Posts Tagged → Klaus Iohannis

Draga Klaus, daca ai posibilitatea…

Nici unul din atacurile – mai insidioase ori mai la vedere – la adresa Justiţiei, care au loc în momentul de faţă, nu este mai periculos decît cel al preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Preşedintele Senatului nu este un cetăţean oarecare,  un nea Gică de pe stradă ori de prin vreun atelier obscur de reparat diverse, este numărul doi în statul român, chiar dacă semnează scrisoarea prin care îi solicită preşedintului Iohannis să le demită pe Livia Stanciu şi Laura Kovesi numai în calitate de senator. Şi aşa ar fi grav, dar numărul doi în stat deja presupune un grad sporit de periculozitate a demersului. Să nu cunoască un om aflat într-o asemenea poziţie şi aşa funcţie legile ţării? Să nu ştie că preşedintelui nu-i este permisă acţiunea solicitată? Lui, care ar putea deveni preşedintele interimar al ţării, conform Constituţiei, în cazul suspendării sau imposibilităţii temporare de exercitare a mandatului de către preşedintele în funcţie?

Imposibil de crezut, chiar dacă luăm în considerare acţiunile trecute şi actuale ale lui Tăriceanu.

Dragă Klaus i-a răspuns că nu are posibilitatea. Şi i-a explicat, conform legii, de competenţa cui aparţine această solicitare. Atît! Şi fiind numai atît, impresia creată poate fi şi de sfat cum să procedeze, aşa, ca de primul la al doilea om în stat. Dragă Klaus nu s-a sesizat în privinţa inadmisibilului amestec al politicului în Justiţie, pentru că numai senatorul Tăriceanu dacă ar fi fost, nu şi Tăriceanu, preşedintele Senatului, tot asta înseamnă. Şi asta e fapta de gravitate maximă. Pe care preşedintele nu o sancţionează! Mai grav decît fapta în sine, chiar, avînd în vedere declaraţia-i din noiembrie 2014, dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, „Voi garanta independenţa Justiţiei.”

Da, ştim deja de la influensării cu care a fost umplut hăul de potenţial că preşedintele „altfel” nu este un om al scandalului, ca predecesorul. Numai că această oricum lamentabilă scuză  nu se susţine. Pentru că, aşa cum Coco Chanel spunea că opusul luxului nu este sărăcia, ci lipsa de bun gust, aşa şi opusul scandalului nu este tăcerea, ci lipsa de fermitate.

PS: Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL, susţinea şi el, joi, 28 mai,  că  Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi ar trebui să demisioneze în urma scandalului Rarinca. Nu am auzit pînă acum ca cineva din conducerea PNL să-i fi sancţionat intervenţia. Alina Gorghiu a precizat doar că punctul de vedere al partidului este altul.

 (Foto: ziarobiectiv.ro)

Efecte scrisoare Tariceanu

1. Popularizează cazul Rarinca aducând în atenția publicului „abuzurile” comise de ”justiția independentă” și contribuie astfel la erodarea încrederii de care se bucură anumite instituții în sondajele de opinie.

2. Îl portretizează pe Johannis ca apărător al unui sistem/ al unei justiții care comite abuzuri (aceeași linie de atac a fost folosită ani de zile de Antena3 împotriva lui Traian Băsescu).

3. Legitimează ideea potrivit căreia Johannis o protejează pe Stanciu deoarece aceasta l-a făcut președinte.

Răspunsul lui Johannis a fost unul slab și extrem de neconvingător și, foarte probabil, va pierde puncte electorale.

Procedura de numire a șefilor justiției este cunoscută de toată lumea – prin prisma scandalurilor din anii precedenți dar și prin prisma scandalului Udrea – SRI și a dezvăluirilor apărute în acest scandal (negocierile Udrea-Ponta).

Electoratul știe foarte bine că numirile din fruntea justiției stau în stiloul președintelui.

Însă procedura de demitere/revocare etc. a șefilor din justiție este complet necunoscută publicului larg. De aceea, scrisoarea lui Tăriceanu este mult mai credibilă decât răspunsul lui Johannis, care face trimitere la texte și alineate din legi pe care nu le cunoaște și nu le citește nimeni.

 (Foto: agerpres.ro)

Stiri si comentarii

1.Iohannis: „Nu e o tacere adevarata, oamenii sunt obisnuiti cu predecesorul meu” – ziare.com

Trecînd peste „Băsescu e de vină”, mie omul chiar începe să-mi devină simpatic. Dacă ne spune şi pe ce frecvenţă îl putem asculta, chiar e pe drumul cel bun. Ca să nu bîjbîim ca după alte semnale inteligente din Univers.

2. Mă gîndesc că poate era mai bine daca ar fi iesit Ponta presedinte, macar stiam o treaba. Asa, am ales raul cel mai mic, care se dovedeste nimic. Si ne scaldam in iluzia normalitatii.

3. Dragnea, în loc să spună că a organizat şi el, la referendumul din 2012, un eveniment cultural, o noapte a mormintelor deschise, pune capac cu dosarul în care a fost condamnat peste mormîntul fratelui:

Simt o mare nedreptate şi am de asemenea două regrete uriaşe. Nu am zis-o până acum, tocmai din dorinţa mea permanentă de a nu influenţa justiţia sub nicio formă: fratele meu a murit din cauza acestui dosar, familia mea este aproape distrusă. Am trecut peste toate astea. – Mediafax

Poate îl cheamă la audieri şi OMS cu ocazia asta, că de o asemenea cauză a decesului unui suferind de cancer nu s-a mai auzit.

4. Daca Horodniceanu va fi numit de catre Iohannis, va fi considerat un om cu umor. Ce mare lucru, asta-i motiv de respingere, cind atitia altii de prin toate colturile lumii se dau in selfie?!
Hai, ca-i simplu de scos de data asta.

Şi nici nu e grabă. Doar anunţul legat de numire abia a fost făcut, în weekend.

„saptamana de-abia a inceput, vom discuta in aceasta saptamana”. – ziare.com

5. În legătură cu sondajele acelea care-l dau pe Iohannis cu încrederea parcă ridicată la cer de Loredana Groza, dom’le, da’ mai sceptici chiar n-or găsi? Cîţiva, acolo, că nici tov. Ceauşescu n-avea 100%.

6. Doru Antonesi are blog. Diver(ti)s. Acum l-am descoperit abia, dar mai bine mai tîrziu decît ca preşedintele nostru.

Înainte să citiţi, citez:

Bun , atunci sărim direct la concluzie . Black Friday e ca ziua de votare :  alegi în viteză produsul care e redus cel mai tare , de frică să nu ți-l ia altul și plătești după aia ani de zile , întrebându-te dacă nu-ți era mai bine fără el. Cred că pe asta au înțeles-o și alegătorii din Ținutul Secuiesc . – Black Friday, explicat pentru români

Update-uri în măsura în care nu mă încurc în tehnicalităţi pe care încerc să le dreg aici, la platformă. Dacă dispare blogul, să ştiţi că n-a fost cu intenţie şi se recuperează.

(Foto: forgivenessministries.com)

Stiri si comentarii

Mai mult comentarii (de Facebook) şi mai deloc ştiri de data asta.

16 mai 2015:

1. Adevarata problema a sustinatorilor infocati ai lui Iohannis – că mi-e jena sa le zic adulatori uro-procto – se iveste atunci cind Ponta spune adevarul. S-a intimplat vineri, dupa condamnarea lui Dragnea, privind vara 2012.

2. Discutia despre Carmen Iohannis ar ramine nota de subsol daca despre sotul sau s-ar putea discuta ceva. Dar cit sa vorbesti despre inadecvarea si lipsa de reactie/activitate politica ale presedintelui?! Cit, in cite mii de cuvinte poti descrie o piesa de mobilier, nici macar de colectie?!

3. Ajuns din intimplare in functia suprema in stat, sa nu profite de asa ocazie uriasa pentru a fi Presedinte si nu sotul sotiei sale – ca nu pentru asta a fost ales de noi, pentru asta l-a ales ea – nu e deloc dovada de inteligenta. Asta pune cel mai tare pe ginduri in privinta a ceea ce va urma.

4. Iohannis i-a oferit Papei o gravura reprezentind Sibiul. Si cu aceasta a reusit sa ne jigneasca pe toti ceilalti, romanii nesibieni. Ori nu intelege ca-i primarul Romaniei, macar, ori Emil Constantinescu a fost un adevarat om de stat.

15 mai 2015:

‘Eu voi garanta independenta justitiei’ – Iohannis, noiembrie 2014, intre cele doua tururi de scrutin.

Astept reactia in urma declaratiei de astazi a lui Ponta de dupa sentinta in cazul Dragnea, frauda la referendum.
Sper ca CSM-ul s-a sesizat deja.

Recomandare, must read, mai degrabă: „Avem un preşedinte defect”, Cristian Câmpeanu, romanialibera.ro

14 mai 2015:

1. Problema creată de Administraţia Obama nu este vrajba albi – negri (paradoxal reapărută, la prima vedere, în timpul preşedinţiei unei persoane de culoare) ci ura împotriva instituţiilor statului. Ceea ce este cu mult mai grav, iar consecinţele pe termen lung mult mai periculoase şi decît bănuim acum.

2. Liberalii par atît de hotărîţi să preia guvernarea, încît dacă Ponta le face o farsă şi anunţă că şi-a dat demisia, ei ori încep să se încaiere cin’să fie, cin’să fie în locul lui, ori nu răspund la telefon.

(Foto: pagina Facebook a preşedintelui Iohannis)

 

 

Klaus Iohannis nu e de lemn

Aşa că, în urma declaraţiilor premierului care a spus că:

”are informaţii concrete legate de aceste întâlniri, dar nu a dorit să prezinte numele acelor liberali, spunând doar că este convins că instituţiile statului monitorizează situaţia şi vor informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în reuniunea care va analiza şi problema Codului Silvic şi care a fost programată pentru luna iunie”. – gandul.info

Astăzi, înainte de plecarea în Italia, a luat barda şi-a dat:

Mi se pare o declaratie foarte curioasa. Recunosc ca am luat act cu surprindere de aceasta declaratie. Afirma la televizor tanarul prim-ministru ca ar avea el informatii de la servicii cum ca oameni din anturajul meu s-ar fi intalnit cu diferiti reprezentanti ai unor procesatori de lemn, si lasa sa sa se inteleaga ca ar exista un fel de trafic de influenta la nivelul presedintelui. Acest lucru este surprinzator si fals. Am verificat la nivelul Administratiei Prezidentiale, si nu a existat niciun fel de discutii, nici cu lobby-isti sau fosti colegi din PNL. Luand act de declaratiile premierului de aseara, am rugat organele abilitate sa verifice de ce fel de informatii dispunea premierul, daca ele se confima sau nu. Daca se confima, sa se ia masurile de urgenta care se impun, si daca nu, premierul va raspunde pentru aceste afirmatii. Astfel de afirmatii de insinuare a unui trafic de influenta la nivelul presedintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmatii, prin care vrea sa para interesant la televizor. Sunt mult mai grave si vor fi tratate ca atare. Sper ca aceasta scapare sa nu insemne o revenire la logica din campanie, promovata atunci de candidatul Ponta. Daca incepem iarasi sa ne jucam cu astfel de afirmatii ca in campanie, nu este bine. Cum nu sunt in campanie, nu mai tolerez asa ceva. Am avut o discutie telefonica deocamdata cu directorul SRI si l-am rugat sa cerceteze cu maxima eficienta si seriozitate aceste informatii.” . –  Hotnews

Problemele sînt:

– 1. mingea tot lui Ponta îi sare la fileu, pentru că deşi SRI îl poate informa pe preşedinte în legătură cu veridicitatea afirmaţiilor prim-ministrului, acesta va putea specula momentul – cel mai probabil – spunînd că şi Iohannis lucrează, ca şi Băsescu, cu serviciile, cu atît mai mult cu cît şeful SRI, Eduard Hellvig, propunerea lui Iohannis, este provenit din PNL;

– 2. SRI ar putea chiar să nu se implice în dispută, avînd în vedere supraexpunerea mediatică din ultima vreme şi acuzaţiile de implicare în politică. nemaivorbind de faptul că nu ştiu dacă o discuţie telefonică este suficientă pentru a demara acţiunea de verificare a ceea ce a declarat Ponta:

-3. – efectele. concret, ce înseamnă că premierul va răspunde? cum? în cazul dovedirii declaraţiei ca fiind falsă, va fi obligat să declare că a minţit? dacă SRI va comunica oficial lipsa oricărei dovezi pe care s-ar fi sprijinit afirmaţia lui Ponta, în afară de reacţia menţionată la punctul 1. – ce va urma în ceea ce-l  priveşte? ce va face preşedintele în sensul de a nu mai tolera comportamentul din campanie al premierului? îl va pune la colţ pe coji de nucă, îi va da cu linia la palmă sau îi va cere demisia?

Reacţia preşedintelui, în sine, este bună. Modul în care a reacţionat, însă, este discutabil. Pentru că cel mai mare risc acum este ca Ponta să aibă ocazia să rîdă în faţa celui de-al doilea preşedinte sub care îşi exercită prim-ministeriatul şi să-şi continue netulburat comportamentul de pînă acum.

Iar din toată povestea, pînă la urmă, tot Iohannis să piardă, cel puţin la capitolul imagine, afectată deja puternic de lipsa de reacţie şi de implicare de pînă acum.

(Foto: click.ro)

Efectele crizei din PNL

Înainte de a analiza rând pe rând efectele generate de criza apărută în interiorul PNL, trebuie amintit și contextul politic în care a apărut această criză:

  • (Pseudo) atacul președintelui Klaus Johannis la adresa lui Victor Ponta.
  • Viitorul Consiliu Național al PNL – forul politic care stabilește criteriile în privința desemnării candidaților la alegerile locale.
  • Prezentarea formei finale a Programului de guvernare al PNL.
  • Depunerea unei posibile moțiuni de cenzură.

Astfel:

 Johannis – victima unui partid iresponsabil. Marele câștigător al crizei politice din interiorul PNL este, paradoxal, chiar președintele României. Johannis iese victimizat în urma acestui scandal public. Tăcerea prezidențială, coabitarea și lipsa sancțiunilor dure la adresa derapajelor lui Victor Ponta își găsesc acum, în sfârșit, o explicație. Publicul știe acum că, deși Johannis își dorește ”un guvern al său”, acesta nu are la dispoziție un partid unit și capabil să adune o majoritatea parlamentară pentru a dărâma guvernul Victor Ponta. Lipsește un lider al opoziției, iar Johannis a transmis în urmă cu ceva timp, destul de tranșant chiar, că el nu va juca acest rol. Johannis a îmbrăcat haina președintelui mediator și nu are de gând să o schimbe cu o altă haină nici măcar de dragul partidului care l-a făcut președinte. Conținutul stenogramelor îi dau însă suficientă muniție lui Johannis pentru a juca în continuare acest rol și pentru a coabita cu Ponta. România lucrului bine făcut presupune un guvern puternic, unit, vizionar și dedicat 100% problemelor guvernării. Johannis nu poate risca să aducă la guvernare un partid dominat încă de tensiuni, în care cei doi parteneri se vânează pentru anihilarea reciprocă. Johannis nu își permite ca primul guvern pe care îl învestește să fie un guvern care generează crize politice și instabilitate. Ar fi un eșec uriaș pentru actualul președinte și ar contribui la prăbușirea definitivă acestuia în sondajele de opinie. Nu numai atribuțiile și prevederile constituționale, dar și PNL îl condamnă să coabiteze în continuare cu Victor Ponta.

Victor Ponta este reconfirmat ca lider politic. Poate chiar singurul lider politic al momentului. Cu toate erorile de guvernare (ordonanțe de urgență mai mult sau mai puțin controversate, decizii economice mai mult sau mai puțin inspirate sau benefice, miniștri cu diverse probleme penale sau de imagine), Ponta a reușit să asigure în cei trei ani de când a preluat mandatul de premier o guvernare stabilă, fără crize politice. În condițiile în care a condus numai guverne de coaliție, PSD neavând majoritatea necesară pentru a asigura guvernarea. De altfel, singura criză politică pe care a trebuit să o gestioneze Victor Ponta în acești trei ani de mandat a fost o criză politică generată chiar de …PNL, care a dus și la ruperea USL și ieșirea liberalilor de la guvernare. Chiar dacă crizele politice generate de disputele dintre cele două Palate au fost la ordinea zilei, crizele politice generate în interiorul guvernării au fost anihilate cu deosebită abilitate și pricepere. Atât de abil, încât până și ieșirea UDMR de la guvernare, în decembrie anul trecut, a trecută aproape neobservată. Nici în ceea ce privește crizele din interiorul PSD nu a comis erori foarte mari, având forța să aplice sancțiuni și să opereze chiar excluderi din partid, atunci când a fost cazul sau când interesul politic i le-a cerut.

PNL nu are lider. În interiorul noii formațiuni nu se detașează încă un lider capabil să armonizeze și să tempereze orgoliile celor două părți sau un lider capabil să bată cu pumnul în masă, să-i pună la colț pe vinovați, să ceară și să aplice sancțiuni sau să indice care este direcția pe care trebuie să meargă partidul, dacă vrea să vadă guvernarea în cei cinci ani de mandat ai președintelui Johannis. Noilor liberali le lipsește un lider capabil să-i încoloneze în spatele lui atât pe democrat-liberali, cât și pe vechii liberali.

Lipsa unei opoziții credibile. Electoratul care a votat Klaus Johannis în 14 noiembrie, ”ținându-se de nas pentru că acesta era susținut de partide precum PNL și PDL, electoratul dezamăgit și în căutarea de opțiuni pentru anul electoral 2016 constată că nu există opoziție. PNL este un partid măcinat de lupte interne, departe de a fi un partid capabil să genereze o ofertă politică atractivă. Partidele mici – mai vechi sau mai nou apărute pe scena politică – sunt extrem de nișate sau nu au lideri credibili. La acestea se adaugă o presă coruptă și o societate civilă anemică și artificial creată, aservită în cea mai mare parte a sa unor grupuri de interese. Până și Victor Ponta se plângea zilele trecute de lipsa unei opoziții serioase. În aceste condiții, electoratul este nevoit să caute sau să inventeze alternative la lipsa de opoziție. Una dintre aceste alternative fiind protestele de stradă.

Vizibilitate pentru Cătălin Predoiu. Predoiu a reușit o victorie de etapă și a obținut reconfirmarea verbală din partea vechilor liberali pentru poziția sa de premier desemnat. Un glonț consumat poate, totuși, prea devreme. Cătălin Predoiu a obținut reconfirmarea pentru o presupusă nominalizarea ca urmare a unui presupus succes al unei moțiuni de cenzură. În aceste condiții, fără a avea funcția de premier, vechii liberali nu mai au niciun interes pentru a grăbi demiterea lui Ponta. În schimb, Predoiu va deveni ținta atacurilor, iar dacă guvernarea va întârzia să apară erodarea se va instala automat. Aparent – dacă DNA nu are alte planuri – anul 2015 este epuizat pentru un candidat la funcția de premier. Din punct de vedere politic și electoral, adevărata miză va fi candidatul pentru funcția de premier în anul 2016. Lupta cea mare se va da pentru poziția de locomotivă a partidului în campania electorală. Ca urmare a modificărilor constituționale din 2003, alegerile parlamentare nu se mai organizează simultan cu alegerile prezidențiale. În aceste condiții, locomotivele electorale vor fi candidații la funcția de premier. De exemplu, la parlamentarele din 2008, rolul de locomotivă electorală a fost jucat de Stolojan (PDL), Tăriceanu (PNL) și Geoană (PSD).

Locomotiva electorală a PNL mai reprezintă o miză și dintr-un alt punct de vedere. Dacă PNL câștigă alegerile locale și parlamentare din 2016, cel care a jucat rolul de locomotiva electorală și, deci, de viitor premier, foarte probabil, va ocupa și funcția de președinte al partidului, după realizarea fuziunii.

Ori, până în 2016 mai este foarte mult timp. Practic, din momentul reconfirmării publice și până în 2016, Predoiu este condamnat să se consolideze atât din punct de vedere politic, cât și al imaginii și, în același timp, să se mențină și să se prezinte ca fiind o produs politic proaspăt.

(Foto: predoiu.ro)

Iohannis, comunicarea si vulnerabilitatile

Comunicarea are și ea rostul și regulile ei. A comunica nu este doar un moft. Trebuie să știi ce să comunici dar mai ales când să comunici. De exemplu: un politician poate comunica foarte mult, aproape zilnic, dar mesajele lui să fie irelevante ca și impact media.

Dacă actorul politic și echipa sa de comunicare nu sunt capabili să dozeze cum trebuie procesul de comunicare, în mod inevitabil vor apărea și gafele.

Exemplu de azi: Johannis.

Supus unor presiuni apărute din cele mai variate medii, Johannis a decis că este momentul să comunice.

Rezultatul:

1) Johannis s-a enervat (ca la scena cu paltonul) și și-a arătat vulnerabilitățile: nu-i place ca premierul să intre peste atribuțiile lui constituționale, cum ar fi politica externă. Drept urmare, l-a atacat pe Ponta, amintind astfel de celebrele atacuri ale lui Traian Băsescu, deși Johannis s-a poziționat în lunile acestea în totală contradicție cu fostul președinte. E de la sine înțeles ce va face Ponta în perioada următoare.

2) S-a pronunțat pe un așa zis scandal – cardurile de sănătate – generat nu numai exclusiv din vina ministerului și aproape stins în agenda media, care i-a permis însă PSD-ului să-l taxeze cu eticheta de lobbyist – președinte lobbyist. Eticheta de președinte lobbyist – pentru industria lemnului, președinte lobbyist pentru cei care nu mai pot fura banii din sistemul de sănătate, președinte lobbyist pentru structurile de forță (legile big brother) – este deja o altă vulnerabilitate a președintelui Johannis.

Două vulnerabilități, o singura declarație de presă.

Și totul pentru că acolo, la Cotroceni, cineva nu a înțeles sau nu știe cum să își facă meseria, astfel încă îl expune pe președinte unor vulnerabilități.

Rectificând, putem concluziona: trei vulnerabilități, o singură declarație de presă. Pentru că, deja, însuși procesul de comunicare publică s-a transformat într-o vulnerabilitate pentru Johannis. Probabil, în scurt timp, se va transforma într-o vulnerabilitate și pentru președintele Johannis și pentru Administrația Prezidențială.

(Foto: ziare.com)

Aruncati papioanele in aer, cine nu e acuma comunist e fraier!

A declarat ieri, printre multe altele, Nicolae Breban, academician, proaspăt propus preşedinte al Consiliului Consultativ al ICR.

Halucinanta caracterizare a regimurilor totalitare ca medii fertile creaţiei nu este nici pe departe singura declaraţie absolut revoltătoare din ceea ce s-a constituit, înţeleg din relatarea lui Ovidiu Simonca din Observator Cultural, într-un adevărat discurs al resentimentului, al josniciei, plin de jigniri şi contradicţii, o oroare în sine oriunde în spaţiul public, de neconceput şi, în mod normal, intolerabil la ICR.
Dar a fost tolerat. De Radu Boroianu, preşedintele ICR, votat săptămîna trecută de Senat, la propunerea PSD – PLR. Mai mult, nici măcar o reacţie de dezaprobare nu s-a făcut auzită, nici o tentativă de a opri atacurile nu a avut loc. Toată ura adunată într-un om bătrîn, tot veninul la adresa unor oameni care personal nu i-au făcut nimic a fost lăsat să se reverse pînă la epuizare. O mizerie, o bătaie de joc!
Cît despre ce va promova ICR de acum încolo, e clar. Protocronism resuscitat.  La un loc cu recrudescenţa naţionalistă de sorginte estică şi posibil – de ce nu, în atari condiţii?! – cu dacul de şapte metri, tunelurile de sub Carpaţi şi spiriduşii care au ascuns aurul la Roşia Montană, nu înţeleg de ce mai avem nevoie să ieşim în lume, şi de ce nu vine lumea la noi, să ni se închine şi să ne aducă ofrande. Nişte neuroleptice, calmante şi antipsihotice ar fi binevenite oricînd.

 

Mai mult om de cultură decît om politic, mă gîndesc că preşedintele Iohannis trebuie să fie foarte mîhnit de cele întîmplate. Tocmai ce se arăta îngrijorat săptămîna trecută, în Italia, la o întîlnire cu studenţii români de acolo, că se schimbă conducerea ICR „pe şest”, şi iacătă! Nu numai că s-a schimbat, dar e departe de ceea ce spera dînsul.

 

‘ICR este o institutie care tine de ceea ce numim diplomatie publica. Este o institutie creata pentru a duce imaginea pozitiva a Romaniei mai departe, pentru a arata unei lumi intregi care este valoarea enorma a culturii romanesti, care sunt valorile noastre si care sunt credintele noastre. […] Din acest motiv, ceea ce se intampla in aceste zile la ICR, unde tocmai se schimba pe sest conducerea, ma ingrijoreaza. Eu cred ca ar fi nevoie de o dezbatere publica pentru a reusi impreuna sa vedem ce dorim de fapt de la ICR, cum vrem sa restructuram institutul sa-l facem performant in sensul mentionat. Este nevoie de profesionisti, de oameni care stiu cum se construieste un proiect cultural, ce inseamna managementul cultural in secolul XXI’.  – Hotnews

 

Iar ca să nu-l mai găsească în „pul desculţ”* astfel de situaţii, avînd în vedere că vorbim de literatură –  „Baltagul”, mai precis – cel mai bine cred că ar fi să apeleze la înţelepciunea din folclor: „Stăpîne, stăpîne, mai cheamă şi-un cîne”. Poate fi şi Buldogul, ştie dumnealui ce şi cum.
* Se spune că Regina Elisabeta, căutîndu-l prin palat pe Regele Carol şi găsindu-l după o draperie cu o servitoare, l-a întrebat ce face acolo. Şi cum răspunsul a fost că învaţă să vorbească româneşte, regina s-a mirat: bine, bine, dar în pul desculţ?
Notă: despre Horia-Roman Patapievici, Breban a spus că „nu era un om prost, din păcate s-a întîmplat cu el ce se întîmplă cu unii care sînt umflaţi excesiv, i s-a părut că este un fel de guru al culturii româneşti.”
„Haimana ordinară”, l-a stricat anturajul.
(Foto: adevarul.ro)
Later: e puţin paradită platforma, am să iau cît de curînd legătura cu nişte factori de decizie tehnică.

 

Normalitatea bataii de joc

Dacă pînă mai ieri, singura realizare a preşedintelui în funcţie era transformarea soţiei în instituţie – şi nu-i puţin lucru, deşi unii l-au promovat şi chiar continuă să o facă de parcă ar transforma apa în vin. Sau bere, mă rog, după preferinţe – acum a reuşit cu adevărat un miracol. Învierea lui Ponta din moartea politică care părea să se fi întîmplat în 16 noiembrie trecut.

Dar nu. Ca şi cum nu am constata şi singuri că Ponta zburdă mai vesel şi mai arogant ca niciodată, de parcă tot ce-i lipsea era pierderea prezidenţialelor, prim-ministrul ţine să ne şi spună că relaţia cu preşedintele a trecut de normalitatea despre care vorbeau amîndoi pînă acum şi, mai nou, este „impecabilă”. Şi că „îl susţine din toată inima”!

Rămîi trăsnit! Aşa concordie nici pe vremea lui Iliescu-Năstase parcă n-am văzut. Zici că Iohannis a fost, de fapt, candidatul PSD la preşedinţie. Ceea nu face decît să ne reamintească de USL şi de actele de bravură care „nu au fost comunicate cum trebuia” la timpul lor, de unde reacţia Uniunii Europene şi a SUA în 2012, de exemplu.

Dacă politica „altfel” şi normalitatea prea mult invocate de Iohannis – de fapt, singurele lucruri pe care le repetă, parcă singurele pe care le ştie – asta înseamnă că, în locul unei proiecţii a unei Românii pe care şi-o doreşte, a unei viziuni legate de ţara asta, atunci avem de-a face cu normalitatea bătăii de joc.

Nu a reacţionat la ameninţările ambasadorului rus la Bucureşti, nu a reacţionat la jignirile aruncate de Tăriceanu, preşedintele Senatului, al doilea om în stat,  diasporei – datorită căruia este preşedinte! – nu va reacţiona nici la o banalitate ca declaraţia de ieri a ministrului de Finanţe Teodorovici, membru al guvernului cu al cărui şef are o relaţie „impecabilă”:

Cine vrea să dea bacşiş băiatului care aduce pizza merge la unitate pentru bon fiscal. – Mediafax

Mai precis:

Dacă doriţi să lăsaţi un bacşiş, mergeţi la unitatea respectivă, iar acolo, pe casă, bate bonul fiscal, bacşişul respectiv, şi asta este. Sau cu taxiul, vreţi să mă întrebaţi şi de taxiuri, dacă mergeţi cu taxi?”.

 Nu cred va reacţiona la ceva. Ferm, clar, punctual, nu scandalagiu, aşa cum tot mai mulţi îl califică, printre altele, pe fostul preşedinte Băsescu. Nu scrie în Constituţie explicit la ce are dreptul să reacţioneze, nu-i traduce cineva Constituţia pe înţeles, nu ştiu. Ce ştiu din ce văd e că mobilierul vechi şi prăfuit de la Cotroceni, cel de care se plîngea fosta purtătoare de cuvînt, Tatiana Niculescu-Bran, s-a îmbogăţit, de fapt, cu o nouă piesă.

PS: Încerc să mă adaptez vremurilor noi – normale şi altfel –  aşa că sînt în vacanţă. De unde vă trimit astă carte poştală, ca să ştiţi despre mine că sînt chiar foarte bine, pînă citesc ştirile din ţară. Şi nu numai.

(Foto: adevarul.ro)

Stiri cu poze

Şi nu numai. Din cauză că, deşi mă străduiesc să urmez exemplul Soţului Instituţiei Primei Doamne şi să tac pâs cu pâs, de la cîteva comentarii tot nu mă pot abţine. Încă. Prevăd că, în curînd, vom rămîne fără cuvinte pentru glorioasa epocă pe care o trăim.

1. Ecologie şi sănătate, că primarul României* se gîndeşte la toate.

iohannis bicicleta

2. Fashion. Am remarcat introducerea  în protocolul vestimentar al Instituţiei Primei Doamne sandalele. Lucioase, de zi. Cum vremea a fost, probabil, mai rece, sandalelor li s-au asortat ciorapi. Ceea ce rezolvă şi problema protocolului impus chiar la niveluri mult mai mici, ca degetele picioarelor să fie acoperite.

carmen iohannis sandale cu ciorapi

Fusta pare o jumătate de centimentru mai lungă decît rochia de la învestirea Soţului Instituţiei Sale în funcţia de Preşedinte al României. Rochie care, dincolo de ceea ce au discutat deja la momentul respectiv răuvoitorii şi invidioasele – lungimea, modelul floral şi mînecile scurte – intră în dezacord cu preocupările pentru ecologie ale soţului, fiind din poliester 100%. O puteţi vedea aici, colecţia Tory Burch- Summer dress 2014. Nu, nu e luată de la reduceri, s-a ieftinit între timp.

La Consiliul European la care şi-a însoţit partenerul de Instituţie Prezidenţială nu ştiu ce-a purtat, dar nu-i bai, că nu ştiu nici măcar ce-a căutat.

3. În final, politică. Totuşi, n-am transformat încă blogul în cronică mondenă, deşi sînt şanse mari de reprofilare în ritmul p a s c u p a s şi în privinţa preocupărilor Instituţiei Cuplului Prezidenţial.

Cu două zile în urmă, Ponta a sărbătorit 3 ani de la căderea guvernului MRU, mai precis „3 ani de la începutul sfîrşitului Regimului Băsescu-MRU-Predoiu”, cum s-a numit oficial. Nimic deosebit aici, ba chiar absolut firesc, tradiţional pentru comunişti, sărbătorirea a ceea ce dărîmă. Nici măcar invitaţii nu ne mai miră. Conform Adevărul, „Viorel Hrebenciuc, aflat în arest la domiciliu în dosarul privind retrocedările ilegale de păduri, Miron Mitrea, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, Cătălin Voicu, condamnat la şapte ani de închisoare pentru primire de mită, Relu Fenechiu, condamnat la cinci ani de închisoare în dosarul „Transformatorul“.”

Numai două fotografii aici din albumul postat pe pagina oficială de Facebook a prim-ministrului, şi am bifat şi punctul 4, Justiţie.

ponta iohannis usl promisiune

ponta udrea puscarie

*Nu ştiu dacă s-a mai zis „primarul României”, în caz că da, cum aflu precizez imediat paternitatea sintagmei.