Posts Tagged → alegeri parlamentare

Prea bun pentru vot?

Ce inteleg eu cand un om decide sa nu voteze pentru ca nu are cu cine?

Inteleg ca am de a face cu cineva cu o minte patrunzatoare, multa experienta, extrem de lucid, dar mai ales foarte exigent: incapabil de compromisuri. Acest om le-a cantarit si masurat pe toate: nimic bun. Nu mai are iluzii, ci doar o singura dorinta: ca noi sa stim care e decizia lui.

Pe scurt, acest om este un isteric plin de ifose si pretentii, un om care a mai gasit o modalitate de a atrage atentia asupra lui, un om care toata ziua-buna-ziua se gandeste numai la el, deloc la ceilalti. Nici eu nu am mari iluzii in privinta lui. Am o singura dorinta vizavi de el: sa priceapa ca daca nu voteaza PNL, USR sau PMP, voteaza de fapt PSD. Pur si simplu.

vot

(Foto: adevărul.ro)

‘Votul de la Paris’ se intoarce

Scriu despre Ponta de atîta vreme încît am impresia că s-au terminat cuvintele și combinațiile de cuvinte în a-l califica, și ar însemna să repet aceleași lucruri despre cineva care nu mai merită nici o atenție. Ejectat din funcția de prim-ministru de propriul său partid, la presiunea străzii, refuzat de Dragnea pentru șefia Camerei Deputaților, recunoscut oficial recent ca plagiator, după 4 ani în care s-a făcut tot ce se putea face pentru păstrarea status quo-ului și pentru ca să nu suporte consecințele acestui furt intelectual, Ponta varsă din el, fără rușine, fără remușcări, cu același tupeu fabulos și cu seninătatea impostorului clasic minciună după minciună și vorbe iresponsabile în cascadă.

Cu ultima declarație, de ieri, trebuie să fiu însă de acord. Zice el așa:

Acum dacă îi întrebaţi pe cei care stăteau la coadă, am văzut că s-au înscris 8.000 de oameni să voteze în diaspora. 8.000 sunt în câteva blocuri în Drumul Taberei. Şi noi, toată ţara, tot Guvernul, munceşte numai pentru cei 8.000″, a declarat Ponta.

Fostul premier PSD spune că românii trebuiau să voteze în străinătate şi confirmă că existau cozi, însă afirmă că are informaţii potrivit cărora acele cozi erau formate de cetăţeni care „se puneau de mai multe ori la rând„.

„Îmi pare rău pentru acele cozi, pe care însă ulterior am aflat că nu le-am făcut eu, ci cei care se aşezau de două ori, de trei ori, de patru ori la rând, ca să fie cozi, să se arate la televizor”, a spus deputatul PSD.

Ponta s-a arătat deranjat că Dacian Cioloş guvernează doar „ca să nu se supere cei 8.000”, în loc să îi considere pe toţi românii egali. – news.ro

Să explic. Cînd eram mică, mama îmi spunea că ”a te pune” se foloșește cu precădere atunci cînd omul are niște necesități fiziologice și se duce la toaletă. Acolo ”te pui”. Revenind la momentul alegerilor prezidențiale din 2014, la care face referire Ponta, știm, am văzut, auzit, chiar stat unii dintre noi la cozile acelea infernale, de cel puțin 3 ore (Bruxelles) și 8-9 ore în alte capitale și orașe mari occidentale. Cum am aflat din presă, oamenii și-au adus, pentru turul II, și periuțe de dinți cu ei, și mîncare, hotărîți să rămînă pînă reușesc să voteze atît cît va fi nevoie. Un singur lucru le-a lipsit. Toaletele. Așa că e posibil ca în atîta timp petrecut la cozile acelea care su speriat occidentul, să-și fi lăsat rînd să se ducă ”să se pună pe veceuri”. Publice, Dumnezeu știe pe unde, că nici occidentalii ăștia nu se pricep la nimic, s-au trezit cu mulțimi în stradă și niște ecologice de-a lungul cozilor n-au fost în stare să instaleze. Că Ponta așa o fi înțeles de la ”informatori” avînd, probabil, cunoștințe precare de limba română, ori că așa și-a închipuit chiar el, că oamenii ”s-au pus” la coadă la vot, asta nu vom ști niciodată.

Ce știm însă e că Ponta nu se poate abține, nici cu două zile înainte ca Baroul București să analizeze excluderea lui, la cererea formulată de Monica Macovei, să plagieze. ”Votul de la Paris”, din 2009, se întoarce, acum într-o nouă prezentare. Deși cel de atunci a fost tranșat în justiție. Ceea ce îi doresc și lui Ponta.

PS: Că arată că vrea să-și ajute partidul, în această precampanie electorală, e de la sine înțeles. Pentru el, care nu oricum mai are nimic de pierdut, nu e nici o noutate. Cît despre egalitate, nu toți românii au votat însoțiți de camere de luat vederi care să focalizeze personajul central.

ponta prezidentiale 2014(Foto: adevarul.ro)

Parlamentare odata cu prezidentiale. Cand si cum ?

Tema reducerii mandatului prezidențial de la 5 la 4 ani și organizarea alegerilor prezidențiale simultan cu alegerile parlamentare a apărut și reapărut în contextul dezbaterilor privind revizuirea Constituției, dar și ca o temă prin care actorii politici au încercat să acapareze puncte electorale.

Astfel:

06 aprilie 2012 – Traian Băsescu, în contextul Congresului PSD, PNL și PC, le adresează o scrisoare președinților celor trei partide prin care le propune demisia sa și organizarea alegerilor prezidențiale anticipate simultan cu alegerile parlamentare din 2012, la schimb cu adoptarea referendumului din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari la 300 și trecerea la un parlament unicameral.

”În cazul în care veţi accepta revizuirea Constituţiei aşa cum ea a fost cerută prin referendumul din noiembrie 2009, dar şi propunerea mea de reducere a mandatului preşedintelui la 4 ani, vă garantez că în timp util voi demisiona din funcţia de preşedinte al României, astfel încât alegerile legislative din noiembrie 2012 să se desfăşoare simultan cu alegerile prezidenţiale. În acelaşi timp, apreciez că revenirea la mandatul de 4 ani pentru Preşedintele României este necesară în perspectiva consolidării deplinei democraţii. ”

Răspunsul lui Victor Ponta: acesta rupe scrisorea în fața membrilor reuniți în cadrul congresului, declarând că nu a citit scrisoarea și că ”nu avem ce discuta si negocia cu Traian Basescu, nu avem nevoie de minciunile si propunerile lui otravite”.

Ianuarie 2013 – Victor Ponta propune devansarea organizării alegerilor prezidențiale din 2014 simultan cu alegerile pentru Parlamentul European, măsură care, în opinia liderului PSD, ar fi asigurat o campanie electorală de 1-2 luni, și ar fi evitat situația în care România să se afle în perioadă electorală pe parcursul unui an întreg.

Răspunsul lui Traian Băsescu: demisia simultană a președintelui și a Parlamentului, după revizuirea Constituției.

„Ce putem face de comun acord este să stabilim demisia simultană a președintelui și a Parlamentului, după ce revizuim Constituția și venim în exigențele referendumului din noiembrie 2009 și atunci ne punem toți mandatele și revenim la un sistem politic care mie mi s-a părut mai eficient …. Sunt gata să îmi depun mandatul simultan cu cei 588 de parlamentari, să facem simultan alegeri parlamentare și prezidențiale pentru resuprapunerea mandatelor. Sigur asta necesită o revizuire rapidă a Constituției, un referendum de revizuire și o depunere simultană a mandatelor de către președinte și cei 588 de parlamentari, ca să facem singura combinație posibilă și care la noi are un precedent.”

Ping-pong-ul dintre Traian Băsescu și USL/ Victor Ponta pe tema reducerii mandatului prezidențial și organizarea simultană a alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare a rămas fără nicio finalitate.

Atât alegerile parlamentare din 2012, cât și cele prezidențiale din 2014 au fost organizate respectând termenele constituționale. Constituția nu a fost revizuită.

Tema reorganizării simultane a alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale va reapărea din nou pe agenda partidelor, odată cu reluarea dezbaterile privind revizuirea Constituției.

Pe termen scurt (scenariul nerealist) – resuprapunerea mandatelor nu se poate face fără declanșarea unei crize politice care implică demisia președintelui în funcție în anul 2016. Crizele politice înseamnă instabilitate și asumarea unor riscuri foarte mari din partea celor care le declanșează. Precedentul Tăriceanu (2005) – acesta a refuzat să demisioneze din funcția de prim-ministru și să declanșeze o criză politică care ar fi generat alegeri parlamentare anticipate și o majoritate parlamentară stabilă pentru Alianța D.A.

Pe termen lung (scenariul realist) – resuprapunerea mandatelor se poate face, evitând orice criză politică, în anul 2024.

În 2024 expiră atât mandatul parlamentului ales în 2020, cât și mandatul președintelui ales în 2019.

Implicații:

  • Clasa politică admite că resuprapunerea celor două tipuri de alegeri nu se poate face mai devreme de 10 ani fără anumite artificii politice, precum demisia. Revizuirea Constituției în 2015/2016 se face fără ca mandatul prezidențial să fie redus. Românii vor experimenta până în 2024 noi posibile situații de coabitare, rezultate în urma alegerilor parlamentare din 2016 și 2020 și alegerilor prezidențiale din 2019.
  • Două rânduri de alegeri parlamentare în 2016 și 2020
  • Mandatul Johannis de 5 ani și un nou mandat prezidențial de 5 ani în 2019 (Johannis sau un alt președinte).
  • Organizarea unui referendum pentru revizuirea Constituției într-un singur punct–reducerea mandatului prezidențial –simultan cu alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024.

 

Demisia lui Klaus Johannis

Resuprapunerea alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale începând cu anul 2016 (scenariul nerealist) presupune demisa din funcție a actualului președinte. Acest lucru se poate face în următoarele condiții:

  • Klaus Johannis se bucură de o încredere foarte mare în rândul populației. Johannis își asumă riscul demisiei și a unei noi candidaturi, în tandem cu PNL, pentru a obține majoritatea parlamentară necesară reformelor și schimbărilor pe care le vizează.

 

  • Klaus Johannis ”dă cu paltonul de pământ”. Încă din debutul mandatului, Johannis a demonstrat că are mari probleme cu stăpânirea nervilor în situații delicate. O cădere nervoasă poate duce la demisia acestuia și la organizarea de alegeri prezidențiale anticipate.

 

  • Planul PNL, PSD și al structurilor de forță de revizuire a Constituției și reducerea atribuțiilor prezidențiale în favoarea premierului eșuează. Deși ”Coaliția pentru amputarea atribuțiilor prezidențiale” se bazează pe cvorumul de 30% necesar pentru validarea referendumului, poporul simte că urmează să fie tras pe sfoară și iese masiv la vot, invalidând viitoarea Constituție. Johannis rămâne cu puterile oferite de actuala Constituție și devine un președinte mult mai puternic decât Traian Băsescu. Dar și mai greu de stăpânit. Coaliția decide ”să-l demisioneze” pe motive penale.

 

  • În România are loc o nouă revoluție în 2016. Scăderea popularității lui Klaus Johannis, eșecul reformei interne a partidelor tradiționale, întârzierea schimbărilor mult așteptate, creșterea nivelului frustrărilor populației pot genera tensiuni în societate. Președintele își dă demisia și se organizează alegeri anticipate simultan cu cele parlamentare.

 

Apariția protestelor de stradă, la doar trei luni de la alegerile prezidențiale, indică existența unor tensiuni în societate. Aceste tensiuni nu s-au disipat odată cu alegerea unui nou președinte și au potențial de creștere ( o oală care fierbe – pe care doar s-a pus un capac în 16 noiembrie).

Urmează două teste importante pentru clasa politică: referendumul pentru validarea noii Constituții (posibil finalul anului 2015) și alegerile locale din 2016.

(Foto: evz.ro)

Cind Ponta si Basescu se cearta la televizor si isi fac cadouri pe sub masa

Afară-i vopsit gardul cu înjurături reciproce, înăuntru e imprimeul animalier. Sau leopardul, cum vreți să-i ziceți.

Ponta minte din nou.

Ponta a spus că prin Ordonanța de Urgență 12/2014 a scos din legea electorală articolul care interzice partidelor care nu au trecut pragul electoral să participe la alegerile parțiale, dînd astfel verde candidaturii PMP, fiindcă CCR ar fi decis că respectiva prevedere e neconstituțională. Minte.

Curtea s-a pronunțat asupra prevederii respective la o contestație a lui Remus Cernea și a spus clar că partidele neparlamentare nu pot participa la alegerile parțiale, deoarece ar deveni partide parlamentare fără să treacă pragul electoral. Curtea a decis că, alături de partidele parlamentare, doar candidații independenți pot participa la alegerile parțiale, deoarece în cazul lor nu există cerința pragului. Astfel, conform CCR, candidații independenți pot participa la alegerile parțiale, iar partidele neparlamentare nu pot participa deoarece ar însemna să intre în Parlament fără să treacă pragul electoral.

Ponta a scos din legea electorală următoarea prevedere:

La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori electorală.

Astfel, aceasta ar fi trebuit completată cu ”și candidații independenți”, dar nu eliminată cu totul. Repetăm, pentru cine n-a înțeles:

Este neconstituțional să li se interzică candidaților independenți să participe la alegerile parțiale și e neconstituțional să li se permită partidelor neparlamentare să participe la alegerile parțiale.

Iată ce spune Curtea Constituțională în Decizia 61 din 14 ianuarie 2010, întărită de Decizia 503 din 20 aprilie 2010.

Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege”. In plus, „a admite posibilitatea ca în urma alegerilor parţiale să obţină mandat de parlamentar o persoană care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnă a consacra că ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale să se poată obţine pe calea ocolită a alegerilor parţiale.

Singurul partid avantajat de această ordonanță de urgență neconstituțională semnată de Ponta și Dragnea este PMP. Celelalte partide importante care participă la alegerile parțiale din 25 mai pentru fncțiile de senator și deputat rămase vacante sînt partide parlamentare (PSD, PNL, PDL, UNPR, PC, PNȚcd, PFC, UDMR). Ordonanța, incontestabil neconstituțională, nu poate fi contestată decît de Avocatul Poporului. Adică de Victor Ciorbea, cel propus de PSD. Fără ordonanța lui Ponta PMP nu putea participa la alegerile parțiale din 25 mai.

2016. Presedintele desemneaza prim ministrul…

În 2004 Traian Băsescu ajungea președinte din partea alianței PNL-PD și îl desemna premier pe Tăriceanu. Începînd chiar din 2005 relațiile dintre Băsescu și Tăriceanu se răcesc, iar din 2006 cei doi intră într-un război rece care se va transforma în primăvara lui 2007 în război în toată regula, culminînd cu suspendarea lui Băsescu. După alegerile parlamentare din 2008 Băsescu negociază o alianță PDL-PSD și trimite PNL în opoziție.

Pesediștii nu au uitat experiența PNL-ului cu Traian Băsescu și nu par dispuși să o repete, mai ales că acum prezidențialele au loc cu doi ani mai devreme decît parlamentarele și nici măcar nu pot spera că Antonescu desemnează un premier de la PSD, așa cum Băsescu a desemnat în 2004 un premier de la PNL.

S-a încercat la un moment dat o soluție de compromis, prin modificarea Constituției. Însă pesediștii și-au dat seama că modificarea Constituției nu-i ajută foarte mult și că e preferabil să cîștige alegerile prezidențiale cu un pesedist de-al lor. Inițial pesediștii au propus ”amendamentul Dragnea” care suna așa: Președintele desemnează premierul de la partidul cu cele mai multe mandate. Însă în Comisia de revizuire a Constituției a trecut amendamentul Chiuariu: ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate.”

Amendamentul Chiuariu nu ajută deloc PSD-ul. Să presupunem că Antonescu ajunge președinte cu ajutorul PSD, apoi USL se rupe și PNL intră într-o alianță anti-PSD cu PDL și alte partide. Antonescu va putea desemna premier de la alianța respectivă, dacă aceasta are mai multe mandate decît PSD. Noul guvern astfel format are șanse destul de mari să treacă și PSD să rămînă în opoziție pînă în 2019-2020, dacă Antonescu nu cîștigă un nou mandat. Dacă Antonescu este reales, PSD riscă opoziția pînă în 2024.

Nici măcar amendamentul Dragnea nu ajută prea mult PSD. Sîntem în aceeași situație. Antonescu ajunge președinte din partea USL, USL se rupe și PNL, împreună cu alte partide mai mici face o alianță împotriva PSD. Amendamentul Dragnea scoate din ecuație alianțele și spune că Președintele desemnează premier de la partidul cu cele mai multe mandate. Chiar și în această situație există două variante în care PSD poate fi trimis în opoziție. Prima: PNL și celelalte partide mai mici fuzionează și creează un mare partid, capabil să concureze PSD și poate chiar să ia mai multe mandate decît PSD la parlamentare. A doua: Antonescu desemnează premier din partea PSD, celelalte partide se coalizează și blochează noul guvern. Apoi Antonescu desemnează premier de la al doilea partid (PNL) și trimite PSD în opoziție.

PSD, pentru a fi sigur că va guverna în continuare după 2016 și chiar după 2020, trebuie să aibă neapărat președintele cu atribuțiile actuale. Să presupunem că un pesedist va deveni președinte în 2014, cu actualele atribuții prezidențiale, fie Ponta, fie Dragnea.

Președintele desemnează premier de la PSD și amenință parlamentarii că va declanșa alegeri anticipate dacă nu votează guvernul propus de noul premier. Exact cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009. După amendamentele Dragnea și Chiuariu, președintele nu are loc de manevră și negociere, trebuie să desemneze premier așa cum spune în Constituție (de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate, apoi de la al doilea partid sau alianță în ordinea numărului de mandate șamd), spre deosebire de actuala construcție constituțională, în care președintele are libertate de mișcare și poate forța majorități sub amenințarea anticipatelor.

Este cît se poate de clar că nici măcar varianta revizuirii Constituției nu mai poate salva candidatura lui Antonescu din partea USL, chiar dacă regula pragului de 30% la referendum va intra în vigoare înainte de primul tur al prezidențialelor.

PSD va avea candidat propriu. Cred că acum e destul de clar.

O dilema strategica pentru Victor Ponta

Să zicem că eşti Victor Ponta. Ce ar însemna susţinerea lui Crin Antonescu la prezidenţiale?

În 2014, liderul PNL ar câştiga prezidenţialele. Forţa organizaţională combinată a PSD şi PNL n-a fost învinsă decât o singură dată în ultimele decenii (turul doi din 2009), într-un set de circumstanţe greu de repetat.

În 2016 au loc alegeri parlamentare şi mandatul tău de prim-ministru se încheie. Va lua un partid 50%+1 din mandate? Aproape imposibil în sistemul actual de vot. Crin Antonescu ar avea atunci două opţiuni:

1. Premier de la PNL sau PDL şi deci o coaliţie guvernamentală care exclude PSD. În această situaţie şansa ta de a rămâne preşedinte PSD se reduce spre zero („nu mai avem acces la resurse, idiotule, de ce n-ai ştiut să negociezi??” – exact ce i s-a întâmplat lui Tăriceanu în 2008).

Dar hai să zicem că rămâi totuşi liderul PSD. Vei aştepta în opoziţie timp de trei ani alegerile prezidenţiale din 2019. Aceste alegeri au toate şansele să fie mult mai dificile pentru tine decât o candidatură la cele din 2014:

Antonescu, acum: prăbuşire lentă şi vizibilă.

Antonescu, în 2019: preşedinte în funcţie.

PNL şi PDL, acum: nu au accesul la resurse.

PNL şi PDL, în 2019: acces total la resurse.

Tu, acum: poţi lua măsuri populiste pentru a-ţi mări capitalul electoral.

Tu, în 2019: rupt total de robinetele puterii.

PSD, acum: la butoane.

PSD, în 2019: flămând şi disperat. Mulţi primari trecuţi neoficial la PDL sau PNL.

De asemenea, nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

2. O altă opţiune pentru Antonescu în 2016 este să te pună pe tine prim-ministru. Te gândeşti, evident, că vei candida la prezidenţiale în 2019. Apar însă probleme:

– Timp de trei ani vei avea un preşedinte ostil, care se pregăteşte de al doilea mandat şi te-a identificat drept oponentul principal. Prin comparaţie, disputele de acum cu Traian Băsescu sunt meciuri amicale.

– Preşedintele ţării poate cere în orice zi o conferinţă de presă în prime-time în care să expună cel mai mic act de corupţie comis în timpul guvernării tale.

– Pentru preşedinte va fi uşor să instrumenteze o moţiune de cenzură împotriva ta. Prin comparaţie, un referendum de demitere s-ar putea întoarce împotriva ta (şi în favoarea lui) într-un mod decisiv.

– Orice evoluţie negativă a economiei se răsfrânge asupra ta, scăzându-ţi şansele de a ajunge la Cotroceni.

– Nici în acest scenariu nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

Din perspectiva PSD, nu există nicio garanţie că Antonescu ar putea fi manevrabil după 2016. De fapt, dacă aş fi Crin Antonescu prima mea grijă ar fi să construiesc o structură sau alianţă care să mă susţină în 2019 cu şanse mari de succes şi care să nu includă PSD (întrucât n-aş vrea să fiu şantajabil sau dependent de social-democraţi).

Nu este exclus ca Victor Ponta să susţină o candidatură a lui Crin Antonescu în 2014, dar cu condiţia să nu vadă această dilemă strategică.

Trei chestii fierbinti

Pe repede înainte, după ce s-a mai răcorit nițel:

  1. Așa cum am mai scris, dacă trece actuala variantă de Constituție, PSD îl poate sprijini pe Antonescu să cîștige alegerile prezidențiale în 2014 iar în 2016 Antonescu poate da guvernarea unei alianțe din care face parte PNL, dar nu și PSD.  Alegerile prezidențiale și parlamentare sînt la doi ani distanță, iar un lider politic poate fi ales Președinte din partea unei alianțe, iar între timp să schimbe împreună cu partidul său alianța și să dea guvernarea peste doi ani unei alte alianțe. Eu sînt convins că PSD nu va vota o asemenea modificare. Va prefera ori actualul sistem în care Președintele poate, la limită, forța o majoritate, iar Ponta va candida la prezidențiale, ori va prefera un sistem în care Președintele desemnează premier de la partidul, nu de la alianța, cu cele mai multe mandate (varianta Dragnea).
  2. În urma alegerilor europarlamentare nu se creează majorități, nu se cîștigă puterea, nu se fac guverne. Alianțele sînt inutile și neproductive. Nici PSD și nici PNL nu merg în alianță. Nici măcar PC nu vrea să meargă în alianță. Nu există niciun argument pentru alianțe, în afară de frica unora că nu trec pragul. Dacă nu ai încredere că partidul tău va însemna ceva pe scena politică, dacă nu ai încredere că va fi acceptat de electorat, dacă nu vrei să participe sub numele și sigla sa la alegeri, de ce l-ai mai făcut? Dacă ții neapărat să-ți ascunzi partidul sub numele și siglele altora, atunci lasă-ți partidul să fuzioneze prin absorbție cu alții. Da, nu vei mai fi șef, dar nu asta e miza, nu? Alegerile europarlamentare sînt un bun barometru al forței partidelor politice și după aceste alegeri vom vedea cum se mișcă politic partidele ”dreptei”, care e raportul dintre ele și pe care ne vom baza la prezidențiale și parlamentare. O alianță a dreptei la alegerile europarlamentare va aduce pe scenă un nou brand politic, iar brandurile partidelor politice ale dreptei vor pierde o excelentă ocazie de a cîștiga notorietate. Va avea cineva de pierdut dacă partidele ”dreptei” merg separat în alegerile europarlamentare? Doar cei cărora le e teamă că un eșec la europarlamentare le va pune capăt carierei politice.
  3. În următorii ani de zile vom vedea tot felul de alianțe și poziționări aparent surprinzătoare., atît la nivelul la organizațiilor politice, cît și la cel al societății civile sau mass-media. Nu vom mai avea taberele din ultimii 7-8 ani. În materie de poziționări, e un teren mare și mănos care așteaptă.

Cine este Alba ca Zapada?

Să începem cu definiţia Albei ca Zăpada: partid nou care vine din afara establishmentului şi care preia alegători din zona mărginaşilor nemulţumiţi de politică. Dacă recitiţi, inclusiv printre rînduri, articolul iniţial al lui Sebastian Lăzăroiu despre Albă ca Zăpada, veţi vedea că nu există acolo nicio referire de ordin doctrinar sau etic vizavi de respectiva forţă politică. Că nu a înţeles aproape nimeni ce a vrut să spună Sebastian Lăzăroiu cu Albă ca Zăpada nu mă miră absolut deloc. Hai, toată lumea să repete după mine cele trei caracteristici magice: unuuu, partid nou, doooi, afara establishmentului, treeei, alegători nemulţumiţi de clasa politică. Formaţiune nouă, albă, imaculată, venită din afara clasei politice, se adresează celor nemulţumiţi de întreaga clasă politică în ansamblul ei şi de politică în general… Ring a bell?

Albă ca Zăpada este o formaţiune anti-sistem, justiţiarist-populistă, etic-demagogică, care preia nemulţumirile mărginaşilor politici neînregimentaţi. Clar? Ce dracu o fi aşa de greu de înţeles?

52 la 18*. Acesta era scorul USL-PDL la începutul lui octombrie. Este foarte posibil ca peste un an să avem un 54-15-3 sau un 48-14-4  sau un 52-12-6 sau, de ce nu, chiar un 52-10-8. Însă scorul final şi general ăsta e, 18-20%. Depinde acum la cîţi se împarte.  Apropo de împărţit procentele, Noua Republică nu e Albă ca Zăpada, deşi la nivel de discurs, din nefericire, aduce nepermis de  mult cu ea. Noua Republică e doar o albă ca zăpadă care papă din procentele PDL.

* sondaj IMAS realizat în perioada 7 – 10 octombrie: USL – 52%, PDL – 17,6%, PP – 14,4%, UDMR – 7,4%, PRM – 5%.

Rezultate alegeri parlamentare 2000: PDSR – 36,61%, PRM – 19, 48%, PD – 7,03%, PNL – 6,89%, UDMR – 6,80%, CDR2000 – 5,04%, APR – 4, 07%, PNL Cîmpeanu – 1,40%, PAR – 1,38%.

Deci, mai pe româneşte, avem următoarea comparaţie 2011-2000:

USL + PRM – 57% / PDSR + PRM – 56%,

PDL – 18% / PD + PNL + CDR2000 – 19%.

PP – 14% / nu are corespondent în 2000

UDMR 2012  – 7% / UDMR 2000 – 6%

În 2000 Vadim şi PRM au jucat, parţial, rolul Albei ca Zăpada. Cine îl va juca, integral, în 2012, calculaţi voi.

PS. Cam atîta despre Albă ca Zăpada. Despre dreapta şi cei 15 ani de opoziţie care o aşteaptă, altă dată. Deocamdată nu pot să spun decît că partidul ăla autentic de dreapta care tot ameninţă să apară, nu va apărea.