Posts Tagged → PSD

Televiziunile, autismul politic si lupta impotriva lui Ponta

”Trebuie să-l atacăm pe Ponta pe partea de corupție! Ba nu, trebuie să zicem ceva de iresponsabilitatea lui. Mai bine, cred că ar trebui să ne luăm de fața lui de puțoi neterminat și incert sexual! Greșiți, domnilor, ar trebui să zicem că e omul rușilor și că l-a împins pe Panait de la balcon! Ar trebui să-l atacăm pe creșterea fiscalității! Oricum, ar trebui să zicem și ceva de pensii mici și medicamente scumpe!”

Cred că nu e cetățean implicat politic de partea opoziției care să nu aibă o strategie de atac la Ponta, o temă, un plan de comunicare. Dar care sînt canalele de comunicare prin care aceste mesaje ajung la alegători? Și cine sînt purtătorii de mesaj?

Canale de comunicare:

  1. Media clasice – B1 și Realitatea TV sînt canale ocupate de gruparea Băsescu-Udrea și lipsite de credibilitate la publicul larg, se adresează doar nucleului dur al alegătorilor opoziției, alegători care oricum nu votau Ponta și PSD. Nu avem presă independentă, cu sex appeal și acces la mediile neimplicate politic care să dea mesaje politice credibile și accesibile (accesbil, în ciuda a ceea ce cred politicieni și intelectualii lor din dotare, nu e sinonim cu ”pentru proști”. Accesibil e un mesaj suficient de relevant și inteligent încît să stîrnească interesul, să fie înțeles și să convingă. B1 și EVZ sînt organe de propagandă  de partid, eficiente în lupta din interiorul opoziției pentru voturile nucleului dur, dar cu eficiență zero în rest. Opoziția și-a făcut televiziune și ziare pe stil autist, ca să-și facă campanie în interiorul nucleului său dur, pentru bătăliile interne sau fratricide, sau pur și simplu pentru orgoliul personal și uzul propriului cult al personalității. În acest moment ambele sînt în slujba unui cuplu politic, nici măcar partid (PMP nu exista la aceste două organe de presă înainte să ajungă acolo Udrea) și utilitatea lor se reduce la promovarea cuplului politic în detrimentul altor reprezentanți ai opoziției. În afara nucleului dur, efectul lor e mai degrabă negativ, arată publicului larg că opoziția nu e mai brează decît puterea și folosește aceleași metode de propagandă și televiziuni în oglindă. B1 anulează critica la A3. După o emisiune cu Turcescu și Udrea, după o emisiune cu Gâdea și Ponta, nu-i mai trebuie nimănui politică. Doar o pungă în care să vomite (cele două televiziuni ar trebui să pună la dispoziție telespectatorilor neavizați astfel de pungi).
  2. Internet – aici se duce adevăratul război, însă acoperirea pe care o are internetul e destul de scăzută (pînă în 10%). Și aici s-au format insule ale autismului politic și, dincolo de publicurile deja convinse, de nucleele dure ale taberelor politice, la publicul larg, neinteresat de politică, nu ajung decît mesaje cu grad extrem de ridicat de părtinire, potrivite doar pentru nucleele dure. În 2004 ”guerrilla digitală” a avut impact tocmai la acei neimplicați politic (din 1998 pînă în 2004 nu m-a interesat politica – abia dacă știam cine e președinte și cine premier, nu urmăream politică la televizor, nu citeam ziare, nu urmăream politică pe net – însă guerrilla digitală cred că o știu și azi pe dinafară). Mesajele care circulă acum, de la editoriale savante la fotoșopuri, sînt extrem de agresive și nu fac decît să îndepărteze pe cei din afara nucleelor dure, pe așa-ziși indeciși. Lumea cleios-cenușie, populată cu zombie politici cu spume la gură îndepărtează privitorii de pe margine.
  3. Mouth to mouth – doar mesajele puternice, relevante și convingătoare circulă mouth-to-mouth. Pentru asta, susținătorii unei anumiți idei sau grupări și care fac prozelitism trebuie să fie convinși și să aibă argumente. Doar mesajul ”binele cel mai mare” se pretează pentru prozelitism. Mesajul ”răul cel mai mic” are efect zero, fiindcă nu circulă. Prozelitism facem față de cei apropiați, față de rude, prieteni, colegi de muncă, cunoscuți. Ne punem credibilitatea în joc. Oamenii simpli care transmit mesajele mouth-to-mouth nu sînt nici polticieni, nici actori, nu au talentul prefăcătoriei, nu au forța de a transmite convingător mesaje în care nu cred. Trebuie să fie ei înșiși convinși înainte de a transmite aceste mesaje.
  4. Afișaj public – aici multe nu sînt de spus. Afișajul public costă, are credibilitate scăzută și e valabil doar pe timpul campaniei electorale.

Purtători de mesaj:

Aceiași lideri politici care au condus România și actualele partide de opoziție timp de aproape zece ani. La conducerea partidelor ”dreptei„ schimbările sînt nesemnificative. Băsescu, Udrea, Blaga, Macovei, Antonescu și ceilalți lideri de eșalon unu sau chiar eșalon doi au credibilitate zero sau chiar negativă la publicul larg, la așa-ziși indeciși sau neimplicați. Se pot lupta între ei pentru voturile nucleului lor dur (și asta și fac), însă nu pot spera să convingă pe cineva din afara acestui nucleu dur. Nici măcar nucleul dur nu mai reușesc să-l convingă.

Opoziția e cuțitul fără lamă căruia îi lipsește doar mînerul. Nu are purtători de mesaj credibili, nu are mesaje credibile și relevante, nu are canale de comunicare. Iar pentru a învinge PSD-ul și pe Ponta trebuie să ai purtători de mesaj credibili, mesaje credibile și relevante, canale de comunicare. Dacă mîine apar vreo zece-cincisprezece lideri de opoziție credibili, de care lumea să nu se fi plictisit, necompromiși în ochii publicului, nearondați unei mici secte uzate și detestate de public, dacă mîine apar zece mesaje puternice și relevante pentru marele public, care să miște oamenii și să le schimbe viața, dacă mîine apar cîteva sute de jurnaliști, două-trei televiziuni nearondate unei mici secte, cîteva zeci de ziare și site-uri, cîteva sute de mii de militanți și cîteva zeci de milioane de euro, Ponta poate fi învins. Dacă nu, nu.

Strategia de infringere a lui Ponta

Lumea s-a săturat de Băsescu și regimul lui. Au trecut zece ani. Lumea vrea altceva. S-a săturat de scandaluri, de aceleași personaje.

Nu din cauza PSD-ului, Antenei 3, a lui Băsescu sau fiindcă lumea e proastă sau rea. Așa se întîmplă. Zece ani de supraexpunere aproape zilnică și în context agresiv a unui politician e foarte mult. Dacă voiam zeci de ani cu același conducător, îl păstram pe Ceaușescu. Apropo, în contextul ăsta tema prim ministeriatului lui Băsescu și a rocadei cu Boc pe model Putin e extrem de nefericită.

Nu au fost zece ani foarte buni. De la începutul lui 2009 am intrat în criză economică. S-au pierdut job-uri, au falimentat firme, s-au pierdut case, s-au năruit vise și moduri de viață. Ultimii cinci ani, mai ales între 2009 și 2012, au însemnat criză ecconomică, scandal politic și scăderea nivelului de trai. Căderea cea mai abruptă, mai violentă, a suferit-o clasa de mijloc, yupișii, urbanii, cu studii și venituri peste medie, cu familii și copii, aflați la vîrsta aspiirațiilor, întemeierii, acumulărilor.

Băsescu însuși, ca om, e obosit, uzat și expirat. Lipsit de idei, de inspirație, nonșalanță, țîfnos, repetitiv. Și-a spus toate textele de agățat, a făcut toate glumele, a spus toate poveștile de vitejie. A început să folosească aceleași rețete. Să se autoplagieze. E obositor, previzibil și exasperant chiar și pentru susținătorii săi, care îl mai suportă doar din milă și nostalgie, de dragul vremurilor trecute.

Pe acest fundal Ponta joacă rolul noului, al schimbării la prezidențiale. E pesedist, vine din zona opusă lui Băsescu, e tînăr, e în politica mare, de prim plan, de doar patru-cinci ani. E o promisiune de viitor. Ponta e altceva, aceasta e cea mai mare calitate, principalul atu al său.

Ponta nu vine la prezidențiale din postura de candidat al puterii și continuității, împotriva cărora se unesc toți ceilalți, ci din postura de principal challenger al puterii. Ponta e viitorul. E schimbarea. E descătușarea. Alte calități și atuuri, dincolo de forța PSD-ului, nu are.

Dacă ar pierde acest atu, ar putea fi învins.

E suficient ca Băsescu să iasă din scenă, să stea la cutie și, din cînd în cînd, să mai dea mesaje călduț complice la adresa lui Ponta, e suficient să reia dulcea coabitare, dar cu o prezență publică mult redusă. În acest timp ar putea intra în cursă un candidat care să joace rolul de alternativă la duetul Băsescu-Ponta. Dacă Băsescu nu mai apare în prim plan, dacă se retrage mediatic și de pe scena politică, rămînînd închis la Cotroceni pînă în decembrie, Ponta rămîne în postura de președinte de facto, de, așa cum îi place să se creadă, mascul alfa și comandant suprem la televizor. Sînt șanse, nu foarte mari, e drept, ca electoratul să ajungă la saturație de la prea mult Ponta.

Supraexpunerea nu e neapărat o strategie premeditată. De multe ori apare din cauza defectelor de caracter ale protagonistului și concurenței în ale slugărniciei pe piața media. Jurnaliștii, funcționarii statului și oamenii de partid dau din coate și se bat care să-i asigure mai multă vizibilitate Liderului, care să-l expună mai mult, să vorbească mai des și mai grețos despre el.

În condițiile în care aproape toți jurnaliștii, funcționarii și oamenii de partid îl văd deja președinte pe Ponta, concurența în lingușirea și supraexpunerea personajului va fi acerbă. Acum se joacă funcțiile, contractele și pozițiile în camarila prezidențială a viitorului. Cel care zice de mai multe ori Ponta, care îi pictează mai frumos și maiestuos portretul călare, care scrie cu majuscule mai imense PONTA cu trupușorul pe stadion, acela va avea un loc în împărăția prezidențială, a camarilei Marelui Om. La fel ca și în 2004 sau 2009, se va face trafic de influență pe toate căile prin expunerea alături de Micul Che, fostă Titulescu. Nu poți pierde contracte, licitații, funcții, nu poți fi urmărit de justiție, poliție sau servicii din moment ce te-ai expus cu Liderul cel mai Maximal. Credeți că SOV mai ajungea gagica păroșilor de după gratii după ce l-a invitat la el acasă pe valetul său, Președintele României și Comandantul Suprem al Forțelor Armate? Credeți că micpunctro mai falimenta și nevasta mai fugea dacă Patriciu l-ar fi făcut Președinte pe Geoană cînd cu caseta? Cu cît ești mai aproape de învingător, cu cît ai contribuit mai mult și mai vizibil și mai spectaculos la devenirea sa întru președinție, cu atît acțiunile tale de politician, funcționar, mafiot, jurnalist sau intelectual cresc. Ești un madăfacă care a jucat baschet cu El Insuși și a apărut în poze și desene animate cu el. Nu ești un fitecine. Te-ai scos.

Supraexpunere, aroganță, establishment, omniprezență și omnipotență, numele tău e Ponta!

Șansele să fie învins la prezidențiale nu cresc foarte mult, dar cresc.

Dar aceasta presupune ca Traian Băsescu să renunțe la ambiția de a fi lider al dreptei, să renunțe la Elena Udrea, la PMP și la postura de cocoș falic și alfa, înconjurat de flying chicks & creeping thinkers. Patru luni pînă la alegerile prezidențiale e foarte puțin. Deja e mult prea tîrziu. Însă o dispariție din scenă a lui Băsescu, poate chiar o demisie în septembrie (nu s-ar devansa alegerile prezidențiale) dublată de ieșirea din politica activă l-ar lăsa pe Ponta fără principalul său agent electoral, Băsescu. În același timp, trebuie exclusă orice susținere explicită, manifestă, a lui Băsescu, a celor din jurul său și, mai ales, a Elenei Udrea, pentru contracandidatul lui Ponta. Cred că nu mai e nevoie să spun că niciun candidat venit din apropierea lui Băsescu nu are vreo șansă de a lupta cu succes împotriva lui Ponta.

Acum cîteva zile Ponta se juca de-a masculul alfa și comandantul suprem al forțelor armate. Dar dacă l-am lăsa să se joace așa, televiziv, pînă în noiembrie? Fără senzația de atotputernic arogant și strivitor, ca în 1996, 2004 și 2009, contracandidatul lui Ponta nu are absolut nicio șansă.

Scriam pe bleen.ro în 27 noiembrie 2009 (seara în care a apărut filmulețul cu Băsescu ”lovind” copilul).

În schimb apar mogulii, în toate ziarele, pe toate canalele,  atacîndu-l pe Băsescu, întîlnindu-se între ei, punînd ţara la cale. Complotînd.

Veţi spune că nu ştim dacă chiar complotează sau doar se întîlnesc la un ceai. Nu contează asta. Contează percepţia. Apar în presă fotografii cu ei întîlnindu-se pe ascuns. Asta dă un iz de conspiraţie, prin senzaţia de semiclandestinitate a întîlnirilor şi cu atît mai mult cu cît ei nu sînt orice amărîţi care se întîlnesc la bere, pe furiş, de frica nevestelor, ei sînt înşişi Mogulii atît de prezenţi în poveştile lui Băsescu. Ei au prim planul, ei duc războiul, ei decid. Culisele sînt în faţa cortinei. Lui Geoană, lui Crin şi lui Johannis li s-a luat mingea şi  au fost trimişi acasă, să-şi facă somnul de după amiază, ca toţi copiii cuminţi. Vîntu şi Patriciu, înconjuraţi de hienele din dotare, într-o demonstraţie de forţă şi aroganţă, într-o atmosferă apăsătoare, sînt în prim plan. Pentru prima dată sistemul apare pe scenă, în toată amploarea şi ferocitatea sa. După ce pămpălăii fami(g)liei, tripleţii de paie Geoană, Crin şi Johannis, se îmbrăţişează libidinos, zîmbesc tîmp camerelor de luat vederi şi ne vorbesc de pace, bună înţelegere, consens, linişte şi voie bună, apar adevăraţii capi, Vântu şi Patriciu, preiau frîiele la vedere şi pun în scenă o grandioasă şi înfricoşătoare demonstraţie de forţă.

Sînt proşti? Oarecum. Probabil. Sigur. Sînt convinşi că Băsescu e terminat, e la pămînt şi vor să aibă satisfacţia finală, să-i arate că ei sînt cei care vor trage ultimul glonte, cel fatal, nu înainte de a-l umili public, de a-i arăta cît de vulnerabil e. Ăsta e motivul pentru care sînt atît de prezenţi în spaţiul public. Şi-au dat jos de măştile de Geoană, Crin şi Johannis chiar înainte de lovitura finală, sub luminile rampei, şi îşi privesc satisfăcuţi victima în ochi, pentru ultima oară, aşteaptînd aplauzele publicului şi elogiile criticii. E un moment prea important şi prea înălţător pentru a fi lăsat pe mîna trepăduşilor de teapa lui Geoană, Crin sau Johannis.

Dacă se dovedeşte că filmuleţul e trucat (nici nu e nevoie de expertiză, trebuie doar să apară filmările din alte unghiuri) Băsescu se poate considera cîştigător al alegerilor.

Ponta trebuie să fie al sistemului. Să fie atotputernic. Să fie arogant. Să fie peste tot. Să fie strivitor și obositor. Să ne iasă pe urechi. Să fie responsabil pentru tot și vinovat de toate. Ponta trebuie să fie prezentul apăsător și trecutul care ne urmărește. Cît timp Băsescu e în prim plan, Ponta e viitorul, e promisiunea de schimbare și mai bine. E tinerețea. E fereastra deschisă să intre aerul curat.

Glumițele tîmpe cu Victor Viorel îl umanizează, isteriile finale și disperate ale băsismului în descompunere îl transformă pe Ponta în eroul salvator. Și îl ridică. Sloganul grupării Băsescu e RIDICĂM VICTOR VIOREL. Ar trebui să fie LĂSĂM ROMÂNIA SĂ RESPIRE.

PSD incepe sa arate a Cosa Nostra

După ce un prefect PSD a tocmit un asasin plătit ca să scape de un denunțător dintr-un dosar penal, iată că acum, un parlamentar PSD, apropiat al președintelui partidului, mogul mediatic și unul dintre principalii finanțatori ai PSD, amenințâ cu moartea cel mai important primar PSD din țară (sectorul 3 are mai mulți locuitori decît Constanța sau Iași), la rîndul său important finanțator al partidului.

Acum cîteva zile spuneam că lupta anticorupție din România nu seamănă cu cea din Italia anilor 90, fiindcă la noi nu putem vorbi de crime, ca în Italia. Văd însă că, încet încet, ne îndreptăm spre modelul italian.

Va scoate PSD peste 40% la europarlamentare?

În decembrie 2012 USL a mobilizat la vot 24% dintre alegători, în timp ce ARD a mobilizat un sfert, adică 6%.

La alegerile europarlamentare, la o prezență de 30% (la parlamentare prezența a fost de 40%), pentru a avea un scor de 40%, PSD trebuie să mobilizeze la vot 12% din alegători, adică jumătate cît în decembrie 2012. Însă de data asta trebuie s-o facă singur, fără PNL.

De ce are nevoie PSD pentru a scoate un scor de peste 40% la europarlamentare?

Are nevoie de o mobilizare cît mai bună a electoratului propriu, coroborată cu o prezență scăzută la vot a electoratului în general.

Adică are nevoie de:

  • un dușman, un ticălos detestabil, cît mai activ, vizibil și agresiv, care să irite, care să înfurie militanții și electoratul USL și să-i mobilizeze la vot
  • o campanie electorală cît mai murdară și zgomotoasă, care să țină departe de urne electoratul ”de margine”, ”distrat”

Pînă acum planul funcționează perfect.

PSD are dușmanul, ticălosul detestabil, vizibil și agresiv, care înfurie poporul pesedist și electoratul USL.

Campania din acest an e la cel mai jos nivel posibil. E probabil cea mai murdară, urîtă și deprimantă campanie electorală din ultimii ani.

Sînt șanse să avem o prezență de 30% (în 2009 prezența a fost de 27,7%)? Foarte mari. E posibil ca prezența să se ducă spre 25%.

Sînt șanse ca PSD să mobilizeze 12% dintre alegători, adică 40% din alegătorii prezenți la vot? Sau 10% din alegători, dacă prezența va ajunge la 25%?

12% din alegătorii înscriși pe liste înseamnă în jur de 2 milioane de votanți. Va reuși PSD să aducă la vot 1,8 – 2 milioane de votanți?

Scoruri PSD din 2004 pînă acum:

2004 (Camera Deputaților) – 4 milioane voturi (din 10,2 milioane voturi)

2007 (Parlamentul European) – 1,2 milioane voturi (din 5,1 milioane voturi)

2008 (Camera Deputaților) – 2,3 milioane voturi (din 6,9 milioane voturi)

2009 (Parlamentul European) – 1,5 milioane voturi (din 4,8 milioane voturi)

2012 (Camera Deputaților) – 4,3 milioane voturi (din 7,4 milioane voturi) – împreună cu PNL

 

Ocaua mare si ocaua mica. Florin Popescu si Vlad Cosma.

Traian Băsescu despre arestarea lui Vlad Cosma (PSD) – 19 februarie 2014:

Consider şi subliniez acest lucru, că Parlamentul nu are dreptul să se substituie justiţiei. Cu certitudine, mult mai potrivit ar fi fost ca decizia de arestare sau nearestare să o ia, la cererea procurorilor, un judecător, în niciun caz un for politic, încurajat de prezenţa în Parlament, la vot, a premierului Victor Viorel Ponta.

Şi de data aceasta, Victor Viorel Ponta a ţinut să fie solidar cu hoţii, confirmând ceea ce eu consider, sau ceea ce eu apreciz ca şi conduită a acestui prim-ministru, că este un prim-ministru corupt, fără valori morale, doar cu interese politice. Pentru ei, interesul de grup, de partid, interesul găştilor de corupţi sunt deasupra interesului naţional. Asta ne arată Victor Viorel Ponta şi Liviu Dragnea, împreună cu majoritatea PSD, UNPR, PC.

Traian Băsescu despre arestarea lui Florin Popescu (PMP) – 12 mai 2014:

Să nu dezinformăm, dezinformarea nu ar trebui să funcţioneze. Nu e blocată nicio anchetă, dosarul lui merge înainte. Parchetul a cerut dacă să facă această anchetă sub arest sau nu. Dosarul lui merge înainte, nimeni şi nimic nu îl opreşte. Parchetul a cerut dreptul de a cere arestarea. Nu sunt de acord cu poziţia Parlamentului, era corect ca un judecător să spună: nu e cazul să îl arestăm sau îl arestăm. Nu PMP putea bloca sau debloca cu cei 14 deputaţi pe care îi are.

Arestarea unui membru al Parlamentului chiar este atributul Parlamentului. Nu numai în România. Blocarea anchetării unui membru al Parlamentului este un lucru extrem de grav. În ceea ce privește arestarea, Parlamentul ar cam avea dreptul să se pronunțe.

Aici, m-am uitat la Parlament. În unele cazuri a aprobat arestarea, în altele nu, dar acesta este un atribut al Parlamentului pentru că nu se împiedică practic ancheta. Să nu credeţi că un parlamentar care a fost propus de parchet la arestare şi Parlamentul nu a aprobat arestarea, chiar poate face orice, parchetele pot lua măsuri să ştie cu ce se ocupă domnul parlamentar.

Pe fond, am vrut să fac deosebirea între blocarea unei anchete şi blocarea unei eventuale arestări.

Mai exact, Traian Băsescu susține că în cazul lui Florin Popescu Parlamentul nu blochează ancheta prin refuzul de a încuviința arestarea deputatului PMP. În schimb, în primul caz, al pesedistului Vlad Cosma, aflat într-o situație identică, Băsescu consideră, textual, că Parlamentul a împiedicat cursul justiției. De la cazul lui Cosma la cel al lui Florin Popescu au dispărut cîteva exprimări, gen ”solidar cu hoții, corupt, fără valori morale, doar cu interese politice, interesul găștilor de corupți”. În cea de-a doua declarație se remarcă grija pentru nuanțe și explicații și pentru o formulare cît mai echilibrată, fără acuzații și stridențe de limbaj. Se remarcă înțelegerea profundă a fenomenului și analiza plină de înțelepciune și echilibru. Acum hoții și corupții au dispărut, găștile nu mai există. Totul se reduce la o oarecare confuzie și inadecvare de atribuțiuni. Deși situațiile sînt identice, Traian Băsescu arată, încă o dată, că se poate ridica la înălțimea pretențiilor, că învață, că evoluează, se maturizează, devine un președinte mai nuanțat și echilibrat în considerații.  Bravo, Traian Băsescu!

Blaga nu intelege cum e cu suspendarea lui Basescu

Vasile Blaga despre posibila suspendare a lui Băsescu:

Domnul Ponta şi domnul preşedinte Traian Băsescu se înţeleg foarte bine, există un pact de coabitare. Nu cred în acest demers al lui Ponta.

Tocmai fiindcă cei doi se înțeleg bine suspendarea e posibilă. Suspendarea lui Băsescu  ajută electoral atît PSD-ul cit și PMP-ul și îi scoate complet din joc pe pedeliști și peneliști. Partidele și politicienii va trebui să se poziționeze pro sau contra Băsescu, iar aceste poziționări vor mobiliza electoratele în jurul PSD și PMP.

Sînt convins că Ponta și Băsescu își doresc cu ardoare suspendarea, dar n-o pot pune în practică din cauza (pentru ei, datorită, pentru Ronânia) contextului internațional și opoziției Occidentului.

Ponta propune refacerea USL, dar „uita” de prezidentiabilul din partea PNL

Victor Ponta, la Antena 3:

Varianta A, în care eu cred: după 25 mai, o să adreseze o invitaţie oficială PNL de a reveni în USL, la guvernare, şi în baza acordului USL să avem un candidat comun, cel mai bun candidat conform sondajelor. Varianta B: nu se poate acest lucru şi PNL merge singur şi separat, atunci PSD-PC-UNPR vom desemna candidatul care să meargă şi, evident, nu exclud ca, la nevoie, să fiu eu acela.

Conform protocolului USL, cele două mari partide ale alianței își împart funcțiile de președinte și premier. Dacă la prezidențiale va candida cel mai bine poziționat prezidențiabil, atunci Ponta va fi candidatul USL și, în eventualitatea în care va ajunge președinte celălalt mare partid al alianței, PNL, va primi funcția de prim ministru, mai aes că Ponta va trebui să-și dea demisia din această funcție după ca va fi ales președinte.

Vor accepta liberalii această ofertă? Dar este într-adevăr o ofertă, ori e un mesaj pentru atragerea electoratului USL și PNL?

Nu pare deloc o ofertă serioasă, în condițiile în care Ponta „uită” că PSD și PNL își împărțiseră deja cele două funcții, de premier și președinte, iar după ce Ponta a ajuns premier, prezidențiabilul trebuia să fie automat de la PNL. Or, Ponta vorbește acum de „cel mai bine situat în sondaje”.

Singura ofertă cu adevărat serioasă pentru PNL ar trebui să conțină cedarea de către PSD a candidaturii la prezidențiale și nu o candidatură a „celui mai bine plasat în sondaje” (adică Ponta).

Basescu: ”Sustinerea mea pentru PMP nu reprezinta comportamentul normal al unui presedinte.”

Băsescu:

Elena Udrea a tras PMP în sus, nu eu. Susținerea mea publică nu i-a ajutat. Udrea a organizat lucrurile acolo. Susținerea mea pentru PMP nu spun că reprezintă comportamentul tipic al unui președinte. În fața pericolului PSD este legitim ca eu ca președinte să încerc să unesc dreapta împotriva PSD.

Aici Băsescu nu are dreptate. Și știe foarte bine. Implicarea sa nu folosește unificării dreptei. Implicarea sa crește PSD-ul și pe Ponta, mobilizează electoratul USL împotriva lui Băsescu și a dreptei. Cu cît Băsescu e mai implicat în politica de partid cu atît PSD și Ponta cresc mai mult.

Prin implicare Băsescu îl ajută pe Ponta să cîștige prezidențialele și pe Elena Udrea să preia șefia opoziției. Și știe foarte bine asta. Miza lui nu e unificarea dreptei, ci susținerea Elenei Udrea.

Teribila gafa strategica a lui Crin

Antonescu a făcut o greșeală catastrofală prin încercarea de repoziționare. Trebuia să tragă cît mai mult de USL, să aștepte să fie dat afară, să pozeze în continuare în păstrătorul spiritului USL. Avea o imagine foarte bună la electoratul uselist și PSD-ului i-ar fi fost extrem de greu să-l schimbe pe Antonescu în percepția publicului uselist din candidat prezidențial al USL și erou al muncii useliste.

Antonescu a făcut următorul calcul: “PSD mă dă afară din USL și îl pune pe Ponta prezidențiabil, iar eu rămîn la mijloc, nici uselist, nici antipesedist. Mai bine accept dedpărțirea acum, ca erou-martir al antipesedismului, fac scandal împotriva hidrei pesediste și devin candidatul “dreptei” unite și antipesediste.”

Nu prea i-a ieșit calculul. Pesediștii și votanții useliști l-au scos de la suflet. Acum nostalgicii vîrstei de aur a uselismului revoluționar se îndreaptă spre Ponta, în timp ce electoratul dreptei îl privește cu neîncredere și chiar dispreț pe Antonescu.

Antonescu nu rămîne nici măcar la scorul partidului, o bună parte dintre votanții PNL, aceia care erau useliști și antibăsiști convinși, îndreptîndu-și votul spre Ponta, adevăratul moștenitor al adevăratului dpirit uselist.

Antonescu e victima propriei gonflări. S-a umflat pînă a plesnit. A crezut că poate convinge pe oricine și că alegătorii îl apreciază pentru inteligența sa, cultură, spirit reboluționar și oratorie. Nu. Electoratul îl aprecia pentru uselism și antibădism radical.

De prostia și vanitatea gonflată a lui Antonescu au profitat golănașii Ponta și Băsescu. Aceștia au reușit, printr-o înțelegere tacită sau chiar explicită, să-l scoată din joc.

Pentru votanții useliști Antonescu e trădătorul uselismului, pentru votanții antipesediști Antonescu e trădătorul antipesedismului. A trădat în 2009 și 2011, a trădat apoi în 2014.

Ar fi avut șanse dacă ar fi rămas adevăratul apărător al uselismului, chiar dacă l-ar fi dat Ponta afară din USL? Dacă ar fi jucat bine cartea victimizării și a înțelegerii Ponta-Băsescu, da, ar fi avut ceva șanse. Măcar nu-și ostiliza electoratul uselist. Chiar dacă în turul 1 Ponta ar fi beneficiat de mobilizarea și disciplina PSD-ului, în turul 2 Antonescu, jucînd bine cartea “Ponta blat cu Băsescu”, ar fi luat o bună parte din voturile simpatizanților USL-ului și antipatizanților lui Băsescu. Iar votanții dreptei ar fi stat acasă, nu ar fi votat cu Ponta, ba mai mult, o parte ar fi votat cu Antonescu, chit că acesta era antibăsistul radical. După prezidențiale, chiar dacă ar fi pierdut, ar fi putut juca rolul opozantului la pesedismul atotputernic, rol pe care a încercat să-l joace, dar prea devreme. Fără alegătorii iubitori de uselism și antibăsism radical Antonescu nu are șanse nici măcar să intre în turul II, darămite să cîștige.

Gafa lui Antonescu e depășită doar de gada lui Tăriceanu care a fugit în anticamera PSD în loc să aștepte în PNL să-i ia gîtul lui Antonescu după alegeri.