De ce stînga vrea să obțină lucruri numai prin manipulare și minciună?

Ne văităm adesea că partidele politice actuale sînt formate din foști comuniști și securiști, de rang II și III, că sînt corupte și imposibil de adecvat la momentul zilei, că trebuie ”să facem ceva”. 

Și dacă tot au văzut că poporul tînăr, educat, frumos și cinstit ”vrea ceva”, dar nici el nu știe ce, ei au făcut. Ei, frumoșii și mai mult sau mai puțin tinerii din USR. Partid ale cărui rezultate răsunătoare vor fi scrise cu litere de aur în cartea de onoare a patriei. 

Dar dacă la formarea și dezvoltarea celor vechi nu am putut participa, măcar la astea care apar ca ciupercile după ploaie să fim foarte atenți. 

Ia, de pildă, tînăra speranță a învățămîntului românesc, care omite să spună dintru început ce era mai important. Că este profesor suplinitor. Ce aflăm astăzi de la Ana Maria Itoafă? Iacătă! 

Acum sigur, ar trebui să organizăm un referendum de demitere a Gabrielei Firea numai pentru că a lăsat fata asta trei sau patru luni, de cînd s-a luat de ea, și a ”dat-o afară” tocmai acum. 

Ah, sigur! Ni se va spune că învățămîntul nu are a face cu politica. Și așa și este, numai că există un ministru de profil? Există! Sînt școlile în subordinea primăriei? Sînt! Și se vor mai spune multe de către oameni interesați, interesați chiar numai să creadă că viitorul e frumos și sună bine. 

Trimiteți-i aici, nu vă obosiți cu evidentul care țipă. 

(Foto: libertatea.ro)

Titulari și rezerve

Cioloș a plecat la Bruxelles. De ce? Degeaba. Acum, cînd nu mai are nici o funcție, călătoria este o simplă lovitură de imagine pe care încearcă să o dea. Pe cine reprezintă la Bruxelles, în ce calitate? Sînt călătorii și vizite cu rost, nu plimbări.

Cioloș are de pansat și niște răni, cele produse de partidele care s-au folosit de imaginea lui în campania electorală, iar acum l-au refuzat în încercarea de a obține o funcție în unul din ele. 

Guvernarea Cioloș, ”cea mai bună guvernare postdecembristă”, este o exagerare pe care numai anii de guvernare pesedistă o pot face cît de cît credibilă. Pentru că luată la bani mărunți, e departe de a fi așa. 

Cioloș a numit inițial în guvern oameni controversați, să ne aducem aminte de acel tînăr de la sănătate, retras rapid. Cioloș este cel care a tolerat în guvern persoane cel puțin controversate, ca Adrian Curaj, de exemplu, făcînd remanieri pe care nu le-a înțeles nimeni. Bine, nu că ar fi destinat înțelegerii limbajul folosit la UE. 

Cioloș este cel în guvernarea căruia ne-au plecat doi artiști foarte importanți de la Opera Română, în urma unui scandal atît de prost gestionat. Johan Kobborg și Alina Cojocaru și-au căutat împlinirea și desăvîrșirea profesională pe meleaguri unde lumea îi acceptă și respectă. 

Coloș, nu în ultimul rînd, este cel care a ținut neapărat ca statueta Cumințenia Pămîntului să intre în posesia statului român. Nu știm nici acum resorturile care au dus la manevra eșuată atît de lamentabil în strîngerea de fonduri. Nu se putea aranja cu proprietarii ca statueta să fie expusă periodic aici, în România? Și culmea, după colecta publică, aflăm că trebuie să plătim toți, prin bugetul de stat, pentru păstrarea ei în tezaurul României, ca imediat după să se constate că nu sînt acte legale pentru așa ceva! Iar banii celor care au donat prin telefon să le fie returnați. O scărpinătură cu mîna dreaptă la urechea stîngă mai rar așa!

În campania electorală, Cioloș a preferat să nu se înscrie în vreun partid, susținînd totuși două. Nehotărîre, deh. Între două nu te plouă, dar nici nu obții ceva. Mai curat și mai uscat, dar degeaba. 

Cînd s-a hotărît, în sfîrșit, să facă politică, Cioloș a anunțat că-și face asociație. Ca să ce? Ce să faci cu asociația cînd în politică îți trebuie partid? Să chibițezi de pe margine, să faci consultanță, să ce? Orice ar fi, bun venit printre noi, domnule Cioloș!

Cînd s-a hotărît și mai și să intre în politică, au început să se bată pe el partidele susținute în campanie. Să se bată care îl respinge primul și mai vîrtos. 

Cum PNL își continuă agonia, cu indiferent cine dintre cei propuși la conducerea partidului, USR, după zbucium mare și ininteligibile declarații ale liderului, a luat hotărîrea să-l invite înăuntru. Și să-l anunțe că va candida la șefia partidului. Nu i se dă, așadar, decît posibilitatea să candideze. 

Ce poate face Cioloș? Din păcate, nu prea multe. Un om retras, la locul lui, poate cu prea mult bun simț pentru politica mare, Cioloș nu cred că poate aduce USR un procent mai mare de alegători decît la următoarele alegeri. Într-un partid în care și așa sînt lupte subterane, Cioloș mai lipsea. 

Cioloș pe care educația și buna creștere îl vor face să tragă partidul, în eventualitatea în care ar cîștiga președinția, spre dreapta, nu va putea opri scindarea acestuia, știut fiind că partidul adună practic tot spectrul politic la un loc. 

Și degeaba se spune că sîntem în epoca post-adevăr, ce găselniță o mai fi și asta și ce-o fi însemnînd ea, Cioloș ori va continua pe linia atît de discret relevată publicului, ori pe cea indicată de la Bruxelles: seacă, rece și urmărind interese mai mult sau mai puțin știute. 

Una peste alta, Cioloș pare, mai ales cu această acceptare de către USR, după un refuz care părea categoric (și de înțeles, trebuie să adaug), omul care stă pe bancă și este introdus în teren numai cînd celelalte variante sînt epuizate. Pentru a transforma șansa în atu e nevoie de date psiho-politice pe care Cioloș nu a arătat că le are. 

Iar dacă omul e supus greșelii, apoi omului politic i se numără greșelile. Și Cioloș are deja cîteva ratări. 

PS: Ce motive pentru refuz invoca Nicușor Dan înainte de acceptare. 

Majoritatea spune că Cioloș va aduce un transfer de credibilitate și USR va crește în sondaje, va aduce un plus de profesionalism și un plus de leadership. Asta e opinia majoritară. Opinia minoritară e că el, ca imagine publică, este oarecum asociat cu PNL, a fost pe afișele PNL. Dacă intră în USR, prin brandul foarte pronunțat pe care îl are, USR devine ”partidul lui Cioloș”, că oamenii simplifică foarte mult. În plus, distanța pe care am încercat să o luăm de PNL se estompează. Mai apoi, devenind USR, simplificat, ”partidul lui Cioloș” automat ni se lipește toată Guvernarea Cioloș cu plusuri și minusuri și, în fine, există și publicul…”, a declarat Nicușor Dan. – stiripesurse.ro

(Foto: digi24.ro)

Ce mai putem face?

Este clar declanșată isterie națională pe un anumit segment din populație. 

Pe segmentul activ, instruit, cu pretenții. 

Este la fel de clar că opoziție funcțională, la nivel de partide, nu avem. USR este o glumă, o joacă de copii, PNL este în (auto)distrugere liberă.

Bușoi, secretar general, este abia ceva de natură să-i sperie și pe pesediști.

Adevărata jignire la adresa noastră este opoziția. 

Sînt dați afară jurnaliști. Nu lumini ale presei, dar oameni. Pe lîngă ei, proprietarii ziarelor nu sînt oameni. Sînt numai niște mașinării de făcut bani din piatră seacă ca să-i plătească pe angajați să scrie împotriva propriilor lor interese. Așa se vede situația de la România Liberă din afară.

Din afară și fără isterii. 

Trebuie să supraviețuim cumva. Trebuie să mergem mai departe. Știu, nu cu ei. Dar cu cine? Acum, cu cine? 

Cel mai mare rău care ne poate fi făcut acum este să declare anticipate. Să mai cîștige o dată. Încă o dată. 

Paul Dragoș Aligică scrie că oamenii ăștia nu ne reprezintă. Yeba îl contrazice. Vedeți în subsolul articolului. 

CCR a declarat azi conflict de natură instituțională între guvern și Ministerul Public.

Deci, ce facem? Vrem să îi schimbăm, dar cu cine? Majoritatea parlamentară tot lor le aparține. La Justiție îl au acum pe Tudorel.

Deci, cu cine îi schimbăm?  

Tudorel, nenorocire, zice ca Băsescu. Ca borfașii, pentru că așa au hotărît niște oameni pe internet, că e borfaș.

Intelectualii, unii dintre ei, se uită speriați în jur, vorbesc prostii și numără dinți. 

Facem justiție populară sau ce facem? 

Putem constata că anticorupția nu este o miză pentru România, astăzi. S-a văzut la alegeri. Nu este pentru cei care votează. Nu e o nenorocire, nu a fost nici pentru italieni. De recitit ”Eșecul Mani Pulite” și ”Eșecul Mani Pulite. De ce?

Situația este dramatică. Ce facem?

Putem să protestăm și să ne batem în continuare. Putem să-i tocăm mărunțel la fiecare pas. Putem să părăsim, scîrbiți, țara. Sau putem să-i mai slăbim, să-i mai lăsăm, să vedem și dacă de altceva sînt în stare. 

Pentru că asta declară că vor. Să guverneze.

Pentru că mai există economie, sănătate, apărare, educație, religie, o grămadă de alte domenii de limpezit.

Și pentru că ne putem organiza pentru următoarele alegeri la termen. 

Așadar, ce facem? Ce fac ei, odată ajunși la putere, am văzut. 

Iar dacă sîntem mai deștepți decît ei, putem și acționa mai deștept. 

Avem altceva de făcut?

PS: Paul Dragoș Aligică: 

Nu se realizeaza poate ce bataie de joc imensa la adresa statului roman, poporului roman, institutiilor statului roman, si nu in ultimul rand la adresa serviciilor de informatii romane este :
(a) disparitia numitului Ghita
(b) conditiile disparitiei sale
(c) tacerea si musamalizarea disparitiei in conditiile date
(d) comportamentul general al sus numitului in calitate de colaborator apropiat al serviciilor romane de specialiate
(e) simpla asociere intre asa indivizi cu asa profil uman si pshihologic si varfurile elitelor „statului profund” romanesc post-comunist.

Imaginea care se desprinde din toata aceasta poveste sordida pare sa fie un balcanic comic, penibila farsa demna de ironiile celor mai dure clisee la adresa romanilor si experimentului lor politico-administrativ statal modern. O chintesenta a neamurilor proaste, neispravitilor, a reziduurilor sociale constraselectiv ajunse sa defineasca un popor si stat, a oportunsimului si coruptiei structurale din pamfletele anti-romanesti.

Cele de mai sus ar fi suficente sa ne umple de repulsie fata de ce fac oamenii astia cu Romania, cand ei ar trebui de fapt sa apere Romania si imaginea ei. E de fapt ceva si mai tragic. Pentru ca stim ca Romania si „statul profund” romanesc au fost si altceva decat cele de mai sus. Si ca pot sa fie. NU asta e Romania, ce se vede acum prin cazul Ghita, ca un turnesol al unui sistem de vodevil penibil. Caz picaresc intr-o republica exotica condusa de personaje impostoare si facaturi, adunate parca din literatura de profil.

Cazul Ghita reprezinta cel mai mare scandal posibil si cea mai mare bataie de joc la adresa romanilor si Romaniei din ultimele decenii. Iar musamalizarea sa -chiar daca unii cred ca face bine din motive de ratiuni de stat- nu face decat sa amplifice scandalul de 10 ori.

Asta e. Astia sunt cu ei defilam. Dar sa nu acceptam totusi un lucru: Ei NU sunt Romania. Romania poate si este mai mult decat atat.

Yeba:

Cum frumos zicea HRP, țara (aici, România) nu este patria lui Ștefan cel Mare, alea, alea, ci este alcătuită din niște foițe subțiiiri de prezenturi. Numai oamenii lui Ștefan au dreptul a se raporta la Ștefan și la țara eroică, ăia din 1950 trebuie să se raporteze la țara cucerită, la scârbăvnicia Ana, Luca, Teo, Dej, noi la ale noastre, la ce ne iese nouă din capete și din mâini acum, aia e țara acum.

Ghiță nu e cu nimic mai rău decât sistemul care l-a făcut posibil. Serviciile române „de specialitate” în care soțul e șef și soția, șef de cadre. În care soțiile adjuncților, pe ștatele de plată ale unui interlop la a cărui arestare s-a răsturnat cerul și a prins-o sub el pe acuzatoare. Și pe judecătoare.

Cine sunt aceste servicii? Cine sunt „oamenii ăștia” despre care aflăm acum, odată cu defecțiunea Ghiță, că nu reprezintă România?
Cred că trebuie să-i numim și să descâlcim ghemul de afinități elective.
Părerea mea este că în realitate RO poate exact cât dovedește că poate: în partea cea mai luminată, să aplice teoria „acum nu e momentul” și să se concentreze pe haștaguri.
A, și să îi jignească ăia care aduc vorba de „oamenii ăștia”.

 

 

Nu. Nu e suficient.

Nu împărtășesc nici bucuria, nici laudele, nici spaima multora în privința ultimelor evenimente din România. 

Am văzut nenumărate manifestări. De la ”ne-am trezit”, ”sîntem generația care vine” și pînă la ”a doua revoluție”. Laude, bucurie, speranță. 

Nu înțeleg laudele. Au fost cele mai spectaculoase mișcări de stradă din România, dar le-ați făcut ca să aveți cu ce vă mîndri, cu ce vă lăuda, ori le-ați făcut din nevoia de a pune la punct o putere care deviase de la propriul program de guvernare? Le-ați dorit eficiente sau spectaculoase? 

Pentru că dacă în privința spectacolului v-a ieșit, în privința eficienței e de discutat. 

Ce ați sperat? Schimbarea acestui guvern? Nu s-a schimbat și nici nu dă semne că ar face-o. Mai mult, premierul a spus la Bruxelles că văzînd (și apreciind) protestele, a îndreptat răul pe cale să se producă. Ce altceva mai frumos, mai eficient, mai aplecat dorințelor națiunii putea face?! 

Știu, acum vă e imposibil să vedeți lucrurile așa. Știu, acum eu și alții ca mine, culmea! – sîntem dușmanii. Știu, e nevoie de timp, de limpezirea minților și de ceva liniște ca să puteți evalua corect lucrurile. Dar sper să o faceți.

Pentru că unul din motivele pentru care sîntem aici este și că, de obicei, nu o faceți. 

(Știu, numai de așa ceva nu are nevoie elanul vostru artistic în a-l distruge pe Dragnea și PSD.)

De obicei, sînteți atît de copleșiți de frumusețea și inventivitatea proprii încît vă e greu să mai vedeți și altceva. 

Să vedeți rezultatul acțiunilor voastre. 

Ați reușit, și deja e mare lucru, să opriți intrarea în vigoare a ordonanței 13. Și mai departe? 

Mai departe numai unii sperau sau chiar și-au propus dărîmarea guvernului. (Unii visau cai verzi pe pereți, cum ar fi desființarea PSD.)

Și înlocuirea cu cine? Cu un alt guvern, tot PSD, dar responsabil. 

Nu s-a putut. Nu au vrut și nici nu s-au speriat într-atît încît să cedeze. Mai mult, umblă deja zvonuri că Dragnea ar lua în curînd prim-ministeriatul.

Și atunci?! 

Ați blocat o ordonanță de urgență prin abrogare, strigînd ”Abrogați și plecați!”. Au abrogat, mai rău complicînd lucrurile, după unii, dar au făcut ce ați spus. Nu, nu au plecat. Și nici nu au de gînd. 

Dați încredere nelimitată unei instituții a statului care ea însăși este nereformată: procuratura. E suficient să citiți stenogramele în care procurorul Negulescu vorbește despre cum are putere asupra unor destine. Are ce??? Știu, una din platformele port drapel a revoluției voastre nu a scris un cuvînt despre asta. Dar el a spus-o: ”Am devenit o maşină de ucis destine.”. Și aici e greu să mai comentezi ceva. Întrebați-vă bunicii, rudele ce însemna în anii puterii populare procuratura. Vă lămuresc ei. 

Spectacolul de lumini și muzică, ca pe vremea împușcatului, nu se poate numi revoluție. O revoluție, luați cel mai simplu dicționar, schimbă o orînduire cu alta. Cum de bine de rău sîntem în capitalism, nu cred că intenționați să schimbați ceva. Sper, cel puțin.

Eu – și foarte mulți alții la fel ca mine – am trăit o revoluție adevărată. Cu morți pe străzi, cu tancuri adevărate, nu din jocuri, cu bătăi de joc și înjosiri cumplite la adresa celor morți, cu dezinformări, cu Iliescu și Dinescu. Așa că mă scuzați, dar nu pot numi revoluție ce faceți voi acum. 

Știu că ați fost intimidați. Mai aveau să vă ia creta din mîna copiilor și jar mîncau! 

Revenind, ați făcut ceva important pentru țară. Spectaculos și modern. Dar repet, cît de eficient? 

Coaliția guvernamentală poate trece lejer ordonanța 13 prin parlament, ca lege. Și atunci ce faceți, ce facem? Prin parlament, adică acolo unde au majoritate confortabilă. 

Nu recunoaștem rezultatul alegerilor? Vă dați seama ce înseamnă asta acum? Vă dați seama ce muniție le oferiți chiar celor pe care-i contestați? 

Am spus alegeri. La ultimele ați votat? Probabil că da, majoritatea dintre voi. La următoarele ce faceți, votați? Cu cine? Vineri a fost zi de PNL la DNA. Ziua opoziției. USR nu știu dacă s-a dezmeticit din uimirea în care a căzut cînd a aflat că i s-a deschis dosar la Procuratura Generală, privind finanțarea alegerilor. Tot opoziție.

Așadar, cu cine votați?

Pentru că trebuie să învățăm că lupta politică se duce cu mijloace politice. Pentru că trebuie să avem un vehicul politic al ideilor, aspirațiilor și credințelor noastre. Pentru că #rezist este progresist și deja perimat. 

Eu am o propunere. Nu lăsați energia debordantă să se irosească și uitați-vă aici. Se poate, americanii au reușit, cum am mai spus. Noi de ce n-am putea?! 

(Foto: pagina Facebook Klaus Iohannis)

 

 

 

 

Oamenii frumoși și liberi dorm în parlament și habar n-au ce comunică presei

Am trecut cu vederea fotografia de mai jos, apărută în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Unii spuneau că nu e el, alții că-i photoshopată. Mi s-a părut irelevantă la cum îl știam deja pe Goțiu.

gotiu

Dar cînd am văzut filmul de mai jos, am avut impresia că ne-am întors serios în timp și că cel din imagine e Gheorghe Dumitrașcu, pentru cine își mai amintește. Ei bine, nu. E Goțiu, care scrie și o explicație pentru aghioasele de la locul de muncă. Pe care le mai văzusem și la alții, tocmai de asta speram să nu le văd și la partidul altfel.

Să înțelegem că parlamentul așa funcționează? Stai în bancă, tragi un pui de somn, apoi treci un amendament? Totul, în numele binelui comun, firește. Goțiu tocmai a oferit motiv tuturor celor care dorm în Casa Poporului. Dormim ca să putem lucra pentru țară.

Sigur, asta cu dormim în parlament ca nu cumva să mai facă ăia vreo prostie și pe acolo e o prostie în sine, cum să facă dacă nu convoacă lumea la lucrări? Pe furiș, noaptea? Da, știm, la guvern s-a putut, dar la  parlament nu se lucrează așa. Sau Goțiu vrea să ne spună că se sacrifică la modul propriu pentru țară?

Declarația:

După ce am stat cinci zile și nopți treji ca să ne asigurăm că PSD nu face vreo măgărie și în Parlament, un pesedist m-a surprins azi când am închis ochii, pentru câteva clipe, în Senat. Suntem vânați de pesediști pentru orice, o bâlbă, o clipire, o neatenție, ăsta e costul unei opoziții pe bune. Dacă ăsta este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru zecile de ore de veghe, îmi asum să facă Gâdea și Badea (și cei ca ei) mișto de mine, accept.

Nota bene: Am reușit și să trec un amendament la buget pentru Cluj. Nu e puțin lucru. Revin

 

Domnul din înregistrarea de mai jos pare a fi trezit din somn. Sau nu. Cert este că sub nici  o formă nu te poți prezenta în acest fel la o conferință de presă. Complet pe dinafară, pur și simplu habar nu avea despre ce se vorbește și despre ce vorbește.

Cum domnii fac parte din același partid, să se salveze ei înșiși mai întăi, zic, și apoi să aibă grijă de noi. Pînă nu consideră că s-au salvat deja și ne cer și spor de noapte. Sau pînă nu schimbă denumirea partidului în Uniunea Somnul Reprezentanților. Politica altfel nu știu ce înseamnă, dar așa ceva nici măcar vreun fel de politică nu e.

UPDATE: A dispărut filmul cu Goțiu dormind în parlament, după cum puteți observa mai sus. Dacă ștergînd așa urmele cred ei că devin frecventabili, se înșală amarnic. Ce-i drept, nu fură. Nu poți fura în somn sau cînd nu ai habar pe ce lume te afli.

Alt UPDATE: L-am găsit în altă parte.

USR, disperarea hipstereasca are partid

Selvin Sheiddeh, USR, Trump. Cîteva subiecte abordate în discuția de ieri cu Lucian Vâlsan. V-am păcălit, nu, nu a fost numai despre USR, dar pentru că a venit vorba, să notăm și deschiderea seriei de prostii. Cu propunerea făcută ieri, 22 decembrie, din parlament, de a dărîma gardul din jurul Casei Poporului.

Scrie Nicușor Dan pe Facebook:

Să dărâmăm zidul între cetățeni și aleși. USR propune azi, pe 22 decembrie, prin colega noastră Cristina Prună, dărâmarea gardului din jurul Casei Poporului, și construirea unui parc public. Oamenii au luptat în decembrie 89 pentru o lume fără ziduri.

Omul care credeam că se luptă să conserve tot, vrea să dărîme. Și nu oricînd, ci fix pe 22 decembrie. De ce să nu deturnăm puțin sensul istoriei, dacă se poate? În decembrie 1989, pentru el și pentru alții, nici o clipă nu s-a pus problema zidurilor. Singurul zid din Europa Centrală și de Est fusese dărîmat deja, cel cu semnificație, Zidul Berlinului. În decembrie 1989 s-a murit în România. Și s-a murit pentru libertate, nu pentru

Iar cum o prostie e păcat să rămînă singură, USR persistă în a duce mai departe – și în ridicol – ideea lansată de PNL săptămîna trecută, cum că Dragnea ar ocupa abuziv funcția de deputat. Nu, Dragnea avea dreptul să fie ales în această legislatură, nimic nu îl împiedica. Dar de ce să se lase tinerii frumoși și deosebiți mînați de adevăr în luptă, cînd se pot face de rîs?! De ce să facă opoziție cu cap, cînd se poate și aiurea, revoluționar?!

Aseară a vorbit Dragnea la Antena 3, despre cum va curge lapte și miere în România. Și a vorbit de parcă PSD n-a fost niciodată la putere, nici vorbă pîna acum 1 an.
Școală! Dreptaci, puneți mîna și-nvățați, aveți de unde și așa se cîștigă.

În final (numele domnului Trump fie lăudat!) și în așteptarea nominalizării premierului, vă doresc Crăciun fericit, alături de familie și prieteni, iar noi ne revedem săptămîna viitoare. Vizionare plăcută! 🙂

PS: Interviul a fost înregistrat înainte de a apărea problemele legate de soțul doamnei Selvil Shheideh.

usr

(Fotografie luată de pe contul Facebook al Ioanei Lupea, foarte mîndră de isprava făcută.)

 

Mici și bere de pe Nil, din carne de crocodil

O nenorocire nu vine niciodată singură. Asta am zis în noaptea de duminică spre luni, cea de după alegeri, săptămîna trecută, cînd a murit tata. Bătrîn, liniștit, în somn, în patul lui, așa cum și-a dorit. Fără chin și fără zbucium.

Mulțumesc tuturor celor care au zăbovit scurt timp asupra statusului meu de Facebook, în care anunțam ce s-a întîmplat. Tuturor celor care au scris un cuvint, tuturor celor care m-au căutat in privat, tuturor celor care s-au oferit să mă ajute.

Sînt mulți, mult mai mulți decît mi-am închipuit vreodată. Sînt cei care, în acele zile, mi-au dat putere și forță. Prieteni si oameni pe care nu-i am in listă. Cunoscuți sau (marea majoritate) nu.

O notă și mulțumiri speciale pentru nevorbitorii de limba română, pentru cei care au tradus mesajul.

Tuturor, încă o dată, mulțumesc! Solidaritatea și căldura umană impresionante îmi dau speranța că ce spun și ce scriu nu e lucru în van.

Concluzia, după cele prin care am trecut, a fost că în România, cel mai bine, ceas, perfecțiune, dacă există așa ceva, lucrează serviciile funerare. Fără fir de glumă. Dacă totul ar funcționa asa, am fi nemți.

Revenită în actualitatea cotidiană, alt șoc. Lucrurile nu mai erau așa cum le lăsasem, așa cum le știam, ci opoziția, ori ce se dorește a fi opoziție, începuse deja să o ia pe cîmpii, ajungînd departe. La spital nu, deși poate nu ar strica. Neurolepticele s-au inventat de mult, și nu degeaba. Ajută multă lume, cu condiția să te lași, să vrei să fii ajutat.

Dar nu. Așa zisa opoziție a descoperit, prin noua ei șefă, numită interimar, doamna Turcan, că Dragnea nu poate validat ca deputat. De ce? Pentru că este condamnat privind fapte legate de procesul legislativ. Care proces legislativ? Deja prea mult! Dragnea este condamnat și ispășește o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare pentru fapte asimilabile celor de corupție, dar asta e deja o altă poveste. Cum poveste e și de ce nu a descoperit nimeni, de ce nu a sesizat nimeni aberația pînă la o săptămînă după alegeri.

În fapt, Dragnea nu are nici o problemă acum, cînd și-a oținut mandatul în cursul celor mai corecte alegeri desfășurate după 1990. Dacă cineva are o problemă, și o are, acela e PNL-ul. Care a ajuns la cel mai scăzut nivel din istoria sa. Fără lideri, fără organizare eficientă, fără principii, partidul e pe cale să urmeze PNȚ în istoria post-decembristă a României. Bazinul de cadre al unui partid se formează și consolidează în timp, aducerea oamenilor noi numai la alegeri nu rezolvă nimic, cum s-a văzut. Poate chiar strică, cei vechi și care au muncit de-a lungul timpului, sperînd să se vadă la un moment dat pe liste, nemaiapucînd ziua aceea, din cauza ”infuziei” de oameni noi.

Și pentru că am ajuns la noutăți, avem USR. A cărei singură calitate, dacă așa ceva reprezintă o calitate, a fost că a adus și propus oameni noi. Frumoși și deosebiți, anti-sistemici clar. Numai că joacă tot așa cum le dictează sistemul, pentru că altfel de politică nu există.

Mai mult decît atît, joacă și prost. Foarte prost chiar. La nici o săptămînă de la alegeri, Sergiu Moșoianu, mai cunoscut drept soțul lui Clotilde, publică pentru prieteni, pe contul personal de Facebook, o scrisoare în care cere socoteală partidului pentru prezența lui Matei Păun alături de ei, surprins chiar în seara anunțării exit-poll-urilor, și pentru alte lucruri cu care el nu este de acord. Cum nu el este acum subiectul, ci doar trăgaciul, nu mă voi opri la problemele semnalate, ci la cum a rezolvat partidul problema. Scurt și fără discuții, avînd în vedere că împricinatul nici nu a fost de față, l-au exclus. O decizie proastă care a dus la o altă decizie proastă, cum a spus Clotilde.

Dar cînd se întîlnește prostul cu nepriceputul, ce să mai zici? Cînd întrebam despre competența oamenilor din USR, candidați pentru parlament, nu conta, important a fost faptul că au adus oameni noi. Și oamenii aceștia noi și anti-sistemici se aliază cu vechii și sistemicii de la PNL în a nu-l valida pe Dragnea ca deputat, din același motiv. Are o condamnare penală legată de procesul legislativ. Care anume proces legislativ, de ce nu au sesizat pînă acum, iar întrebări, probabil, fără rost.

Motiv pentru care, văzîndu-i cum se zbat degeaba și prostește și neștiind dacă e psihoză colectivă, daca nu acceptă încă rezultatul de la urne, dar cu asemenea proști începi să te bucuri că nu au cîștigat. Foarte serios o spun, nu e de glumă. Nu dai unor asemenea exemplare o țară pe mînă.

Cu o guvernare PSD, legitimă, cîștigată în urma unor alegeri corecte, nu ne putem aștepta decît la stagnare economică, vorbe multe și titlul articolului. Din care noi ne vom alege cu pielea. Și aceea sintetică, ori sîntem ecologiști, ori nu mai sîntem. Dar cel mai important va fi să ținem strîns lipit de NATO, mai ales în actuala conjunctură geopolitică.

Cum ziua de ieri s-a remarcat prin decesul ambasadorului rus la Ankara, în ceea ce a fost un adevărat atac terorist, și atentatul terorist din Berlin, în urma căruia au murit 9 oameni, iar alți peste 50 sînt răniți, atentat copiat după modelul Nisa, să ne bucurăm atîta vreme cît mai auzim colinde și nu ne urează de sărbători sirene de salvare și poliție.

PS: Ne revedem joi, la ora 14, pe canalul de YouTube al lui Lucian Vâlsan, unde sînt din nou invitată.

usr-matei-paun

(Foto: Costin Andrieș/Facebook)

 

Furtul minților

Cînd am spus, zilele trecute, pe Facebook, că votantul USR este asemănător votantului PSD și că, mai bine, ar vota ce știe decît ce nu știe, am stîrnit mirare și acuzații de părtinire. Adică, cum PSD?!?

Pe drept, cine nu a înțeles, poate considera că am îndemnat la vot PSD. Departe de mine gîndul acesta. Să explic.

Votantul de la oraș, votantul anti-pesedist prin excelență nu va înțelege niciodată de ce, în anumite zone, alți oameni își exprimă preferința pentru PSD. Nu știm, dar acuzăm. Și ca să nu mai facem așa, să încercăm să ne punem în locul lor.

Votantul PSD vrea să i se dea. Nu contează ce și nu prea contează nici cît, contează să i se dea. Cum, în ce condiții, de unde, nu-l interesează, el vrea. Votantul USR, pe de altă parte. Ce vrea votantul USR de la partidul pe care îl votează? Corectitudine! Bine, dar e suficientă? Întrebare la care nimeni nu răspunde. Acest partid, USR, nu oferă altceva. Competență? Absolut necesară pentru buna gestionare a treburilor țării. Dar de unde și de care fel, de dreapta sau de stînga? Nu știm, președintele partidului nu poate răspunde măcar la întrebarea ”vrea cotă unică sau progresivă?”. Nu știe, trebuie să vadă întîi bugetul. Așadar, e posibil să îi votați, să intre în Parlament, și abia mai apoi să vedeți dacă veți cîștiga sau pierde bani pe mîna lor. Pe mîna cu care votează. Care mînă, și aceea, nu știm dacă e de stînga sau dreapta.

E incredibil cum atîta lume cu pretenții poate fi atît de indiferentă față de unul din cele mai sensibile subiecte, taxarea. La fel cum e similar insensibilă la împărțirea banilor statului, în ultimă instanță, banii lor, statul neproducînd bani. E insensibilă la pericolul rusesc, avînd în vedere că situația lui Matei Păun, șeful de campanie la alegerile locale, nu e nici acum lămurită. E insensibilă la problema privatizărilor, la cea privind inițiativa Coaliției pentru familie, e insensibilă, în general, la tot ce va însemna parlamentul viitor.

Dar e insensibilă și la critici. Mai mult de atît, e la fel de opacă, în cel mai fericit caz, la critică și la orice încercare de a lămuri problemele cu care va avea de-a face noul parlament.

USR este, după toate aparențele, un grup, o coagulare de persoane, un hub destinat a intra în parlament, ca mai apoi să se scindeze, cum deja a anunțat că va fi posibil Nicușor Dan, președintele partidului. Carevasăzică, avem de-a face cu un nou CPUN, rezultat în urma tragediei din Colectiv, de anul trecut, nu în urma unei revoluții, cum a fost originalul. Un CPUN susținut la fel de feroce ca și cel inițial, la fel de intransigent cu oricine îl critică, la fel de mîndru că nu a mai făcut politică.

Și dacă nu a mai făcut politică, prin urmare, e și necorupt. Nu se spune nicăieri că ar fi incoruptibil, ci necorupt. O diferență de nuanță, nesemnificativă, nu?! Cum să fie corupt cineva care nu a avut de-a face cu structurile puterii?!

Atunci pe ce se bazează intenția de vot? Pe faptul că sînt oameni noi, ochi noi, cum spunea Andrei Pleșu? Așa, și de unde pînă unde ochii noi pot face numai bine? Sau, și mai exact, care este binele pe care îl așteaptă votanții?

Nu știm. Și nici ei nu știu, ca să ne spună.

Spun doar că se vor ocupa, și că și știu să se ocupe, de banii noștri. Dați acolo unde e nevoie, știu ei mai bine unde. Ceea ce îmi amintește de PSD și de predecesoarele partide socialiste, care au dat la fel, acolo unde au știut ele. Și din cauza cărora, astăzi, sîntem aici.

Atitudinea de intransigență a votanților și susținătorilor, fără o bază pe care să putem discuta, plus acest ”știu ei unde e nevoie să dea”, din banii noștri, nu știm cît, vom vedea, fac ca USR să semene cu PSD. Nu știm de ce lumea îi votează, cum nu știm sau nu vrem să știm nici în cazul PSD-ului, dar sînt votabili, numai pentru că pînă acum nu au avut ocazia să fie corupți.

Ei, cum sună? Prost, dacă mai stai să judeci. Dar exact aici intervine scurt-circuitul, cine mai stă să judece?! De ce să mai judece, dacă e vorba de oameni noi? Pentru că noi au fost și comuniștii veniți în 1946, dar asta nu a însemnat decît oroare pentru patru decenii și jumătate.

Pentru ca proiectele lui Dacian Cioloș să meargă mai departe. Și care anume sînt proiectele prim-ministului? Despre privatizare nu poate fi vorba, la cum s-a prezentat la Antena 3, insistînd asupra faptului că vînzarea unei bucăți din Portul Constanța ar fi minciună.

Deci? Ce ne așteaptă cu cei noi?

Nimic, nu știm, ori vom vedea noi după alegeri. Un după care poate însemna și prea tîrziu. Dacă noii parlamentari se vor poziționa spre stînga și USR  se va sparge, ne putem trezi cu Demos în parlament. Asta vrem? Noua stîngă, cea curată, cea care nu fură, dar e adepta marxismului cultural, cu tuturor ingineriilor socialea aferente? Cum mai facem atunci ordine și curățenie, cînd va fi vorba de furtul minților?

Cred că* diferența dintre USR și PSD aici se află: unii fură la propriu, alții au furat deja mințile unora și sînt pe cale să meargă mai departe. Și nu avem nici un DNA împotriva acestui nou tip de furt. Nu avem nici o instituție care să țină calea dreaptă, cea a ordinii naturale a firii. Cum vom putea, atunci, să contracarăm aceste ”furturi”?

PS: *Nu mai cred că, sînt convinsă. Am văzut minți prea deștepte lăsîndu-se furate de mirajul userist ca să mai am dubii.

a3(Foto: captură emisiune Antena 3)

Votul USR, un vot pentru good/ungood

Nu în toate situațiile ideea de a încerca și „altceva” merită riscurile. Alegerile nu sunt un eveniment atât de reversibil pe cât par.

Când ne gândim la aspectul de desant al marxismului cultural asupra parlamentului (după o expresie a lui Adrian Panait), trebuie să ne întrebăm DACĂ DORIM ORICE DESANT, DESANT SĂ FIE.
Faptul că USR reprezintă marxismul cultural mi se pare o evidență, nu mai cere demonstrație în 2016.
Dar de ce și-ar dori marxism altcineva decât beneficiarii lui direcți?

Iar beneficiari nu sunt niciodată votanții, ci doar turmele de oengiști stipendiați de prostimea plătitoare de impozite ca să pună pe FB poze de la congrese ținute în locuri exotice.

Și reprezentanții lor din parlament, care nu se pot decide care tip de impozitare i-ar ajuta să agațe încă un mandat.

Urmăriți postările lui Sorin Ioniță. Deplasări interesante alternând cu părerea fermă că votul popular trebuie corectat de oamenii luminați. Ca el, așa.
Sau ale Mihaelei Miroiu, maica feminismului de seminar cu lunch-break, învârtind pdf-uri la Doha.

Ce a rămas neclar despre marxismul cultural în urma intoxicării Occidentului? Vreo patologie sexuală neimaginată, vreun hoax climatic nefinanțat, vreun truth scutit de corolarul „post-truth”?

Constat că juna Presadă, USR-ista cu Moarte capitalismului și pumnișori amenințători pe strada Proletarului face strada de mult, și anume din 2012. Stătea, după cum mărturisește, cu oamenii care strigau împotriva lui Băsescu și a reformei din sănătate.

Deci de la început a fost de partea retribuită și/sau manipulată a existenței. Competențele ei în materie de reformă a sănătății fiind fix, fix zero, ca și ale celorlalți „lideri” croșetați atunci de A3.

Acum va intra în Parlament, să strige de acolo, după ce se va lipi, ca tovarășul său ideologic-cu-fes Claudiu Crăciun, de toate beneficiile și de toate finanțările UE. Și ca ea, ceilalți.

Pumnișorii vor ateriza direct în dințișorii cui are altă părere, în tradiția leftistă universală, veți afla că dacă nu vreți să-i întrețineți pe asistații social, o categorie deja profesionalizată, aveți o atitudine și promovați politici ANTISOCIALE, de exemplu.

Mai gândiți-vă o dată înainte de a vota: numai marxiștii culturali au o reprezentare (și o finanțare) coerentă în USL; restul sunt o mulțime de elemente foarte diverse, fără absolut nici un liant avuabil.

a3(Foto: captură emisiune Antena 3)

USR știe ce înseamnă NATO?

Ce înseamnă să ceri de la NATO, pentru Bunul Dumnezeu, mai multă transparență și apropiere de oameni?

Să-ți ducă gunoiul, că școli și dispensare construiesc oricum, acolo unde se poate și au ocazia, să-ți ducă părinții la doctor, să-ți dea casă, să se certe cu banca pentru tine, să-ți stabilească oră la stomatolog?
Știe cineva din cei care vor să ajungă în parlament, din USR, ce înseamnă structura asta politico-militară, cu ce se ocupă, care e rostul ei pe lume?
Nu dau semne că ar avea nici cea mai vagă idee, nici pe departe că ar vrea să învețe, deși oricum e prea tîrziu în acest moment, dar totuși.
Vorbesc în niște clișee care pur și simplu te cutremură, gîndindu-te la posibile implicații și la situația geopolitică.

E nemaipomenit că ei candidează, și ăsta e deja prilej de artificii și șampanie, și asta e tot ce contează, dar cum vor vota oamenii ăștia legi în parlament?
Asta ne interesează, lucrurile sînt mult mai serioase decît play ground-ul unde le dă posibilitatea un partid să se joace.

Dar asta ne interesează pe noi, nu cum li s-a suit lor la cap succesul de la locale, altă mîncare de pește.

Dar ei pe ce lume sînt? În afară de activism – cel mai urît cuvînt posibil – ce știu să facă? Au idee măcar cu ce mandat se duc în Parlament, sau și acolo se duc tot gardieni publici, să ne spună ce fac ceilalți?

Fără doctrină, fără măcar o direcție asumată, fără să arate că înțeleg ce înseamnă instituții și funcționarea lor, cît de cît, unde cred ei că se poate ajunge numai cu critica și cu supravegherea celorlalți? Nimic constructiv, nimicuța, nimicuța, numai ”eliminarea sărăciei complet”?

Partidul ăsta e o glumă, una foarte proastă, ori ce altceva?

PS: Afiș electoral. Și mai rîdeam, acum niște ani, de PRM! Nu, nu Cosette e autoarea zicerilor privind NATO. Ea se ocupă cu ”eliminarea sărăciei complet”.

cosette

(Foto: Facebook/Uniunea Salvați România)