La prezidenţialele de anul trecut, a fost mai bun Iohannis decît Ponta. Acum, mai bun Oprea decît Ponta. Ei, asta e problema care trebuie rezolvată, raportarea continuă la Ponta. Va fi imposibil să ne fie mai bine atîta vreme cît punctul de reper va fi Ponta.

Ceea ce îngrijorează serios este faptul că Ponta nu e apărut de ieri, de azi în politica românească, ci de ani buni. Urmînd exact calea de ascensiunea a răului cunoscută deja din istorie.

În septembrie 2010, se împlinesc curînd cinci ani,  scriam:

Criza politică în care ar fi aruncată ţara şi afectarea gravă a credibilităţii ei externe, ca urmare a suspendării preşedintelui, nu-l preocupă cîtuşi de puţin pe Victor Ponta. Drept pentru care plusează chiar, chemînd cetăţenii în stradă în ziua votării moţiunii de cenzură şi solidarizîndu-se cu protestul ilegal al poliţiştilor. Să fie inconştienţă? – Ponta şi iresponsabilitatea opoziţiei

În primăvara anului 2012, Ponta şi aliaţii dărîmă prin moţiune de cenzură guvernul Ungureanu. În vară, suspendă preşedintele şi schimbă sefii celor două Camere ale Parlamentului în interval de trei zile, în ceea ce s-a constituit, împreună cu toate acţiunile premergătoare, în tentativa de lovitură de stat. La numai trei luni după, USL cîştiga cu un incredibil procent alegerile parlamentare şi formează o majoritate care pune stăpînire, practic, pe Parlament, opoziţia, să zicem, „reuşind” să stabilească un record negativ, ~16%, cel mai prost scor electoral al (aşa zisei) dreptei post-decembriste.

Dacă ne întrebăm astăzi de ce, răspunsul este simplu: din cauza mafiei transpartinice existente. În stare latentă înainte de 1989, prin anumiţi oameni, consolidată apoi temeinic an de an. Cît de temeinic, se poate constata din activitatea Justiţiei.

Aşadar, raportarea la Ponta (& asociaţii), a cărui toxicitate era demult cunoscută, s-a făcut nu numai contra, dar şi pro. Mai rău decît atîta poate fi? Mai rău poate fi oricînd, mai bine cum facem să fie, asta-i întrebarea, asta-i provocarea.

Pe termen foarte scurt, numirea lui Oprea ca prim-ministru interimar nu este ceva rău. Numire care a fost aşa un şoc, ca atunci cînd află bărbatu’ ce ştia tot satu’. Ţinînd cont însă de repetatele declaraţii pro-justiţie din ultima vreme şi de faptul că s-a ţinut de cuvînt în trecut, este singura acceptabilă. Pînă la rezolvarea situaţiei lui Ponta, cel puţin. Asta şi pentru că propunerea opoziţiei, de a se organiza alegeri anticipate, este imposibilă spre utopică acum. Iar ce i se poate reproşa preşedintelui nu este persoana numită, Oprea, ci întîrzierea cu care a acţionat. Este inacceptabil să ceară documente medicale după mai bine de o săptămînă de la plecarea premierului din ţară, cînd la nici un loc de muncă nu-ţi este permis să lipseşti mai mult de 48 de ore fără să anunţi. Personal, nu pe Facebook, nu prin presă. Este inacceptabil să le ceară după ce zile întregi au vuit Facebook-ul şi unele televiziuni pe acest subiect, şi după ce fostul preşedinte a declarat ce ar fi făuct el într-o situaţie similară. Este inacceptabil să aştepte mişcările lui Ponta şi abia apoi să reacţioneze, dînd impresia că face ce-i spune acesta. Şi reuşind, astfel, să-şi mai şifoneze imaginea şi aşa deteriorată într-un timp foarte scurt. Dumnezeu a facut lumea în şase zile, lui Iohannis i-a trebuit mai mult ca să-i solicite prim-ministrului în funcţie documente oficiale din care să rezulte motivul absenţei. Să sperăm că le-a primit şi oficial, şi nu a trebuit să le descarce de pe pagina de Facebook a lui Ponta, acolo unde au fost postate. Altfel, ce mai poţi să zici?! La conducerea ţării, doi absenţi.

Şi aşa am revenit la răul cel mai mic. Cel ales în noiembrie 2014 se dovedeşte, pe măsură ce trece timpul, a fi nimic. Urmează alegerile locale şi parlamentare de la anul. Acela va fi testul PNL-ului, este sau nu este opoziţie, este sau nu este de dreapta? Vom vedea ce candidaţi propune şi ce ofertă electorală prezintă. Deocamdată, Ponta şi PSD le fură ideile, uneori înainte de a fi exprimate.

Şi inevitabil, iar am ajuns la Ponta. Care, totuşi, nu reprezintă întregul PSD. Dacă Ponta nu va mai fi, nu înseamnă, cum se aşteaptă mulţi, să dispară PSD-ul, să se dezintegreze, Va urma, cu siguranţă, o perioadă de cădere, apoi de adunare din bucăţi şi posibil reconfigurare. Timp extrem de util opoziţiei să devină semnificativă, să stabilească agenda publică, să nu mai tolereze corupţi dovediţi în partid, să se impună ca variantă credibilă pentru 2016. Dacă vrea şi dacă poate. Dacă nu, chiar elimininarea politică a lui Ponta îi va fi utilă tot PSD-ului, a cărui capacitate de regenerare nu trebuie sub nici o formă neglijată. Socialiştii nu mor, socialiştii se transformă.

UPDATE: Răul cel mai mic în politică există. Nu numai la noi, există peste tot în lumea civilizată. Problema e numai de raportare.

(Foto: napocanews.ro)