Posts Tagged → Klaus Iohannis

Protest anti – PSD (Sova) sau protest anti – Johannis?

Generația Facebook, în stradă, după votul anti-justiție pentru Șova – sunt titlurile de știri.

Însă

Generația Facebook este cea care l-a făcut președinte pe Johannis în 14 noiembrie 2014.

Această generație nu avea nici la acel moment și nu are nici acum așteptări de la PSD sau de la Victor Ponta.

Această generație a avut însă așteptări uriașe de la Klaus Johannis.

La mai puțin de trei luni de la alegerile prezidențiale, generația Facebook resimte frustrarea.

Un prim strigăt de frustrare s-a auzit astăzi. Când frustrarea a împins această generație în stradă.

Cum s-a ajuns aici?

Johannis s-a izolat în Palatul Cotroceni. Și-a asumat mai degrabă un rol de reprezentare, decât unul de mediator sau jucător.

Johannis nu lansează teme de dezbatere.

Johannis nu pune presiune pentru realizarea schimbărilor dorite de electorat și necesare societății.

Johannis a ratat momentul psihologic pentru a se impune și acest lucru este tot mai evident.

Johannis își irosește legitimitate dată de vot cu fiecare zi care trece.

Johannis devine tot mai irelevant ca actor politic cu fiecare zi care trece.

Lipsa de implicare și autismul politic al președintelui Johannis au generat evenimentele care au avut loc în Parlament de la alegerea sa și până în prezent: cazul Vosganian, cazul Borbely, cazul Șova, etc.

Deși avea legitimitatea și autoritatea politică pentru a ”da tonul” și a ”impune ritmul” pe scena politică, Johannis s-a poziționat mai degrabă în afara scenei politice.

Frustrărilor generației Facebook sunt generate de lipsa de implicare și de reacție a lui Johannis, nu de acțiunile unui partid de la care nu aveau oricum nicio așteptare.
Așadar

Ceea ce s-a dorit un protest anti – PSD (Șova) arată mai degrabă ca un protest anti – Johannis.

 

(Foto: Andreea Alexandru/Mediafax Foto)

‘Iohannis curata mizeria lasata de predecesorul pro-rus Traian Basescu’?

Paul Dragoş Aligică scria, în această dimineaţă, pe Facebook:

Am inteles ca ar fi disparut Putin de o saptamana si facem acum toti un efort sa dam de el. Dar prioritatea ar trebui sa fie alta: a disparut Iohannis din noiembrie anul trecut si nimeni nu pare sa se ingrijoreze.

Nu, Iohannis n-a dispărut, are treabă. Conform Gazeta Wyborcza, căreia i-a acordat un interviu, în vizită în Polonia aflîndu-se, şi care scrie în deschidere (în şapoul asumat de redacţie):

Iohannis curăţă mizeria lăsată de predecesorul pro–rus Traian Băsescu.

Ăsta este rezultatul traducerii oferite de Google Translate frazei „Iohannis sprząta bałagan pozostawiony przez prorosyjskiego poprzednika Traiana Basescu.”, din pasajul introductiv al interviului pe care actualul Preşedinte al României l-a acordat publicaţiei poloneze.

Revoltător? Puţin spus. Cu atît mai mult cu cît Gazeta Wyborcza este o publicaţie liberală, înfiinţată în 1989, şi care, iniţial, cu disidentul Adam Michnik redactor şef, a fost vocea Solidarităţii, cea mai importantă mişcare anticomunistă din ţările comuniste din Europa de Est, aflate, pînă în 1989, sub cizma sovietică.

Şi mai revoltător, interviul preşedintelui român este prezentat pe pagina Facebook a Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

iohannis interviu presa poloneza

Cît despre partea română – consilieri sau/şi însuşi preşedintele – nu este nimic de mirare, atîta vreme cît în discursurile lui Iohannis numele fostului preşedinte nu se regăseşte nici atunci cînd ar fi de absolut bun simţ, nu numai de respect faţă de adevăr.

Adevăr care arată aşa, în ceea ce priveşte orientarea „pro-rusă” a lui Traian Băsescu.

Marea Neagră, lac rusesc – septembrie 2005
Nu o să stau în genunchi în faţa Răsăritului – martie 2008

Din chiar arhiva Jurnalul Naţional, unde găsiţi mai multe poziţii „pro-ruse” aici.

Şi, mai ales, să nu uităm 26 ianuarie 2006, răspunsul dat unui reprezentant al Federaţiei Ruse, care reproşa României găzduirea de baze americane oe teritoriul său.

Voi ati stat 30 de ani in Romania si nu v-am intrebat niciodata de ce.

Însă eu vă întreb acum, domnule Preşedinte Iohannis, în cazul în care nu aţi văzut interviul publicat, cînd veţi dezminţi afirmaţia gazetei că predecesorul dumneavoastră a fost „pro-rus”, restabilind astfel adevărul? Iar în cazul în care aveţi deja cunoştinţă de afirmaţia respectivă, chiar nu vă este ruşine?

 UPDATE: Între timp, „pro-rus” a fost eliminat din text. Iohannis a rămas să cureţe „mizeria”.

Foto iniţial: ziare.com

gazeta poloneza tb prorus1

Ulterior:

gazeta poloneza tb prorus inlaturat

Gata, s-a rezolvat. Europa a renascut.

Klaus Iohannis, 11 ianuarie 2015, pe pagina de Facebook, la întoarcerea de la Paris (sublinierea îmi aparţine):

Peste două milioane de oameni s-au aflat astăzi pe străzile Parisului, la marșul solidarității închinat victimelor recentelor atentate. Am dat mâna cu președintele François Hollande și cu alți președinți din țări europene, dar mi-au strâns mâna și necunoscuți din mulțime care puteau să fie rude sau prieteni ai celor uciși ori simpli cetățeni. Au fost gesturi de omenie și de speranță împărtășite de toți șefii de state și de guverne prezenți în capitala Franței. Terorismul nu va înfrânge niciodată solidaritatea și dorința de libertate și de pace. Pe străzile Parisului a renăscut o Europă nouă.

Vedeţi ce simplu este? Hai să dăm mînă cu mînă cei cu inima cea bună, să-nvîrtim hora frăţiei pe pămîntul vitejiei. Şi gata, am renăscut. O pasăre Phoenix carnivoră, care se autodevorează, dar astea sînt amănunte sau cîrcoteli ale unora ca mine. Vitejia a însemnat, ieri, şi privirile speriate ale oficialilor prezenţi la marş, şi gărzile de corp care îi ţineau aşa de strîns, că aveam impresia că oamenii au făcut ceva îngrozitor de-s aproape luaţi pe sus. Iar cîrcoteli, ştiu. Că unii oameni din mulţime cu care spune preşedintele că a dat mîna, în cazul extrem de îngrijorător în care nu erau tot forţe speciale în civil, ar putea fi următoarele victime ale unor atentate, iar amănunte.

Impresionant marşul, adevărat, importante solidaritatea şi exprimarea dorinţei de pace. Şi de acum încolo, porumbei albi vor brăzda cerul Europei, în timp ce potenţiali terorişti, pînă mai ieri, vor solicita înfiinţarea de ghişee unde să declare pe proprie răspundere în ce tabere militare s-au antrenat, şi deschiderea de centre pentru depunerea armamentului deţinut ilegal şi de care au fost ieri convinşi că nu mai e cazul să facă uz. Copleşiţi de numărul atît de mare de oameni sinceri şi de atît de multe oficialităţi, vor considera că în Europa renăscută este atît de multă frumuseţe, bunătate şi atît de multă dorinţă de pace, încît ar fi păcat să le tulbure chiar şi cu un pistol de jucărie.

Şi atîta seninătate. Ori senilitate, zic eu. Pentru că, asemeni oamenilor de vîrsta a treia şi a patra, care se mai întîlnesc la înmormîntări, comemorări şi alte ocazii oficiale, liderii prezenţi ieri la Paris nu vor face, concret, nimic. Vor povesti, vor constata, îşi vor exprima regrete şi speranţe, vor da declaraţii emoţionante şi vor aştepta apoi următoarea adunare. La care ori vor constata că de pe hartă a mai dispărut unul din ei, ori că tînăra generaţie are un stil vestimentar exotic. Thobe, ghutra, bisht, eventual hijab, abaya. Şi vor exclama uimiţi, ce ţi-e şi cu designerii din ziua de azi!

Precizare: Sînt convinsă că cele scrise pe pagina preşedintelui Iohannis exprimă exact atitudinea europeană actuală vizavi de pericolul terorismului. Şi că, aşa cum pe noi iarna ne ia întotdeauna pe neaşteptate, pe europeni îi va lua orice alt atac terorist.

 (Foto: pagina Facebook Klaus Iohannis)

Dubla masura si distorsionarea realitatii

Subiectul  decorării de către preşedintele Iohannis a preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza, pare epuizat. Lumea rămîne, firesc, divizată. Am păşit, acum douăzeci şi cinci de ani, dintr-un trecut sumbru, complicat şi, deseori, sensibil, într-un prezent şi mai stufos. Special întreţinut aşa, pentru că numai în ape tulburi, mocirloase, au mai putut supravieţui public exemplare din specii care, în alte condiţii, ale unui corp social sănătos, ori măcar doritor de însănătoşire, ar fi fost expulzate natural. Iar starea de confuzie continuă, atîta vreme cît fiecare entitate media, fiecare formator sau pretins formator de opinie deţine „adevărul” său, iar dialogul a devenit aproape inexistent. Cînd dovezile sînt ignorate sau răstălmăcite, cînd locul argumentelor a fost luat de jigniri, iar principiile şi valorile sînt bune numai atunci cînd le folosesc, conjunctural, unora sau altora.

O recomandare aici, şi o dovadă, în acelaşi timp, că sînt şi intelectualii buni la ceva. Articolul lui Sever Voinescu din Dilema, care se încheie aşa:

Vrem să o vedem ori nu, istoria recentă a României pune conştiinţei româneşti, liberă în sfîrşit, următoarea problemă: Au fost eroi toţi duşmanii comunismului? Dar toţi duşmanii fascismului? Dacă răspundem simultan afirmativ acestor două întrebări, aşa cum ar fi normal, vom obţine o categorie de eroi care au fost criminalii celorlalţi eroi, ce la rîndu-le le-au fost călăi celor dintîi. Eroi măcelărindu-se criminal între ei! Conştiinţa noastră ar rămîne stupefiată! În acest caz, conştiinţa nu sucombă într-o dilemă a binelui, ci în faţa complexităţii răului.

Complexitatea răului nu este nici acum, culmea, disecată întru o posibilă lămurire şi condamnare, ci promovată drept o luptă între orgolii, între cîştigători vremelnici şi perdanţi. Cine încearcă să separe apele, ori măcar să pună la îndoială oportunitatea unor acţiuni este catalogat în fel şi chip, executat scurt din vorbe de către, din nou culmea, cei care, mai acum cîtăva vreme, erau ei înşişi de părerea „duşmanilor” actuali.

Un exemplu. Reacţia imediată şi virulentă la recitarea, de către Mihail Neamţu, în noiembrie 2012, a poeziei „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, de Radu Gyr. Nici Mihail Neamţu, cu toate păcatele lui, nu putea, conform vîrstei, să fie legionar. Vîrsta fiind acum una din scuzele care i se găsesc lui Bjoza. Neo-legionar, simpatizant, nu ştiu, cert e că omul a recunoscut atunci că a greşit şi subiectul a fost închis.

Bjoza, în schimb – şi nu mai reiau povestea, e deja arhicunoscută – îmi pare alunecos, este suficientă o căutare pe Google pentru a vedea cum nuanţează de fiecare dată problema – este apărat cu încrîncenare. Dubla măsură funcţionează perfect.

Ce mi se pare important acum în toată povestea asta este nu numai înverşunarea cu care este apărat Bjoza, concomitent cu punerea la zid a „duşmanilor” noului preşedinte, care l-a decorat – pentru că, în fond, la asta se reduce acum discuţia, din păcate – ci faptul că se perpetuează confuzia privind trecutul, cu posibile urmări grave în evoluţia viitoare a societăţii.

Concret, este vorba despre: 1) prezenţa lui Octav Bjoza în studioul Antena 3, şi nu numai o dată; o declaraţie dată la un congres internaţional, la 25 de ani de la evenimentele din decembrie şi 3) un interviu dat de acelaşi  revistei Kamikaze.

1. S-a întîmplat inclusiv în 8 august 2014, ziua în care a fost condamnat şi închis pentru 10 ani Dan Voiculescu, în procesul ICA. Dan Voiculescu, dovedit definitiv în instanţă ca fost colaborator al fostei Securităţii. Dan Voiculescu, creatorul trustului Intact, din care face parte şi Antena 3. Televiziune de ştiri în scripte, altfel unul dintre cele mai nocive mijloace mass media existente la noi, locul acela unde un Adrian Năstase a fost asimilat, ca deţinut politic, lui Iuliu Maniu, cruntă blasfemie! L-a împiedicat pe Bjoza acest lucru măcar, ca preşedinte AFPDR să participe la emisiunile Antenei 3? Nu. L-a împiedicat faptul că Voiculescu a fost, în anii comunismului, de partea forţei opresoare şi nu a celei oprimate, pe care o reprezintă, să participe  la emisiunile Antenei 3? Nu. De ce? Nu ştiu exact, dar pot deduce din următoarea declaraţie (2):

Vreau să mai subliniez o treabă – nici în anchetele Securităţii, nici la munci silnice lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală, flămânzi, bătuţi şi cu lanţuri la picioare nu ne-am simţit mai umiliţi ca în ultimii 4-5 ani. Aceasta este realitatea. Am fi dorit că dacă tot nu se poate şi nu-i de unde să ni se facă reparaţii, cred că am fi meritat măcar mai mult respect din partea autorităţilor. În capitala României nu găsiţi un muzeu al rezistenţei anti-comuniste. Noi nu avem în Capitală, după 25 de ani, un monument naţional al rezistenţei anti-comuniste. În această clădire care te copleşeşte prin dimensiunile ei, a fost făcută doar în timpul lui Ceauşescu, dar a fost făcută de poporul român, pentru că atâta timp cât a durat construcţia noi am mâncat gheare de pasăre şi picioare de porc – aşa s-a construit acest Palat.

Nu-i poţi nega unui om dreptul la propriile simţiri, dar în momentul în care acestea contravin fără urmă de dubiu realităţii, ai dreptul să te întrebi: cui foloseşte această atitudine? Victimelor pe care le reprezintă sau călăilor din trecut?

3) Din interviul din Kamikaze aflăm cum a supravieţuit Octav Bjoza infernului din puşcăriile comuniste. Datorită unei mari iubiri. Dar ce relevanţă are acum, în contextul decorării, această poveste de dragoste (existentă şi pe pagina doamnei purtător de cuvînt)? Este una din sutele de poveşti, dacă nu cumva miile, de altfel, ale foştilor deţinuţi politici.

Una singură, după părerea mea.  Cele cel puţin 10 fete care pleacă plîngînd de la întîlnirile cu Bjoza îl pot vedea apoi vorbind la Antena 3. Pot găsi cu uşurinţă declaraţia de mai sus, referitoare la umilinţa mai mare suferită în ultimii ani decît cea din temniţele comuniste. Şi ne mai mirăm apoi că e stricată şi noua generaţie! Cîţi tineri din cei care îi ascultă povestea, impresionaţi de ea, ştiu suficient de multe lucruri despre Voiculescu şi manipularea perpetuă de la antene ca să discearnă ce e bine şi ce e rău? Cîţi ştiu – măcar – că e vorba de un colaborator dovedit al fostei Securităţi? Dacă mai punem la socoteală şi că segmente importante din universităţi cad pe spate de emoţie ascultîndu-l pe Puric, de exemplu, şi alte discursuri protocronist-naţionaliste, putem constata că se întîmplă chiar lucruri foarte interesante, aşa că eventuale evoluţii periculoase în plan politic n-ar trebui să ne mai mire.

Aşadar, în loc să ne lămurim trecutul, îl facem şi mai confuz. Îl acoperim în umbrele diverselor interpretări astfel încît, pînă la abolirea discernămîntului, imposibilitatea de a mai alege binele de rău, nu mai e mult.

PS: Noaptea trecută, în timp ce începusem să scriu textul acesta, pe Facebook avea loc următoarea discuţie. Dovada clară a ce spui şi ce se înţelege, ori ce vrea să se înţeleagă, în unele cazuri.

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

(Foto-şi un blog de urmărit: sarahinromania)

Ce se mai poarta? Tendinte Cotroceni, iarna 2014, primul mandat.

1. Cuvinte.

Tatiana Niculescu Bran este „purtătoare de cuvânt a Preşedintelui României, Klaus Iohannis”, aşa cum scrie pe pagina oficială de Facebook, deschisă de curînd, după închiderea contului personal. Pe această pagină este de aşteptat să găsim ştiri şi documente referitoare la activitatea preşedintelui, să fie legătura între preşedinte şi presă/cetăţeni. Cu alte cuvinte, să genereze conţinut. În schimb, pînă acum, pagina este majoritar agregatoare de ştiri. Articole pozitive, din presa străină, referitoare la Klaus Iohannis. Cu extrem de puţine excepţii, una notabilă, după părerea mea, despre Octav Bjorza, decorat de preşedintele Iohannis în 22 decembrie. Şi despre care Tatiana Niculescu Bran scrie că „a supravieţuit torturilor şi închisorilor comuniste datorită unei extraordinare poveşti de dragoste”.

 Pînă acum, spuneam, pentru că ieri, pe pagina Tatianei Niculescu Bran a apărut următorul text:

 

Cotroceni – 25 de ani de “baronizare”Prima mea săptămână la Palatul Cotroceni: între înțepenirea instituției și nerăbdarea de a vedea cât mai curând semnele schimbăriiPalatul Cotroceni a devenit reședința președinției României imediat după 1989, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu. Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roșu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic și, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine care acoperă o ușă, să găsești, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu. Opulența unor birouri imense și întunecate se combină cu starea precară a instalațiilor sanitare. Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Niște oameni copleșiți de respect deschid și închid uși. Unde sunt portari ceremonioși, te-ai aștepta să fie și pitari, paharnici, medelniceri, stolnici ori cluceri. Dar la Cotroceni nu se mănâncă, deși angajații administrației petrec 10-12 ore pe zi la locul de muncă. Nu există cantină, nu există nici măcar un chioșc cu napolitane expirate și Coca-Cola. În schimb, dacă ți-e sete, formezi un număr de interior și cineva sosește cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă și un pahar. “Permiteți să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) și v-am adus apa. Vă rog să semnați acest bon.” Și semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de… o sticlă cu apă. Cei care au lucrat prin birourile președinției de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacție această coregrafie a stăpânirii. Când e să clintești birocrația locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajați ai administrației (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îți dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiții atât de complicate încât te lași păgubaș. Străbătând culoarele Palatului, înțelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune și cu rele, cât și cultura “baronului” local. Înțelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administrației (prezidențiale și nu numai), de “debaronizare” la toate nivelurile, și de așezare în prezentul secolului XXI.[sursa foto: http://goo.gl/6Lkrdx]

Ce nu înţeleg din nemulţumirea purtătoarei de cuvînt a preşedintelui Iohannis:
– de ce şi-a mai schimbat cover-ul cu prăfuitul, anostul, neschimbatul de pe vremea comuniştilor interior de palat, cînd precedenta fotografie era un superb peisaj de iarnă cu grădina palatului? Oricum, zăpada acoperea ceva urme comuniste, în cazul în care ar exista şi acolo;
– de ce nu solicită premierului suplimentare de buget pentru administraţia prezidenţială, în vederea înlăturării urmelor comuniste, mai precis de redecorare conformă timpului istoric pe care-l trăim?
– cum au supravieţuit foştii consilieri prezidenţiali în asemenea condiţii inumane de lucru, fără cantină, mai precis, 10-12 ore pe zi? Cristi Hrituc, ajută-mă, te rog, veneai cu mîncare în sufertaş sau cu pacheţel de acasă?

Ce înţeleg din ce în ce mai bine, pe zi ce trece: că vin vremuri vesele. Vorba vine, că aşteptam lucruri bine făcute, începînd chiar cu alegerea şi modul în care se prezintă consilierii preşedintelui.

Şi acum foarte serios, a te plînge de faptul că nu ai cantină (ori măcar un chioşc) la palat şi de felul în care arată acesta, în condiţiile în care în străinătate s-a votat stînd ore în şir la coadă, în ploaie şi frig, cu copii mici de mînă sau în cărucioare, leşinînd de epuizare şi cu trataţie de gaze lacrimogene, în anumite locuri, în dispreţ total faţă de cetăţenii români de acolo, este, din punctul meu de vedere, ori completă inadecvare funcţiei ocupate, ori continuarea atitudinii de dispreţ faţă de aceştia, cel puţin.

Şi 2: de ce Tatiana Niculescu Bran nu ne comunică, conform fişei postului, ştiri privind agenda şi activitatea preşedintelui? Foarte interesant de ştiut ar fi ce s-a discutat în cadrul întîlnirii dintre preşedinte şi premier, de exemplu, în 22 decembrie*. La fel, mă aşteptam la un anunţ privind întîlnirea preşedintelui, programată astăzi, cu Ministrul Apărării, cel de Interne şi cel de Externe. Consideraţiile personale ale doamnei privind aspecte ale locului de muncă pot fi, eventual, incluse într-un interviu, într-o carte, în ce doreşte dînsa, dar nu înţeleg de ce se află pe pagina oficială a purtătorului de cuvînt. Unde nu confesiuni este normal să citim, ci cu totul altceva.

*Despre întîlnirea Iohannis – Ponta, Adrian Pătruşcă a scris pe Facebook:

Adrian Pătrușcă
22 Decembrie la 14:42 ·
Ponta după întâlnirea cu Iohannis: „Lucrurile intră pe făgașul normal”
Mi-e frică!
Ceea ce poate constitui o altă problemă, comunicarea, şi în situaţia în care îl priveşte pe preşedinte, este lăsată în grija PSD?
Later edit:
Ce a înţeles purtătoarea de cuvînt din comentariile la postarea precedentă pe Facebook. Ce legătură este între nemulţumirile doamnei privind locul de muncă şi faptul că se află în slujba cetăţenilor, eu nu pot înţelege.

Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile la articolul meu despre administrația și birocrația anacronice ale Cotrocenilor din ultimii 25 de ani. Într-adevăr, așa cum unii dintre dvs. au remarcat, e vremea ca lucrurile să se schimbe tocmai pentru că administrația și funcționarii ei printre care mă număr acum sunt acolo în slujba cetățenilor și nu invers.

Fara scheisse, Klause!!!

“Merde”, în franceză. “Shit”, în engleză. În româneşte nu mai traducem. Păi Dan Mihalache, domnu’ neamţ? Ăsta-i mesajul pe care l-aţi auzit matale de la electorat? Din ţară şi din diaspora? Chiar şi Ioan Rus, de la PSD, a dat-o pe bune, spre regretul domnului Iliescu: au pierdut Cotroceniul fiindcă au rămas la comunism. Ciuma roşie. Tocmai un ciumat roşu aţi ales matale şef la cancelarie? Din ăia care nu fac boala, preferă să o dea la alţii, ca să trăiască ei ca boierii. Sau nu i-aţi citit biografia lui Dan Mihalache? Politică, desigur. Iar dacă i-aţi citit-o, aţi înţeles că, pînă la PNL, a intrat în PSD ca să-i distrugă din interior, în calitate de consilier al lui Adrian Năstase?

Mihalache distrugîndu-l din interior pe Adrian Năstase. Asta chiar ar merita văzută. Sînt şi filme de la distrugere? Tot din interior l-a distrus şi pe Crin Antonescu? În perioada cînd era stegar la USL, pe toate televiziunile, vînturînd merda cu lopata verbală? O fi, naibii, vreun erou acoperit al dreptei, infiltrat adînc în spatele liniilor duşmane, ca să-i rupă dinăuntru, pînă le iese pe nas. Şi nu ne-am prins noi. Nu? Domnu’ neamţ, dat fiind că sînteţi român, avem toată înţelegerea, deocamdată. Poate aţi zis că merită să încercaţi, ca în Germania, o treabă de consens, gen doamna Merkel. Punţi deschise, mîini întinse, dreapta şi stînga înfrăţite. NEIN!

NU sîntem în Germania, bre! Matale nu eşti doamna Merkel, iar dacă stînga din Germania ar fi ca asta de aici, Munchen ar fi Caracal, iar Berlinul, un mare Ferentari. Deci vă rugăm mult, ja? Uitaţi-o pe asta cu Mihalache, bitte! Va rugăm bitte mult. Că odată se evaporă enormul capital de simpatie, aşa, din nimic, pînă să apucaţi să preluaţi, oficial, funcţia. Mai faceţi matale două, trei din astea şi gata. Puff! Nicht simpatie! Doar grosse scheisse. De numa, numa, cum se zice în Ardeal. N-ar fi păcat?

Aşa, dacă doreaţi mata dreapta cu stînga într-un mare bruderschaft, decît eroi care au luptat acoperit, îl luaţi direct pe Marean Vanghelie, care a luptat descoperit din interiorul PSD, cu capul gol. Unde mai pui că te poate face şi cu dreapta, şi cu stînga, şi are mulţi colegi în Jărmania, la studii. Păi nu? Klause, pe prima aţi dat-o rău de tot în bălării. Americanii, de-auzim că v-au invitat la ei, zic “three strikes and you’re out!” Trei gherle şi-ai ieşit. Ei sint pe baseball. Sau Mihalache o fi de la CIA? NSA? NASA? Las-o, bre, în sărăcie. Că de sărăciile astea de pesedişti vopsiţi in liberali ne-am săturat. Nicht Mihalache. Fără scheisse, Klause! Că nu de-aia te-au votat oamenii.

Iohapontas, filmul finalei prezidentiale din aceasta toamna

Ultimul sondaj INSCOP, din iulie 2014, comandat de Adevărul, are următoarele rezultate:

Din respondenții care au o opțiune (90%)

  • 66,1% îl preferă candidat din partea PNL pe Klaus Iohannis iar 33,9% pe Crin Antonescu
  • 62,9% îl preferă candidat din partea PSD pe Victor Ponta iar 37,1% pe Mircea Geoană

Din respondenții care declară că merg la vot (66%)

  • 67,1% îl preferă candidat din partea PNL pe Klaus Iohannis iar 32,9% pe Crin Antonescu
  • 65,9% îl preferă candidat din partea PSD pe Victor Ponta iar 34,1% pe Mircea Geoană

Din respondenții care ar merge la vot, excluzîndu-i pe cei care nu sînt hotărîți, în turul I ar vota:

  • 40,5% cu Victor Ponta
  • 29,0% cu Klaus Iohannis
  • 8,9% cu Mihai Răzvan Ungureanu
  • 4,1% cu Călin Popescu Tăriceanu
  • 3,2% cu Kelemen Hunor
  • 2,6% cu Corneliu Vadim Tudor
  • 2,5% cu Cristian Diaconescu
  • 2,1% cu Dan Diaconescu
  • 7,1% cu altcineva

Din respondenții care ar merge la vot, excluzîndu-i pe cei care nu sînt hotărîți și care ar vota ”altcineva”, în turul I ar vota:

  • 43,6% cu Victor Ponta
  • 31,2% cu Klaus Iohannis
  • 9,6% cu Mihai Răzvan Ungureanu
  • 4,5% cu Călin Popescu Tăriceanu
  • 3,5% cu Kelemen Hunor
  • 2,8% cu Corneliu Vadim Tudor
  • 2,6% cu Cristian Diaconescu
  • 2,2% cu Dan Diaconescu

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Iohannis ar vota:

  • 52,8% cu Victor Ponta
  • 47,2% cu Klaus Iohannis

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Iohannis ar vota:

  • 54,8% cu Victor Ponta
  • 45,2% cu Klaus Iohannis

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Antonescu ar vota:

  • 60,7% cu Victor Ponta
  • 39,3% cu Crin Antonescu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Antonescu ar vota:

  • 64,3% cu Victor Ponta
  • 35,7% cu Crin Antonescu

Din totalul respondenților, într-un tur II xu Ponta și MRU ar vota:

  • 58,3% cu Victor Ponta
  • 41,7% cu MRU

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și MRU ar vota:

  • 62,6% cu Victor Ponta
  • 37,4% cu MRU

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Predoiu ar vota:

  • 66,7% cu Victor Ponta
  • 33,3% cu Cătălin Predoiu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și MRU ar vota:

  • 67,9% cu Victor Ponta
  • 32,1% cu Cătălin Predoiu

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Cristian Diaconescu ar vota:

  • 67,5% cu Victor Ponta
  • 32,5% cu Cristian Diaconescu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Cristian Diaconescu ar vota:

  • 68,5% cu Victor Ponta
  • 31,5% cu Cristian Diaconescu

Concluzii:

Există doar două personaje politice care contează la prezidențiale: Victor Ponta și Klaus Iohannis. Restul sînt dust in the wind. Dacă Iohannis își pierde dreptul de a candida, pe motive de incompatibilitate, Ponta e președintele României și ar trebui să pupe picioarele ANI.

Ponta are mai mult succes la cei care sînt deciși să vină la vot. În schimb, candidații opoziției, cu excepția lui Cătălin Predoiu și Cristian Diaconescu, au mai mult succes la indeciși, la cei care ar cam sta acasă. E normal, electoratul dreptei e demobilizat și dezamăgit. Pe de altă parte, se vede cît potențial are Klaus Iohannis de a cîștiga votanți dintre indeciși. Acolo se joacă finala prezidnețială, pe acel teren, al indecișilor.

Sondajele au infirmat ”mitul” (în fapt, o intoxicare venită din partea dreptei) conform căruia Ponta ar fi plafonat pe la 40-45%. Din sondaje se vede că, în funcție de contracandidat, e plafonat între 52% și 68%. Abia aștept să văd mîine titluri mari în EVZ și pe crawlul B1-ului: Ponta DISPERAT! Intră să VEZI ce nenorocire HALUCINANTĂ a pățit! Nu poate obține mai mult de 68%!!!

Ponta poate fi bătut la prezidențiale cu trei condiții absolut necesare:

  1. Să candideze Klaus Iohannis
  2. Klaus Iohannis să aibă o campanie excelentă
  3. Ponta să facă erori mari sau măcar medii

De remarcat blocajul lui Predoiu, care nu reușește să crească nici măcar printre cei indeciși să meargă la vot. Asta arată că Predoiu e un om de partid, impus de partid și votat doar de alegătorii disciplinați ai partidului sau partidelor care îl susțin. E normal. Are notorietatea cea mai scăzută dintre toți, nu e cunoscut de cei mai puțin interesați de politică și nici nu are carisma necesară sau mitul sau temele care să atragă oameni din afara galeriilor politice. Cristian Diaconescu e în aceeași situație. Ca să parafrazez un celebru politician, încă președinte, Iohannis are cel mai mare potențial de creștere iar Predoiu și Diaconescu, cel mai mic.

În turul II decisivă e persoana candidatului, nu organizațiile. Partidele au putere limitată de a aduce oamenii la vot și sînt decisive în primul tur. Aici, la capitolul ăsta, Ponta, Iohannis, Antonescu și MRU stau ceva mai bine decît Predoiu și Diaconescu.

Jocul politic al toamnei e clar. Vom avea o finală Ponta-Iohannis sau, dacă Iohannis nu va avea dreptul de a candida, vom avea un cîștigător sigur, pe Ponta. Crin Antonescu, MRU, Predoiu și Cristian Diaconescu sînt în afara jocului prezidențial.