Referendum pe model belarus, o bataie de joc la adresa democratiei si a dreptului de a alege. Cum luptam impotriva fraudei?

Ca să nu mai consume bani, timp, energie și alte resurse pentru a ocoli măsurile de siguranță și prevenire a fraudei, USL a găsit o soluție mult mai bună: le-a eliminat din lege. Simplu. La acest referendum frauda e norma, nu abaterea de la normă.

Eliminarea din lege a măsurilor de siguranță și prevenire a fraudei nu poate fi justificată în niciun fel de USL-iști. Modificările legislative sînt făcute cu vădită rea credință și cu intenția de a elimina orice barieră legală în fața fraudării. Neîndoielnic, nu există o altă motivație decît intenția de fraudă. Atunci cînd dai o lege în care elimini sistemul de alarmă, încuietoarea de la ușă, scoți geamurile de la ferestre, intenția de furt este clară. 

 Modificări ale legii prin care USL a eliminat măsurile de siguranță și prevenire a fraudei (EVZ)

 

Listele suplimentare

Spre deosebire de varianta anterioară a legii, aşa cum fusese modificată prin OUG 103/2009, actuala formă prevede ca în procesele verbale încheiate, în fiecare secţie de votare, după numărarea voturilor să nu se mai menţioneze separat numărul persoanelor care, neaflându- se la domiciliu, votează pe listele separate.

Mai grav, procesele verbale nu vor menţiona nici câţi dintre cetăţenii arondaţi de drept la respectiva secţie de votare au votat şi câţi dintre aceştia nu s-au prezentat la vot.

Acest lucru face mai dificilă verificarea corectitudinii votului, pentru că orice discrepanţă ar putea fi explicată prin faptul că „au votat mulţi pe listele speciale”.

 

Urne mobile

În plus, nici numărul voturilor exprimate cu ajutorul urnei mobile (cetăţenii nedeplasabili, aflaţi fie la domiciliu, fie în spitale, unităţi militare sau penitenciare) nu va fi menţionat separat în procesul verbal.

Dacă adăugăm la acestea şi faptul că pe litoral vor fi înfiinţate secţii de votare în hoteluri şi restaurante, tabloul adunării şi numărării voturilor se va complica din ce în ce mai mult.

Buletinele de vot

Procesele verbale nu vor mai menţiona nici incidentele legate de buletinele de vot, cum ar fi dacă numărul de buletine găsite în urne diferă de numărul alegătorilor care figurează că au votat.

Prin eliminarea tuturor acestor rubrici din procesul verbal, este mult mai complicată verificarea corectitudinii procesului de votare sau al numărătorii, ceea ce face mai dificilă şi depunerea de contestaţii.

 

Ștampila de vot și sigiliile urnelor de vot

Una dintre cele mai mari cauze de alarmă într-o zi de vot este absenţa uneia dintre ştampilele standardizate din secţia de votare, pentru că o ştampilă uitată sau căzută pe mâna cui nu trebuie poate permite ştampilarea unor buletine în plus şi strecurarea lor în urnă.

În acest context, este îngrijorător că procesele verbale finale nu vor menţiona nici câte asemenea ştampile existau în secţia respectivă la începerea votării, nici dacă vreuna a dispărut cumva până la sfârşitul zilei. De asemenea, starea sigiliilor de pe urnele de vot nu va mai fi menţionată.

Toate aceste modificări legislative, eliminarea tuturor acestor măsuri de siguranță dovedesc reaua credință a USL-ului și intenția clară de a frauda.

Cum luptăm împotriva fraudei?

  1. Cea mai eficace modalitate este absența de la vot. Cu cît vor absenta mai mulți, cu atît eforturile de fraudă ale USL vor fi mai mari, mai disperate, mai lipsite de măsuri de precauție și deci mai vizibile și ușor de demonstrat. Cu cît prezența la vot va fi mai mică, cu atît șansele puciștilor de a obține cvorumul sînt mai mici. Astfel, scopul fraudei este anulat. Frauda este ineficientă. Dacă vor veni la vot doar 4,5 milioane de alegători (votanții USL la locale), șansele puciștilor de a scoate din mînecă 4,5 milioane de voturi sînt absolut nule. Nici chiar USL nu poate frauda atîta. Deși vor încerca. Vor încerca pînă vor ajunge să nu se mai ferească, să facă totul pe față. Cu fiecare zi care trece disperarea crește și puciștii renunță la aparențe, la formalisme, la orice precauții și disimulare. Pînă în momentul în care vor anunța public ceea ce știe toată lumea, ceea ce știu UE, US și UK: ”Numele noastre sînt Dan Voiculescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Cătălin Voicu, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu și dăm o lovitură de stat.”
  2. A doua modalitate, în ordinea eficacității, este intimidarea, este prevenția. E nevoie de observatori care să stea în secții, de oameni care să stea în afara secțiilor, cu ochii pe ce se întîmplă în fața acestora, oameni care să stea cu ochii pe orice autobuze sau microbuze care fac turism electoral. Cu cît mai mulți ochi, mai multe camere de fotografiat și de filmat vor fi ațintite asupra lor, cu cît li se vor pune mai multe întrebări, cu atîta vor fi mai puțin dispuși să fraudeze, cu atît vor pierde mai mult timp și oportunități așteptînd un momentul în care nu vor fi văzuți.
  3. A treia modalitate este documentarea. Nu are efect propriu zis asupra proporțiilor fraudei însă acestea nu pot fi cunoscute dacă frauda nu este documentată. E nevoie de mărturii, imagini, înregistrări audio și video.
Toate aceste trei modalități de luptă împotriva fraudei, boicotul, intimidarea și documentarea, sînt la îndemîna oricui. Nu trebuie decît să nu votăm, să fim atenți la ce se întîmplă în interiorul și în jurul secțiilor de vot și să avem la îndemînă o cameră foto sau/și video.

Așa cum spunea cineva care a participat ca observator la 25 de scrutinuri (în toată lumea), acest referendum nu este organizat după norme europene, ci după norme importate din Belarus sau Kazahstan. Acest referendum este o rușine europeană, este o bătaie de joc la adresa democrației și a dreptului de a alege.

PS. Oricum, este bine ca toți ce vor absenta de la vot și vor putea merge pînă la secția la care sînt arondați, să verifice seara, pe la 22.30, dacă a semnat cineva în locul lor pe lista de alegători. Dacă da, atunci cel ce este responsabil pentru lista respectivă, cel care le verifică documentele de identitate celor care se semnează pe listă, are o problemă penală serioasă și e pasibil de cîțiva ani de pușcărie.

Mai tineti minte?

Un vis urît

Totul pare ireal. Pare un episod din Tetelu sau Divertis Animat Planet. De aici și lipsa de reacție a societății civile, a elitelor, a poporului. E un vis urît din care nu se poate să nu ieșim. Mai țineți minte coșmarurile alea în care, atunci cînd ați ajuns la punctul culminant și nu mai aveți nicio șansă în fața forțelor răului, indiferent care-s alea, brusc vă dați seama că e doar un vis și tot ce trebuie să faceți e să așteptați să vă treziți? Vă aleargă o haită de cîini mari și negri, v-ați împiedicat, ați căzut jos și vă simțiți paralizați, nu vă mai puteți ridica? Nu-i nimic. Închideți ochii, vă spuneți că e doar un vis și așteptați să vă treziți.

Așa se întîmplă și acum. Toată lumea, anesteziată, speră că e doar un vis și ne vom trezi. Ceva se va întîmpla, va veni cineva de undeva și ne va salva. Va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și tot coșmarul ăsta se va încheia. Pînă atunci nu ne rămîne decît să facem, tîmp, calcule despre referendum, despre campania electorală (???), despre forțele dreptei (?????). Am să vă dau o veste proastă. Nu e un vis urît. E realitatea. Nu așteptați, că nu aveți ce aștepta. Nu va veni nimeni și nu va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și Ponta și Antonescu împreună cu USL-ul nu vor dispărea.

Lumea se mobilizează la ce?

Mi se reproșează că sînt prea dur, că demobilizez. Nu știam că lumea se mobilizează la ceva. Nu înțeleg pe cine demobilizez. Vrea cineva să facă ceva și eu mă opun? Să-mi fie cu iertare dacă jignesc cetățeni respectabili și bine intenționați, dar în afară de calcule electorale imbecile nu văd altceva. Nu înțelegeți, nu-i așa?

Prima lovitură de stat din istoria Uniunii Europene

Uniunea Europeană a înțeles. De aici și reacția de o duritate fără precedent. În toată istoria sa, Uniunea Europeană nu a avut o reacție mai dură împotriva unui stat membru. Reacția la problemele economice ale Greciei și la lipsa reformelor a fost floare la ureche, joacă de copii, în comparație cu reacția față de România cuplului Ponta-Antonescu. De ce această reacție fără precedent? Fiindcă Uniunea Europeană a realizat că se află pentru prima dată în existența ei în fața unui lovituri de stat. România este primul stat din istoria Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat. O spune presa occidentală, o spun cancelariile occidentale, o spun oficialii Uniunii Europene. Nu și românii. Care, placizi, își fac calcule electorale și se pregătesc să legitimeze lovitura de stat. Nu există democrație în afara regulilor. Nu există libertate în afara statului de drept, nu există suveranitate în afara Constituției. Legitimarea loviturii de stat se va face prin referendum, indiferent de rezultatele acestuia (fie vorba între noi, referendumul va fi o simplă formalitate care va încheia lovitura de stat, vom fi martorii tembeli și creduli ai unei fraude comparabile cu cea din 1946 – știu, așa ceva nu se poate, trăim în Europa civilizată iar Dan Voiculescu, Ponta și Antonescu sînt totuși oameni ca și noi, basically de bună credință).

Trădare națională

Putem numi trădare națională ansamblul de norme legislative, propagandă, acțiuni politice interne și atitudini diplomatice care provoacă, deliberat sau nu, pierderea anumitor drepturi sau chiar ieșirea unui stat dintr-o alianță care îi asigura independența și securitatea politică și economică, respectarea statului de drept și a drepturilor și libertăților omului,  integritatea teritorială.

Calcule electorale sau lovitură de stat?

Ce să facem, ce să facem? Păi să facem calcule electorale pe ruinele statului român, zic. Oameni buni, iertată să-mi fie insistența: trăim o lovitură de stat! Uitați-vă la Ponta, la Crin Antonescu, la Cătălin Voicu, la Andrei Marga, la Hașoti, la Dragnea, la Nicolăescu, la Mazăre, la Mihai Voicu, la Fenechiu, la Corlățean. Uitați-vă la felul în care vorbesc despre Curtea Constituțională, despre Parlament, despre Președinție, despre statul român, despre justiție, despre Uniunea Europeană, despre Germania, despre Angela Merkel, despre Comisia Europeană.

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.

Mai țineți minte?

Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora. Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Așa cum americanii și britanicii au scuza că, pînă la Reagan și Thatcher au fost rușinați de Imperiul Sovietic.

Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști?

Pe toți aceștia îi leagă același lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.

Garda veche va prelua România

Nu vă îmbătați cu apă rece. În momentul ăsta mii de oameni din vechea gardă a sistemului (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) sînt în block starturi și așteaptă să-și reia locurile în sistem. În momentul în care Crin și Ponta au puterea absolută, schimbă garda peste tot și nimeni din noua gardă (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) nu va scăpa. În momentul acela, totul e pierdut. România este condusă de Mafie și de Rusia prin intermediul a doi puțoi iresponsabili, înapoiați mintal și dezechilibrați psihic.

Un referendum corect, ca-n 46

La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul, în frunte cu Dan Voiculescu, Crin Antonescu și Victor Ponta dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Reacția populară și instituțiile statului

Instituțiile statului nu reacționează, nu au suficient curaj, dacă nu văd că poporul nu iese în stradă. Nu vă cere nimeni imposibilul. Nu vă cere să ieșiți cu pieptul gol înaintea tancurilor. Nu e cazul. În lipsa reacției populare, lovitura de stat va fi oficializată și instituțiile statului vor asista paralizate la oficializarea ei, incapabile să reacționeze.

Reprezentanții instituțiilor statului sînt și ei oameni. Și se demobilizează în momentul în care se simt singuri. E nevoie de liderii de opinie care să scoată oamenii în stradă. Hai să facem un miting. Autorizat. Dar trebuie să fie cîțiva lideri de opinie care să scoată lumea în stradă, să facă apel la oameni. Nu politicieni. Lideri de opinie. Un miting făcut pe bune. Nu pentru Băsescu. Pentru statul de drept, pentru democrație, pentru Europa. Pentru rămînerea României în lumea civilizată. Liderii de opinie să iasă în stradă, la balcon, pe scenă sau ce dracu o fi, și să vorbească, cu subiect și predicat. Vreau să văd un Liiceanu, un Pleșu, un Patapievici, un Sorin Ioniță, un Cărtărescu, un Perjovschi, un Ionuț Popescu, un Lucian Mîndruță, un Turcescu, Anca Cernea, Monica Macovei etc etc etc (mai veniți și voi cu idei). Toată lumea nemulțumită, toți liderii de opinie, toată elita. Toți. Un miting, o demonstrație care să scoată din țîțîni popor, Europă, oameni din instituțiile statului, să ți se facă pielea de găină, să ți se ridice părul pe spate.

Îmi povestea Cristi Hrițuc de mitingurile lui Băsescu din 2009 (era cu organizarea etc). ”Le știam pe dinafară și cu toate astea de fiecare dată cînd vorbea mi se făcea pielea de găină.”

Ei bine, fără asta nu se poate. Oamenii trebuie să se simtă uniți, să simtă siguranța pe care ți-o dă mulțimea, cînd te bagi unul în altul și capeți curaj și nimic nu-ți poate sta în față, cînd ai impresia (justificată) că poți trece cu pieptul gol peste tancuri. Fără asta, nici instituțiile statului, formate din oameni, nu vor avea curajul și forța să reacționeze.  Asistăm placizi la calcule electorale și analize despre construcțiile de dreapta. Nu despre asta e vorba, nu înțelegeți?

Cele 11 porunci ale Uniunii Europene

(Sorina Matei -Someone, please, call 911!) – de citit toate articolele sale de la începutul scandalului suspendării. Sorina Matei este, la ora asta, unul dintre puținii oameni lucizi.

UE cere în mod clar și fără dubii următoarele:

A. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar:

1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 38

2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41

3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă

4. Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări scopuri politice şi mai ales pentru a evita decizii judiciare.

5. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale.

6. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare.

B. Redarea încrederii:

7. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice, printr-un proces de numire transparent şi obiectiv

8.Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie: proceduri publice şi transparente şi liste deschise pentru oricine, selecţii bazate pe criterii de profesionalism şi integritate şi de palmares în domeniul luptei anti-corupţie.
9. Nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii

10.Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligaţia celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile.

11. Demisia membrilor Parlamentului care au primit decizii finale privind incompatibilitatea, conflictul de interese sau corupţie la nivel înalt

 

Bilanțul guvernării USL

Și despre asta este vorba:

(@Cristihan, comentariu pe Blogary)

– au renuntat la un ministru inainte de numirea acestuia, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Alistar)

– au schimbat 4 ministri la educatie, din cauza minciunilor si plagiatelor dovedite (Dumitrescu, Mang, Pop, Andronescu)

– au schimbat un ministru la cultura, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Diaconu)

– au schimbat si controlat direct o institutie pentru a-l salva pe Adrian Nastase (ISC)

– au intervenit in procesul de justitie impiedicand punerea in aplicare a unei decizii definitive de condamndare (AN)

– au mutat o institutie culturala in subordinea Parlamentului, cu scopul destituirii unui intelectual incomod (ICR)

– au schimbat conducerile unor institutii ale statului pe criterii politice (IICMER, arhivele statului)

– au amenintat si cenzurat reprezentanti incomozi ai mass-media (EvZ, B1, Curentul)

– au schimbat conducerea TVR fara respectarea legislatiei in vigoare, incalcand regula de reprezentare a partidelor politice

– au schimbat si intervenit in politica editoriala a stirilor TVR

– au uitat sa rezolve lucrurile reprosate guvernelor anterioare (gazele de sist, universitatea maghiara, cresterea imediata a salariilor, guvernarea fara OUG)

– au atentat la siguranta economica a statului prin intrarea in insolventa a Hidroelectrica

– au incalcat prevederi ale acordurilor de imprumut cu organismele internationale (privatizarile programate, schimbarea conducerii unor societati de stat, etc)

– au ignorat abordarea problemelor economice ale tarii, concentrandu-se exclusiv asupra luptelor politice (75% din timpul sedintelor de guvern)

– au mutat Monitorul Oficial in subordinea Guvernului dupa 150 de ani de subordonare fata de Parlament, cu scopul de a-l folosi ca instrument politic

– au desfiintat o institutie in ziua in care aceasta trebuia sa se pronunte asupra plagiatului primului ministru (CNATDCU)

– au incalcat decizii definitive ale justitiei, refuzand retragerea calitatii de parlamentar unor parlamentari declarati incompatibili (Andon, Paslaru)

– au incalcat o decizie a Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei pe plan extern, uzurpand astfel calitati oficiale

– au blocat comunicari oficiale ale sefului statului catre Uniunea Europeana (Marga)

– au emis Ordonante de Urgenta neconstitutionale prin care au blocat exercitarea puterilor CCR

– au schimbat Avocatul Poporului incalcand legislatia in vigoare si blocand posibilitatea atacarii OUG la CCR

– au schimbat presedintii Senatului si Camerei Deputatilor prin incalcarea legislatiei in vigoare

– au suspendat Presedintele Romaniei fara ca acesta sa fi incalcat grav prevederile Constitutiei

– au atentat la independenta justitiei prin atacarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a judecatorilor care l-au condamnat pe Adrian Nastase

– au mintit partenerii europeni ai Romaniei, practicand un dublu limbaj la Bruxelles si la Bucuresti (pragul la referendum)

– tergiverseaza aplicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale

– au atras avertismente externe la adresa Romaniei, fara precedent in ultimii 20 de ani

– au emis pareri jignitoare despre inalti oficiali ai unor state membre ale Uniunii Europene (Merkel)

– au emis declaratii cu tenta nationalista si izolationista ca raspuns la cerinte ale Uniunii Europene de respectare a statului de drept (Ponta, Antonescu, „nu suntem colonie”)

PS. PDL a găsit soluția. Stănișoară propune ca voturile să fie numărate ziua, că noaptea se fură. Probabil în județul domnului Stănișoară nu a ajuns electrificarea. Nu știam că soarta statului român stă în lumina soarelui ale cărei raze mîngîie duios voturile din Mehedinți.

Vlad Petreanu – România, 13 iulie, anul 1 USL

Andrei Manțog – Judecată de om prost: între elitele mincinoase și mahalaua cinstită

Locul religiei in retorica si habitudinile adeptilor noii stangi liberale

Crin Antonescu recunoștea în vara anului trecut, la școala de vară a TNL de la Mamaia, că nu e deloc bisericos. Începând de la a fi habotnic, de cele mai multe ori de ochii lumii și, până la a avea o minimă cultură religioasă, e cale lungă. Din Mamaia, liderul liberal s-a ipostaziat în rolul de președinte, la un tête-à-tête cu patriarhul. A declarat că primul lucru pe care l-ar face ca ipotetic șef de stat, ar fi să angajeze un dialog cu întâiul stătător al Bisericii Ortodoxe Române. Motivul invocat de aspirantul la cea mai înaltă demnitate este hilar: pentru că, patriarhul este liderul spiritual al națiunii. În atari circumstanțe, muntele s-ar duce la Mahomed pentru a i se prosterna la picioare. Crin Antonescu poate fi exonerat de neajunsul de a nu avea noțiuni articulate de religie sau spiritualitate, chiar cu amendamentul că a absolvit o facultate de filozofie, unde Dumnezeu era asumat până și în școala materialismului dialectic măcar ca un concept filozofic, dar îi pune sub semnul improvizației cultura civică și politică. Patriarhul este un slujitor al cultului, având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. În sens laic, este un administrator cu statut special al sistemului bugetar, regăsindu-se pe statul de funcții al Secretariatului de stat pentru culte. Niciun om politic nu l-a capacitat pe patriarh cu însușirea de lider spiritual, fapt care îl pune pe un palier sensibil egal cu ayatollahul suprem al Iranului, așa cum a făcut-o cu nonșalanță căpetenia liberalilor. Ayatollahul suprem este singurul lider spiritual  care derulează un proiect politic național, în parteneriat cu președintele laic.

În toamna anului trecut, Antonescu și-a mai nuanțat intențiile, însă a sporit confuziile cu privire la rolul patriarhului, care nu mai este liderul spiritual al întregii națiuni, ci călăuza celor “mai mulți dintre români”. Aflat în plină cataliză prezidențială, Antonescu atacă o marotă îndrăgită de politicienii fără niciun proiect pragmatic: reforma morală a poporului. Scufundată în mlaștina unei acute crize etice, ochii unsuroși ai patriei, se înalță rugători spre domn, în care identifică efigia noului mesia. Cum se va realiza acest deziderat utopic, în care corecțiile etice s-ar face după un dicteu prezidențial? Printr-un joint venture între președinte și patriarh, sub egida Academiei Române. Văduvit de cultură politică, Antonescu aduce din nou în actualitate contraproductivul model de conducere schizofrenică, inspirat din cel al republicii teocratice a Iranului, în care ayatollahul suprem își împarte sarcinile executive cu președintele laic, întru buna ocârmuire a turmei dreptcredincioșilor. Inovația în cazul de față este că în Republica Antonescu, procesul redeșteptării morale ar fi supravegheat de Academie, și nu de Gardienii Poporului, așa cum se întâmplă în Iran. Însă, indiferent cum ai pune problema, himera revirimentului moral al unui popor cu codul axiologic alterat, cu largul concurs al bisericii, nu se poate realiza decât prin instrumente contondente. Biciuirea în public, pentru fluieratul în lăcașurile de cult, ar fi cea mai blândă pedeapsă, nomenclatorul corecțiilor putând merge până la strângerea în menghină a mâinii drepte pentru furt, turtirea nasului pentru sperjur sau apostazie sau chiar câțiva pumni energici în cap pentru lobby explicit în favoarea Rusiei sau blasfemie. Pentru recidivă, pedepsele s-ar inspira din sharia, legea islamică în variantă hard, saudită: tăierea mâinii pentru efracție, a nasului pentru apostazie, lapidare pentru adulter și decapitare pentru viol sau trădare. Evul Mediu s-ar reinventa de la sine și ar găsi la curtea domnului Antonescu forme de expresie nevisate, pe care omenirea credea că le uitase în arhive.

Spre deosebire de șeful PNL, care visează să-și mântuiască neamul pe din două cu liderul spiritual al națiunii, percepția câtorva membri ai sinodului PNL cu privire la religie se reduce la o afacere de anvergură cu banii statului. Relu Fenechiu și-a făcut biserică prin Hotărâre de Guvern în cartierul de vile I.C. Brătianu din Iași. Cabinetul Tăriceanu a alocat de la bugetul de stat echivalentul sumei de 400.000 de euro, sub semnătura premierului titular, a ministrului Finanțelor și a celui al Administrației și Internelor. Afacerile spirituale ale noii stângi liberale sunt ceva mai baroce decât la o primă evaluare. Cabinetul cucernicului Cătălin a alocat din fondul său de rezervă suma de 200.000 de lei pentru înălțarea Bisericii “Sf. Iulian din Tars” și a Bisericii “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, din campusul studențesc “Tudor Vladimirescu” din târgul Ieșilor. Ctitorii lăcașurilor sunt cuviosul Vali Sălăvăstru, fostul lider al PNL Iași, finul fericitului Relu Fenechiu, eliberat de sarcină pentru corupție și fostul președinte al Camerei Deputaților, evlaviosul Bogdan Olteanu, absorbit de vraja Băncii Naționale. În peisajul sterp și profund desacralizat al noii stângi liberale europene, care alimentează mirajul unei constituții europene, fără nicio referire explicită la creștinism, cazul Antonescu este exotic. Cu asemenea liberali mimetici, personal nu-mi fac probleme că Europa este amenințată de islam. Cel puțin, nu partea de europenitate reprezentată de România. Cu asemenea liberali, proiectul politicii corecte asumat în statutul noii stângi liberale, n-are nicio șansă să contamineze România. Liberalismul de esență antonesciană se situează în afara mainstream-ului ideologic promovat de lordul John Alderdice, președintele Internaționalei Liberale. Dacă în Vest, islamului îi este asigurată notorietatea cu acordul tacit al unor complici creștini de calibru, incluzând marile trusturi media, România rămâne, iată, o țară fundamentalist ortodoxă, grație inculturii spirituale, civice și politice de care dă dovadă liderul PNL. Avertismentul lui Miloslav Vlk, arhiepiscop de Praga și primat de Boemia cu privire la pericolul islamizării Europei nu se intersectează cu România. Cabinetul Tăriceanu a avut grijă să însămânțeze biserici la tot pasul, la fel ca înaintașii săi social-democrați. Fiecare lăcaș de cult este o stavilă în fața islamului. Dacă albanezii au umplut în epoca comunistă plaja Mării Adriatice de milioane de țepușe de oțel, în care să se înfigă parașutiștii americani, care ar fi vrut să le invadeze  patria, liberalii ne umplu țara de mii de biserici, țăpărui de alungat strigoii islamului. Ca și în Evul Mediu, România lui Antonescu este pregătită să rămână filtrul Europei, păzind-o la fruntare de pericolul semilunei. Chiar dacă pentru a o păzi bine, Antonescu este pregătit să preia toate obiceiurile de casă ale semilunei, pentru buna ocârmuire și îndreptare morală a turmei dreptcredincioșilor.