Anunț. Și două politichii

Ne-am mutat. Ne-am mutat domeniul, vastele domenii vreau să spun, pe org. Dacă acum citiți articolul acesta, ați ajuns cu bine. Dacă nu, e mai complicat. Pentru că acolo unde se afla blogul nu poate ajunge nimeni. E pierdut în imensitatea net-ului și nu se mai întoarce niciodată. Din această cauză, a inaccesibilității, nu putem pune nici anunț că ne-am mutat aici. Cum pe rețelele sociale am anunțat deja schimbarea, rătăciților nu ne rămîne decît să le dorim orientare rapidă. 

Politici.

1. București – Chișinău

Ieri a avut loc ceea ce deputatul Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară, a numit ”Mișcarea politică a anului 2017”. Din București, a participat la Chișinău, la Congresul extraordinar al Partidului Unității Naționale (PUN), o delegație a PMP, partid care are, ca și cel gazdă, ca obiectiv Unirea Republicii Moldova cu România. Cu această ocazie s-a semnat un protocol de colaborare între PMP și PUN, colaborare care să canalizeze toate forțele unioniste de pretutindeni în vederea atingerii scopului, înlăturarea efectelor pactului sovieto-nazist Ribbentrop – Molotov, prin care României i s-a smuls o bucată de teritoriu în mod absolut samavolnic, conform intereselor celor două puteri de atunci, ajungînd să trăiască o populație românească cu aceeași limbă și cu aceeași istorie în două state separate. 

Președinte de Onoare al PUN a fost ales Traian Băsescu. Urmăriți mai jos discursul acestuia rostit cu această ocazie. 

2. București

Astăzi, partidele parlamentare se întîlnesc la Cotroceni cu președintele Klaus Iohannis în vederea înaintării propunerilor de premier. Dacă PSD are de unde alege, aproximativ 8 variante, opoziția este prinsă din nou – a cîta oară?! – pe picior greșit. Pentru că umblă vorba prin tîrg că Orban nu vrea să se întîlnească cu Băsescu și să aibă aceeași propunere. Vorba este cumva confirmată de Băsescu, care a declarat aseară că dacă PNL nu face nici o propunere, PMP își va asuma rolul de partid parlamentar și va veni cu una. 

Despre ceea ce numim criza politică de la București se va vorbi în continuare, acum numai mie îmi pare că președintele nu pare afectat de ce se întîmplă și tratează lucrurile ca normale, firești? ”O rezolv rapid, Romania e o tara stabila…”, e ca un piece of cake. Ceea ce, chiar și în condițiile date, este foarte bine, să nu dea amploare unei smardoieli de gașcă, de clan pesedist.

Iar PSD să-și asume pînă la ultima consecință actul guvernării. 

De ce anticorupția nu mai este temă principală

Citesc pe Hotnews despre puternicul mesaj anticorupție dat de către oficialii americani, atît Rex Tillerson cît și Donald Trump, în ordinea întrevederilor avute de către Klaus Iohannis la Washington și am impresia, eu de aici, dar care am urmărit cu maxim interes evenimentele, că se exagerează nepermis, în zona de bulă a platformei respective.
 
Au fost mesaje anticorupție, dar la limită, la granița celor principale, care au fost cu totul altele. Klaus Iohannis nu a fost chemat la Casa Albă ca să i se arate susținerea în lupta anticorupție, asta trebuie să fie spus și asta trebuie să înțelegem, ci pentru NATO și interesele americane în zona europeană și nu numai.
 
Anticorupția este tema noastră recurentă, devenită obsesie pentru unii. Am auzit și citit nu numai în iarna acestui an ”să terminăm întîi cu lupta anticorupție și pe urmă ne ocupăm și de altele”.
 
Nu! A termina cu lupta anticorupție înseamnă a lucra cu roboți, cu ”omul nou”, născut din laboratoarele neomarxismului. Corupția, ca fenomen, este cunoscută de cînd lumea și pămîntul și tot cît ele va și dura. Pentru simplul fapt că omul este un păcătos și furtul condamnabil. A nu ține cont de morala și învățăturile creștine în privința asta înseamnă a da din ceva rău, dar ținut sub control, în altceva care poate cauza mai mult rău decît toată corupția de pînă acum. Un rău imprevizibil, un rău pe care abia acum, unii, foarte puțini, am început să-l descifrăm.
 
Este ca și cum am avea o sală de curs, cu invariabilii golani care fac gălăgie. Este simplu pentru profesor să-i atenționeze, să-i dea afară, să-i penalizeze la note. Dar ce am face dacă toată lumea ar fi cuminte, la locul ei, dar materia predată nici măcar de profesor bine înțeleasă? Dacă s-ar schimba complet programa, cu tot ce presupune asta?
 
Aici sîntem. Anticorupția este mai mult decît necesară, dar ca un ochi atent la cele care se întîmplă, nu ca un membru care intervine. Ca cineva care veghează discret ca lucrurile să se desfășoare în ordine, nu ca un actor implicat în joc. A crede că Donald Trump, creștin și om de afaceri, nu știe ce este aceea corupție și cît de importantă lupta împotriva ei este ca și cum un copil mic, de cîțiva anișori, ar spune părintelui, cu cea mai mare seriozitate, de ce crede el că nu l-a adus barza și că Moș Crăciun nu există.
 
Este momentul să ne maturizăm și noi. Este momentul în care trebuie să ne ridicăm la standardele impuse de către partenerii noștri. A, nu am înțeles încă ce vor partenerii noștri? Nu-i nimic, viața ne va forța să înțelegem, mai devreme sau mai tîrziu. Și să ne descurcăm singuri, începînd cu a nu mai urla de fiecare dată ”mamaaa, tataaa, Gigel mi-a furat jucăria!”.

Iohannis la Washington. O problemă de responsabilitate.

Ați văzut ce ușor se iese dintr-un acord? Din Acordul de la Paris, cum s-au extras SUA prin președintele Trump? Bun, e bine pentru cine a înțeles, pentru că vor urma și altele. Pot leftiștii să urle pînă le înțepenesc fălcile, să se dea cu dosul de pămînt și cu capul de pereți oricît, temele lor trec în nesemnficativ.

Îmi este și milă de ei, într-un fel, cum se vor bate și nu vor înțelege nimic din schimbările pe cale să se producă. Problemele lor, așa zisele lor probleme, considerate probleme al omenirii, se vor dovedi curînd simptome ale unor afecțiuni sau chiar boli psihice. Adică exact ceea ce sînt. Sper să aibă ocazia și finanțele să se trateze, pentru că tare urît mai fac. 

Numai că s-a pierdut îngrozitor de mult timp cu plăsmuiri ale imaginației date drept realități incontestabile, așa că este momentul ca ordinea firească a lucrurilor să fie pusă pe tapet din nou. 

În această ordine se înscrie vizita pe care președintele Iohannis o face la Washington astăzi. O vizită mai importantă decît poate se crede. O vizită de o importanță crucială în noua ordine geopolitică a lumii, pe cale a fi trasată. Este un prilej unic nu al unui mandat, ci al unei vieți să te întîlnești cu asemenea ocazie. 

În condițiile unei prese mai mult decît ostile la adresa președintelui american, și a nici măcar unei publicații importante care să prezinte adevărul nud, atît, știrea brută, nu interpretări rău voitoare, în condițiile unui public rezistent la orice argument cînd e vorba despre gazele de șist (cele posibil exploatate de americani, cele exploatate deja de ruși nu constituie o problemă), al depunerii actelor de ratificare a tratatului de la Paris tocmai acum, cînd SUA au anunțat dorința ieșirii sau renegocierii și în condițiile în care al scrutinul pentru al doilea mandat  se apropie, e nevoie de curaj și determinare pentru a folosi această ocazie uriașă în beneficiul României, nu al unui grup de oameni. 

E nevoie exact de ce nu am văzut în spațiul public românesc. Inteligență, moderație și bun simț politic. Bun simțul politic este atributul omului politic care știe, care intuiește cea mai bună poziționare a țării sale, acum și în viitor. A realiza că Trump este însăși expresia schimbării de paradigmă, venită după decenii de politică agresivă de stînga este vital pentru o țară ca România. A răspunde cu bunăvoință și determinare solicitărilor președintelui american este o datorie față de poporul român. A înțelege ce dorește președintele american este inteligență, un imperativ.

Să pornim de la două premise: 
1) Iohannis  a declarat anterior că NATO este singura structură de securitate din care România face parte;
2) ambii președinți sînt creștini practicanți.

Ce are religia de-a face aici, într-o lume tot mai avidă să scoată religia din viața noastră publică? Totul. A înțelege, în primul rînd, dualitatea bine-rău a lumii, așa cum s-a născut. A nu încerca, mai departe, să o schimbi cu creații contra naturii, care mai de care mai sofisticată în înlocuirea creștinului alb, găsit vinovat de toate relele pămîntului, cu alți pămînteni, cu nimic mai buni, ba chiar dimpotrivă. A recunoaște importanța creștinismului în clădirea lumii pe care o știm, așa cum o știm. Lume în care leftismele sînt posibile numai datorită capacității ei de tolerare, dovadă stau statele islamice, unde nu se mișcă nici politic în frontul religios, acaparator, dominant și asupritor. 

Identificarea dușmanului într-o lume binară este cheia supraviețuirii. Problema nu se pune altfel acum, ci chiar în această paradigmă. A supraviețui sau nu într-o lume nu terorizată de islam, ci terorizată de cine a făcut posibilă teroarea islamistă. 

Alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite ne arată o Americă așa cum o știam, cu puternic instinct de supraviețuire și dedicată progresului acela real, concret, pe care socialiștii îl vor uitat. Alegerea de astăzi a lui Klaus Iohannis, într-o Europă lipsită de orice soluție, este una mai dificilă, dar nici pe departe imposibilă. 

Să profităm de unicitatea ocaziei oferite nouă de către președintele SUA și să ne comportăm responsabil. Pînă la urmă, numai despre responsabilitate este vorba. 

Să trăiți bine! Din recuperări!

A fost odată un popor atît de anticorupt, că a reușit să creeze ce nici Dumnezeu nu a putut: statul anticorupt.

Și unde e acum? A dispărut, îi lipseau cele necesare traiului zilnic, se ocupa numai cu anticorupția.

Asta va fi peste veacuri istoria poporului român, după anticoruptibilii zilelor noastre. Nimic nu va mai rămîne. Decît un superb monument în paragină, monumentul victoriei împotriva corupției. La dezvelirea căruia vor mai apuca să asiste cei cu provizii prin cămări, mîncare și medicamente. Calmante și neuroleptice. 

Iar dacă am să aud un singur om văitîndu-se că nu găsește medicamente pentru cancer, am să-i aduc aminte că pentru asta nu a ieșit nimeni. Dar chiar nimeni. Să vindece anticorupția tot, ăsta va fi răspunsul meu, dacă pe voi nu vă doare.

Nu, nu va ploua cu bani din recuperari, n-aveți grijă. Aveți satisfacția să o vedeți pe cum îi ziceți la pîrnaie. Atît. Asta vreți, dar nu recunoasteți. Trăim și vedem.

Unde au fost reprezentanții opoziției, doi membri PNL? De ce nu au fost la votul din comisie, ieri? E tot ce mă interesează. Restul nu e nou. Din ce văgăună a minții a vorbit omul care îndeplinește funcția de președinte al țării?

Deocamdată, fiind în comisie, nu o să mă exprim, dar sunt neplăcut surprins, ca să zic totuși ceva despre evoluția din comisie.

Dar lăsați, nu e nevoie, nu vă mai deranjăm!

Acum era bine să-și fi terminat și comisia aceea parlamentară cercetările, și să declare președinția lui Băsescu cum vrea ea, ilegală, bănuiesc, ca situația e coaptă. Scăpăm de el într-o secundă, ca și cum nu ar fi fost. Exact ce se dorește. 
Sigur, posibil să rămînem și fără DNA, dacă cercetările se extind și la primul mandat, dar ce mai conteaza?!
Asta vor, asta se pare ca obțin. Și încă foarte ușor.

De unde știu? De aici, printre alții. Unul din puținii curajoși care a spus-o pe față, specialist sau expert sau cum se prezintă social-media. 

Ăștia aflați acum la guvernare sînt un monument al incompetenței. Merită pisați zi și noapte pentru toate subiectele pe care le dau de gard. Nu numai pentru unul, și acela obsesiv, și acela posibil degeaba. 

Și trebuie, deja este imperativ, să ne organizăm pentru alegerile următoare. Și insist pentru că ocupați fiind cu anticorupția, s-ar putea să ne scape acest amănunt. 

(Foto: amusingplanet.com)

Puterea de a refuza

Cînd am scris, în ianuarie 2012, ”Sir Marean Vanghelie”, mi-au sărit în cap toți iubitorii fostului președinte, inclusiv de pe această platformă. Ba că de ce mă leg de un așa ”amănunt”, ba că președintele semnează ca primarul actele care-i vin deja întocmite, ba că cîr, ba că mîr. 

Astăzi consemnăm sărbătorirea turnătoriei, cu pompă și decorații, la cel mai înalt nivel, într-un context socio-politic mai mult decît îngrijorător, care zguduie (sau a zguduit) țara. 

Mircea Ionescu Quintus, zis și ”Seniorul”, numai pentru vîrsta pe care o are, bănuiesc (100 de ani, mîine) a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer, după ce mai primise o dată aceeași decorație, dar în grad de Cavaler, de la Ion Iliescu, în 2002. Da, în plină guvernare năstăsiano-iliesciană.

Și e corect ce s-a întîmplat atunci. Iliescu și-a decorat unul din cei mai constanți colaboratori, începînd  cu 1990. Dar acum? 

Președintele Iohannis chiar nu putea, cum nu a putut nici Băsescu la vremea lui, în privința lui Vanghelie, să se opună? Chiar trebuia decorat omul care a declaratNu am avut puterea să refuz Securitatea?

Adevarul este ca acum 50 de ani nu am avut puterea sa refuz din cauza anchetelor Securitatii. Am dat o multime de declaratii sub semnatura mea, fara sa deranjez pe nimeni.

Sigur că da, dar cine se îndoia de asta? Cine ar fi putut crede că ați făcut rău cuiva? Nici măcar societății, ei erau atunci la putere, cu ei se lucra. Unii, mai nebuni, au refuzat. Azi nu mai sînt, și chiar de pe atunci. Da, au plătit cu viața refuzul de a colabora cu Securitatea, indiferent dacă făceau sau nu rău cuiva. S-au împotrivit, au refuzat să facă orice pact cu diavolul. 

Ei ar merita decorați. Și de toate tipurile de lașități precum cea a lui Quintus ar trebui curățată societatea, și cu asta început, dacă tot ne dorim ceva nou și curat. Pentru că nu el personal, dar alții ca el și sprijiniți de el au pus mîna pe țara asta după decembrie ’89 și așa am ajuns astăzi aici. Cînd nu mai vezi omul din lanul de securiști. 

 

De ce s-a dus Klaus Iohannis la parlament

Președintele a ținut un discurs în parlament, discurs care putea foarte bine să se constituie într-o declarație de presă susținută de la Palatul Cotroceni.

Și atunci de ce a ales parlamentul? Ca să-i dea peste nas majorității parlamentare, și așa ostilă, care a părăsit sala, că războiul e pe cale să fie cîștigat de el și de ramura a bună a societății?

Nu, Iohannis s-a dus la ei acasă dintr-un singur motiv: să-i avertizeze ca nu cumva să transforme în lege nefavorabilă ordonanța de abrogare a ordonanței 13, de modificare a codurilor penal și de procedură penală.

Gestul în sine este lăudabil și atît. A jucat bine de data asta, după ce de la  începutul mișcărilor de stradă joacă prost, neinspirat și parcă neconsiliat. Spun asta pentru că știu că avem consilieri buni în România și nu numai.

De ce numai de data asta. Pentru că pînă acum a făcut numai greșeli. Poziționarea de partea manifestanților, bună și de la sine înțeles în sine, a fost prost mascată în gesturi de calitate îndoielnică. Prezența în piață, în mijlocul manifestanților, mai apoi acel ”românii mei” nu fac decît să divizeze o societate al cărui întreg președinte este. Nimic mai simplu pentru partea cealaltă decît să declare că pe ea nu o reprezintă, să dea apă la moara intoxicărilor de presă și nu numai.

Iohannis și-a suspendat astfel principala îndatorire, aceea de mediator între puterile statului, într-un moment delicat cel puțin, cu potențial de extindere, luînd partea uneia din ele necondiționat.

În actuala conjunctură, cînd parlamentul și guvernul sînt ale PSD, se merge pe cioburi cu această formațiune politică. Și ar trebui să se meargă și cu cap, dacă este.

Fără să fie adeptul sau doritorul actelor de amploare, cu semnificații majore în istoria țării, Iohannis este pus în fața celui mai dificil test din viața sa politică președințială de pînă acum. Mișcările pripite și cele al căror sens este ușor deturnat pot să facă mai mult rău decît bine.

Dacă în planul comunicării se poate lesne constata renunțarea la formulări standard, atît de plicticoase și atît de folosite pînă acum, în planul aducerii lor la îndeplinire lucrurile stau mult mai prost.

Pentru că nu a fost momentul proclamării vreunei victorii, ci dimpotrivă, al ajungerii la un acord cu o putere ostilă. Putere care nu numai că nu a ascultat cu atenție ce are de spus președintele, dar nu a ascultat deloc, părăsind sala. Și căreia, neînvinsă și nici măcar cu această perspectivă în față, nu îi făceau oricum nici o plăcere prezența și discursul președintelui.

A spune că feliciți oamenii care au venit cu copiii  la proteste este la fel de iresponsabil ca si cei care au făcut-o. Sigur că e frumos, înălțător și poate educativ, consideră unii, dar cum poți, ca părinte, să ignori potențialul conflictogen al unor astfel de mase mari de oameni? Cum poți să expui copiii vulgarităților proferate acolo? Cum poți să le explici celor pînă la vîrsta școlii că furtul e rău?! Cu ce s-au ales bun copiii din prezența acolo? Cu amintirile că au participat la cel mai mare miting din istoria Românniei, ceea ce nici măcar nu era așa greu în condițiile existenței tehnologiei moderne. Și atunci, ce e mai important, amintirea sau securitatea și siguranța copilului fără apărare decît părintele care însuși l-a expus?

A recurge la cuvîntul ”ghinion”, în cazul lui Iohannis, cînd se știe în ce context a fost spus, și cît de greu a fost să se treacă peste momentul respectiv este o greșeală de neiertat a consilierilor. Pepetuarea discuției despre casele familiei Iohannis, ele însele aflîndu-se în procese, ca și președintele, de altfel, nu folosește decît exclusiv părții adverse. O nouă dimensiune acordată cuvîntului este semn că societatea își dorește cu disperare un conducător, dar nu îl validează decît în mintea ei pe acesta, existent. Validarea efectivă nu se realizează nici la televiziuni și nici în mințile goale etalate pe Facebook. Chiar și în epoca post-truth, e imposibil să faci din Iohannis un Obama al României.

Și pentru că a venit vorba de televiziuni, ele nu sînt atît de odioase în dezinformări și intrepretări pe cît sînt în omagii. Iar dacă tot umblăm la codul penal, și o discuție serioasă este absolut necesară după ce lucrurile se vor fi liniștit, să se introducă și infracțiunea de pupat în cur în mod nejustificat. Le-ar face bine unora să și plătească prostia afișată cu atîta aplomb și lipsă minimă de judecată. Și ar face bine societății în general să știe că oamenii politici nu sînt nici iubiți, nici rude, nici de luat acasă, ci de evaluat strict prin prisma performanțelor sau a absenței lor.

 

 

iohannis

Marțea neagră. Ce urmează.

Trebuie să știm și să ținem minte permanent, acesta este, în primul rînd, rezultatul votului din decembrie. Și toată clasa politică este obligată să-și asume responsabilitatea. Asta înseamnă ceva mai mult decît declarații sforăitoare.

Declarațiile de acum nu mai folosesc nimănui decît pentru propulsare personală sau de grup.

Așa că, demisia din Parlament a PNL și USL este frecție la picior de lemn. Practic, lasă cîmp liber de desfășurare nestingherită de nimic PSD-ului. Greva parlamentară este și mai lipsită de impact și de sens, nu duce la absolut nimic bun.

Așteptarea semnalelor externe, dincolo de cele care au fost deja, nesemnificative, este nerealistă. Ce pot face mai mult UE și partenerii externi, confruntate ele însele, acum, cu probleme dureroase?! Pot bloca fondurile UE, atît.

Alegerile anticipate sînt cea mai proastă idee. Nu numai că nu are cine să le declanșeze, PSD ca să dea jos PSD?!? Să fim serioși! Dar care credeți că va fi rezultatul lor acum, cu ce se va schimba ceva atît de major încît să se schimbe configurația parlamentară? Sîntem și am fi și mai abitir în situația de dinainte de 11 decembrie trecut, fără vehicule politice capabile să capaciteze votul populației.

Președintele Klaus Iohannis este în această dimineață prezent la CSM. Ce mai poate face? Se poate sesiza Curtea Constituțională a României, în aceste 10 zile rămase, iar Curtea să sperăm că va da și un răspuns în acest interval de timp, răspuns de care să se țină cont. Totul se joacă și trebuie să se joace pe demersuri legale și procedurale.

Foarte important! Toate manifestările publice să rămînă în sfera solidarității calme și să nu se dea curs provocărilor. Cel mai greu lucru nu este să stîrnești o populație nemulțumită, cel mai greu lucru este să o stăpînești. Nu trebuie să li se dea motiv pentru absolut nici o intervenție în forță.

Știu că este momentul celor mai fanteziste mișcări care pot trece prin capul unora, le-am văzut pe Facebook. Tocmai acestea trebuie foarte bine strunite pentru a nu ajunge revendicări sau acțiuni de masse.

psd

Cîmpul tactic din jurul președintelui

Am avut proteste de stradă, am avut președintele țării la proteste de stradă, am avut și încă mai avem un referendum pe tema anticorupției, avem în continuare probleme legate de ordonanțele de guvern privind grațierea și modificare codurilor penal și de procedură penală.

Avem, mai nou, posibilitatea asumării răspunderii guvernului pentru cele două ordonanțe. Avem și comunicatele DNA, DIICOT și CSM, care nu sînt de acord cu cele două ordonanțe. Avem discuții, așadar. La Ministerul de Justiție.

Nu asta voiam la început, discuții? Nu asta a fost revendicarea numărul 1, atunci cînd s-a aflat despre cele două ordonanțe? Bun, acum le avem.

Dar tot nu e bine.

Și nu e bine din cauză că lupta aceasta este inegală. Pe de o parte avem PSD și puterea cu care a fost învestit la alegeri, pe cealaltă parte ce avem? Și nu e bine pentru că nu ne concentrăm și pe alte probleme, la fel de importante.

Hotnews a întocmit lista celor de această parte a baricadei. Toate instituțiile implicate în justiție sînt contra adoptării. Toate partidele să zicem de opoziție. Dar nici unul suficient de puternic încît să reprezinte o amenințare pentru PSD. Și toate ong-urile. Ambasade, lideri occidentali, direct sau prin proxy de neam prost.

Asta are președintele de partea lui. Și strada, mai ales strada. Nici un partid de forță, care să mobilizeze electoratul. Nimic. O opoziție șubredă, atît. Cît de democratic funcționăm?!

Și în timp ce strada este maniheistă, acolo nu există decît ei și noi – jos ei, firește – noi, aici, trebuie să ne mai gîndim și la altceva. La cîmpul tactic din jurul președintelui. La stradă, deci. La strada care vrea, cel puțin prin cei de pe Facebook, să închidă două televiziuni, adică două entități PRIVATE. La strada care nu iese pentru aducerea lui Ghiță de unde o fi, dar freamătă nervos la ideea că ar putea ieși sau nu ar mai intra din/în închisoare anumite alte nume. Strada pentru care e un coșmar cîștigarea alegerilor de către pesediști, dar care nu învață niciodată cum să procedeze pentru a cîștiga și ea alegerile, prin reprezentanți. Sau învață, dar prost.

Aceeași stradă care nu se gîndește să spună oamenilor simpli pe care, în mod normal, ar trebui să și-i facă aliați, să-i capaciteze întru cauză, cine ar mai ieși din închisoare odată cu celebrele nume. Violatori, criminali și pedofili. Care pot atenta la siguranța lor personală, în primul și cel mai important rînd.

Se vorbește despre universul paralel al votanților PSD, unul cu desăvîrșire străin minților care pretind că sînt lucide și aplecate spre binele comun, spre statul de drept. Nu se vorbește despre nimic din ce nu a făcut bine sau a făcut numai pentru PR alt guvern, cel tehnocrat. Binele nostru e al nostru, binele lor e al lor. Iar  binele nostru e întotdeauna mai bun decît binele lor.

Nu contează nici că acum se respectă procedurile necesare adoptării ordonanțelor, ori legiferării lor. Noi nu vrem să scape ”penalii”. Nu contează nici Ghiță, nici 4% plagiat, nici Coldea, nici cîmpul tactic, nu contează nimic decît asta, să nu scape cumva ”penalii”. Ce dacă printre ei s-ar afla și cîteva cazuri care chiar merită grațiate?! Pot fi grațiate individual. Puteau fi, președintele poate face asta, de cînd s-a pus problema ordonanțelor. Și rămîneau fără obiect.

În tot acest timp, cîmpul tactic fiind chiar bine acoperit, nici nu mai contează altceva. Că trebuie guvernare și opoziție asigurate de partide. Sau, de exemplu, cine decide cine are acces la resurse? Sau, și mai la ordinea zilei, cît sînt infiltrate serviciile în societatea românească?

Nu spun sub nici o formă că nu ar trebui ieșit în stradă. Nu spun că aceasta nu e o cauză. Dar nu e nici un atac la statul de drept. Iar cei care ies trebuie să știe ce este și de ce o fac. Așa cum trebuie să știe că printre entitățile media care nu au voie să participe luni la discuții se află și cele două pe care ei le vor închise. Și, eventual, să se hotărască: ori nu mai avem presă, ori plîngem lipsa ei de la un eveniment oficial.

Problema noastră, a celor de pe lîngă, care nu vrem să fim eroi, e că o parte nu știe ce este acela un stat de drept și nici nu o interesează, o alta știe prea bine. Și se cutremură.

camp tactic(Foto: cronicaromana.ro)

Ce mai e de făcut

Iohannis a declanșat procedurile necesare referendumului, în Parlament, ordonanțele nu sînt încă publicate în Monitorul Oficial. Și nici nu știm dacă vor fi. Ce mai e de făcut?

1. Alegerea unor juriști buni, la Palatul Cotroceni, pentru formularea simplă și pe înțeles a temelor supuse referendumului.

2. Mobilizarea electoratului.

Dacă în ce privește 1 putem doar să sperăm, altceva nu mai e de făcut, să vedem cum stăm la 2.

Fără nici un partid cu forță pe care să poată conta, cu șefi slabi și împotmoliți în propriile gînduri, fără un canal măcar de transmitere în masă a informației – citește televiziune – e greu de crezut că se va face masa necesară la urne pentru validare.

La ultimele alegeri, parlamentarele din decembrie, prezența a fost de 39 – 40%. Considerînd că s-ar prezenta tot atîția la vot, deși e greu de crezut, și ținînd cont de faptul că PSD a cîștigat alegerile, la aproape dublu față de competitorul principal, PNL, e greu de crezut că referendumul va trece.

Ce se va întîmpla în acel moment? Președintele ar fi mort politic. Nu vă luați după fierbințelile din capul celor care scriu pe Facebook (am să scriu și despre cum e acolo), care din momentul anunțării referendumului au jubilat instantaneu – moment istoric, avem președinte, a făcut istorie (o tîmpenie uriașă! istorie s-a făcut la intrarea în NATO și UE, nu acum). Deci, care ar fi cîștigul?

Să presupunem că, totuși, referendumul ar avea rezultatul scontat. Ce urmează? Ca Guvernul și Parlamentul să țină cont de rezultat. Ce garantează că asta se va întîmpla? Absolut nimic! Avem un referendum validat încă din 2009, ale cărui rezultate nu au fost luate în calcul. Un motiv în plus, pentru cine își aduce aminte, să nu se prezinte la vot.

Și atunci, ce strategie politică de mare respirație istorică este aceasta?!

Ce nu am auzit: punerea în discuție a unor negocieri președinte – PSD. Cele mai necesare măsuri, la rece, nu la chemarea străzii, nu s-au auzit, nu s-au făcut. Negocierea este prima de luat în calcul în asemenea situație, în care nici o cancelarie occidentală nu stă să ne mai pamperească, avînd în vedere mișcările geopolitice.

Și evitam toți să stăm cu sufletul la gură și ochii pe Monitorul Oficial. Și cu chemearea iminentă la protest în stradă în fiecare minut. Parcă sîntem în stare de război, nu într-o simplă criză de comunicare între puterile statului.

Președintele a preferat să joace totul pe o carte foarte riscantă, cu șanse infime de realizare. De ce? Ce fac strategii politici din preajma domniei ale? De ce nu a încercat măcar să negocieze cu PSD?

Și tot ce am spus mai sus în condițiile în care ordonanțele pot apărea oricînd în Monitorul Oficial, lăsîndu-l pe ”istoricul” Iohannis în cel mai mare offside din istoria post-decembristă.

Bonus: s-a deschis o discuție stupidă pe oportunitatea eliminării MCV. De ce stupidă? Iacătă, Ionuț Popescu, Facebook:

În atâția ani și ani de monitorizare, MCV-ul ăsta n-a aflat nimic despre câmpul tactic din justiție, despre echipele mixte, nu a auzit nimic despre așa ceva? Sau nu i s-au părut relevante pentru starea justiției?

PS: Profit de ocazie pentru a vă recomanda un  interviu absolut excepțional acordat de Paul Dragoș Aligică României Libere. Îl puteți găsi aici și sfatul meu este să-l parcurgeți cu cea mai mare atenție.

iohannis referendum

 

Ce are de făcut Dragnea

Au ieșit în stradă peste 30 000 de oameni, pe traseul Piața Universității – Piața Victoriei.

La ora 21 a zilei de azi, Liviu Dragnea a cerut ministrului de resort retragerea jandarmilor din jurul clădirii PSD, unde se poziționaseră. Din acel moment, protestatarii s-au deplasat din zonă.

Ce mai e de făcut. Să vorbească cu ministrul Iordache pentru a retrage ordonanțele privind amnistia și modificarea codurilor penal și de procedură penală de pe agenda guvernului.

Din acel moment, poate guverna liniștit. Nu este nici lovitură de stat, nici nimic altceva, cu atît mai puțin alte minuni anunțate pe la așa zise televiziuni de știri.

Nici prezența lui Iohannis, nici a lui Nicușor Dan cu copilul în brațe nu spun că ar fi.

Nu există absolut nici o legătură între incendiul din clubul Colectiv și incendiul din clubul Bamboo, de ieri. Nu se urmărește nerespectarea votului, nu se urmărește răsturnarea guvernului.

Tot ce trebuie făcut pentru liniște socială este retragerea ordonanțelor.

dragnea