Posts Tagged → Traian Basescu

Cum să faci din președinte bici

Nu trebuie decît să spui adevărul – să nu minți, adică, cu știință, mai ales – să spui și să scrii ce crezi tu, rezultatul raționamentelor tale, și să ai răbdare. Toți proștii care te-au făcut pesedistă își vor mușca limba, iar lucrurile se vor așeza exact așa cum ai spus. Și să nu ai vreo poamă de promovat, că altfel mori de foame.

Asta am făcut. Și acum:

Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier, era cît pe aci să fie linșat. 
Acum, cînd Iohannis l-a desemnat pe Tudose, și se pare că l-a preferat chiar pe Tudose, este o mișcare de geniu sau, pentru mai ponderați, ceva de care nu putea scăpa, ceva ce nu avea încotro să facă. Destinul crunt, implacabil al președintelui, zugrăvit în presa vremii. 

Ăsta este unul din modurile în care se manipulează la greu. 

Sigur că avea ce să facă. Putea încerca o altă majoritate parlamentară, avînd în vedere că moțiunea trecuse numai cu votul minorităților. Putea discuta cu Dragnea să nu facă astfel de propuneri. Putea respinge prima propunere. Putea recunoaște măcar că a mai primit o propunere de premier, cea a PMP, Siegfried Mureșan.

Putea. Putea dacă voia. Guvernul este un dezastru. Cel mai mare de după ’90 încoace. 

Șeful Cancan a devenit ministru la Cultură. Altuia i se spune ”Pițiponcul”. Altul mergea cu Hayssam la vînătoare. 

Dar poate ”președintele meu”, ”am cu adevărat președinte”, incoruptibilul de astă iarnă și chiar de acum puțină vreme are o taină, ceva secret, altceva decît bilete de tratament la băi, care l-a determinat să ceară atît de rapid un guvern. Numit și ”soluționarea crizei”. Poate a făcut chiar blat cu Dragnea, lansează timid presa bănuiala. 

Pentru că atunci cînd lucrurile nu sînt clare, la vedere, cînd  un om, cel mai sus om în statul român își încalcă singur cerințele și acceptă fără crîcnire ce i se oferă, asta se întîmplă, dă naștere la bănuieli. 

Iar bănuielile se chinuie să le înlăture băeții din hăul de potențial. Spunîndu-ne că nu avem ce face, ăsta este rezultatul  alegerilor, ăsta guvernul, cel pe care îl merităm și ne reprezintă. 

No shit! Ia întorceți-vă la ”Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier…”. Ei, cum e? 

Simplu. Fețe duble, duble comenzi. Sau nu neapărat duble comenzi, dar fețe duble sigur.

Dar cum să ajungă toți susținătorii fostului premier de la Grivco și ai porcului de la penele (nu-i de colo să reușești să-ți bați joc de Unirea cu Basarabia) la concluzia că nu mai există nimic în afară de PSD, doar ca să nu pronunți Băsescu?! Cum să minți pe față o țară, tu, președintele țării respective, spunînd că ai avut o singură propunere?!? 

Măcar aveți curajul și ieșiți în piață și spuneți-le oamenilor acelora: Plecați acasă, totul nu a fost decît o minciună. USL trăiește.

Și singurul care se luptă cu monstrul este ăl bătrîn, că vă convine sau nu. Da, bețivul, curvarul, violentul și, mai nou, penalul. Pentru că așa vreți voi să se creadă, nu pentru că așa ar și fi. 

 

 

Ziua jegoșeniei naționale

Președintele Klaus Iohannis a făcut ieri tot ce a vrut. Tot ce a vrut PSD. Mihai Tudose, cel propus de Dragnea ca prim-ministru, a fost acceptat de președinte. 

Cînd spuneam că PSD trebuie să-și asume guvernarea pînă la capăt, mă refeream la un premier integru, cum spusese președintele că dorește. 

Prea mic pentru lupte atît de mari, apoi îl acceptă fără crîcnire pe omul care a plagiat, pe cel desființat de raportul Vâlcov, în urmă cu nici două săptămîni, care a dus la căderea guvernului Grindeanu. Pe un, considerat pînă acum puțină vreme, un incompetent.

Jocurile sînt atît de încîlcite încît SRI iese cu o declarație, fără să-i fi cerut nimeni, în care afirmă că nu s-a implicat în nominalizarea premierului. 

Cum??? În ce hal am putut ajunge dacă se întîmplă așa ceva?

Fostul  președinte Băsescu acuză o mascaradă la Cotroceni. 

Băsescu, acuzat la rîndul lui infect de Orban, șeful PNL, ieri, pentru că este ”ocupat” cu problema Basarabiei. 

Cît de cîine să fii să faci asemenea afirmații? Cît de gros jegul pe tine? Cum poți face și repeta asemenea afirmații cînd nu se dusese la curve, nu se dusese să bea, cum se rosteau pe vremuri celebrele mantre, ci era prins într-un proiect de țară a cărui importanță un Orban nici măcar nu poate să o realizeze? Dar nu trebuia, pare-mi-se, să uităm.*

Ce se putea face? 

Se putea schimba majoritatea parlamentară. S-a dovedit la votul moțiunii de cenzură, fără cel al minorităților, moțiunea nu trecea. Se putea măcar încerca schimbarea majorității parlamentare. Se puteau purta discuții serioase, cum de altfel este și situația. Dar pentru toate acestea trebuia să vrei. Să ai curajul și insistența de a produce schimbări, nu tupeul și prostia să ataci colegii de aceeași presupusă parte a baricadei. 

Președintele mai putea negocia cu Dragnea numirea altcuiva. Nu că e vreunul mai bun, mai capabil decît celălalt, dar e vorba și despre imagine. 

Cu cine rămînem?

Cu PSD și PMP, cu Dragnea și cu Băsescu. Cu singurii care știu ce înseamnă putere și opoziție. Cu cel care nu își bate joc, rămas singur în jocul mare al puterii și opoziției. Restul parlamentarilor, chiar și buni sau răi de gură, sînt plătiți degeaba din banii noștri. Fac acte de prezență și, la nevoie, se presupunea că pot conta nu individual, ci la număr. Se dovedește că nu are cine juca cu ei. 

Iohannis scapă de o concurență serioasă pentru campania mandatului doi la Cotroceni, anihilînd, prin înțelegerea cu Dragnea, despre care se vorbește, posibila candidatură a lui Ponta. 

Cu ce rămînem? 

Cu senzația pregnantă că jocurile se fac departe de ochii noștri, subteran și nu neapărat corect. Cu o mascaradă.**

Ce avem de făcut?

De susținut PMP sau de făcut partid. Despre mișcare de tip Tea Party v-am vorbit deja și este, după mine, cea mai bună  soluție în momentul de față. 

PS: *Orban acum cinci ani.

„Sustin ca USL are obligatia sa demareze procedura de demitere a presedintelui, rezultata din faptul ca majoritatea zdrobitoare a populatiei vrea schimbarea lui Traian Basescu. Orice presedinte aflat in situatia lui Traian Basescu si-ar fi prezentat demisia”, a declarat fostul ministru al Transporturilor, la Realitatea TV.

„Procedura e fundamentala, o coabitare cu Traian Basescu va fi nociva, va fi un razboi permanent, in care guvernului i se vor pune permanent bete in roate”, a adaugat acesta. – ziare.com

 

*

Anunț. Și două politichii

Ne-am mutat. Ne-am mutat domeniul, vastele domenii vreau să spun, pe org. Dacă acum citiți articolul acesta, ați ajuns cu bine. Dacă nu, e mai complicat. Pentru că acolo unde se afla blogul nu poate ajunge nimeni. E pierdut în imensitatea net-ului și nu se mai întoarce niciodată. Din această cauză, a inaccesibilității, nu putem pune nici anunț că ne-am mutat aici. Cum pe rețelele sociale am anunțat deja schimbarea, rătăciților nu ne rămîne decît să le dorim orientare rapidă. 

Politici.

1. București – Chișinău

Ieri a avut loc ceea ce deputatul Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară, a numit ”Mișcarea politică a anului 2017”. Din București, a participat la Chișinău, la Congresul extraordinar al Partidului Unității Naționale (PUN), o delegație a PMP, partid care are, ca și cel gazdă, ca obiectiv Unirea Republicii Moldova cu România. Cu această ocazie s-a semnat un protocol de colaborare între PMP și PUN, colaborare care să canalizeze toate forțele unioniste de pretutindeni în vederea atingerii scopului, înlăturarea efectelor pactului sovieto-nazist Ribbentrop – Molotov, prin care României i s-a smuls o bucată de teritoriu în mod absolut samavolnic, conform intereselor celor două puteri de atunci, ajungînd să trăiască o populație românească cu aceeași limbă și cu aceeași istorie în două state separate. 

Președinte de Onoare al PUN a fost ales Traian Băsescu. Urmăriți mai jos discursul acestuia rostit cu această ocazie. 

2. București

Astăzi, partidele parlamentare se întîlnesc la Cotroceni cu președintele Klaus Iohannis în vederea înaintării propunerilor de premier. Dacă PSD are de unde alege, aproximativ 8 variante, opoziția este prinsă din nou – a cîta oară?! – pe picior greșit. Pentru că umblă vorba prin tîrg că Orban nu vrea să se întîlnească cu Băsescu și să aibă aceeași propunere. Vorba este cumva confirmată de Băsescu, care a declarat aseară că dacă PNL nu face nici o propunere, PMP își va asuma rolul de partid parlamentar și va veni cu una. 

Despre ceea ce numim criza politică de la București se va vorbi în continuare, acum numai mie îmi pare că președintele nu pare afectat de ce se întîmplă și tratează lucrurile ca normale, firești? ”O rezolv rapid, Romania e o tara stabila…”, e ca un piece of cake. Ceea ce, chiar și în condițiile date, este foarte bine, să nu dea amploare unei smardoieli de gașcă, de clan pesedist.

Iar PSD să-și asume pînă la ultima consecință actul guvernării. 

Vendetta românească

Vineri seară, un prieten de Facebook postează:

Aurelian Popa: Badea si Ciuvica intr-un glas: nu vrem gratiere ca sa nu scape de puscarie oamenii lui base’.
facepalm.
#politichie

L-am întrebat dacă este adevărat, dacă oamenii aceia chiar asta spun, a confirmat.

Aici am ajuns. La același nivel cu Antena 3. Cred că l-ar lăsa și pe dom’ profesor să zacă în pușcărie, numai să o vadă pe Elena luată. Asta este marea miză. 

Atîta ură a atras femeia asta asupra ei încît nimeni nu mai stă să vadă ce este în dosarele pe care le are. La fel cum la fel de multă ură, bazată pe mult circulatele ”e bețiv, agresiv și violent, lasă că știm noi” din 2009 începînd, a strîns și președintele Băsescu. 

A vrea să faci dreptate cu ură nu e justiție, e răzbunare. 

Răzbunare la care se lucrează cu spor, din moment ce au ajuns, astăzi, foști susținători înfocați să se lepede ca de satana. 

Explicabil, de altfel. Unii prin propria existență, pusă la grea încercare și în balans cu principiile, la care se poate renunța ușor, de către unii. Alții, nefăcînd și neținînd decît cu cei cu care au fost tot timpul și pe care i-au promovat. 

Cei din urmă ar trebui ascultați, sînt oameni loiali unuia și altuia, dar sînt loiali. Ori loialitatea, ultima dată cînd m-am uitat în dicționar, era o virtute, nu un defect. 

Dar cum să ajungi la atîta nivel de ură încît să fii de acord cu, pînă mai ieri, dușmanii cei mai aprigi? Ce este ura?

Ura este un sentiment atît de puternic încît poate întuneca complet rațiunea. Ura este cea care nu-ți mai permite să discerni binele de rău. Ura stă, de altfel, la baza vendettei italiene. Acolo unde toți membrii unei familii trebuie exterminați. 

Mafia, da. Sună cunoscut, nu? Și la fel ca și la italieni, unde operațiunea Mani Pulite a sfîrșit trist și brusc, nici la noi nu va avea altă soartă. Alegerile au demonstat, oamenii sînt interesați de altceva. De ziua de mîine, de ziua de azi, de învățămînt, sănătate, transporturi, industrie, agricultură, comerț, turism. Anticorupția trebuie să existe, dar ca un segment ajutător al mersului societății, nu ca unul principal, nu ca miza vieții. Cînd este miză, nu mai este justiție și ajungem la situația italienilor din anii 90 și a noastră acum. 

Și de asta, printre altele, cîștigă alegerile un partid ca PSD. Care, împreună cu ALDE, dau măsura incompetenței, a prostiei crase de-a dreptul în ce privește gestionarea unei țări. Cînd vii la putere numai ca să-i scapi pe ai tăi, rezultatul nu poate fi altul.

Dar asta, proasta gestionare a țării, nu se discută. Se discută numai despre anticorupție, de parcă păcatul n-ar exista în natura umană. De parcă iertarea nu ar exista în creștinism. Și de parcă toți am fi oameni noi. 

Wait, wait, oameni noi? Exact, avem. Stînga românească, cea de rit nou, anticoruptă pentru că nu a avut ocazia să fie coruptă, este în ascensiune. 

Și așa ajungem iar la principii. Care pentru noi, dreapta, nu își găsesc întruparea în nimeni din politica românească de acum. Fără un vehicul politic care să le susțină, fără oameni, sîntem condamnați, vrem – nu vrem, partea bună, să luptăm pe meterezele anticorupției. Adică de nici o parte a spectrului politic. 

Precizare: Pentru că am fost întrebată de ce îl apăr pe Băsescu. Nu îl apăr, nu îl cunosc, nu am vorbit vreodată și nu am nici un motiv personal ca să îi iau apărarea președintelui Băsescu. Reacția mea este generată atît de manifestările de ură sesizate fără drept de apel la alții, cît și de încercarea de a afla dacă nu cumva spune ceva bun, transformat automat în ceva rău, prin trunchiere sau preluare tendențioasă. Dacă nu cumva are dreptate. Niciodată nu știi cu adevărat ce-a spus, dacă nu asculți. 

Pentru că eu consider că este păcat să nu beneficiem de experiența de zece ani ca președinte a lui Băsescu. Și pentru că atunci cînd a fost președinte, și-a îndeplinit mandatul așa cum a promis. 

Mostră de ”glumă” din spațiul public. Sau de încredere în justiție. Sînt, cred, sute așa: 

Asta nu e glumă. 

Cît despre americani, pînă acum stăm bine:

Întăriţi-vă instituţiile şi societatea. O Românie puternică, sănătoasă, democratică, prosperă este una în care lupta anticorupţie nu este un instrument pentru a vă bate unii cu alţii, ci este de fapt despre a face societatea să funcţioneze mai bine pentru cetăţeni. Având acestea, România devine un aliat mai bun şi un contributor mai bun. În al doilea rând, cred că trebuie să vă gândiţi înainte care este problema pe care trebuie să o rezolvaţi şi cum contribuiţi la asta. Deci sunt două lucruri: îndreptaţi-vă instituţiile şi fiţi problem-solvers (rezolvatori de probleme) – Kurt Volker, fost ambasador SUA la NATO

PSD a alocat 2% din PIB pentru NATO, ceea ce a atras laudele americanilor, în plus vorbește despre achiziționarea de rachete Patriot. 

PS: Pînă acum, aripa Macovei conduce, să zicem. 1 – 0. 

PPS: După Hotnews, nici 1000 de persoane nu au fost la protestul de aseară. 

 

GEOPOLITRUCUL rusofon, o specie agresivă de propagandist

”GEOPOLITRUKUL rusofon, o specie agresivă de propagandist”, scrie fostul președinte Traian Băsescu pe Facebook:

Am văzut în ultima perioadă tot soiul de analişti chipurile îngrijoraţi de evoluţiile lumii ca urmare a alegerii lui Donald Trump. Desigur, cel mai ridicol dintre ei este GEOPOLITRUKUL care nu mai pridideşte a-şi revărsa fluviul de incompetenţă şi neînţelegere a lumii actuale peste ţară şi în a sugera insistent că singura soluţie este Mama Rusia.
În timp ce GEOPOLITRUKUL îşi revarsă impostura în lungi tirade pro Moscova în emisiunile televizate, „prietenul” lui Putin, preşedintele ales Donald Trump, debarcă Brigada 3 din Divizia 4 infanterie a US Army la Bremen în Germania, cu destinaţia Estul Europei. Nu mai puţin de 4400 militari şi 2200 piese de luptă blindate, începând cu tancuri Abrams, transportoare blindate Bradley, artilerie Paladin şi alte echipamente grele de luptă, vor fi dislocate in Polonia ,Ţările Baltice, România şi Bulgaria. Mai mult, Batalionul 1 al acestei brigăzi va fi dislocat la Mihail Kogălniceanu. Brigada 3 nu este orice unitate. Aceasta a fost dislocată de 4 ori în Irak şi o dată în Afganistan. În timpul acesta, GEOPOLITRUKUL încearcă să ne convingă că America lui Donald Trump va abandona ţările din Europa de Est şi le va lăsa sub influenţa lui Putin. Altfel spus, vrea să ne convingă că trebuie să ne reorientăm politica externă spre Moscova, aşa cum a făcut Igor Dodon în Republica Moldova.
Mai mult, GEOPOLITRUKUL vede dezastrul american în Siria şi implicit (după mintea lui) pierderea influenţei în Orientul Mijlociu, în condiţiile în care Rusia are de 50 ani baze militare în Siria, la Tartous şi Latakia, şi uitând că SUA au zeci de mii de militari în Irakul vecin Siriei sau în Iordania.
Alt lucru pe care nu-l observă GEOPOLITRUKUL. Pentru consolidarea poziţiei SUA în Orientul Mijlociu, Donald Trump reface complet şi consolidează, înainte de începerea mandatului, relaţia cu Israelul şi îşi manifestă ostilitatea faţă de Acordul Nuclear cu Iranul prietenos Rusiei şi Siriei. Şi aici GEOPOLITRUKUL lansează dezinformarea pierderii superiorităţii SUA în Orientul Mijlociu şi în lume în favoarea Rusiei şi Chinei.
O concluzie: Limbile Moscovei au declanşat un val de propagandă prin care încearcă să genereze neîncredere în aliaţii României, în mod deosebit în SUA, pentru a-şi vedea împlinit visul de a linge bocancii Moscovei.
Simt nevoia să-i râd în faţă GEOPOLITRUKULUI, spunându-i că eu cred în America lui Donald Trump, chiar dacă acesta nu a fost opţiunea mea electorală.
PS-Nu sunt un adversar iraţional al Rusiei, ci doar mi-aşi dori ca această ţară să respecte interesele României în regiune şi în relaţia bilaterală.

Mai mult decît atît, Traian Băsescu semnează, alături de 16 actuali sau foști lideri din Europa de Est și Centrală, o scrisoare către președintele ales al Statelor Unite ale Americii.

Din scrisoare selectez:

Under Putin, Russia’s record of militarism, wars, threats, broken treaties and false promises have made Europe a more dangerous place. Putin does not seek American greatness. As your allies, we do. When America called on us in the past, we came. We were with you in Iraq. We were with you in Afghanistan. We took risks together; sacrificed sons and daughters together. We defend our shared transatlantic security as a united front. This is what makes our Alliance powerful. When the United States stands strong, we are all stronger—together.

Nu sînt multe de comentat. Se poate întrezări, în scrisoare, o ușoară spaimă, firească, de altfel, a celor 17 de a nu fi lăsați singuri în fața pericolului rusesc. Ceea ce în statusul de Facebook, mai sus, clarifică Băsescu. NATO își extinde prezența în această zonă. Semnăturile sînt ale unor personalități marcante din acest spațiu european, spațiul cel mai încercat, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, de ocupația sovietică. Iar Băsescu este omul căruia orice i se poate pune în cîrcă, mai puțin rusofilia.

Mai mult decît atît, pentru că e necesar, cîți își mai amintesc astăzi că președintele Reagan, în primii ani la Casa Albă, îi solicita lui Gorbaciov ajutorul în caz de atac extraterestru? 🙂

Așa că stăm bine, zic. Numai snowflakeșii americani și acoliții lor de pretutindeni se zbat în propria neputință de a sabota noua administrație Trump, neinstalată încă.

PS: Paul Dragoș Aligică, Facebook:

Sa repetam – a cata oara- poate ca de data asta are mai mare succes. Vorbim iarasi de evolutiile din SUA:

Oameni care nu au inteles nimic si NU inteleg NIMIC din ce se intampla insista CHIAR SI ACUM sa se interpuna ca interpreti ai realitatii intre publicul roman si realitate. Sa repetam deci, sa repetam si sa repetam pana la satietate in numele bun simtului si profesionismului:

1. NU poti explica cititorului ceva ce tu insuti NU ai inteles. Si nici NU trebuie sa incerci sa o faci.

2. Daca esti comentator de politica externa (sau ai ambitii in acest sens) si daca „sursa” ta este exclusiv CNN, BBC, Washington Post, NYT sau orice vine dupa aceea in lantul trofic al ingurgitarii propagandei ambalate ca stire si analiza, inseamna sigur ca NU esti informat. Ceea ce faci nu este analiza, explicatie sau iluminare publica. Este carausie.

3. Daca te intrebi acum, citind lista de mai sus, care sunt alternativele sau lista complementara si rectificatoare la cele de mai sus, daca inca nu stii cum si de unde se aduna informatia, se deceleaza faptul si se construieste interpretarea echilibrata in ziua de azi, inseamna sigur ca NU ai ce cauta in linia asta de business in care pretinzi sa stii si explici lucruri pe care nu le stii si nu le intelegi.

4. Faptul ca ai citit ceva in The Economist, Slate, Huff Post, Rolling Stone, Guardian sau vizionat un clip de pe Comedy Channel NU inseamna ceea ce crezi tu ca inseamna. Si nici nu te califica sa ai o pozitie publica. Inseamna altceva. Insemna ca fie esti foarte comod, fie ca esti incompetent intelectual si nu ai capacitatea sa faci efortul necesar pentru a avea o pozitie. NU are rost sa pretinzi ca ai o pozitie -si mai mult- ca e una de formator de opinie, cand ceea ce faci este sa repeti niste meme autogratificatoare, vesele si comode.

5. Cand lucrurile sunt prea complicate, prea confuze, prea obscure nivelului nostru de informare sau capacitatii noastre de analiza, cel mai onest si util public lucru pe care il putem face este pur si simplu sa recunoastem asta. Si sa ne abtinem. Nu e o rusine. E de fapt o virtute. Nu faci nimanui un serviciu, inclusiv tie insuti, daca ocupi spatiul si timpul oamenilor pretinzand ca le explici lucruri pe care nici tu nu le intelegi.

reagan gorbaciov(Foto: Reuters/dailymail.co.uk)

Nicușor Dan vs Traian Băsescu – Established 2007

Nicușor Dan nu este un novice în ale politicii, și pentru că în ultima vreme mai multe persoane mi-au pus întrebări referitor la acest subiect, fac publice capturile de pe grupul pe care, în 2012 public încă, discuta cu mai multe persoane. Discuțiile se referă la suspendarea președintelui Traian Băsescu, în 2007, pe care Nicușor Dan o considera oportună, și la alegerile din 2009, turul II, Geoană – Băsescu, în care l-a susținut pe Geoană, ”președintele slab”. Comentarii suplimentare nu consider că mai au rost. Am mai făcut înaintea alegerilor locale, de acum patru ani și de anul acesta, iar ce am spus atunci rămîne valabil.

Precizez că la data la care am făcut capturile discuțiile erau publice. Apoi, la scurt timp după ce, probabil, s-a aflat că au intrat sub ochii cui nu trebuie, au dispărut. Nu știu dacă grupul a dispărut sau nu, dar nu a mai putut fi accesat urmînd link-ul din prima captură.

Sînt multe, vă trebuie răbdare să le citiți. Dar pentru cine dorește să se lămurească sau să-și exerseze discernămîntul, pot fi foarte utile.

Notă: nu știu cum să măresc imaginile astfel încît să poată fi citite ușor. Recomand zoom din browser.

Cum am aflat despre grup. Din comentariile de pe site-ul criticatac.ro:

nd-criticatac

2007, prima suspendare a președintelui și poziția lui Nicușor Dan față de această situație: 

Dictatura, săriți!

nd-1

25 aprilie 2007, toate nemulțumirile legate de Băsescu:

nd-02

nd-03

O poziție contrară:

nd-04

O poziție echilibrată chiar, am putea spune:

nd-06

Alte discuții:

nd-08

nd-09

Cum rezultatul referendumului este cunoscut, ajungem la alegerile din 2009 și, din nou, îl găsim pe Nicușor Dan pe baricade. Alegerile acelea în care Geoană a fost surprins mergînd la Vântu acasă, cu o seară înainte de confruntarea finală cu Băsescu:

nd-13

”În concluzie, între un președinte slab, cum Geoană se profilează a fi, și șeful unui clan în care nu crîcnește nimeni, eu prefer președintele slab.”

nd-14

Ceva Antena 3, adică despre Mircea Badea:

nd-15

Nu știu dacă paranteza ”nu avea din păcate opțiunea Remus Cernea” a fost glumă sau nu, plus, inevitabil, votul de la Paris:

nd-16

Apar în discuții Boc, cel mai ”incompetent” prim-ministru și Iohannis:

nd-19

Fapt divers, avea nevoie de o factură:

nd-020

Nicușor Dan și orele de religie, pe care le socotea necesare în școli. Devine dintr-o dată frecventabil. Nu știm dacă își menține poziția. 😀

nd-021

Un îndemn din 2007 pentru intrarea oamenilor în politică sau măcar în viața socială:

nd-022

Și, în final, un Nicușor Dan, cu un text din Dilema, nr. 364, surprinzător, împotriva comportamentului homosexual în spațiul public. Un Nicușor Dan atît de rezonabil încît ar putea fi votabil și mîine. Nu mai știu, din păcate, dacă își mai menține afirmațiile de atunci (2000, din cîte am înțeles) sau nu. Și oricum, erau de dinaintea intrării în politică sau în viața socială a comunității care, după cum se știe, schimbă multe în viața unui om. Ori chiar omul însuși. 

nd-dilema

 

 

 

Marșul pentru Unire, așa cum nu trebuie să fie

UPDATE: Băsescu a revenit privind declarația de ieri și a anunțat ”că nu consideră ilegală intervenţia jandarmilor, „având în vedere nerespectarea autorizaţiei primite de la primărie„.

Ceea ce se impunea, avînd în vedere atmosfera tensionată existentă deja.

Cîteva note:

1. Margaret Thatcher, înainte de 1989, nu dorea unificarea Germaniilor din cauza serviciilor secrete comuniste, mai precis din cauza infiltrării KGB-iste. A avut dreptate. Și noi vom avea parte de același lucru, în privința Republicii Moldova, iar provocările și mișcările neprevăzute pot veni exact de unde nu ne așteptăm.

2. Nu știu ce a spus Turcescu la B1, punctul 21 din articolul pe care îl recomand în final.

3. Ghiță a ajuns ”surprinzător” de repede la locul evenimentelor. Despre PRU puteți consulta aici un material bine documentat și foarte interesant.

4. Nu avem în Jandarmerie oameni antrenați să dezamorsese dintru început astfel de conflicte, apărute ca din senin.

5. Ce s-a întîmplat ieri și ce se întămplă încă, amplasarea corturilor și pretenția ca șefii partidelor care candidează să adopte ca ”program de țară” unirea cu Republica Moldova nu numai că nu era pe agenda manifestației, dar dăunează masiv, pusă în asemenea fel problema, însăși ideii de unire. Program de țară – de care vorbesc cei din Piața Universității – știu că are în lucru președintele, iar așa ceva nu se face nici de pe o zi pe alta și în nici un caz sub presiunea străzii.

6. Băsescu își poate dinamita singur proiectul Republica Moldova în absența unei atitudini nuanțate, în funcție de evenimente și în absența reținerii de a acuza rapid anumiți oameni din conducerea actuală. Nu ar fi prima dată cînd se comportă așa, dar ar fi păcat. Nu numai că acum nu i se iartă nimic, dar i se pun în cîrcă și toate nefăcutele, pentru încadrarea în frame-ul corespunzător. Numai asocierea cu Ghiță, chiar dacă ea nu există, și îi poate face foarte rău. Iar acum, ca și cu alte ocazii, nu mai vorbim despre persoană, ci despre un proiect foarte important.

7. Deloc lipsit de importanță, au apărut voci care aruncă, din neștiință sau dimpotrivă, chiar proiectul unionist într-un derizoriu periculos, acceptînd, de fapt, anexarea și ocupația sovietică asupra acestei părți de țară. (Atenție la paralela Băsescu – Putin, e una din cele mai des folosite.)

În rest, lucrurile s-au petrecut cum este povestit aici, ”Nu așa se face Unirea!”.

moldova

(Foto: Agerpres/Angelo Brezoianu)

Doua teme false de campanie

1) Justiția. 

Dacă Justiția este temă de campanie electorală, atunci nu mai e justiție. Justiția nu poate fi a unei grupări sau alta, nu poate aparține cuiva, e justiție și atît sau nu mai e deloc.

Cînd pe de o parte se spune peste tot că o grupare vrea să pună mîna pe DNA, în timp ce în mîinile celeilalte grupări se află o teză de doctorat, al cărei rezultat, plagiat sau nu, se ține încă secret de către candidatul PNL care deschide lista candidaților în județul Timiș, înseamnă că americanilor le plac poveștile și filmele de categoria B, dacă nu cumva chiar C.

Justiția ca temă de campanie electorală o transformă într-o unealtă de luptă politică, adică o golește de sens. Cine vine la putere se poate răzbuna pe cine dorește, preferabil pe opozanți. Sîntem, sub aparența democratică, un stat polițienesc și nimic mai mult.

2) Violențele legate de Republica Moldova.

Marșul pentru Basarabia, programat astăzi, a luat exact întorsătura nedorită de unioniști. Amendarea celor care au dorit să-l continue, pe un traseu nepermis, violențele și instalarea ulterioară a corturilor la Universitate nu fac decît să antreneze România în jocul extrem de periculos pe care îl practică rușii.

Dacă a fost provocare, atunci cineva cu IQ redus i-a răspuns pe măsură. Sau nu a fost o prostie colosală, urmează să vedem mersul lucrurilor de acum încolo.

Așa cum zile și săptămîni la rînd nu au fost amendați cei care manifestau, în 2013, în mijlocul capitalei și pe trasee importante din București împotriva exploatării de la Roșia Montană, așa se putea proceda și astăzi, dezamorsîndu-se din start conflictul. Dar cum acest lucru nu s-a întîmplat, ori cineva este atît de prost încît să ne poziționeze periculos față de și între Rusia și UE, ori este interesat chiar de așa ceva.

Republica Moldova trebuie să fie în mod real pe agenda candidaților și partidelor care s-au înscris la aceste alegeri, cu condiția să nu fie vorbe în vînt cele declarate sau scrise. Ceea ce s-a întîmplat astăzi nu face decît să ne arunce pe orbita Moscovei și a ”baletului” pe care îl promovează, exact în ajunul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova și la ceva mai mult de o lună de cele parlamentare, din România.

Două note:

a) Băsescu ar trebui să-și cumpănească bine vorbele, mai ales acum, cînd absolut toate tunurile sînt puse pe el, indiferent ce știe. Cînd marea miză a acestor alegeri este exact scoaterea definitivă a lui din joc, cu consecințe (sau cu ajutorul) în 1), și promovarea celor aflați permanent și constant împotriva lui, pe durata și după terminarea mandatului prezidențial, temperamentului vulcanic ar trebui să i se opună cumpănirea clară a lucrurilor și acțiunea în consecință.

b) În funcție de răspunsul dat astăzi celor întîmplate, vom ști dacă Dacian Cioloș este pregătit și este gata să-și asume guvernarea următoare. Și, mai ales, cum.

justitie

(Foto: nineoclock.ro)

‘Gafe’

1. ”GAFĂ URIAȘĂ în justiție: Cum a fost CONDAMNAT ‘Traian Băsescu’ la închisoare” scrie stiripesurse.ro. O fi gafă, o fi cu intenție, nimeni nu are cum să știe. Dar că trebuie să te simți foarte bine cînd citești așa ceva, de asta sînt sigură. Pe lîngă toate celelalte pe care le ai pe cap.

traian-basescu

Știrea am găsit-o și pe b1.ro, preluată de pe news.ro.

Mai exact, Judecătorii Curţii de Apel Constanţa, Ciprian Coadă, preşedinte, şi Marius Damian Mitea, cei care au compus completul de judecată care l-a condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pe fratele preşedintelui României, Mircea Băsescu, folosesc de trei ori numele fostului preşedinte al ţării însoţit de expresia ”inculpatul”. – b1.ro

2. ”GAFĂ URIAȘĂ A DNA: Au încurcat comunicatul din cazul Ioana Băsescu – Udrea, cu cel din dosaru Ponta – Ghiță. Paragrafe întregi, adăugate cu COPY-PASTE”, am găsit pe site-ul b1.ro. Toate amănuntele, capturi, pe site-ul respectiv. Și:

Greșeala a fost corectată ulterior de reprezentanții instituției.

Așa să fie. Și nu șicanare, nu tracasare, nu altceva, ci numai ”gafe”. Sigur, la cît a/au ”furat”, vor spune susținătorii dreptății, ai adevărului și ai cinstei, cei care respectă atît de mult justiția încît se pronunță cu mult înaintea ei, merită. Sigur, și eu am aflat pe surse că dacă nu ieșea public cu o seară înainte, fiica cea mare ar fi fost reținută, dar parcă poți pune bază pe vreo sursă?

3. Mai veche, declarația integrală a lui Traian Băsescu privind scandalul de la Senat după votul prin care s-a respins începerea urmăririi penale, solicitată de DNA, în cazul Oprea.

Gabriel Oprea e primul pasager dintr-un accident auto care este acuzat de omor din culpă. Era pe bancheta din spate. Este de remarcat la doamna Kovesi mesajul politic. O mamă nu îşi va găsi dreptatea. Eu sunt convins că se va face dreptate şi judecătorii vor lua decizia corectă. Mama poliţistului e devastată de durere, mâhnită. Şi-a pierdut copilul, dar, din câte ştiu, nu DNA anchetează accidente auto.

A fost o mare capcană şi o mare prostie. În capcană a picat Gabriel Oprea. El trebuia să ceară vot în favoarea urmăririi penale. A doua capcană a făcut-o PSD. PSD a votat la comandă politică veniţi şi votaţi să nu se îngăduie începerea urmăririi penale. Aici soluţia corectă era da, începeţi urmărirea penală. Reversul e ceea ce vedem azi. Parlamentul demonizat, Gabriel Oprea titlu de campanie. E acelaşi creator de campanie, acelaşi maestru. Oamenii să iasă în stradă. Capcană uriaşă în care a căzut Gabriel Oprea şi tot Senatul.

Gabriel Oprea a fost acuzat de abuz în serviciu. Nu înţeleg cum pasagerul poate fi acuzat de omor din culpă. E o exagerare. Dacă erau premise pentru aşa ceva, nu la DNA se fac acest tip de anchete. Votul din Senat i-a făcut un deserviciu uriaş lui Oprea pentru că altfel se putea apăra. El a devenit ucigaşul protejat de parlamentul criminal. – stiripesurse.ro

Din care, evident, justițiarii de pe internet au reținut, scris și plimbat numai faza cu ”bancheta din spate”. Apropo, Oprea își prezentase demisia din Parlament începînd cu data de 1 octombrie, care fiind sîmbătă, intra în vigoare abia luni. Azi e miercuri, mai știe cineva, mai interesează pe cineva ce a făcut, ce s-a întîmplat, demisie sau demisie numai pe hîrtie? Că doar pentru asta s-a organizat protest.*

Dar revenind, să sperăm că totul este și va fi cum spune Cristian Diaconescu: ”Traian Băsescu este un om foarte puternic și va trece cu bine peste această situație”.

 

(Foto: captură stiripesurse.ro)

*Senatul a luat act de demisia lui Gabriel Oprea

Lingaii si presedintele

Zi dezi și seară de seară, fără excepție, Facebook-ul devine spațiul insuportabil al vaietelor privind presa. Nu mai avem presă, nu mai avem jurnaliști, numai lichele și mercenari, au rămas cîteva nume, dar și acelea pînă la primul dezacord mai serios, lasă că știu eu ce-ai făcut acum cîțiva ani, nu mai zic cine te plătește, subiectele sînt manipulate de fiecare, după cum îi e interesul, nu mai avem de unde să luăm o știre nepervertită, dar nici nu ne trebuie. Pentru că orice am afla, nimic nu ne zdruncină convingerile noastre eterne că sîntem cei mai buni, cei mai frumoși și cei mai deștepți din cîți s-au perindat trecător pe pămîntul ăsta. Văicăreala, în sine, ne dă sentimentul superiorității, al validării noastre și, implicit, al superiorității. Ne rupem în figuri de stil, în citate sau articole, trunchiate eventual, numai ca să ne pice bine, și putem fi, astfel, fără să ne dăm seama, ”lingăii voluntari” ai cuiva. Numai că ne numim altfel, conform prețiozității și pretențiilor fiecăruia.

Dar dacă într-o zi ați auzi sau citi următorul fragment, cui l-ați atribui?

”În universul irecognoscibil al ființei mele s-au produs mutații imanente care impietează grav conținutul și credibilitatea faptelor și vorbelor mele, precum și ale urmașilor mei, pe care îi ofer oprobiului public. Ontologic și taxonomic am eludat valențele spirituale și cognoscibile ale spiritualității și superiorității dumneavoastră astfel încît, acum, anunț onorată instanță a poporului suveran că am fost un dobitoc.”

În nici un caz lui Băsescu (eu l-am scris, nu vă bateți capul), cel care nici măcar nu știm dacă a terminat de citit ”Levantul”, d-apăi să mai pună mîna și pe vreo altă carte. Și uite cum vin căderea, agonia și prăbușirea, numai pentru că Băsescu a numit niște ziariști ”lingăi”.

A avut sau nu dreptate? Nu știm, noi aceia care ne văităm zi de zi și seară de seară că nu mai avem jurnaliști, nu mai avem presă, dar știm precis acum, la unison, că trebuie răstignit. Așa ceva nu se face, nu se spune, așa ceva e de neconceput! Glasurile tuturor ”superiorilor” sînt acum în acord perfect și cer pedeapsa, jupuirea în piața publică sau retragerea în pustie a emițătorului cumplitei vorbe. Cum adică ”lingăi”?” Ce înseamnă ”lingăi”? Nu cunoaștem cuvîntul, ne sperie puțin, fugim la dicționar, aflăm și dictăm: să dispară! Off with his head! Precum în ”Alice în țara minunilor”.

Am uitat, n-am știut niciodată sau nu vrem să ne amintim că grobianul ăsta, care abia acum a depășit orice limită admisibilă, lepădătura asta de comandant de vas, în timpul carierei lui politice, i-a dat o muie lui Stolojan. Da, o muie. Că a numit, președinte de țară, o ziaristă ”țigancă împuțită”, că alteia i-a spus ”dacă te sui pe masă îți arăt ce-am învățat” și că, în general, a vorbit pe limba oamenilor simpli, din popor, ori pe limba persoanei cu care se afla în dialog.

Nu mai contează nici măcar că a spus ”lingăi voluntari”, adică le-a făcut un imens serviciu, neacuzîndu-i că avea ceva aranjat cu ei, că ar fi primit ceva în schimb, dar toată lumea sare de cur  fund în sus, lovindu-se la cap și nemaiputînd să judece: trebuia să-i plătească sau cum? Ori lumea a luat-o razna, ori asta a fost problema unora, că nu au primit nimic.

Și acum: mie puțin îmi pasă de persoana Băsescu – nu l-am luat acasă cu acte, nu îmi e rudă, știu, domnul Liiceanu m-a plagiat 🙂 , spun asta de ani buni – puteau să-l înhațe și săptămîna trecută, cum era dat pe ”surse” – ha! Ce mă deranjează e mistificarea, minciuna, datul ochilor peste cap pentru ceva ce toți știam. De multă vreme, de cînd e în politică, unii. Și am să vă aduc tuturor aminte, așa, pentru acuratețe. Istoria nu se scrie nici cu minciuni, nici cu sentimente, ci cu fapte. Așa cum au fost.

Iar a spune că abia acum realizezi cine a fost Băsescu – deși nu există decît speculații, unele trase de păr ca-n filme – înseamnă ori că ai fost prost de bubui, ori că ”sursele”, timp de 10 ani, au fost ori voci în capetele unora, ori la mîna a paișpea, ori i-a fraierit cineva ca pe ultimii proști. Nu mai bine lași justiția aceea pentru care te bați pînă la ultimul strop de bere din pahar să hotărască dacă, cine și de ce se face vinovat?

Dar micilor bișnițari ai informatiei false nu ai ce la face, în afară de a-i ignora. Au vîndut ce n-au avut, în cel mai bun caz ce au crezut că au. Sau alba-neagra în politica de Dîmbovița. Problema e la alții, oameni de la care niciodată nu te-ai fi așteptat să pună la zid, pentru că așa vor și în ciuda oricăror evidențe logice, realitatea.

În final, un strop de masochism nu strică. Cu orice risc pentru mine, îmi doresc ca cei care dau azi cu furia amantei înșelate în fostul presedinte și se vaită cum le-a nenorocit viața, să fi trăit cinci ani sub presedinția politicoșilor Geoană sau Antonescu. Să-i văd azi sănatoși și bogați. Măcar atit. Dați-l dracu’ de DNA, cu sefii lui cu tot, dați-o dracu’ de justiție, ce, nu trăiam și fără?! ”Lingăi voluntari” să nu spună nimeni și noi sîntem mulțumiți.

E un exercițiu util chiar și numai pentru a tăcea în anumite momente. Anumite persoane. Disonanța ”nu avem presă – atîta abjecție nu am mai văzut” nu se mai pune.

PS: Știe cineva dacă domnul Patapievici s-a dezis deja de nemernic, ori va fi pus la stîlpul infamiei? Că dacă nu participi acum la lapidarea publică, atunci cînd?! E ocazia și e șansa vieții, așa ceva nu ai voie să ratezi.

basescu

 (Foto: captură youtube.com)