Posts Tagged → USR

USR știe ce înseamnă NATO?

Ce înseamnă să ceri de la NATO, pentru Bunul Dumnezeu, mai multă transparență și apropiere de oameni?

Să-ți ducă gunoiul, că școli și dispensare construiesc oricum, acolo unde se poate și au ocazia, să-ți ducă părinții la doctor, să-ți dea casă, să se certe cu banca pentru tine, să-ți stabilească oră la stomatolog?
Știe cineva din cei care vor să ajungă în parlament, din USR, ce înseamnă structura asta politico-militară, cu ce se ocupă, care e rostul ei pe lume?
Nu dau semne că ar avea nici cea mai vagă idee, nici pe departe că ar vrea să învețe, deși oricum e prea tîrziu în acest moment, dar totuși.
Vorbesc în niște clișee care pur și simplu te cutremură, gîndindu-te la posibile implicații și la situația geopolitică.

E nemaipomenit că ei candidează, și ăsta e deja prilej de artificii și șampanie, și asta e tot ce contează, dar cum vor vota oamenii ăștia legi în parlament?
Asta ne interesează, lucrurile sînt mult mai serioase decît play ground-ul unde le dă posibilitatea un partid să se joace.

Dar asta ne interesează pe noi, nu cum li s-a suit lor la cap succesul de la locale, altă mîncare de pește.

Dar ei pe ce lume sînt? În afară de activism – cel mai urît cuvînt posibil – ce știu să facă? Au idee măcar cu ce mandat se duc în Parlament, sau și acolo se duc tot gardieni publici, să ne spună ce fac ceilalți?

Fără doctrină, fără măcar o direcție asumată, fără să arate că înțeleg ce înseamnă instituții și funcționarea lor, cît de cît, unde cred ei că se poate ajunge numai cu critica și cu supravegherea celorlalți? Nimic constructiv, nimicuța, nimicuța, numai ”eliminarea sărăciei complet”?

Partidul ăsta e o glumă, una foarte proastă, ori ce altceva?

PS: Afiș electoral. Și mai rîdeam, acum niște ani, de PRM! Nu, nu Cosette e autoarea zicerilor privind NATO. Ea se ocupă cu ”eliminarea sărăciei complet”.

cosette

(Foto: Facebook/Uniunea Salvați România)

 

Electorale: PNL, bun, USR se joacă?

PNL a deschis săptămîna cu două propuneri bune, una chiar excelentă, și una foarte proastă.

Prin acceptul obținut de la Dacian Cioloș de a fi prim-ministrul desemnat de PNL după aflarea rezultatelor alegerilor, partidul obligă, practic, PSD, să numească pe cineva corespondent funcției respective. În cazul în care nu o va face, motivul fiind cercetările penale în curs care îi au în vedere pe membrii marcanți ai partidului, se va vulnerabiliza la nivelul electoratului urban, mult mai puțin la cel rural. Dar cum locul I pe liste la Senat este ocupat de Ecaterina Andronescu, nimic nu-i va opri sa o nominalizeze pentru fotoliul de prim-ministru. Și ea în curs de cercetare penală, este însă femeie, are o figură de bunicuță cumsecade și plînge ușor. Ce poate fi mai înduioșător?!

Tot PNL deschide lista la Senat, la București, cu trei nume de marcă, niciunul din partid: medicul Leon Dănăilă, un excepțional neurochirurg, Florin Cîțu, economist cunoscut pentru liberalismul dovedit cu orice ocazie, și Hildegard Helene Brandl, printre multe altele membră a echipei Repatriot Romanian Business Leaders.

Dacă pentru Florin Cîțu nu am absolut nici un motiv să mă îndoiesc, nici pentru Hildegard Brandl, alegerea numărului 1 pe liste pare, la vîrsta și experiența doctorului Dănăilă, mai mult una de vitrină. Dar ținînd cont de reacțiile isteroide venite din partea progresistă, pentru că neurochirurgul a semnat pentru Coaliția pentru familie, consider alegerea ca fiind una bună.

Și așa ajungem la USR. Care, pentru mine, pare din ce în ce mai mult că face un joc ciudat, numai de ei înțeles. Este pentru a treia oară numai anul acesta cînd oameni care spun că vor să intre în politică arată clar că nu știu ce este aceea. Este al treilea autogol pe care și-l administrează, după plecarea la concert Maroon a observatorilor la alegerile locale, din secțiile de votare cele mai importante și după ce antisistemicii nu au ținut pe agenda publică problema semnăturilor necesare pentru candidaturi (cu urmarea, văicăreli că s-ar putea să nu le strîngă), astăzi aflăm că au probleme cu sigla. Care, conform legii, nu trebuie să fie sau să semene cu una similară altui partid. Ori cea USB și cea a USR sînt la fel, iar la data depunerii semnului electoral în instanță, cele două partide nu fuzionaseră încă legal. Președintele partidului, Nicușor Dan, spune că:

Contestaţia noastră cu privre la semnul electoral a fost astăzi şi s-a amânat pentru data de 26 octombrie. USR e partid politic, există. E adevărat că fuziunea nu s-a reuşit până acum. Listele au fost depuse sub semnătura Mirabelei Grădinaru. BEC printr-o adresă comunicată vineri ne atestă faptul că USR a depus semnăturile şi că e OK. BEC a considerat însă că semnul folosit de noi e al altui partid, tot al nostru, USB. BEC a dat două decizii contradictorii. A admis listele de semnături propuse de USR printr-o adresă semnată de Mirabela Grădinaru, dar nu sunt de acord cu sigla” – declarație pentru Antena 3

Nu contează cine a depus contestația în justiție, cum nu contează nici de ce au plecat observatorii din secții, nici de ce, pe timpul verii, Vama Veche, probabil, a fost mai tentantă decît problema semnăturilor. Contează numai faptul că oamenii aceștia ori nu știu legile, ori se joacă cu ele. Și nu numai, ci mult mai grav, și cu alegătorii și, de ce nu? – și cu celelalte partide înscrise în cursă. Dar pretind că vor să facă politică la nivel înalt!

Este, așadar, momentul să ne întrebăm cît se poate de serios: ce politică și cum înțelege USR să facă politică, cînd lucruri elementare îi scapă inexplicabil? USR chiar vrea să facă politica despre care vorbește sau toată activitatea se rezumă numai la vorbe goale, capcane, pretinse opresiuni, victimizare și jocuri?

Pentru că în acest scop există grădiniță și curtea școlii, dar în nici un caz Parlamentul României.

PS: Lista PNL pentru Camera Deputaților este, din punctul meu de vedere, clar nevotabilă. În ordinea numerelor de pe tricou, Adriana Săftoiu, Eugen Nicolăescu, Ovidiu Raețchi, Cristina Trăilă. No comment. Aceasta este vestea foarte proastă din partea PNL.

nicusor-dan(Foto: riseproject.ro)

Nicușor Dan vs Traian Băsescu – Established 2007

Nicușor Dan nu este un novice în ale politicii, și pentru că în ultima vreme mai multe persoane mi-au pus întrebări referitor la acest subiect, fac publice capturile de pe grupul pe care, în 2012 public încă, discuta cu mai multe persoane. Discuțiile se referă la suspendarea președintelui Traian Băsescu, în 2007, pe care Nicușor Dan o considera oportună, și la alegerile din 2009, turul II, Geoană – Băsescu, în care l-a susținut pe Geoană, ”președintele slab”. Comentarii suplimentare nu consider că mai au rost. Am mai făcut înaintea alegerilor locale, de acum patru ani și de anul acesta, iar ce am spus atunci rămîne valabil.

Precizez că la data la care am făcut capturile discuțiile erau publice. Apoi, la scurt timp după ce, probabil, s-a aflat că au intrat sub ochii cui nu trebuie, au dispărut. Nu știu dacă grupul a dispărut sau nu, dar nu a mai putut fi accesat urmînd link-ul din prima captură.

Sînt multe, vă trebuie răbdare să le citiți. Dar pentru cine dorește să se lămurească sau să-și exerseze discernămîntul, pot fi foarte utile.

Notă: nu știu cum să măresc imaginile astfel încît să poată fi citite ușor. Recomand zoom din browser.

Cum am aflat despre grup. Din comentariile de pe site-ul criticatac.ro:

nd-criticatac

2007, prima suspendare a președintelui și poziția lui Nicușor Dan față de această situație: 

Dictatura, săriți!

nd-1

25 aprilie 2007, toate nemulțumirile legate de Băsescu:

nd-02

nd-03

O poziție contrară:

nd-04

O poziție echilibrată chiar, am putea spune:

nd-06

Alte discuții:

nd-08

nd-09

Cum rezultatul referendumului este cunoscut, ajungem la alegerile din 2009 și, din nou, îl găsim pe Nicușor Dan pe baricade. Alegerile acelea în care Geoană a fost surprins mergînd la Vântu acasă, cu o seară înainte de confruntarea finală cu Băsescu:

nd-13

”În concluzie, între un președinte slab, cum Geoană se profilează a fi, și șeful unui clan în care nu crîcnește nimeni, eu prefer președintele slab.”

nd-14

Ceva Antena 3, adică despre Mircea Badea:

nd-15

Nu știu dacă paranteza ”nu avea din păcate opțiunea Remus Cernea” a fost glumă sau nu, plus, inevitabil, votul de la Paris:

nd-16

Apar în discuții Boc, cel mai ”incompetent” prim-ministru și Iohannis:

nd-19

Fapt divers, avea nevoie de o factură:

nd-020

Nicușor Dan și orele de religie, pe care le socotea necesare în școli. Devine dintr-o dată frecventabil. Nu știm dacă își menține poziția. 😀

nd-021

Un îndemn din 2007 pentru intrarea oamenilor în politică sau măcar în viața socială:

nd-022

Și, în final, un Nicușor Dan, cu un text din Dilema, nr. 364, surprinzător, împotriva comportamentului homosexual în spațiul public. Un Nicușor Dan atît de rezonabil încît ar putea fi votabil și mîine. Nu mai știu, din păcate, dacă își mai menține afirmațiile de atunci (2000, din cîte am înțeles) sau nu. Și oricum, erau de dinaintea intrării în politică sau în viața socială a comunității care, după cum se știe, schimbă multe în viața unui om. Ori chiar omul însuși. 

nd-dilema

 

 

 

Miza alegerilor parlamentare

Alegerile parlamentare din decembrie sînt și despre noi, dar mai ales despre ei. Nimic nou pînă aici, cînd au fost, cu mici excepții, în mod real, despre noi?!

Nota de absolută particularitate, pentru prima dată după decembrie 1989, nici unul din partidele mari, PNL și PSD, nu intră în alegeri cu propunere de premier și nici cu un program serios și coerent de guvernare. PSD din cauză de cercetări penale, PNL din aceeași cauză a propriei incapacități de a crește, promova și susține oameni pregătiți pentru o funcție atît de importantă în stat, din aceeași impotență organizatorică, lipsă de viziune și mentalitate de clan.

Avem, în schimb, același prim-ministru de pînă acum, Dacian Cioloș. Obligat de propriile-i reguli să nu candideze fără a vacanta funcția, domnul Cioloș a ales varianta tehnopoliticianului.

Mai precis, la presiunea președintelui – cel puțin aparent – și mai ales a PNL-ului, a încropit o platformă cu zece principii, de stînga și generaliste, un soi de compunere de bune intenții, la care să adere cine dorește din partidele înscrise în cursa electorală. PNL și USR și-au anunțat imediat susținerea, nu și PSD.

Ce se va întîmpla de fapt?

Raluca Boboc sintetizează pe Facebook:

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Gorghiu, Cioloș și guvernul PNL-PSD

Cioloș declara ieri, în interviul Hotnews, că nu se vede într-un guvern cu PSD – ceea ce înseamnă cu nu exclude totuși această variantă.

Alina Gorghiu declară astăzi că, în cazul în care PNL nu reușește să facă majoritatea după alegeri, aceasta își va da demisia din fruntea partidului.

Ce scenariu prefigurează cele două declarații:

– PNL nu reușește să stângă o majoritatea după alegeri care să-l propună pe Cioloș premier.

– Alina Gorghiu, conform declarației dată azi, își va da demisia de la conducerea PNL.

– Cioloș preia partidul și este desemnat ca premier într-un guvern PNL – PSD

Aceasta este schema. Și atunci, de ce mai are nevoie PNL de USR? Pentru asigurarea liniștii prezidențiale și guvernamentale, prin aducerea în sistem, culmea, a partidului declarat anti-sistem, întru realegerea președintelui pentru încă un mandat la Cotroceni. Și pentru ca societatea civilă să aibă impresia, prin cei care consideră că o reprezintă, că face parte din politica mare, iar reprezentanții aleși să aibă și ei un loc de muncă bine plătit și cu toate celelalte avantaje care decurg din funcția de parlamentar.

Fair enough pînă aici. Serviciu contra serviciu.

Dar de ce USR?

Numai pentru că s-a impus, în lipsa oricărei alte opțiuni viabile și valide, ca singurul partid creat recent? Numai pentru că toate încercările dreptei de coagulare într-un partid s-au soldat cu eșecuri majore?

Nu. Pentru că cel mai mare succes al defunctei USL, împărțită acum în PNL și PSD, a fost și este acapararea societății civile. Începînd cu ianuarie 2012, dacă nu cumva mai devreme, avînd în vedere implicarea președintelui USR, Nicușor Dan, în susținerea lui Mircea Geoană la președinția României, în 2009. Mișcarea a fost, așadar, calculată de mult și evoluția ei întreținută cu mare grijă. USL și-a asigurat și partid util parlamentar, la nevoie, și societate civilă în același timp.

Argumente și semne de întrebare.

1) ‘Lăsând gluma la o parte vă invit să nu credeți că Uniunea Salvați România este împotriva unei propuneri utile comunității indiferent de la care partid politic vine aceasta. Totodată vreau să îl întreb pe primarul Tudorache dacă numirile abuzive și contractele pentru pază la Piața Amzei în valoare de 16.000 euro pe lună sau rectificările bugetare făcute peste noapte sunt niște realizări tipice PSD?’ – Clotilde Armand, Facebook

De reținut: ‘vă invit să nu credeți că Uniunea SalvațiRomânia este împotriva unei propuneri utile comunității INDIFERENT DE LA CARE PARTID POLITIC VINE ACEASTA’. Revenim la schema Ralucăi Boboc și observăm că, sub masca celor mai bune intenții, PNL și PSD se pregătesc de guvernare. Nimic nou, cele două partide au mai guvernat și pînă acum, sub sigla USL. 

2) Președintele și-a exprimat dorința ca România să facă parte din nucleul dur al UE, chiar acum, cînd majoritatea guvernelor și țărilor serioase chestionează nu numai gestionarea absolut halucinantă a crizei migranților de către acest nucleu, ci chiar viitorul Uniunii. Acum, după Brexit. Și, în plus, scandalizează o populație românească majoritar ortodoxă, plus celelalte culte creștine, numindu-le, în cel mai fericit caz neinspirat, ‘fanatice’. Aceasta este stînga clar, fără urmă de îndoială, avînd în vedere și atacurile din ce în ce mai dese și mai virulente nu numai la adresa BOR, ci la adresa tuturor creștinilor de aici.

3) Anticorupția este elementul cheie al acestor alegeri, susținut atît de PNL, cît și de USR. Nu și de PSD, în ciuda faptului că trei ani, pe vremea prim-ministeriatului lui Victor Ponta, instituția a funcționat absolut normal. Ce ar putea determina, în acest caz, o notă de subsol a funcționării unui stat, o instituție cu atîția ani de activitate în urmă și cu rezultate spectaculoase, ni se spune, să devină principala temă de campanie?

3.a) Fapte diverse.

Teza de doctorat a șefei DNA, procuror Laura Codruța Kovesi, a fost deja verificată la Universitatea de Vest, cu softul antiplagiat, dar rezultatul verificării rămîne deocamdată secret, pînă la întrunirea CEN-ului universității. Tot ca fapt divers, Marilen Pîrtea, rectorul acestei universități, deschide lista de candidați PNL pentru alegerile din această iarnă. Și din aceeași categorie, din stufoasa și aproape incredibila afacere Black Cube, pe surse aflăm că un potențial beneficiar ar fi chiar președintele țării.

Concluzii.

Ghiță, autodenunțătorul în cazul de posibil plagiat Kovesi, nu este omul lui Băsescu, oricîte speculații s-ar face. Ponta nu mai este prim-ministru, nu mai contează, a mai rămas unul singur care nu renunță. Guess who. Și de ce toate tunurile sînt pe el.

Toată forfota actuală, toată zbaterea nebună a celor care au umplut, în 2014, ‘hăul de potențial’ de pe internet, și toată mass media nu sînt angrenate în lupta care ar fi firesc să se ducă acum, PSD vs PNL, ci în alta și pentru un singur lucru: PMP să nu intre în parlament.

Asta este miza, pe lîngă a fiecăruia, personală. Toți foști crinantoneștii și parțial mirceageoanii anilor și alegerilor trecute au fost activați de ‘suflul nou, curățenia, educație, europenismul și bunul simțul’ de atunci.

Se mai încearcă și acreditarea ideii absolut demente că PSD ar reprezenta conservatorismul românesc actual, cînd PSD nu face altceva decît să profite de absența dreptei și să-i preia toate temele.

Asta e tot. Băsescu, după părerea mea, mai bine ar candida în Republica Moldova, avînd în vedere că acum este definitivă obținerea cetățeniei și ținînd cont de experiența și agenda avute pe vremea președinției sale.
Dar PMP, cu sau fără Băsescu, le poate strica toate socotelile în parlament oamenilor ‘frumoși și deosebiți’, și asta e singura miză. USL vrea să conducă alternativ, așa cum a spus Ponta acum niște ani, bătălia se dă pe fiecare picior de fotoliu parlamentar. De ce ar avea nevoie PSD de PMP, în condițiile în care are deja partid posibil parlamentar, și anume USR?

Acapararea întregii puteri de către cele două mari partide foste USL, cu sateliții lor, și îndepărtarea cu orice chip de posibilitatea intrării în parlament a PMP, partidul creat în jurul fostului președinte Traian Băsescu, este și dorința PNL, și a PSD, exprimată repetat în urmă cu cîțiva ani. Și pentru asta s-au mobilizat tone de ură, de minciuni prezentate drept adevăruri absolute, de suspiciuni aberante cum nu am mai văzut în perioada post-decembristă românească.

Dacă vă împacăți cu situația, să avem numai stînga, să guverneze numai stînga – stînga dură și stînga soft – dar repet, numai stînga, e opțiunea fiecăruia. Dacă nu, știți ce aveți de făcut.

În ce mă privește, lucrurile sînt extrem de simple: voi vota cu candidatul sau cu partidul care îmi garantează că prima măsură luată de nou alesul parlament va fi loc de fumat ÎN interiorul localurilor, pentru că este o cruntă umilință și bătaie de joc ce se întîmplă acum. Deopotrivă îndreptate împotriva libertății patronilor de localuri de a alege ce fac cu afacerea lor, cît și împotriva fumătorilor. Pentru că ‘fanatismul’ trebuie combătut în lumea aseptică, rece și ‘corectă’ a funcționărimii europene de partid și de stat.

PS: Elena Udrea nu este un subiect pentru mine, nici nu o pomenesc, de altfel, decît atunci cînd în justiție devine prea evident ce se întîmplă. Consider, ca și acum doi ani, că introducerea și sprijinirea ei în campania pentru președinția țării au fost cele mai mari, mai grave și de-a dreptul impardonabile mișcări ale fostului președinte.

vot

 

 

Pre-electorale. PNL sau PMP?

Din punctul meu de vedere, sînt două liste de urmărit.

PNL, să vedem dacă intervin modificări importante – e posibil, urmează să vedem dacă se și concretizează – și PMP, de verificat lista, în primul rînd.

Altceva nu e votabil anul ăsta. USR e jalnic, mă uit zilele acestea pe programul de guvernare, deși o idee vă puteți face și din ce a scris Bogdan Glăvan aici, ”Programul USR vs programul POL”, cu precizarea că, din păcate, POL nu candidează la aceste alegeri.

USR, aflu mai nou, își face reclamă și așa:

usr

(Foto Facebook/Lucian Vălsan)

Ceea ce poate duce la un proces pentru folosirea imaginii personale în scopuri electorale. Nemaipunînd la socoteală că habar nu au, în cazul ăsta, ce înseamnă pentru diaspora un artist din România, venit în concerte.

Dar chiar așa, ce le veți da?

Nu putem trece peste faptul că au un program făcut pe picior, pe bancheta din spate a mașinii a mai fost făcut unul, nu au oameni, și pe cine au ridică serioase probleme, vedeți, de exemplu, Cosette Chichirău, candidată la Camera Deputaților, la Iași.

Nu au, în general, nimic. În afară de gură mare și de activism în sînge. Care nu știu la ce folosește, în calculul politic ”nu fac alianță cu nimeni” te descalifică din start, cu atît mai mult acum, cînd ce este mai important este ca PSD + ALDE să NU facă peste 50%. Ceea ce, în momentul de față, e posibil, din păcate, pentru că noi ne distrăm cu cucuvele mov și alte perdele de fum aruncate de te miri cine, în timp ce ei își văd de treabă, și știu să și-o facă, de asta să nu aveți grijă. Sînt cei de la care dreapta nu a învățat nici pînă azi cum se procedează ca să ai succes, pentru că sau mai degrabă din cauză de orgolii neostoite și lupte absolut neproductive, păguboase adesea.

Nu trebuie nici să ne închinăm la idoli pe care ei înșiși sau tot noi îi vom da jos cu mult mai mare ușurință decît i-am suit – avem o grămadă mare de antcedente – nu trebuie decît, avînd în vedere timpul rămas pînă la alegeri, să fim pragmatici. Cine vrea să viseze, poate să o facă în continuare, USR, de exemplu, asta și este, un basm post-modern de adormit copii mari.

Sa ne cunoastem candidatii. Azi, USR Iasi.

Doamna Cosette Chichirău, candidat la Camera Deputaților din partea USR, la Iași. Care mi-a atras atenția, deși intenționam să mă concentrez mai întîi pe programul lor de guvernare, prin franchețe, deschidere către nou și îmbrățișarea cu entuziasm a ”valului” pe care l-a simțit mai nou în politica românească.

Valul este USR, franchețea evidentă de cîte ori apare pe micul ecran sau pe și mai micul ecran de calculator, iar deschiderea, surpriză! Este mai mult închidere, încă de cînd doamna – în SUA aflîndu-se, bănuiesc – nu dorea, ca și aici, de altfel, nici un fel de colaborare cu republicanii sau cu democrații, ci susținea candidatura lui Bernie Sanders, fostul candidat democrat, socialist declarat, la Casa Albă.

Pentru că asta înseamnă, de fapt, nici stînga, nici dreapta. Socialism, nu departe de comunism, adică de unde am plecat în 1989 și unde vrem să ajungem? Închidem cercul, nu ”întinăm valorile partidului, nu întinăm memoria celor care șiau dat viața pentru cauza socialismului în această țară”? Pe scurt, o bătaie de joc la adresa noastră, care am trecut prin ororile sistemului totalitar comunist, care încercăm, de mai bine de 26 de ani, să diminuăm rolul statului în societate, care ne luptăm încă pentru o piață liberă, care ne dorim luxul și libertatea de a dispune cum dorim de banii noștri, ai fiecăruia.

Sigur că orice userist, poate chiar doamna Chichirău, îmi va spune că nu trebuie să echivalez socialismul cu comunismul, că și comunismul, la o adică, a fost o idee bună, dar prost aplicată. Pe care ei, cei școliți și munciți în occident, îmbibați de ideile noi și înălțătoare ale grijii față de om, capabili, fiecare pe domeniul său, îl vor aplica așa cum trebuie. Cum trebuie? – întreb acum, și cu siguranță voi mai avea ocazia, dacă programul partidului pentru alegerile parlamentare nu mă va lămuri.

Sigur, orice userist, poate chiar doamna Chichirău, îmi va putea explica că una e socialismul/comunismul (mă scuzați că nu fac diferența acum) aplicat de fostele cadre ale PCR, niște inculți ori niște ”intelectuali” cu școli absolvite la seral ori la facultăți muncitorești, niște bădărani ajunși peste noapte șefi, niște pușlamale și niște neica nimeni, dacă nu cumva jigodii ajunse ”domni” și ”doamne” la capitală, și cu totul altceva cel de acum, planificat cu grijă, scris cu vorbe mari, pline de sensuri și încărcate de goliciunea din spatele lor, nesusținute faptic de nimic. Și, mai ales, aplicat de oameni frumoși, oameni deosebiți, oameni speciali, oamenii noi ai lumii capitalist-avansate din care vin, îmbibați cu ideile cele noi și frumoase ale păcii și înțelegerii, ale bunăstării și dezvoltării continue a industriei și agriculturii, care vor milita pentru ştiinţă, învă­ţământ și cultură, cu fermitate și corectitudine politică, ridicîndu-ne astfel nivelul de bunăstare și fericire la cote nevisate măcar.

A se scuti. Nu voi vota niciodată așa ceva. Occidentul care nu a trăit măcar o zi de socialism/comunism poate cocheta cu asemenea idei, noi nu. Utopiile cu ”eliminarea sărăciei complet” poate prind prin minți cu doi neuroni care lucrează în ture, dar noi nu ne permitem.

Și iată de ce, în atari condiții, cind aproape toată lumea ”bună” și toată lumea ”fină” preferă ”oamenii frumoși” și ”oamenii deosebiți”, îmi rezerv dreptul și aroganța de a prefera, în continuare, oameni și atît.

cosette(Foto: captură Facebook/Cosette Chichirau)

 

Prea bun pentru vot?

Ce inteleg eu cand un om decide sa nu voteze pentru ca nu are cu cine?

Inteleg ca am de a face cu cineva cu o minte patrunzatoare, multa experienta, extrem de lucid, dar mai ales foarte exigent: incapabil de compromisuri. Acest om le-a cantarit si masurat pe toate: nimic bun. Nu mai are iluzii, ci doar o singura dorinta: ca noi sa stim care e decizia lui.

Pe scurt, acest om este un isteric plin de ifose si pretentii, un om care a mai gasit o modalitate de a atrage atentia asupra lui, un om care toata ziua-buna-ziua se gandeste numai la el, deloc la ceilalti. Nici eu nu am mari iluzii in privinta lui. Am o singura dorinta vizavi de el: sa priceapa ca daca nu voteaza PNL, USR sau PMP, voteaza de fapt PSD. Pur si simplu.

vot

(Foto: adevărul.ro)

Muraturile si populismul

N-am suportat niciodată populismul, cu atît mai puțin pe cel gratuit, imitat, prost executat. E nevoie de ceva cap și de ceva mai mult conținut în cap ca să nu te faci de rîs și să poți, dacă neapărat trebuie, să fii și original, și foarte bun populist. Să-ți fie cumva în fire, în sînge, în ADN. Altfel, faci mai mult rău decît bine.

Asta pot spune despre Clotilde Armand, care ieri a publicat pe pagina proprie de Facebook o fotografie în care nu spune nimic. Adică ar vrea să comunice ceva, dar nu merge. Chiar nu merge. A mers la piață, așa, și? Ca să ne spună ce? Că s-a deschis Piața Amzei? Că, după propriile-i spuse, ”Producătorii din Piața Amzei vă așteptă.”. Cu niște struguri, niște mere și niște roșii răzlețe în spate, împrăștiate pe mese mai mult goale, Clotilde ne arată aceeași figură veselă și plină de încîntare cînd ne anunță că – asta se înțelege – e bine să cumpărăm de la ”ai noștri”, din piață, nu de la supermarket. Unde oricum vom avea parte de 51% produse românești la raft, așa că pînă la urmă care-i chichirez gîlceava?

Aruncată în față de un comunicator slab spre foarte și deseori taciturn, președintele USB/USR, Nicușor Dan, mizînd probabil chiar pe abilitățile de comunicare și simpatia pe care a reușit, într-un termen foarte scurt, să le arate și s-o stîrnească, Clotilde Armand ar trebui să fie foarte atentă, ca om politic, la aparițiile publice, indiferent unde se petrec. Altfel, poate cădea foarte ușor în ridicol, un ridicol care să o coste, pe lîngă problemele propriului partid, exact acest capital de simpatie stîrnit, aruncînd-o într-o uitare precoce.

Numai cu o seară înainte, publicul Facebook comentator de politică, se entuziasma teribil cînd aceeași Clotilde, cu naturalețea bine cunoscută, rîdea sincer și răspundea acid unui coleg consilier la Primăria sector 1. A doua zi, pac la piață, în curînd la murături.

Nu așa, nu se face așa. Cînd propriul partid are probleme serioase, pentru că e o problemă foarte serioasă să nu îți declari ideologia politică, să spui că nu poți preciza dacă ești de stînga sau de dreapta, nici măcar centrul nu a fost luat în considerație, cînd congresul partidului s-a ținut cu ușile închise, ceva cu totul nou, dar deloc bun în peisajul politic românesc, amintind mai degrabă de clandestinitatea altor epoci și de secretomania uneia din istoria recentă, comunicarea a devenit crucială pentru USB/USR. Și tocmai la comunicare, Clotilde, maestră pînă acum, prin naturalețe și farmec personal, o dă de pereți. Cînd rezultatele foarte bune obținute la alegerile locale nu sînt folosite în nici un fel, cînd te pregătești de o campanie electorală care se anunță mai dură decît de obicei, nu îți permiți să greșești.

Nu îți permiți nici să stai pur și simplu acolo unde ai fost ales, pentru că alegerea în sine presupune să faci ceva, să exprimi ceva, iar politica e arta compromisului, acolo unde ai obținut niște locuri nu te duci ca să nu te aliezi cu nimeni, ca să nu faci opoziție nimănui, ci ca să stai pur și simplu. Cu ce se aleg cei care te-au votat dacă activitatea ta este tăcerea și statul pur și simplu? De ce te-ar mai vota încă o dată, la parlamentare, tot ca să stai, încă patru ani? Asta este întrebarea, pe lîngă altele, la care ar trebui să răspundă Clotilde Armand, în primul și-n primul rînd. Murături are cine să ne spună cum să punem, are cine să ne împărtășească din experiența personală sau nu, omul politic se ocupă cu altceva. Iar conștientizarea faptului că ești om politic este absolut necesară, în orice țară și în orice circumstanțe. Amatorismul se sancționează, mai devreme sau mai tîrziu, la urne.

Dar dacă Clotilde Armand a vrut cumva să ne spună că tot ai noștri sînt mai buni, producătorii noștri autohtoni, de la țară, de la colțul pieței, dacă a rezolvat problema producători-procesatori-transportatori-vînzători, atunci chiar avem o problemă. Mai mare decît murăturile și mult mai mare decît ceea ce eu prefer să consider acum a fi fost doar o greșeală de comunicare. Ar însemna îngroșarea rîndurilor naționalismului gros, grav, în sensul rău al termenului, al celor de care trebuie să scăpăm, în nici un caz să-i promovăm în politica românească.

clotilde armand(Foto: Facebook /Clotilde Armand)