Mirarea de față nici măcar nu are legătură cu simpatia mea pentru Băsescu, pur și simplu nu pricep și pace cîteva lucruri despre OXAN: Oxford Analytica e o organizație comercială. Un grup de oameni deștepți din toată lumea face analize și rapoarte spre uzul celor care plătesc. Foarte frumos că mai sînt unii să dea… Continuă lectura OXAN – mai mult tank decît think.
Suplimentul de onoare al Academiei Române
Regele Mihai și patriarhul Daniel au devenit colegi întru nemurire. Cu o lejeră unanimitate, nemuritorii Academiei Române i-au primit în rândurile ei strânse ca aripile unui zăgan ce-și face siesta pe un vârf de munte, ca membri de onoare. În perioada interbelică, regele și patriarhul făceau o pereche potrivită. Nepotrivirea de astăzi pleacă de la… Continuă lectura Suplimentul de onoare al Academiei Române
Guvernare și comunicare
Am ales un titlu sec pentru că îmi ajunge creativitatea lui Vlădescu care, după Gheorghe, a rămas cu un artist consilier care face reclamă muzicală în versuri la o bancă. Metaforele astea încep să ne încurce. Iată despre ce e vorba. Siteul data.gov.uk e o platformă administrată de o fundație coordonată de Sir Tim Berners-Lee,… Continuă lectura Guvernare și comunicare
Anticoruptia a inceput sa umble cu capul spart
Președintele Băsescu și-a asumat un risc enorm erijându-se în patronul anticorupției naționale. S-a implicat moral în politicile DNA, a schimbat președintele instituției cu un magistrat pe care l-a fidelizat, bănuit că răspunde la comenzi politice, a arătat cu degetul spre persoane suspectate de posibile acte de corupție din structurile puterii, a inspirat măsuri de urgentare… Continuă lectura Anticoruptia a inceput sa umble cu capul spart
Mr. Geoana, last frontier
Mircea Geoană este un produs politic expirat. Lui nu i te mai poți adresa, decât ca să-i faci un reproș. Geoană este suma tuturor reproșurilor pe care pesediștii le pot depune în contul PSD, că i-a lăsat fără acces la resurse și fără domnie. PD-L a pus piciorul în prag în privința sa, încă de… Continuă lectura Mr. Geoana, last frontier
Într-un blog violet
Am văzut-o pe Elena Udrea duminică, la Serviciul Român de Comedie unde a apărut într-un fel de salopetă violet. Are umor, are replică, vorbește bine. Cam prea sigură pe ea, nu i-ar strica puțină modestie, chiar jucată. Siguranța ei potențează veșnicul handicap de a arăta prea bine și a fi prea sexy. Nu are rost… Continuă lectura Într-un blog violet
Pedanta în distilerie
Chiflă Angelina lucra de puţin timp la o revistă cu apariţie lunară, numită Curierul de ambe sexe. La început, i se păru interesant să scrie despre creme, desuuri şi pantofi cu toc, ca apoi să treacă la maşini sport, vedete siliconate şi mărci de whiskey. Dar după vreo trei săptămâni simţea deja că îi lipseşte… Continuă lectura Pedanta în distilerie
Viata halucinanta si halucinogena
Omul modern are nevoie de droguri. O nevoie imperioasa, acuta, o nevoie care nu poate fi tinuta in loc de nimic. Omul modern se raporteaza la orice ca la un drog. Jumatate din cumparaturile pe care le facem sunt facute pentru exaltarea creierului si nu din nevoie. Jumatatea necesara, va avea mereu anumite calitati, anumite… Continuă lectura Viata halucinanta si halucinogena
Pensii, pensionari şi multă gargară
Toată lumea dă vina, cu toată gura, pe toate guvernele posibile pentru disproporţia dintre salariaţi şi pensionari. Sunt mulţi, sunt prost plătiţi, sunt prea bine plătiţi, nu trebuia să îi lăsăm să se pensioneze la 53 de ani… Cel mai recent exemplu îl găsim în „Adevărul”. Unde ni se explică de ce situaţia e aşa… Continuă lectura Pensii, pensionari şi multă gargară
Angajati si proprietari
Îi înţeleg pe băieţii plecaţi de la Caţavencu. Nu îi înţeleg însă pe patroni. Nu îi înţeleg nici pe redactorii de la ziarele susţinute de A.C. şi nici superioritatea lor prostească faţă de cei care le plăteau salariile. Nu e normal şi nici logic ca la rău angajatul să înţeleagă patronul şi să accepte să… Continuă lectura Angajati si proprietari
