Dragnea nu scapă. În nici un fel.

Ce variante de rezolvare a situației i-au mai rămas acum lui Dragnea, la întoarcerea din SUA?

Prima. Scoate ordonanța de urgență de pe agenda executivului. Între noi fie vorba, odată pusă în discuția publică, e cam scoasă. O trimite Parlamentului pentru discuții și legiferare. Asta mănîncă timp, iar el are procesul care se apropie cu pași repezi, deci este condiționat de timp. Este posibil ca, pînă la momentul rezolvării prin aprobare în legislativ, să fie prea tîrziu.

A doua. Menține ordonanța și dorința de a intra în vigoare ca ordonanță de urgență. Forțează pînă la limita imposibilului. Imposibilul fiind, de data asta, populația care iese în stradă în număr mare. Dacă vor ieși și cei care nu au fost la vot, îngroziți de ce ar urma, cu atît mai bine. Cum guvernezi o țară cu mii de oameni, zi de zi, în stradă?

Iată ce scrie Klaus Iohannis astăzi, pe Facebook:

Proiectele de Ordonanțe de Urgență privind grațierea și modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicație, o spun cele mai autorizate voci din Justiție. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casație şi Justiție, DIICOT, asociațiile magistraților și organizații ale societății civile s-au pronunțat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupție, abuz în serviciu și integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanțe de Urgenţă.

Inacceptabile, acela este cuvîntul cheie. Pentru că așa și sînt. În momentul în care lumea își va da seama cine poate ieși din pușcării odată cu cei dedicați, criminali, violatori și pedofili, va fi rău. Un rău pe care Dragnea nu are cum să-l dorească. Și pe care nici PSD nu poate să-l dorească, de dragul unui singur om nu poate fi îngropat partidul.

liviu dragnea(Foto: aktual24.ro)

Cum se realizează o manipulare de presă

Se lansează în spațiul public virtual posibilitatea ca PSD să modifice legile amnistierii și grațierii prin ordonanțe de urgență. Se scriu articole, se mobilizează populația pentru proteste, se aduc în discuție antecedentele PSD, marțea neagră, mai ales, și se face apel la președintele Iohannis să salveze situația. Situația neagră fiind aceea că toți corupții pot ieși din închisori.

Ce se întîmplă, de fapt? 

Președintele Iohannis merge să prezideze ședința de guvern (desfășurată în absența din țară a liderului PSD, Liviu Dragnea), unde declară că, de fapt, a FOST INVITAT să participe de premierul Grindeanu! Nici vorbă de salvat vreo situație! Nici nu era pe ordinea de zi vreo amnistie și vreo grațiere, nimeni nu intenționează să le adauge.

Dar populația de pe internet continuă să creadă că președintele a salvat situația. Care situație, cea care nu a existat? E inutil să explici, lumea ”știe”. Și, la un loc cu lideri de opinie, se aprobă și stimulează reciproc în a crede că Iohannis a salvat o situație inexistentă în fapt.

Pe ce se bazează?

1. Pe faptul că Dragnea este plecat din țară și, la fel cum în perioada guvernului Ponta, în lipsa liderului se întîmplă cele mai mari nenorociri.

2. Pe capacitatea de manipulare, pe dorința de ”a face ceva” a lumii, pe vocația salvatoare a poporului de pe internet.

Ce se obține?

1. Se asigură ținerea în stare de alertă permanentă a unei părți din populație.

2. Iohannis își consolidează deja candidatura pentru al doilea mandat.

Ce s-a întîmplat? Dacă mai contează…

Nimic din tot ce era ”prevăzut”. Mai mult decît atît, președintele a declarat că este mulțumit de activitatea guvernului. Nici vorbă de amnistie, nici vorbă de grațiere. Dar lumea ”știe”, și asta e tot ce contează.

Ce nu știe e că în acest timp ne scapă subiectul Coldea-SRI și că lumea din afară, din viața reală, se luptă cu viscolul și cu nămeții pentru a-și rezolva treburile zilnice.

Și nici nu poate răspunde la întrebarea: de ce ar fi bănuit de prostie Dragnea, încît să vrea să-l scoată de la închisoare pe Voiculescu?

Ce s-a obținut?

A fost dată pe surse o informație, lumea a intrat în trepidații, a acționat în consecință, deci se mai poate pune bază pe un segment activ la nevoie.

Președintele, în ciuda declarațiilor date, este în continuare văzut drept salvator. Unei situații care nu a existat, repet. Calea spre al doilea mandat, în ciuda inactivității de pînă acum, este bătătorită. Opoziția pe care pretinde că o face PSD se profilează drept noua temă de campanie la alegerile prezidențiale de peste nici trei ani. Dacă Iohannis nu se va putea prezenta cu realizările guvernului său, atunci cu opoziția la actualul guvern. Se adaptează din mers.

Timp în care adevăratele teme dispar de pe agenda publică. Și ne mai mirăm apoi că populația nu se prezintă la vot!

iohannis grindeanu(Foto: captură Antena 3)

 

 

 

 

Tot înainte, spre o nouă epocă de împliniri mărețe? Și un post-scriptum

A trecut o lună de la alegeri. PSD are tot. Primăria Bucureștiului, primăriile de sector, jde șefii de Consilii Județene, Parlamentul. Plus guvernul ăsta care ne aduce aminte de scena aia celebră din Sissi, în care nobilii italieni și-au trimis la întâlnirea cu împărăteasa femeile de serviciu și servitorii, îmbrăcați în haine de domni.

După Ponta, după votul în străinătate din 2014, Colectiv, ‘Oprea/ Nu reziști/ Nici cu mii de securiști’, 2 ani de Iohannis și un an de Cioloș. După ce Ponta se refugia prin Turcia, de ziceai că cere cetățenie. După ce toată lumea s-a dat cu capul de pereți că vai ce petardă de Parlament am avut, iată că avem unul și mai și.

Rezultatul alegerilor a fost pentru mulți o surpriză. În majoritatea analizelor din presa pe care o citim noi, Cioloș, Gorghiu (& Isar, cea mai bună reclamă ever la Isărescu) și Dan, erau pe cai mari. Iar unii analiști mai vizionari, care se aventurau chiar și până după alegeri, ne povesteau că pe lângă PNL – USR, Iohannis va rupe și o bucățică din ALDE, taman la fix cât să ne ajungă de un guvern.

La știrile noastre, Guvernarea Cioloș mergea brici. Era transparență și bun simț ceva de nedescris. Iohannis, culmea, începuse să vorbească și îl dovedise pe Dragnea. PNL era la 30%. Bani europeni zburau prin aer, mai ceva ca la maneliști. Hârtii se tăiau țac-țac-țac, de și copiii ajunseseră să scrie în palmă. USR avea 19%. Economia tot creștea, tot creștea, mai ceva ca un cozonac, de principala noastră grijă părea să fie cum o priponim cu o funie groasă, ca să nu o pierdem, ca pe baloanele cu heliu.

Și a venit Ziua Z. Cu scoruri de anii ’90. Și am înțeles că poți să bagi pe venă ce vrei, că asta nu schimbă realitatea. Ci doar, temporar, poate, percepția asupra ei.

Acum, pe fond, avem două posibilități mari și late:

1. Prima e să o ținem langa în continuare că am pierdut din cauză că lumea e proastă și crede că Cioloș e copilul lui Soros.

2. A doua ar fi să tragem linie. Și să discutăm pe bune. Cum am ajuns în situația asta. Și cum ieșim din ea.

Realitatea e că nu a fost niciodată timp de o discuție serioasă, pe problemele de fond. Și probabil nici nu va fi. După alegerile din 2014, Iohannis abia devenise președinte. Apoi învăța. Apoi iar învăța. Și când învață un om, faci liniște, nu? Apoi drama Colectiv. După aia abia se instalase Guvernul. Apoi, era totuși prea la început pentru analize. Apoi, da, erau blocaje la Sănătate, Educație, Transporturi, Agricultură, Fonduri Europene, Cultură, plus Tobă, dar Cioloș zice că se ocupă. Și dacă zice că se ocupă ce analize critice să faci.. Apoi Cioloș spune sec că i s-a cerut stabilitate, nu reformă; și dacă i s-a cerut așa, noi ce să mai.. Apoi se intră în campanie; și era aiurea ca exact atunci să.. Apoi alegerile, și.. După aia, Crăciunul, Revelionul. Nu? Și ne atacă PSD, urlă Ghiță; și cum naiba taman acum să.. Apoi vine Mărțișorul, Paștele, Iepurașul, vacanța de vară. Probleme.

Și, pe fond, nici nu îți trebuie școli înalte să vezi că la noi nu prea are cine să facă analize de genul ăsta. Unii nu sunt în stare, iar alții nu sunt fraieri să se bage la din astea. În plus, nici nu avem tradiție la tras linii. Nu e stilul nostru. Noi aplaudăm. Și mai degrabă tragem o liniuță – două. Și gata. Pa și pusi. Ne continuăm drumul, cu mic, cu mare, în etapa post-liniuță. End of story.

******

P.S. Totuși, cândva, peste 10-25 de ani, poate se va găsi cineva care, într-o zi ploioasă de vineri 13, va începe cu începutul: cu punerea întrebărilor. Și va scormoni trecutul, va intervieva actorii principali și nu numai pe ei, va obține răspunsurile, mergând pe drumul înțelegerii a ceea ce s-a întâmplat. Pe aceia merită să îi ajutăm cu niște idei, niște subiecte, niște întrebări, sperând că le vor fi de folos:

1. Iohannis nu a făcut alegeri când a picat Ponta, după Colectiv. Iar acum PSD ia tot ce lua în ’90, plus Bucureștiul. Iohannis ce explicație are? L-a întrebat cineva?

Tot apare la TV și ne zice cum o să continue el lupta cu PSDul. El, berbecele cu care acum 7 ani PSDul si Voiculescu băteau să rupă poarta Cotroceniului. Și se bate, și se tot bate. De a adus PSD la 50%. Păi atunci poate hai să încercăm și invers: Să nu mai lupte. Că poate iese mai bine. Serios, putea mai rău? Ne-a îngropat.

Noi l-am votat președinte în 2014. Pe neve. Fără program, fără idei, abia bolovănind niște vorbe. Și ce-a făcut? Palton pe mașină, fundul pe Masa Tăcerii, consilieri de la Năstase și aia cu ‘Noooii, când primim o informare, o citiiim, și ne considerăm informați’. Aha. Păi cu oamenii lui Năstase vrea să bată PSDul? Sau cu de’alde Muraru brothers bocind pe umărul lui Chiuariu? – Unde sunt consilierii de primă mână? Unde sunt experții adevărați pe spațiul ex-sovietic, mai ales în contextul ăsta internațional? Cu idei. Cu înțelegerea realității. E la mișto? Suntem la Camera Ascunsă?

2. În 2007, după caltaboșul lui Remeș, Cioloș a fost numit Ministru al Agriculturii în guvernul PNL, cu susținere PSD. În 2009 a fost numit la conducerea Comisiei pe Agricultură a lui Băsescu. În 2010 a fost numit Comisar European. Iar în 2015 a fost numit Prim-Ministru al României. Foarte frumos. Cum apărea un post tare, era numit el. Ori are noroc cu caru’, ori cineva acolo sus îl iubește. Chiar e doar baftă?

E de întrebat și de clarificat relația cu „Vulpea” Ardelean. Mai ales în contextul deciziei de militarizare a serviciului de informații DGPI din Ministerul de Interne.

Plus: Cum a fost guvernarea? Pe domenii. Pe bune. Nu cu triumfalismul de la prezentarea „Bilanțului”. Că prezentarea Activului fără Pasiv, nu e prezentare de Bilanț. Dacă e să fim onești cu adevărat.

Continuând: De ce prin septembrie, când era clar că guvernarea nu decolează, nu a mers la Parlament să își asume răspunderea pe legile din platforma lui? Dacă PSD vota, se legifera. Dar dacă pica guvernul barem avea program de guvernare pentru campania alianței PNL – USR al cărui premier desemnat era. Unde a fost curajul?

Mai departe: De ce dorește să scoată MCV, așa cum vrea acum și PSDul? E ideea lui sau cere cineva asta? Cine?

Iar la final, după ce s-a pompat în el imagine tot anul, spre alegeri, Iohannis și PNL îl tot presau să se înscrie în campanie. Și el nu și nu. Senzația fiind că aleargă cât îl țin picioarele cu rucsăcelul cu imagine în spate, iar Iohannis și PNL fuga-fuga să i-l ia ei. Cum a fost?

3. AntiPSDismul. Cum face PSD ceva, sărim de fund în sus, țipăm și facem pe dos. Pare deja un reflex care s-a încetățenit.

Paradoxal sau nu, noi de fapt nu am fost niciodată antiPSDiști. Rațiu, Coposu, liberalii adevărați, nici ei nu au fost vreodată antiPSDiști. Nu. Au fost pentru niște valori. Iar noi suntem niște oameni care vor o viață într-o societate liberă, democrație, să facem parte din concertul european de valori, și așa mai departe. Noi suntem Noi. Ei sunt antiNoi.

AntiPSDismul este în sine un concept PSDist. O făcătură care pare că ține loc de morală, de idei, de valori. Dar nu ține.

Dacă am fost și suntem anti ceva, suntem antiComuniști. Și contra altor idei nebunești, național-socialiste și alte totalitarisme.

Poate că în anul 2000 e cea mai vizibilă virarea dinspre antiComunism spre antiPSDism. Când la alegeri, ne-au reprezentat – nu? – ceilalți tehnocrați: Stolojan și Isărescu – care fugea cât îl țineau picioarele de Coaliția care îl susținea, să nu îi strice imaginea (sună cunoscut, nu?) – consiliat și de Hellvig, ulterior parlamentar PUR-Voiculescu, ajuns acum șef SRI.

Acest antiPSDism a făcut posibil aberații ca Stolojan, tehnocratul lui Iliescu – șef PNL, Meleșcanu, ministrul de externe al lui Văcăroiu – prim-vicepreședinte PNL. Și multe altele. Inclusiv Băsescu. Și USR – partid nou, autodeclarat transparent, cinstit și democratic – mergând în alegeri nedeclarându-și valorile, ascunzându-și punctele de vedere, abținându-se de la orice dezbatere pe bune – sub strălucitoarea cupolă a antiPSDismului.

Dar acest antiPSDism nu ne e indus doar de PSD și celelalte componente ale sistemului lor. Ne-o mai facem și cu mâna noastră. De exemplu când îi ștampilăm pe antiPSDiști cu „garantat de intelectuali”, ca domnul Liiceanu pe Cioloș la GDS. Și ca alții, dilematici în general, dar culmea, nu și pe subiectul ăsta. Fără analiză, fără bilanț. Fără întrebări, fără clarificări. Cu patimă însă. Poate din disperare. Dar disperarea deja nu mai poate fi o scuză. Nu după 27 de ani.

comunism(Foto: octavpelin.wordpress.com)

 

 

Lupta politică președinte – PSD.

Președintele a respins numirea (Sevil Shhaideh) făcută de PSD pentru prim-ministru. Ce mai vaiet, ce mai zbucium!

Președintele a îndrăznit să-și manifeste prerogativele constituționale! Ooo, asta nu e de iertat! Și de aici, nebunia.

Amplificată de televiziuni, nebunia atinge cote paroxistice.

De fapt, nu s-a întîmplat nici o tragedie, nimic spectaculos, nimic neobișnuit chiar. Prevede Constituția mișcările de acum ale președintelui? Da. Are dreptul, așadar, Iohannis să refuze propunerea PSD? Da! Mai mult, are dreptul să refuze și următoarea propunere? Da! Și cîte propuneri poate refuza? Cîte vrea!

Așadar, ce s-a întîmplat nu e nimic neobișnuit, cum spuneam. E jocul democratic perfect constituțional. Că nu e bună Constituția, că nu se face, c-o fi și c-o păți, de ce să nu complicăm lucrurile atunci cînd sînt simple?!

Criză politică la București! Nu e nici o criză politică, sînt mai multe crize de isterie, din care unele în direct și în reluare. Mai mult, criză politică de proporții la București!

Problema e că nici politic nu stăm prea bine, dacă mă uit la oameni. Deloc chiar. Deci, nu sîntem în nici o criză politică, ci într-o criză permanentă de oameni politici. Ceea ce e cu totul altceva, și cu totul altfel de gestionat și rezolvat.

As usual, la A3 se scrie scenariul suspendării președintelui, ce e nou aici?! Asta în condițiile în care președintele nu sfidează nici un vot, ci a recunoscut majoritatea parlamentară. A cerut doar un alt nume. Îl dați și mai vedem după.

Cel mai probabil, s-a întîmplat cum spuneam în articolul precedent, partenerii noștri externi au avut suficient timp la dispoziție pentru a-și formula un punct de vedere. Pe care Iohannis nu este obligat să-l furnizeze public. Nu este obligat să-l furnizeze nimănui, de fapt. Cine nu crede să citească Constituția și să nu se mai comporte ca deplorabilii din SUA, care vor să schimbe sistemul de vot numai pentru că rezultatul obținut pe acest sistem nu le convine lor.

Între Iohannis, mai bine zis tăcerea lui Iohannis privind subiectul, pe de o parte, și PSD, pe de cealaltă, se duce o luptă la care pesediștii nu se așteptau. Lupta pentru dezasimilarea de partidele din coaliția cărora, la un moment dat, a făcut parte. O dovedesc figurile căzute, stupefacția, amenințările cu suspendarea ale acestora, acompaniate de televiziuni și idioți utili, indiferent de spațiul unde se desfășoară.

Pentru tot restul lumii românești, tocmai a trecut Crăciunul și se fac pregătiri pentru Anul Nou. Cum guvernul Cioloș își vede de treabă, cu mandatul redus, conform situației, nu este nici o urgență și nici un motiv de scandal respingerea președintelui. Ba poate chiar e mai bine, el știe de ce. Și repet, nimeni nu-l obligă să spună.

a3

Iohannis refuza sa cedeze santajului PSD

”Dacă demersul nostru, legitimitatea dată de vot nu va fi respectată, vom acționa în consecință. Eu am venit cu o singură propunere, dacă va fi refuzată ne vedem în altă parte.”, a declarat Liviu Dragnea privind propunerea lui Sedil Shhaideh ca prim-ministru, săptămîna trecută.

Iohannis refuză șantajul practicat de acesta și refuză. Din păcate, nu motivează decizia. Putem bănui doar că ar fi vorba despre problemele legate de soțul doamnei, dar prezentarea motivelor refuzului este obligatorie.

Chiar și numai pentru faptul că PSD-ul, în lipsa motivației precise, poate angaja discuții privind implicarea fostului președinte, actual senator Băsescu. Ceea ce nu numai că dă apă la moară detractorilor actualului președinte, dar îi și conferă puteri sporite fostului.

Voi reveni cît de curînd cu posibilitățile deschise de acest refuz. Cel mai bine, în acest moment, era dacă PNL + USR ar fi făcut o nominalizare la discuțiile de la Cotroceni, privind prim-ministrul dorit. În momentul de față, președintele spunînd că așteaptă PSD și ALDE cu altă propunere, nu face decît să recunoască majoritatea parlamentară creată în urma alegerilor parlamentare.

PS: Aș sfătui PSD să nu insiste, a fost timp destul să vina informări de pe peste tot. Știu ei ce spun aici.

klaus-iohannis(Foto: moldovacrestina.md)

Două greșeli

1) Prima îi aparține președintelui Klaus Iohannis. Care s-a hotărît să nu invite la defilarea și recepția organizate în cinstea Zilei Naționale a României demnitarii cu probleme penale.

Acum, dincolo de faptul că termenul ”penal” se pare că nu e înțeles la fel de toți românii, ziua națională nu e ziua în care să faci deosebire în nici un fel între români. Faptul că unii au procese pe rol sau sînt cercetați penal nu îi face cu nimic mai puțin români. Nu există legătură între a fi român și a avea vreo calitate într-un dosar penal. Dimpotrivă, ziua națională ar trebui să unească dincolo de cele temporare, să adune oamenii la un loc, să se poată bucura împreună. E ziua Unirii celei mari, nu a dezbinării celei mici și trecătoare.

Așa că, indiferent despre cine ar fi vorba, așa ceva nu se face, după părerea mea. Să calculăm în beneficii vs daune. Ce poate aduce bun o asemenea atitudine, în afară de aplauzele zăltaților? Nimic. O delimitare a președintelui de ei, cei cu probleme, în cel mai fericit și, totodată, discutabil sens. Pentru că și președintele, la rîndul lui, are probleme în justiție, cu casele. Sigur, nu sînt penale, dar nici în regulă nu sînt, ba chiar deloc. Și atunci? Ce cîștigi și ce pierzi? Nimic vs totul. Asta dacă punem la socoteală că ar avea ce pierde.

2) Nicușor Dan și acțiunea în justiție împotriva lui Ponta.

Din punctul meu de vedere, Ponta a obținut ce-a vrut, amplificarea scandalului. Dacă Nicușor Dan nu îl dădea în judecată, tratîndu-l drept ceea ce este, un spurcat la gură și un mincinos, adică nici o noutate la cîte a spus și scris pînă acum, așa rămînea. Dar acum nu numai că Nicușor Dan trebuie să dovedească în ce fel i-a afectat credibilitatea partidului asocierea cu Soros, dar acest lucru este și greu de realizat în condițiile în care, în sondaje, USR a ajuns la 19%, cea mai mare cifră obținută pînă acum. Așa că minciuna e una, dar efectele unde sînt? Nemaipunînd la socoteală faptul că Soros nu este vreun criminal, vreun hoț, vreo persoană a cărei asociere să facă rău cuiva, așa că unde-i calomnia? Mai mult decît atît, unde sînt efectele calomniei, cînd partidul a ajuns la cel mai mare procent obținut sau cu care a fost creditat vreodată, așa că în ce fel îl afectează minciuna vehiculată de Ponta? În ce alt fel i-au dăunat partidului cele spuse de Ponta?

Sigur că trebuie să existe un echilibru între libertatea de exprimare și posibilele ei consecințe, dar avînd în vedere faptul că nu este identificabilă cu ușurință calomnia, ori că nu există chiar, procesul poate aduce mai mult rău USR. Electoratul fiecăruia, al lui Nicușor Dan și al lui Ponta, va rămîne cu impresia că cel pe care îl susțin are dreptate, ceea ce nu înseamnă, în final, decît bani posibil de cîștigat. Lucru care din nou va putea fi speculat de Ponta, în avantajul lui. Oricum, povestea așa are un aer de anii 90, în care străinii ne voiau răul, încît, și de asta, spun că e veche și mîncată de molii, așa că nu contează.

Nemaipunînd la socoteală faptul că se poate întîmpla totuși ca în cazul Păun, în care Nicușor Dan nu a știut despre apariția acestuia în Dosarele Panama, deși ar fi fost în avantajul lui să știe și să spună clar: nu se află acolo din cauză că vrea să ascundă ceva ilegal, ci pentru a evita taxele, și să apară cineva plătit legal de Soros, din USR. Dacă nu a știut situația prietenului și șefului său de campanie de la alegerile locale, poate fi de bănuit că nu știe nici care este situația fiecărui membru sau candidat USR. Si atunci, la ce bun procesul, cine cîștigă și ce?!

Simțul politic al fiecăruia trebuie să judece ce și cum e de acționat în fiecare situație de acest fel, nu totul și nu totdeauna se rezolvă în justiție.

nicusor-dan

(Foto: Răzvan Lupică/Mediafax)

Ce trebuie facut cu celeritate si de ce

A spune ”nu mă interesează ce a făcut X acum nu știu cîți ani”, atîta vreme cît acum servește scopurilor mele și celor societale este o afirmație mai gravă decît pare la prima vedere. Înseamnă consfințirea precedentului și nu în politică, arta compromisului, supranumită elegant, ci în lumea academică, și așa putredă pînă în măduvă. Ori cînd te apuci să faci curățenie într-un domeniu, cu atît mai mult într-unul atît de sensibil și cu atîtea implicații viitoare, nu alegi.

Pentru că dacă azi alegi, dai posibilitatea altora, în continuare, să considere că își vor răscumpăra cumva, în viitor, greșelile, și că pot continua același comportament și aceeași atitudine de sfidare a oricărei reguli elementare sancționabile de societate: furtul. Că e material sau intelectual, tot furt se cheamă. Vor considera că le este permis, în numele unor trecute sau posibile fapte viitoare, considerate bune de către cineva. Ori exact aici e problema: plagiatul nu are și nu trebuie să aibă vreo legătură cu nimic altceva decît lumea academică, indiferent că se numește politică, anticorupție, anti sau pro ce mai doriți. O lucrare de doctorat nu-și certifică utilitatea decît strict din punctul de vedere al temei abordate, fără alte interferențe.

A spune că tolerezi sau că nu te interesează azi un plagiat este nu numai desconsiderarea unei întregi lumi academice ale cărei doctorate au fost luate cu studiu, cu trudă, cu stăruință, este periclitarea pe mai departe a întregului concept de educație națională. Doctoratul nu a fost, nu este și nu trebuie să fie monedă de schimb pentru absolut nimic altceva. Doctoratul nu se negociază. Punct.

Am știut toți, în acești patru ani, despre doctoratul lui Kovesi, plingerea facuta în 2012 și decizia de atunci? Sigur că am știut. De ce am tăcut? Din varii motive, de la a considera că e o răzbunare a cuiva și pînă la a nu ne interesa problema în sine. Atîta vreme cît pe la DNA trec zilnic persoane notorii în viața politică, atîta vreme cît spectacolul cătușelor și atît încîntă o parte a populației, partea bună, culmea ironiei, ce mai contează restul?!

Restul acela contează exact în măsura în care dorim să nu derapăm de la statul de drept, unde așa ceva nu este permis, exact în măsura în care mai putem vorbi despre stat de drept acum și de acum încolo. Iar a spune că dacă dorești lămurirea problemei, măcar acum, pentru că s-a repus pe tapet (și nu are absolut nici o importanță cine a repus-o) este atac la DNA, este una din cele mai puternice dovezi că vechile metehne, ale semnului egal pus între om și instituția pe care o conduce, nu s-au schimbat. Înseamnă că nu există concurență, că nu există piață a forței de muncă, că promovarea nu se face pe merit, ci pe alegeri obscure, utile la un moment dat.

Și în final, că lupta anticorupție e o simplă vorbă în vînt, fără suport faptic, nimic altceva decît răzbunare politică. Măcar nu vă răzbunați pe oameni fără nici o vină, cei care și-au luat doctoratele pe merit, și pe procurori în general, considerîndu-i incapabili să ocupe o funcție. O instituție solidă a unei lumi democratice nu stă niciodată într-un singur om, orice nume și merit ar avea, și nu poate fi dărîmată nici prin înlocuirea lui. De fapt, asta e proba democrației și a statului de drept.

Explică Emilia Șercan:
Poate ca presedintele Klaus Iohannis nu a incalcat Constitutia in momentul in care i-a cerut procurorului general al Romaniei, Augustin Lazar, sa rezolve cu celeritate dosarul in care Sebastian Ghita s-a autodenuntat si reclama falsificarea raportului Comisei de lucru a CNE in baza caruia in 2012 s-a dat verdictul de neplagiat in cazul tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi.

Insa, in mod evident, presedintele Klaus Iohannis a facut un lucru condamnabil public din perspectiva principiului separarii puterilor in stat. Nu e treaba presedintelui tarii sa ii spuna procurorului general ce dosare trebuie rezolvate rapid, indiferent de importanta numelor sau de acuzatiile care fac obiectul lor. Ion Iliescu a fost blamat public cand s-a bagat in treburile justitiei, pe buna dreptate. Acum remarc o liniste asurzitoare care vine din partea presei sau a societatii civile vocale in trecut in cazul unor astfel de derapaje.

Atat anchetarea acuzatiilor lui Sebastian Ghita, cat si verificarea tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi trebuie facute cu celeritate, transparent si temeinic. Sa explic de ce.

Acuzatiile lui Sebastian Ghita trebuie verificate de Parchetul General, condus de Augustin Lazar. In anul 2003, Laura Codruta Kovesi, pe atunci procuror-sef birou la Parchetul pe langa Tribunalul Sibiu, publica un articol in numarul 7/2003 al Revistei Dreptul, in doua parti, impreuna cu Augustin Lazar, pe atunci procuror general adjunct la Parchetul de pa langa Curtea de Apel Alba Iulia. Atentie, nu era un articol scris in comun, ci un articol, cu aceeasi tema, semnat separat de Kovesi si Lazar, dar publicat sub acelasi titlu.

In momentul numirii lui Augustin Lazar ca procuror general, Laura Codruta Kovesi a respins informatiile aparute in presa privind o relatie de amicitie intre tatal ei, procurorul Ioan Lascu, si Lazar. Totusi, cu 13 ani inainte ea insasi semna un articol intr-o revista de specialitate impreuna cu Augustin Lazar.

Acesta este motivul pentru care Parchetul General si procurorul general au obligatia sa faca verificari temeinice in cazul acuzatiilor lui Ghita si sa anunte in mod transparent rezultatul lor.

Plecand de la acelasi articol, si CNATDCU are obligatia de a actiona la fel de temeinic si transparent in cazul suspiciunilor de plagiat din cazul Laurei Codruta Kovesi. Cum spuneam, respectivul articol semnat de Kovesi si Lazar se imparte in doua parti distincte. In textul ei, care are zece pagini si jumatate, Laura Codruta Kovesi nu foloseste nicio nota de subsol pentru referinte bibliografice sau legislative. In textul sau, care are opt pagini si jumatate, Augustin Lazar foloseste 28 de note de subsol explicative sau pentru referinte bibliografice si legislative. Cercetare stiintifica fara referinte bibliografice nu exista. Nu exista nici in 2003, nici in 2011, nici astazi.

Mai mult, in acest articol se regasesc portiuni dintr-un alt text publicat de Laura Codruta Kovevi tot in Revista Dreptul, numarul 1 din 2003, intitulat „Autorizarea accesului la sisteme de telecomunicaţii sau informatice”. Cum spuneam, LCK nu foloseste nicio forma de citare, desi era obligata sa o faca, chiar daca este vorba despre un text care-i apartine.

Va intrebati de ce spun toate lucrurile astea? E simplu: daca astfel de rele practici privind scrierea academica apar intr-un articol stiintific, atunci teza de doctorat trebuie analizata serios de CNATDCU pentru a se stabili prin verdict institutional daca este vorba despre plagiat, malpraxis academic, neglijenta in redactarea tezei sau orice altceva.

PS. In cazul in care va intrebati cum am descoperit acel articol semnat in comun de Laura Codruta Kovesi si de Augustin Lazar, raspunsul e simplu. Este un articol enumerat de LCK in documentele folosite in 2012 in apararea ei, pe care le-a facut publice la Europa FM saptamana trecuta. Nu am facut decat sa merg la biblioteca sa ma uit peste acele articole.

lck(Foto: euractiv.com)

Relativizarea morala si dublul standard

Pe care le practicați cu voluptate, cu disperare sau din interes, ori în care ați picat duși de prea multă bună credință, împinsă la extrem chiar, duc exact aici, la aceste două declarații ale președintelui Klaus Iohannis.

Despre Mircea Dumitru, Ministrul Educatiei:

Dacă s-ar adeveri acuzațiile, Mircea Dumitru ar trebui, clar, să demisioneze din Guvern.

O astfel de legătură s-ar dovedi „letală” carierei sale ca ministru al Educației, a mai spus Klaus Iohannis, care s-a declarat îngrijorat de zvonurile apărute în spațiul public. – romanialibera.ro

Hai, nu mă înnebuni, serios? Cum, domnule, el nu beneficiază de nimic, nici o brumă de bunăvoință pentru utilitatea adusă societății, de nimic din ce beneficiaza Kovesi, la el nu contează factorul uman și tot ce mai vreți și mai invocați din cîte ați scris pînă acum, lui nimeni nu-i ia furibund, ilogic si disperat apărarea? De ce să demisioneze, nu el a semnat ordinul de ministru prin care i-a fost retras titlul de doctor lui Ponta, după mai bine de 4 ani, în sfîrșit? Sau asta nu mai contează, sau asta tocmai, contează? Deși în privința omului lucrurile sînt mai mult decît clare, președintele este ”îngrijorat”.

Despre Laura Codruța Kovesi, același:

Am vorbit scurt cu doamna Kovesi, insa nu cred ca este ceva special de comunicat aici. Am intrebat-o cum vede acele acuzatii, mi-a reiterat ca domnia sa nu se simte vinovata cu nimic si atunci am plecat destul de lamurit din discutie

Nu am stat sa discutam astfel de detalii. Asta este treaba altora sa lamureasca aceasta chestiune. – stirileprotv.ro

Hai, nu mă înnebuni, din nou, serios? Adică unul vine cu dovezi și asta te îngrijorează, iar pe alta o crezi pe cuvînt? ”Detaliile” astea nu contează? ”Detalii”?!

Nu contează, așa e. Nu contează, cînd o lume întreagă devine opacă, surdă și analfabetă funcțional la ce este scris negru pe alb. Nu contează, cînd toată suflarea românească ”de bună credință” ține cu dinții să aibă dreptate, nu contează cînd voi sînteți la putere, nu contează cînd aveți, pentru că vi s-a dat! – puterea de a alege cine e bun și cine e rău, pe cine exonerăm de responsabilitate și pe cine nu.

Am intrat în epoca lui ”nu contează”, a alegerilor discreționare, a fentelor logice, a adevărului  care e al nostru, cei care sîntem acum. Nu-l învinovățiți pe președinte, nu aveți ce să cereți mai mult de la ”premierul de la Grivco”.

PS: Dacă mai contează, în nebunia creată, NU avea nevoie de doctorat nici pentru ocuparea funcțiilor, nici pentru a-și continua activitatea, nu se cere așa ceva funcțiilor ocupate.

PPS: Lecturi suplimentare, poate v-au scăpat: ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi si a lui Ponta” și ”O probă de corectitudine”, Melania Cincea. 

lck

(Foto: romaniatv.net)

Reactii

1) Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, se trezește sîmbătă vorbind. Și vorbește cum nu ar trebui pentru nimic în lume să vorbească un diplomat, ba mai mult decît atît, arată că la lecția de istoria Europei a cam tras chiulul.

Ce zice? Zice așa: ”Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova.” – trm.md

Moldova nu este România, deci. Am anexat-o în 1918, înseamnă. Am cucerit-o, am luat cu forța ce nu era al nostru sau cum?!

Reacții: la Chișinău și București, iau atitudinea absolut necesară și potrivită Mihai Ghimpu (PL), Traian Băsescu – care califică declarația drept un afront grosolan la adresa istoriei naționale Ion Sturza, Viorel Cibotari (PLDM). Mai mult decît atît, ”Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow, a declarat, luni, întrebat despre afirmatiile ambasadorului SUA la Chisinau, James Pettit, potrivit cărora Republica Moldova trebuie să rămâna un stat independent, că România și Moldova au legături istorice de multă vreme și fiecare trebuie să fie factor determinant al propriului său destin. – Hotnews.ro

Cine a fost de acord cu declarațiile lui Pettit? Prorușii din Republica Moldova. QED.

Președintele României a tăcut. Și tace. Deși au trecut trei zile, în trei zile și Iisus a înviat. Probabil urmărește cu mare atenție și îngrijorare situația. Aflăm peste doi ani la ce concluzie a ajuns, la aniversarea centenarului Unirii. Dacă va mai fi cazul.

2) Erdogan interzice toate piesele străine în teatrele de stat. Deocamdată. Probabil Shakespeare o fi fost părtaș la lovitura de stat.

Reacții: nimic. Nimeni. Statul islamist se reface sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

3) La Kiev, Alexander Shchetinin, un jurnalist rus critic la adresa regimului Putin este găsit mort, cu o rană la cap. De ziua lui, cu pistolul alături. Și-o fi făcut bilanțul vieții și i-o fi dat negativ. La fel ca toți dinaintea lui care au fost sinuciși.

Reacții: tot negative. Adică zero. Nada. Imperiul Putinist Rus se consolidează sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

4) În Coreea de Nord, doi oficiali sînt executați pentru nesupunere față de liderul partidului, țării, planetei, galaxiei și universului. În univers sînt și trimiși, cu un tun antiaerian.

Reacții: aici cine ce să mai zică?!

james pettit

(Foto: canal2.md)

O retrospectiva

Ce scriam anii trecuți pe Facebook, atunci cînd blogul era sau nu online.

28 august

2013: Decizie oficială a Guvernului: Religia este considerată serviciu public esențial – Hotnews

2013: Eu nu înţeleg de ce trebuie să se bată americanii cu ruşii pînă la ultimul sirian, cînd ei între ei, acolo, o pot face mult mai bine.

2013: Nu merg la Waters, n-am fost nici la Stones şi nici la alte „legende vii” care mai trecură pe aci. Era să zic în drum spre cimitir, mă scuzaţi, firi mai sensibile, da’ asta-i viaţa. În principal, dacă nu i-am putut vedea în concerte pe vremea cînd eram o adolescentă nebună după tipii ăia mişto din pozele de pe casete, ce se întîmplă acum mi se pare o compensaţie jalnică, cînd io-s femeie-n toată firea, iar domnii respectivi se apropie sau chiar sînt cam de vîrsta lu’ tata.

Stinge-vi-s-ar rasa de comunişti şi cu ocazia asta, că din cauza voastră nu s-a putut atunci.

2013: Remus Cernea, fost consilier al lui Victor Ponta, ataca Executivul dupa adoptarea proiectului privind Rosia Montana: Guvernul Romaniei a trecut de linia rosie. Opozitia trebuie sa se mobilizeze, iar interventia straina este legitima – Hotnews

O linie roşie sigur nu e trecută pe o carte de identitate, dar se impune.

2013: Waters şi Zgonea. Şi aceeaşi senzaţie de silă ca la Iliescu – Michael Jackson.

2013: Vrei să fii parlamentar? – ediţia 2016 este în plină desfăşurare. Opoziţia se pregăteşte intens cu preţul corect al biletului de metrou, omul care aduce cartea de latină, una scrisoare pe zi şi falsez pentru tine, ca în finalul competiţiei să fie aleşi conform celor mai exigente standarde de la noră pentru colegiul meu.

2013: Exploatarea de la Roșia Montana ar urma să înceapă în noiembrie 2016. (Adică anul acesta.)

Redevenţa pe care statul român o va încasa pentru proiectul minier de la Roşia Montană a fost majorată la 6%.

Finlanda şi Suedia percep între 0% şi 2%, în vreme ce Rusia solicită o redevenţă de 6%. Australia are o redevenţă variabilă, cuprinsă între 0% şi 2,5%, în Brazilia se situează la 1%, iar Chile cere o taxă situată între 0% şi 14%, potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers în 2012. […] SUA percep, într-un sistem complicat, între 2% şi 5%.

2014: Dacă e ceva de dărîmat în politica românească acum, atunci acelea sînt miturile. Supravieţuirea lor nu face decît să amîne conştientizarea şi implicarea omului simplu în politică. Mitul este o poveste frumoasă, dar poveste şi atît. Nu numai că nu-ţi face niciodată viaţa mai bună, dar te mai şi împiedică să ţi-o faci, ţinîndu-te ocupat cu ce-ar fi putut să fie.

2014: Rusia a început să refacă, încet dar sigur, fostul bloc comunist. Ucraina cade pas cu pas, Ungaria, Bulgaria şi Serbia sînt suite deja în căruţă. Sîntem singurii pro-occidentali rămaşi, şi avem alegeri prezidenţiale peste două luni. Nu ne permitem să lăsăm politica externă nici pe mîna lui Ponta, nici pe a lui Bogdan Chireac.

2014: General britanic, fost conducător al trupelor NATO în Europa: NATO nu are puterea pentru a opri o invazie rusă în Europa de Est.

2014: Germania vrea să înăsprească condiţiile de imigrare pentru cetăţenii est-europeni. Posibil să nu mai aibă deja loc arabii în restul Europei.

2014: Dacă de la est vin acum ruşii, nu speraţi să vină de la vest eliberatorii occidentali, cărînd în spate valorile democraţiei. Vor veni, în ceva timp, arabii.

2014: Ce vom opune unei puteri care a demonstrat deja că nu-i pasă de lege, de Constituţie, nici măcar, mai nou, de poziţiile SUA şi UE? O Românie frumoasă, cu oameni zîmbitori.

Nu e glumă, oamenii ăştia chiar se iau în serios. Urmează, după ei, să rîdem ca tîmpiţii în faţa tăvălugului pesedist. Şi tot fără glumă, vă spun acum că, în acest moment, opţiunile mele clare sînt: Monica Macovei în turul I, iar în eventualitatea în care, în turul II vor ajunge Ponta şi Iohannis, Iohannis. Nu, n-am uitat ce-a făcut acum două veri, şi nici la prezidenţialele trecute. Dar nu e Ponta. Şi nici şanse să fie mai rău decît Ponta nu cred că sînt.
În acest moment, aşadar. Dacă va interveni ceva, orice, pe parcurs, care să-mi schimbe opţiunile, voi scrie.

2015: Înțeleg că tovarășa Andronescu a solicitat să fie împușcată în piața publică. Nu-i putem îndeplini doleanța, dar poate încerca la poporul-frate chinez. Dacă are chitanță.

2015: Stimată doamnă,

Ca-ntre noi, femeile, vă spun. La 20 de ani, poți fi frumoasă și proastă. La 56, mai poți fi bine mersi frumoasă, dar numai atit nu mai este sub nici o formă scuzabil.

Cu respect și admirație, sînteți rară!

Later și pe înțelesul tuturor: cînd președintele, alesul, este absent din viața publică pînă la a ajunge lumea să se întrebe pe unde mai există, pînă la bancuri pe temă,
în condițiile în care în țară sînt probleme serioase asupra cărora ar fi indicat să aibă un punct de vedere, tu, nevastă-sa, nu pui poze senine și rupte de realitate, în care să pozezi ca pentru reviste. E o problemă de conștientizare a poziției ocupate, de armonizare în cuplu, de responsabilitate. Nu, nu l-am ales pe Iohannis ca să vedem ce nevastă frumoasă are. Dar pe măsură ce trece timpul, asta constat că a înțeles ea. Poate și el, nu știu.

2015: In Orientul Mijlociu are loc un adevarat genocid al crestinilor, mor zilnic aproape cu zecile, sint schingiuti, femeile violate, viata femeilor musulmane, la rindul lor, nu valoreaza nimic, absolut nimic acolo, niste barbarii de ev mediu le omoara sau nenorocesc pe viata, daca batjocura aceea se poate chema viata, si nimeni, dar nimeni nu se mai sufoca de indignare. De bocit si de aparat astia care vin cu miile, cu zecile de mii, insa, imediat.
Ipocritilor, asta nu e umanism in voi, nu e nimic. E mizerie morala si caracter de doi lei.

roger waters valeriu zgonea

 (Foto: adevarul.ro)