficiem de experiența de zece ani ca președinte a lui Băsescu. Și pentru că atunci cînd a fost președinte, și-a îndeplinit mandatul așa cum a promis. 

Mostră de ”glumă” din spațiul public. Sau de încredere în justiție. Sînt, cred, sute așa: 

Asta nu e glumă. 

Cît despre americani, pînă acum stăm bine:

Întăriţi-vă instituţiile şi societatea. O Românie puternică, sănătoasă, democratică, prosperă este una în care lupta anticorupţie nu este un instrument pentru a vă bate unii cu alţii, ci este de fapt despre a face societatea să funcţioneze mai bine pentru cetăţeni. Având acestea, România devine un aliat mai bun şi un contributor mai bun. În al doilea rând, cred că trebuie să vă gândiţi înainte care este problema pe care trebuie să o rezolvaţi şi cum contribuiţi la asta. Deci sunt două lucruri: îndreptaţi-vă instituţiile şi fiţi problem-solvers (rezolvatori de probleme) – Kurt Volker, fost ambasador SUA la NATO

PSD a alocat 2% din PIB pentru NATO, ceea ce a atras laudele americanilor, în plus vorbește despre achiziționarea de rachete Patriot. 

PS: Pînă acum, aripa Macovei conduce, să zicem. 1 – 0. 

PPS: După Hotnews, nici 1000 de persoane nu au fost la protestul de aseară. 

 

Decizia CEDO: faceți pușcării!

Decizia CEDO, dată astăzi, 25 aprilie, spune că: 

Condiţiile de detenţie din penitenciarele din România contravin Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi arată o disfuncţionalitate structurală care necesită adoptarea de măsuri generale de către stat – news.ro

Prin hotărîrea pilot pe care a decis să o aplice în dosar:

CEDO cere României să implementeze măsuri care să diminueze supraaglomerarea din închisori şi să amelioreze condiţiile de detenţie. Instanţa lasă statului dreptul de a stabili ce demersuri concrete trebuie să facă pentru a rezolva problemele, precizând, însă, că, dacă statul nu poate garanta fiecărui deţinut condiţii de detenţie conforme Articolului 3 din Convenţie, atunci recomandă reducerea numărului de persoane din penitenciare.

Adică: ori faceți pușcării decente, ori ori reduceți numărul de persoane din închisori. 

Cine vrea să construiască pușcării decente? Ia să vedem. 

Ăla eu, ăla eu… Nimeni. Sigur că toată lumea nu vrea să intre în pușcărie, nicidecum să construiască alte pușcării cu condiții omenești. Pușcăria e pușcărie și politicienii noștri știu asta. De asta și fug, așa că ar fi aberant să le cerem să-și facă culcuș mai omenesc. De unde și amînarea la nesfîrșit a rezolvării problemei. 

Nu, CEDO nu spune nimic despre un T0. CEDO nu are atribuțiuni să facă asemenea recomandări, mai degrabă politice decît juridice. 

Un judecător de la curtea europeană a pomenit ordonanța 13, precizînd că a produs mișcări de stradă, dar curtea nu cere nici grațieri și nici relaxarea politicii penale. Mai mult, nu ne amendează cu mult vehiculata sumă de 80 de milioane de euro, sumă plecată dintr-o proastă interpretare a spuselor Ralucăi Prună. Video la finalul articolului, din care se poate vedea că suma aceasta este estimarea ei, a doamnei Prună, nicidecum amendă dată de CEDO. Suma a fost aiurea complet vehiculată în presă, exemplu aici

În rest, problemele sînt sistemice și repetitive, ceea ce necesită rezolvare internă de urgență. Rezolvare care este lăsată la dispoziția autorităților române.

Acum să-l vedem pe Tudorel cu foaia de parcurs promisă în dinți! 🙂

PS: Bonus! Pînă la rezolvarea situației, CEDO suspendă procesele României, aflate pe rolul ei. Decizia poate fi consultată, în limba franceză, aici

PPS: Video Raluca Prună. În care vorbește nu despre o amendă aplicată de CEDO, ci despre cît vom avea de plătit despăgubiri în situația în care tot mai multe dosare din România ajung pe masa CEDO. 

 

Mani Pulite de Dâmbovița

Dacă justiția este sau tinde să fie ce pare acum, o luptă între găști, este o luptă deja pierdută. Lupta între găști presupune inventarea a noi metode de furt, concomitent cu metode de intimidare a celor care o investighează. Asta în cazul în care aceștia din urmă nu ajung ei să se închipuie dumnezei, și să participe la furt, dintr-o poziție dominantă. 

Așa s-ar explica tăcerea deplină privindu-l pe procurorul Negulescu de la Prahova pe feed-ul meu de Facebook, așa se explică tăcerea marilor platforme de știri în ce îl privește. La fel cum dacă sau abia sînt menționate alte situații în care DNA chiar a pierdut. 

Finalul bătăliei nu poate fi altul decît cel în cazul Mani Pulite, din Italia, asemănarea extraordinară a cazurilor deteminîndu-mă să scriu despre asta.

Pe un fond infracțional preexistent al unei părți din populație, cea care a reușit să acceadă la putere după revoluția din decembrie 1989 (similar Mafiei italiene) făcînd ceea ce vrea și ce știe să facă, nu e de mirare că am ajuns aici. 

Comunismul este mafie, este un sistem perfecționat de jaf și asuprire. Comunismul românesc, cel de pînă în 1989, a dus aceste fapte la apogeu, dacă scoatem din calcul epurarea instituționalizată de tip nazist. Jaful și atitudinea absolut discreționară față de viața și bunul oamenilor era lege, urmașii celor de atunci, cei de astăzi, nu fac decît să perpetueze aceste abominabile obiceiuri

Ce este de făcut? De luat aminte din experiența italiană, în primul rînd. Justiția se înfăptuiește cu hotărîre, dar și cu discreție și cu respectarea adversarului. Ceva din înțelepciunea generalului MacArthur ar fi necesar aici, cel care spunea să nu-și umilești niciodată adversarii. Cazurile în care anumiți politicieni sînt prezentați în fața procurorilor și a justiției sînt parcă pe dos făcute, să arate ce mare și atotputernic este procurorul. 

Dacă e război, război să fie, dar dus după regulile războiului. Capitularea necondiționată nu înseamnă în nici un caz umilință, iar ăștia, corupții noștri, au și ei demnitatea lor de mari hoți, oricît am vrea nu putem spune că sînt oricine. Putem foarte bine să începem știrile cu arestarea în cazul marelui șef X, dacă începem știrile la fel și în cazul Y, diferența de statut financiar între cei doi fiind de milioane de euro. 

Mai mult, cînd anticorupția devine sport național obligatoriu, în care nici nu știi ce forțe sînt implicate măcar, șansele de reușită sînt cu atît mai mici. O țară are economie, are industrie, sănătate, învățămînt, are turism, agricultură, apărare, deloc în ultimul rînd. Că sînt proști și le pot face praf e una, că sînt corupți mai trebuie și dovedit, deja altceva. Ori pe noi, ca țară, ne interesează totul, nu numai justiția și soarta ei. 

Justiția ca răzbunare nu este justiție, iar ăsta este primul lucru care trebuie știut de cei care o înfăptuiesc cît și cei care o discută, deopotrivă. 

(Foto: nationallawjournal.com)

In contra directiei de astazi in sustinerea justitiei romane pe FB

Dezmățul economic la care s-a ajuns își are rădăcinile în ziua de 24 decembrie 1989 când Ilici a semnat decretul prin care Securitatea se desființa și personalul se integra în Armată.

Atunci s-au făcut „pierduți” mulți cunoscători ai firelor economiei și a început jaful, evident, continuat prin felul în care au fost concepute legile de către FSN. Unele chestii erau atât de izbitoare încât îmi săreau mie în ochi citind vreun rezumat în vreun ziar.

Mii, milioane de formulări care nu prevedeau pedeapsă în caz de încălcare. Cu care s-au dat tunurile. Și apoi s-a cumpărat presa și s-a format caracatița politică, aia care poa să treacă prin parlament o scutire vamală valabilă 1 zi.

Ideea confiscării extinse exprimată de MM în primul mandat Băse, cu referire la cazul Patriciu (oricum, averile nu-s toate ale cui pare că sunt) a generat oroare, MM a fost insultată oribil în practic toată presa etc.

Mihaela Luncan trebuie că e mult mai tânără dacă se enervează că politicienii sunt luați pentru fleacuri. La data când și-au făcut marile averi nu încălcau practic nici o lege și oricum faptele sunt prescrise.

Să nu uităm să menționăm că categoria profesională cea mai infiltrată cu securiști a fost cea a judecătorilor. Și foarte, foarte coruptă. Nu știu pe acte, dar dacă ar fi luat foc și acum, și în 89 vilele din celebrele stațiuni de vacanță unde dădea voie Partidul să ai a doua casă, mult mai multe urlete de judecători decât de doctori s-ar fi auzit pe la Cheia, pe la Bușteni sau pe la Rânca.

ȘI ȘTIA TOATĂ LUMEA, de-aia s-au și defecat pe ea de justiție de sus până jos, de la Bombo la satele alea întregi de handicapați și la medicii care le-au dat certificate.

Iar mulți, foarte mulți, și-au adus copiii tot în magistratură. La procurori s-a mai luptat MM să mai schimbe câte ceva, la judecători nu s-a putut.

Și în situația asta, „noi”, care vorbim pe-aici, ce facem?! Ne uităm cu entuziasm de microbiști că la Maradona n-a fost henț ci Mâna lui Dumnezeu, că LCK încalcă ea însăși spectaculos diverse, dar baremi arată voință și încearcă să mai plivească din nenorociți.

Sperăm că lupta asta despletită duce la victorie, chiar dacă până și Andreea Pora a făcut un pas spre luciditate când i-a atras LCK atenția să pondereze nuanța de amazoană despletită. Deși n-a făcut recurs în anulare la Dragnea, unde a fost ceva cu adevărat extraordinar, cum a făcut la Rarinca, dovedind că e și ea sub vremi. Și cu slăbiciuni omenești vizibile.

Zicem că Bica trebuie trimisă să taie stuf, nu să stea la plajă, deși MOMENTAN are toate drepturile civile (mvai, Stoica Ionel nu zice așa ceva, doar preia periodic articole picante adresându-se unui public care să se revolte pavlovian).

Părerea mea este că n-ar trebui deloc susținută atmosfera asta de justiție populară. Adaugă periculos la impresia de circ.

Presiunea și eforturile jurnaliștilor lucizi, cinstiți și de necancan ar trebui să fie în direcția JUDECĂTORILOR și în direcția procurorilor să vină cu chestii relevante. Dacă pot săpa dincolo de stilourile Mont Blanc și de foloasele electorale, bine, dacă nu, nu, să nu cadă în derizoriu.

Așa cum se vede acum, la MI nu va fi decât o răfuială între găști, fiindcă lipsesc schimbările alea anterioare, mici, permanente și discrete, acumularea cantitativă cum ar veni, cum lipsesc în toată societatea. Plus că, în caz de bună-credință inteligentă, o strategie minimă îți impune să nu deschizi atât de multe fronturi deodată.

My 2c.

bica-alina

 (Foto: stirilekanald.ro)

BLM. Razboi impotriva statului

BLM, Black – atenție, nu Afro-American, ci Black – Lives Matter, mișcare apărută în 2013 și ajunsă, în numai trei ani, să chestioneze candidații la președinția SUA în privința poziției adoptate față de membrii mișcării, este cea mai puternică mișcare segregaționistă și de delegitimare a statului, a legii și ordinii, pe teritoriul Statelor Unite, din timpurile prezente.

În 2013 a fost episodul Fergusson și achitarea lui George Zimmerman în procesul privind moartea lui Trayvon Martin, tînărul despre care președintele american, de culoare, Barack Obama, spunea ”If I had a son, he’d look like Trayvon Martin” și, mai mult decît atît, echivalînd contrafactual moartea unui adolescent cu moartea unui președinte, ”Trayvon Martin could have been me 35 years ago”.

Și așa a început totul. Cu scuze, aparent, cu legitimarea mișcării, de fapt. Să vedem acum, la trei ani de la apariție și în urma uciderii a cinci polițiști și a rănirii altora șapte, săptămîna trecută, la care adăugăm puternicele mișcări de protest tot ale comunității de culoare, ce spune un polițist negru despre toate acestea.

Jay Stalien:

”I have come to realize something that is still hard for me to understand to this day. The following may be a shock to some coming from an African American, but the mere fact that it may be shocking to some is prima facie evidence of the sad state of affairs that we are in as Humans.

I used to be so torn inside growing up. Here I am, a young African-American born and raised in Brooklyn, NY wanting to be a cop. I watched and lived through the crime that took place in the hood. My own black people killing others over nothing. Crack heads and heroin addicts lined the lobby of my building as I shuffled around them to make my way to our 1 bedroom apartment with 6 of us living inside. I used to be woken up in the middle of the night by the sound of gun fire, only to look outside and see that it was 2 African Americans shooting at each other.

It never sat right with me. I wanted to help my community and stop watching the blood of African Americans spilled on the street at the hands of a fellow black man. I became a cop because black lives in my community, along with ALL lives, mattered to me, and wanted to help stop the bloodshed.

As time went by in my law enforcement career, I quickly began to realize something. I remember the countless times I stood 2 inches from a young black man, around my age, laying on his back, gasping for air as blood filled his lungs. I remember them bleeding profusely with the unforgettable smell of deoxygenated dark red blood in the air, as it leaked from the bullet holes in his body on to the hot sidewalk on a summer day. I remember the countless family members who attacked me, spit on me, cursed me out, as I put up crime scene tape to cordon off the crime scene, yelling and screaming out of pain and anger at the sight of their loved ones taking their last breath. I never took it personally, I knew they were hurting. I remember the countless times I had to order new uniforms, because the ones I had on, were bloody from the blood of another black victim…of black on black crime. I remember the countless times I got back in my patrol car, distraught after having watched another black male die in front me, having to start my preliminary report something like this:

Suspect- Black/ Male, Victim-Black /Male.

I remember the countless times I canvassed the area afterwards, and asked everyone “did you see who did it”, and the popular response from the very same family members was always, “Fuck the Police, I aint no snitch, Im gonna take care of this myself. This happened every single time, every single homicide, black on black, and then my realization became clearer.

I woke up every morning, put my freshly pressed uniform on, shined my badge, functioned checked my weapon, kissed my wife and kid, and waited for my wife to say the same thing she always does before I leave, “Make sure you come back home to us”. I always replied, “I will”, but the truth was I was never sure if I would. I almost lost my life on this job, and every call, every stop, every moment that I had this uniform on, was another possibility for me to almost lose my life again. I was a target in the very community I swore to protect, the very community I wanted to help. As a matter of fact, they hated my very presence. They called me “Uncle Tom”, and “wanna be white boy”, and I couldn’t understand why. My own fellow black men and women attacking me, wishing for my death, wishing for the death of my family. I was so confused, so torn, I couldn’t understand why my own black people would turn against me, when every time they called …I was there. Every time someone died….I was there. Every time they were going through one of the worst moments in their lives…I was there. So why was I the enemy? I dove deep into that question…Why was I the enemy? Then my realization became clearer.

I spoke to members of the community and listened to some of the complaints as to why they hated cops. I then did research on the facts. I also presented facts to these members of the community, and listened to their complaints in response. This is what I learned:

Complaint: Police always targeting us, they always messing with the black man.

Fact: A city where the majority of citizens are black (Baltimore for example) …will ALWAYS have a higher rate of black people getting arrested, it will ALWAYS have a higher rate of blacks getting stopped, and will ALWAYS have a higher rate of blacks getting killed, and the reason why is because a city with those characteristics will ALWAYS have a higher rate of blacks committing crime. The statistics will follow the same trend for Asians if you go to China, for Hispanics if you go to Puerto Rico, for whites if you go to Russia, and the list goes on. It’s called Demographics

Complaint: More black people get arrested than white boys.

Fact: Black People commit a grossly disproportionate amount of crime. Data from the FBI shows that Nationwide, Blacks committed 5,173 homicides in 2014, whites committed 4,367. Chicago’s death toll is almost equal to that of both wars in Iraq and Afghanistan, combined. Chicago’s death toll from 2001–November, 26 2015 stands at 7,401. The combined total deaths during Operation Iraqi Freedom (2003-2015: 4,815) and Operation Enduring Freedom/Afghanistan (2001-2015: 3,506), total 8,321.

Complaint: Blacks are the only ones getting killed by police, or they are killed more.

Fact: As of July 2016, the breakdown of the number of US Citizens killed by Police this year is, 238 White people killed, 123 Black people killed, 79 Hispanics, 69 other/or unknown race.

Fact: Black people kill more other blacks than Police do, and there are only protest and outrage when a cop kills a black man. University of Toledo criminologist Dr. Richard R. Johnson examined the latest crime data from the FBI’s Supplementary Homicide Reports and Centers for Disease Control and found that an average of 4,472 black men were killed by other black men annually between Jan. 1, 2009, and Dec. 31, 2012. Professor Johnson’s research further concluded that 112 black men died from both justified and unjustified police-involved killings annually during this same period.

Complaint: Well we already doing a good job of killing ourselves, we don’t need the Police to do it. Besides they should know better.

The more I listened, the more I realized. The more I researched, the more I realized. I would ask questions, and would only get emotional responses & inferences based on no facts at all. The more killing I saw, the more tragedy, the more savagery, the more violence, the more loss of life of a black man at the hands of another black man….the more I realized.

I haven’t slept well in the past few nights. Heartbreak weighs me down, rage flows through my veins, and tears fills my eyes. I watched my fellow officers assassinated on live television, and the images of them laying on the ground are seared into my brain forever. I couldn’t help but wonder if it had been me, a black man, a black cop, on TV, assassinated, laying on the ground dead,..would my friends and family still think black lives mattered? Would my life have mattered? Would they make t-shirts in remembrance of me? Would they go on tv and protest violence? Would they even make a Facebook post, or share a post in reference to my death?

All of my realizations came to this conclusion. Black Lives do not matter to most black people. Only the lives that make the national news matter to them. Only the lives that are taken at the hands of cops or white people, matter. The other thousands of lives lost, the other black souls that I along with every cop, have seen taken at the hands of other blacks, do not matter. Their deaths are unnoticed, accepted as the “norm”, and swept underneath the rug by the very people who claim and post “black lives matter”. I realized that this country is full of ignorance, where an educated individual will watch the ratings-driven news media, and watch a couple YouTube video clips, and then come to the conclusion that they have all the knowledge they need to have in order to know what it feels like to have a bullet proof vest as part of your office equipment, “Stay Alive” as part of your daily to do list, and having insurance for your health insurance because of the high rate of death in your profession. They watch a couple videos and then they magically know in 2 minutes 35 seconds, how you are supposed to handle a violent encounter, which took you 6 months of Academy training, 2 – 3 months of field training, and countless years of blood, sweat, tears and broken bones experiencing violent encounters and fine tuning your execution of the Use of Force Continuum. I realized that there are even cops, COPS, duly sworn law enforcement officers, who are supposed to be decent investigators, who will publicly go on the media and call other white cops racist and KKK, based on a video clip that they watched thousands of miles away, which was filmed after the fact, based on a case where the details aren’t even known yet and the investigation hasn’t even begun. I realized that most in the African American community refuse to look at solving the bigger problem that I see and deal with every day, which is black on black crime taking hundreds of innocent black lives each year, and instead focus on the 9 questionable deaths of black men, where some were in the act of committing crimes. I realized that they value the life of a Sex Offender and Convicted Felon, [who was in the act of committing multiple felonies: felon in possession of a firearm-FELONY, brandishing and threatening a homeless man with a gun-Aggravated Assault in Florida: FELONY, who resisted officers who first tried to taze him, and WAS NOT RESTRAINED, who can be clearly seen in one of the videos raising his right shoulder, then shooting it down towards the right side of his body exactly where the firearm was located and recovered] more than the lives of the innocent cops who were assassinated in Dallas protecting the very people that hated them the most. I realized that they refuse to believe that most cops acknowledge that there are Bad cops who should have never been given a badge & gun, who are chicken shit and will shoot a cockroach if it crawls at them too fast, who never worked in the hood and may be intimidated. That most cops dread the thought of having to shoot someone, and never see the turmoil and mental anguish that a cop goes through after having to kill someone to save his own life. Instead they believe that we are all blood thirsty killers, because the media says so, even though the numbers prove otherwise. I realize that they truly feel as if the death of cops will help people realize the false narrative that Black Lives Matter, when all it will do is take their movement two steps backwards and label them domestic terrorist. I realized that some of these people, who say Black Lives Matter, are full of hate and racism. Hate for cops, because of the false narrative that more black people are targeted and killed. Racism against white people, for a tragedy that began 100’s of years ago, when most of the white people today weren’t even born yet. I realized that some in the African American community’s idea of “Justice” is the prosecution of ANY and EVERY cop or white man that kills or is believed to have killed a black man, no matter what the circumstances are. I realized the African American community refuses to look within to solve its major issues, and instead makes excuses and looks outside for solutions. I realized that a lot of people in the African American community lead with hate, instead of love. Division instead of Unity. Turmoil and rioting, instead of Peace. I realized that they have become the very entity that they claim they are fighting against.

I realized that the very reasons I became a cop, are the very reasons my own people hate me, and now in this toxic hateful racially charged political climate, I am now more likely to die,… and it is still hard for me to understand…. to this day.”

Deci nu All Black Lives Matter – ca să nu mai spunem că All Lives Matter – ci numai anumite Black Lives Matter. Cele care fac rating, cele care ocupă spațiul televiziunilor, cele care manipulează. Cele susținute de la cel mai înalt nivel al politicii americane.

Cele care seamănă și propagă ură, cele care distrug încrederea în poliție și sistemul judiciar american. Cele care, în final, proclamă dreptul unora deasupra drepturilor tuturor. Și ale căror consecințe, acum, sînt greu de anticipat.

Și toate acestea se întîmplă, repet, în al doilea mandat al unui președinte de culoare la Casa Albă, iar virulența manifestărilor în plină desfășurare cu numai șase luni înaintea alegerilor prezidențiale.

Cine va cîștiga? Ei, oricine ar fi ei, dar în nici un caz All Black Lives. Cine va pierde? Tot restul populației americane. Și după ea, posibil și restul lumii civilizate.

hc

PS: Mulțumesc Andreei Guvi pentru semnalarea postării lui Jay Stalien.

(Foto: Twitter/Hillary Clinton)

Piine sau justitie, alegeti!

Liviu Dragnea, președintele PSD, a spus astăzi, la ieșirea de la DNA:

Am toate şansele să rămân liber până la alegerile parlamentare, chiar şi cu un ritm foarte alert nu cred că se poate întâmpla altfel. Vreau să câştig alegerile. Românii la un moment dat trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar, dacă în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătuşe. Cred că până la urmă românii sunt cei care vor decide; nu o luptă împotriva justiţiei, dar o luptă pentru adevăr şi pentru bunăstare, asta ne interesează.realitatea.net

Adevăr? Care adevăr, acela că au avut o tentativă clară de lovitură de stat în 2012, pentru că nu le mai convenea lor președintele? Dar asta se întîmplă cînd, după patru ani, ești condamnat cu suspendare. Ești ca și liber, te miști în voie și, mai ales, pui în fața electoratului problema în acest mod: ce alegeți, pîine sau justiție? Pentru că asta înseamnă, de fapt, cuvintele de mai sus. Că sînt resturi, firimituri de pîine, că votanții trăiesc în continuare în condiții jalnice, unii, nu mai contează. Dragnea e hotărît să ia puterea și să dea în continuare resturi la popor.

Că poporul nu știe, în marea majoritate – votanții lor, adică – că aceste resturi sînt furate de la ei, dacă se dovedește a fi fost furt, nu mai contează. Nimeni nu i-a învățat, în toți acești ani, că de la ei se ia, din buzunarul lor, ori că li se aruncă, în cazul asistaților. Ce se ia de la alții, de la cei care muncesc și  plătesc taxe, că nu e statul fabrică de bani ca să aibă să dea tuturor.

Și cînd spun că poporul nu știe, asta înseamnă că trebuie învățat. Nimeni nu s-a ocupat în toți acești ani, din 1989 și pînă astăzi, decît cu scandaluri, nimeni nu a explicat ce înseamnă pentru om justiția, ce înseamnă anticorupția, de fapt. De unde și rezultatelor utimelor alegeri locale, de unde și stupoarea multora că au fost votați corupți.

Inclusiv a doamnei Livia Stanciu, (fost) judecător la ÎCCJ, viitor judecător la CCR, care a declarat:

„Mie nu mi se pare o normalitate să fie votaţi astfel de oameni, chiar dacă operează prezumţia de nevinovăţie în ceea ce îi priveşte, până la momentul pronunţării unei hotărâri de condamnare. (…) Ştiţi foarte bine care a fost punctul meu de vedere în ceea ce îi priveşte şi pe cei condamnaţi la pedeapsa cu suspendare condiţionată, cum era înainte, sau suspendare sub supraveghere. Îmi menţin acelaşi punct de vedere. – evz.ro

Una e că nu i se pare dînsei, care totuși nu vorbește ca un Gică de pe stradă, ci ca un judecător care s-a pronunțat în nenumărate dosare grele de corupție, și ar fi putut detalia ce vrea să spună referitor la prezumția de vinovăție, ori la cei condamnați la pedeapsa cu suspendare, cazul Dragnea, și cu totul altceva ce știe sau i se pare că știe electoratul. Sau ce i se pare Liviei Stanciu că știe electoratul. Nici măcar noțiunea de ”corupt” nu e clară electoratului, de cînd poate numi așa un politician al cărui nume îl găsește  pe buletinul de vot.

Comportamentul public al diverșilor funcționari ai statului implică și declarațiile din afara sferei de activitate, asta ar trebui să știe în primul rînd ei. Ceea ce în cazul de mai sus nu s-a întîmplat, sporind astfel confuzia electorilor.

Justiția nu se poate decredibiliza decît ea însăși, ceea ce e pe cale să se întîmple. Nimeni, dar nimeni în afara ei nu-i poate face un rău mai mare.

dragnea liviu

(Foto: mediafax.ro)

M-am luminat! Tot noi sintem prosti

Că nu l-am înțeles. Și mulți! În frunte cu președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care a înțeles la fel. Prost, ca și noi.

Geniu pustiu, președinte nepereche. Știu că-i place Eminescu. Și sper că e doar unu’ între aleși. Că mîndru-n toate cele, sigur.

Și mai că-mi vine să-l compătimesc. Am luat omul din casele și rostul lui, din tihna burgului transilvan, și l-am adus cu forța în Dealul Cotroceniului, de trebuie să facă naveta la nevastă săptămînal. Și să vorbească în crucea nopții, de la Bruxelles, că nici ăia nu-s oameni de nu respectă weekend-urile. Noroc cu salariul, pensia, călătoriile, vila de protocol și alte asemenea asociate funcției, că parcă văd că trebuia să cerem scuze că l-am deranjat.

Și pentru că, prin următoarele, s-a plasat în defensivă, semn de slăbiciune, începe să-mi fie milă. Dar nu știu de cine, mai întîi, de noi sau de el?

Eu nu sunt apropiat de această televiziune, de acest trust de presă.

Dar pentru că îl preocupă atît de tare dreptul la libera exprimare:

În acelaşi fel însă sunt ferm convins că dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sunt dintre cele mai valoroase bunuri câştigate la Revoluţia din decembrie 1989. Şi cred că oricând apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate, nu neapărat dintr-o intenţie, dintr-o abordare stângace câteodată, acest lucru trebuie atenţionat.

Aștept ca atunci cînd legea anti-defăimării va reveni în parlament, cum a declarat inițiatorul, să ne aștepte în stradă, cap de coloană. Că sigur venim. Și să-l tragă public pe Dragnea de mustață.

Declarația integrală:

Altfel, a încercat să explice ce-a vrut să spună acum două zile. Să așteptăm săptămîna viitoare explicația la ce a spus acum. Vai, mi-e rușine că am speculat, interpretat, haidi pa, las-o baltă că n-ai dres-o. ”Elvira, ce vezi tu nu-i adevărat!” ține o dată, de două ori, dar nu permanent. Că Elvira nu-i atît de tîmpită ca să nu-ntrebe pînă la urmă: dar cum e?

(Foto: paginadepolitica.ro)

O eroare de comunicare sau o uriasa eroare?

 

Dezbaterea publică, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor puterii executive şi legislative, începând cu Preşedintele şi Prim – ministrul  României, Preşedintele Senatului, parlamentari cu vocaţie de formatori de opinie şi importanţi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale conţin aprecieri  de natură a pune sub semnul precarităţii  o procedură judiciară  ce se constituie, prin lege, ca parte a procesului penal – şi anume executarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel de manifestări riscă să exceadă cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România, prezentând un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia prin deviere de la principiile statului de drept.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii îşi manifestă îngrijorarea faţă de exprimarea  publică a unor opinii în cauză, fără a distinge între actul de justiţie propriu – zis şi acţiunile autorităţii publice responsabile cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii invită reprezentanţii autorităţilor statului, instituţiile de presă şi societatea civilă, la o abordare echilibrată, lucidă şi rezonabilă a dezbaterii publice, ca semn de matură asumare a logicii democratice şi a echilibrului puterilor în stat.

Fragment din precizările președintelui CSM, judecător Mircea Aron, privind ”recentele demersuri ale puterii legislati.ve, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor de vârf ai puterii executive, respectiv Preşedintele şi Prim ministrul României, privind acţiunea, amplu prezentată şi comentată mediatic, a punerii în executare, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul cunoscut publicului sub denumirea „dosarul ICA”.

Măcar acum vă este clar, domnule președinte Klaus Iohannis, că ați depășit limitele constituționalem care prevăd separația puterilor în stat, prin declarația de ieri, calificînd drept ”banale motive administrative” hotărîrile Justiției, și vorbind despre libertatea de exprimare într-o situație care nu are absolut nimic de-a face cu aceasta? Sînteți conștient de gravitatea și consecințele celor declarate? Și dacă da, ce intenționați să faceți? Sau să ne așteptăm și la grațierea lui Dan Voiculescu, pe care să o motivați ca nefiind un act politic, ci o solidaritate între scriitori?

”Banale motive administrative”? Ați ciuruit Constituția și statul de drept. Un fleac, ne-ați ciuruit, nu?! După cum se vede din comunicatul de mai sus, nu și Justiția. Încă. Pentru că ce încredere mai prezentați de acum încolo, în condițiile în care nu știți ce înseamnă libertate de exprimare și ce înseamnă o hotărîre definitivă în Justiție? Pentru că dacă ați fi știut, presupun – vreau să mai cred, încă – că nu vorbeați exact atunci cînd ar fi trebuit să tăceți. Iar dacă intenționați să spuneți acum că a fost o eroare de comunicare, vă amintesc că și despre tentativa de lovitură de stat, din vara anului 2012, ați declarat același lucru. O eroare de comunicare!

O eroare e posibil să rămîneți în istorie, tot ce mai contează acum este cît ne vor afecta pe noi toți, românii, erorile dumneavoastră.

Iar dacă cineva mai încearcă să prostească lumea, cum procedau influencerii sau cu ce se umpluse ”hăul de potențial” înainte și imediat după alegerile prezidențiale, prezentîndu-vă erorile, lipsa de reacție și absenteismul funcțional drept delimitare de fostul președinte al țării, Traian Băsescu, să știți că e posibil să vă prostească în față și pe dumneavoastră. Iar dacă pînă acum nu ați reușit să vă dați seama, chiar reprezentați o eroare. Una uriașă, ale cărei costuri nici nu le anticipăm măcar.

Comparația, aici.

(Foto: pressalert.ro)