Bref, Varsovia, NATO

În privință Marii Negre – unde Iohannis a strălucit deja prin fiasco – :e vorba nu de un angajament NATO – deci de un triumf consacrat al său, așa cum ni-l prezintă – ci de elaborarea unui proiect (“elaborare de opțiuni“, dacă vreți altfel) pentru la toamnă care apoi va fi sau nu admis mai departe. Așa cum arată lucrurile, avantajul Rusiei în Marea Neagră e admis fără emoții. Erdogan e în lună de miere cu Putin (s-a aranjat să nuntească exact săptămîna trecută, înaintea summitului, dîndu-i lui Putin posibilitatea să ironizeze NATO-ul), iar susținerea inițiativei de partea turcă vine dintr-o dorință otomană de prestigiu sau, poate, dintr-o stare paradoxală erdoganiană, poate nu lipsită de umor. Apoi, rien ne va plus între Comunitatea Europeană, respectiv Germania și Turcia, deci vor fi și pe partea atlantistă consecințe, glaciațiuni. Nu există previzibil cu Erdogan.

Nu știm cine e în brigada aliată din România, știm doar de niște bulgari și polonezi – grosul fiind compus din “mai vedem“. Polonezii știu cine participă la a lor, balticii știu. Nici un soldat german sau occidental, de exemplu, pentru noi, nu mai vorbesc de un comandant occidental. E posibil, dacă nu probabil, să nu o facem niciodată o brigadă. Alții au negociat zilele astea asiduu ca să obțină participări categorice. Naiba știe ce am făcut noi.
Șefii de stat estici, miniștrii lor de externe, oficialii, au presat permanent, s-au explicat, conferințe de presă, turul televiziunilor, interviuri, s-au agățăt de jurnaliștii importanți, au făcut continuu lobby pentru interesele lor, au încercat să creeze un curent în opinia publică internațională… La noi calmul plat. Cu chiu cu vai s-a scremut un comunicat de presă.
Iar dacă tace Iohannis nu are voie să se exprime nici un ministru sau alt oficial peste tăcerea sa augustă.

Cît despre “o prezență aliată adaptată terestru, aerian și maritim“ – “spre deosebire de noi partea nordică are doar componenta terestră“ – aștept lămuriri și în ceea ce ne privește (maritimă? aeriană?), și în ce privește partea nordică, defavorizată jalnic, după cum se înțelege. Probabil, obosit, a citit prost sau e fandacsia.
(Poate îmi scapă mie ceva, dar ce?)
În rest ne ucide crunt cu precizia și exigența sa intelectuală, cu raspunsuri lirice gen vor veni un număr important și vor sta o perioadă, așă cum i-a răspuns despre americani dlui Pantazi.

Deci rămîne cum am vorbit. Adică: poate ne dau ceva, noi mergem acolo, s-or simți și ei. Norocul nostru (epocal) e că le pasă oarecum de noi.

Închei pe o imagine: domnul Iohannis, plutind ca o navă prin decorum, trecînd printre ceilalți într-o divină absență, adîncit în sine. Să ni-l imaginăm pe un fundal de amurg.
Un ziarist ultra-acreditat german l-a întrebat ceva după ce vorbise cu Dalia Grybauskaite, care îi răspunsese amplu – iar Iohannis i-a răspuns fără drept de apel, vă mulțumesc, bună ziua.
Gen pardon, scuzați, bonsoir!

iohannis nato varsovia

(Foto: stirileprotv.ro)

Cum se iese din Brexit

Timp de douăzeci de ani Anglia a impus în ceea ce o privește și aproape în privința oricărei decizii a UE, condiții speciale, dereglementări. În schimb, în mod paradoxal, cînd era vorba de aplicarea deciziilor comunitare asupra altora, era rigoristă și știa să zdrăngăne din arme. A fost consecventă astfel poziției cu care a intrat în Eu.

Brexitul nu e o dramă pentru UE, este, poate, una pentru Marea Britanie – better so; dna Merkel care avea duminică ezitări, emoții și umanisme, a (re)devenit categorică – anunțînd o poziția tranșantă fără negocieri (adică cedări) înainte de scrisoarea cerută de articolul 50, și ulterior negocieri fără concesii (acelea s-au făcut timp de douăzeci de ani…), în avantajul Europei. A propos : al nostru încă nu știa că se schimbase poziția, fusese absent la întîlnirea PPE-ului unde se vorbise fix despre asta, și a venit cu mesajul temporizării, răbdări, pas cu pasului, negocierii reciproc avantajoase, calmului, oportunității, hilar cum îl știm, crezînd că e astfel simpatic dnei Merkel. Era pe alături, inadecvat ca de obicei, komisch (adică ciudat), cum l-a definit dînsa pe vremea discuțiilor legate de cotele de refugiați.

Piețele financiare vor emigra probabil spre Paris, idem marile firme (gen Virgin, chiar clasicul britanic Lloyd’s, compania de reasigurare, se interesează care ar fi noua patrie optimă, și e un gigantic plătitor de impozite etc.) Țările central europene se grupează împotriva hegemoniei Germaniei (manifestă, pentru ele, în momentul critic al crizei refugiaților), pentru ele ieșirea Angliei din club este semnificată ca un dezechilibru de forțe în avantajul Germaniei. Polonia nu poate, desigur, uita ce îi datorează Marii Britanii în momentul aderării sale pline de caracter și éclat – cînd aliatul ei esențial (împotriva Germaniei) a fost nonconvenționalul Albion, interesat perfid, like usual, să creeze falii și precedente pentru negocierea propriilor excepții. Deci constată sonor un dezechilibru de forțe; Polonia are o excelentă memorie a istoriei – însă e greu de spus care e partea imaginară, fantasma, și care cea reală a acestui dezechilibru.
Brexitul e, eventual, o înfrîngere dar nu e o probă; și nu e neapărat o înfrîngere a europenilor. Criza finală, mult anunțată, nu a venit, not yet.

În ceea ce ne privește, nu avem a priori nimic de pierdut, dar, ca de obicei, vom găsi ceva esențial de pierdut, din vina noastră. Vă amintesc negocierea anti-brexit de la Bruxelles pe care Cameron, amenințător, le-a impus pentru a obține încă un pachet de excepții de la legea comunitară (în privința dreptului de circulație și statutelor sociale), unde Polonia – avînd în Albion numărul cel mai mare de Gastarbeiter (chit că Franța are acolo mult mai mulți rezidenți, peste un milion jumătate) – a negociat cu aplomb și fără modestie (în pofida atitudinii temperate a altor țări, respectiv Germaniei și Franței, circulez y’a rien à voir!) contra-părți reale, și le-a primit. O prezență militară britanică operațională în Polonia, condiții pentru studenții polonezi și altele.

Noi nu am cerut nimic, deci nu am primit nimic.
Chestia cu negocieri secrete e praf în ochi, nu există așa ceva. Shengen-ul nu a fost subiect de negociere (cine să ni-l acorde? Marea Britanie care nu îl vrea în general?) – iar cei care au lansat zvonul acesta au dezinformat cu intenție. Apoi, dacă cumva subiectul Shengen ar fost ridicat prostește de noi – ar fi un gest inacceptabil : nu negociezi un drept justificat ca pe o compensație.

Președintele României a fost rizibil și inadecvat la întîlnirea șefilor de state, nu a știut să răspundă pe detalii, iar cînd nu tăcea aiurea, imobil, se uita pe portabil căutînd asiduu ceva, probabil era în dialog cu un consilier, poate cerea opinia consoartei ; părea uimit de el însuși, căci fără să știe de ce, absent fiind, era totuși acolo. Fotografiile cu cei din jur amuzîndu-se pe seama sa, cu Cameron privindu-l ironic-interlocat cum stă statuar pe scaun și fie dormea, fie era într-o formă de catalepsie, spun totul.

“Poiectul nou de țară“ cu care ne-a venit acum e “une foutaise“, un tembelism pur, un a se afla în treabă și a arunca cu praf în ochi. Ce-i ăla – proiect de tară? O listă de gînduri pioase? “Nou“, în plus; îl cunoașteți pe cel vechi?
Pe vremea cînd era inspector, dl Iohannis era proverbial pentru mania de a cere de planuri de acțiune defalcate, cu obiective, responsabilități, termene, metodă, și mai ales frumos legate în coperți. Restul era morgă și absență. Ăsta-i omul.

Este exclus ca în negocierile în care e vorba de conaționalii noștri din Anglia, să ajungem rezultate onorabile cu un om de o incapacitate intelectuală patentă, leneș, iresponsabil și, în consecință, disprețuit și evitat manifest de ceilalți șefi de stat.
Cu atît mai mult cu cît, fiind o țară mică, lipsită de interes, e greu să impunem marilor puteri europene un punct de vedere nouă favorabil, acolo unde ele nu vor să facă concesii Angliei.

P.S. Bursa engleză a recuperat și depășit nivelul dinaintea crizei brexitului.

brexit(Foto: toptabu.ro)

Stati linistiti la locurile voastre

Pînă vă calmați. De asta e și vizita în Luxemburg a președintelui foarte bine venită în context:

Cred ca este bine intr-un fel ca am avut aceasta vizita de stat imediat dupa alegeri si pana ne intalnim cu totii o sa fim iarasi foarte calmi si o sa analizam la rece toate rezultatele – Mediafax

Pe ăsta noi l-am ales, stînd la cozile acelea ucigătoare în străinătate. Și acum, după un an și jumătate, vreți să mai iasă lumea la vot?! Voi vă dați seama ce le cereți oamenilor? Și pe cine să voteze, mai ales?!
Zic să fim raționali și să vedem lucrurile așa cum sînt, nu cum ne-ar plăcea să fie.

Stați liniștiți și cu sectorul 1, renumărarea voturilor lui Clotilde Armand. Nu neapărat pentru că sper că vă dați măcar seama că ”o corelație negativă puternic semnificativă (-0.555, nivel de semnificație 99%)” seamănă bine de tot cu ”s-a constatat o extorsiune al unui degajament într-o apă”, ci și pentru că:

El a adăugat că USB a avut inițial delegați în toate secțiile de votare din Sectorul 1, dar că nu a fost vorba de membri de partid, ci de persoane care și-au oferit ajutorul. O parte dintre acestea s-au retras, inclusiv pentru a participa la concertul Maroon 5, care a avut loc duminică seara în București. – Agerpres

Adică voi vreți revoluție, lume în stradă pentru că ăstora le-au plecat oamenii din secții de la alegeri la concert? Păi atunci ori sînt foarte proști, și atunci m-am lămurit și cu stînga caviar, ori nu, chiar foarte deștepți.

Alegerile locale sînt duse, oricît scandal ar face acum Nicușor Dan & comp. Mai bine facem viitorul guvern, zic.

Sau admirăm poze, că de-asta le și face, le și postează, altfel de ce ne-am trezi cu ele în news feed?!

carmen iohannis

Postată acum 10 ore. Știu, nu e contul ei. Ea doar intră în conversație. Vedeți aici.

(Foto: Facebook/Carmen Iohannis)

Alegerile locale, la cald. Partea I, electoratul.

Au început în online prin jurul prînzului, cu incriminarea electoratului care a preferat să facă altceva decît să-și exercite dreptul la vot. Mișcare complet greșită, din punctul meu de vedere, ținînd cont de rezultat și de faptul că electoratul, repet, nu e o dată bun, cînd votează cum vrem noi, apoi rău, cînd nu mai votează corespunzător ori nu votează deloc. Acest electorat, în marea majoritate, e cel care l-a votat de două ori președinte pe Băsescu și l-a mai validat în cursul a două referendumuri pentru demitere, și este același electorat care l-a votat pe Iohannis președinte. Electoratul așadar, cînd nu are ce vota, nu votează. Posibil și acum s-a întîmplat la fel, au votat masiv ai lor, nu ai noștri. Nu e bine oricum să spui că poporul e prost, atîta vreme cît ai nevoie de el. Și încă nevoie mare, din cîte se văd.

Încă un motiv, electoratul se îndreaptă spre cel care a făcut ceva și pentru om, chiar dacă doar a tăiat panglici pe lucrări începute de alții, ajunși între timp la DNA ori mai rău. Omului trebuie să-i arăți că te gîndești la el, la nevoile lui, la dorințele pe care le are. În felul acesta se poate explica cîștigarea alegerilor de ieri de către Gutău, de două ori condamnat penal, la Râmnicu Vîlcea, și de către Cherecheș, la Baia Mare, în pușcărie aflîndu-se, cu aproximativ 70%. Iar la ultimul vot, să nu uităm, electoratul a fost foarte bun, pentru că ne-a scăpat de Ponta președinte.

Că între timp actualul președinte și-a dovedit măsura incapacității pentru funcția ocupată e alt motiv al absenteismului la urne. Numai ieri și nimeni nu știa, pînă după prînz, de ce nu a venit la vot. Am bănuit că nu se votează decît pe el însuși, ori că o așteaptă pe doamna să vină de la Sibiu, pînă cînd ne-a lămurit Cezar Preda:  ”Am înţeles că domnia sa a avut probleme tehnice de a fi prins într-o secţie de votare. Nu am mai multe informaţii. Nu a putut vota pentru că nu era prins într-o secţie anume, unde trebuia repartizat”, dîndu-ne cu ”a fi prins” bătăi suplimentare de inimă. Rîsul curcilor, așa ceva nu e posibil! La primele alegeri la care participă, după ce a fost ales, o asemenea atitudine fără nici o explicație credibilă e nota detașării complete de chiar electoratul care l-a votat.

Oricum, cînd tot s-a spus că ăl mai bun e ”al nostru”, și s-a dovedit a fi o calamitate (de la calamar, să nu am probleme), și cînd aceiași au ajuns la concluzia că ”toate partidele, aceeași mizerie”, nu e de mirare prezența mică la urne. Și complet aiurea să consideri că ești deasupra lor 4 ani, ca apoi să vrei să răspundă apelului tău la vot. După o campanie electorală fadă și fără urmă de simțire, fără o ofertă serioasă, și după experimentul Iohannis, care au făcut ca alegerile acestea să pară a nu avea miză pentru mulți, e normal ca lumea să nu vină la vot. 

Nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, am ieșit de 26 de ani din comunism și am intrat în tranziție – și știm bine ce a însemnat asta pentru noi, activul II și III al PCR și al Securității la butoane – deci nici o generație din cele două necesare, sociologic vorbind, a cîte 30 de ani fiecare, pentru schimbarea mentalităților nu a trecut. Sîntem eterogeni, asistați, needucați, interesați de propriul bine (asta e foarte bine), poate unii obișnuiți cu furtișaguri, poate lași uneori, cum vreți numai proști nu. Nu mai mult decît alții, repet. Poate vreți să vedeți americanii cum chiuie, cum organizează coloane, cum se strîng cu miile și cum se isterizează ca să-l întîmpine pe Trump, candidatul republican pentru Casa Albă, cel puțin pînă acum, și mai apoi vorbim. Și cu toate acestea, nu am auzit nici un alt candidat republican dînd vina pe popor pentru fenomenul Trump. Pentru că este un fenomen. De fapt, nu am auzit nici un alt posibil candidat din exterior dînd vina pe electorat din cauza unei nereușite. Nu știu, de aceea, de ce am face noi asta. Dacă vrem să ne simțim bine și superiori, și din ce în ce mai puțini, bun, dacă nu, nu.

Așa că pînă la toamnă, la alegerile parlamentare, zic să ne hotărîm măcar noi: cum este electoratul, bun sau prost? Același electorat, atenție! Și poate să nu mai exonerăm, eventual, de responsabilitate, în acest fel, politicienii. Pentru că acolo este problema în primul și-n primul rînd, nu la electorat.

Va urma.

vot 2014

(Foto: selectnews.ro- coada la sectia din Wembley, la secția de vot, în 2014)

Presedintele Bande Dessinée

Bande dessinée, ori BD, asta este. Ieri după un an și jumătate de exercitare a mandatului, a dat măsura a ce poate:

”În momentul în care primim informări, le citim și ne considerăm informați.”

Din ce fund de țară poate veni așa ceva, din ce minte poate gura pronunța așa ceva și, mai presus de orice, de ce ne luăm de popor, cînd ăsta este nivelul la cel mai înalt palier al politicii românești?

Cum să învinuiești poporul cînd la conducerea statului se află așa ceva? Cum să învinuiești oamenii aceia care au stat, în turul II al alegerilor prezidențiale, în frig, vînt și ploaie, în condiții inumane, cîte o jumătate de zi, ca să-l voteze? Cît de mare trebuie să fi fost pericolul Ponta pentru ca o asemenea mobilizare de forțe să aibă loc!

Și totuși, cînd de mai bine de o lună, în țară sînt cele mai aprinse discuții despre una – din ce se pare – din cele mai grave situații cu care ne confruntăm de zece ani, la nivel de populație, sănătatea, tu spui așa ceva?!

Ei da, spui. Și spunînd asta, ai dat și răspunsul domnului Liiceanu, care considera că nu ne-am implicat destul în treburile cetățenești. Și că sîntem toți vinovați pentru asta. Nu! Ne-am informat, prin diverse canale mass media, am aflat și ne-am considerat informați. Asta este. Răspuns mai bun nici că putea obține cineva.

Ce-am făcut după ce ne-am informat? Ce mai contează?! Uraaa, sîntem informați! Visul nostru ăsta a fost, să fim informați. Acum poate fiecare să-și vadă de treabă. Ca și pînă acum.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/UtopiaGrup/videos/1007619439315732/” mbottom=”50″]

klaus iohannis

(Foto: secundatv.ro)

De ce nu e la Deveselu?

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1061815070555831″ mbottom=”50″]

Întreb cu toată responsabilitatea din dotare, realizează ce înseamnă pentru noi scutul de la Deveselu? Pricepe, dă semne că pricepe? Și nu, n-am să scriu acum despre importanța scutului, a sumitului NATO de la Varșovia, din 8-9 iulie, n-am să scriu nimic din toate acestea. Pentru că plesnesc de nervi. Poate unii nu-și dau seama cît de important este pentru noi să fim parte a Alianței, în aceste vremuri. Poate nu-și dau seama că sîntem pe falie de conflict, un conflict care se acutizează lent, greu de detectat, dar se acutizează pe zi ce trece. Dar așa este, toate agențiile de presă și toate firmele de consultanță politică mari dau un singur scenariu. Cu noi și bulgarii în prima linie, cu afectarea la care am fi supuși, în cazul unui conflict, cu tot ce înseamnă război acum, în zilele noastre.

Îi e teamă să nu-i supere pe ruși? Tocmai de ruși nu trebuie să țină nimeni – dar absolut nimeni – cont astăzi. Nu îi atacăm, ne apărăm. Sînt cinci cuvinte pe care este imperios necesar să le ținem minte. Acestea, nu îi atacăm, ne apărăm.

Jens Stoltenberg, Secretar General NATO, a ajuns. El nu putea? Comandantul Suprem al Forțelor Armate nu putea? Șeful Consiliului Național pentru Apărarea Țării nu putea?

Ieri am aflat că va conduce Consiliul Protocolului Național, îl încalcă cumva dacă se duce? Sau buchisește încă la el, nu știe de unde să-l apuce?

Da, ne reprezintă Cioloș. Cioloș, de la care nu-mi dau seama ce vrea Moise Guran. Are, avem pe cineva mai bun în acest moment? Așa, șchiopătat cum merge, legat de picioare de un parlament cu aceeași compoziție ca și pînă acum, ăsta este pînă la alegeri. Ori are pe cineva mai bun și nu ne spune încă?

Deci, reiau, poate cineva să-mi spună de ce mămicuța dracului nu e astăzi la Deveselu?

Update: o părere din public. Altfel, nu știe nimeni.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/mihai.mangiulea/posts/10209282858529570″ mbottom=”50″]

deveselu nato

(Foto. Cristi Pantazi/Facebook)

A terminat soldatii!

După un și jumătate la Palatul Cotroceni, președintele ia hotărîrea să petreacă Învierea Domnului într-o zonă de conflict în care avem militari. Sîntem, deci, pe drumul cel bun. Împreună cu doamna, desigur. Care, într-o rochie de dantelă, simplă, de bun gust și perfect asortată evenimentului, a strălucit, cu discreția-i binecunoscută, la evenimente.

(Al ei, de acasă, e lemn.)

carmen iohannis

(Foto: stiripesurse.ro)

Barnevernet si alte servicii. Cu film.

Vestea (parțial) bună a zilei vine din Norvegia, unde Barnevernet, după mai bine de șase luni, a returnat familiei Bodnariu copilul cel mic, urmînd ca pe ceilalți băieți să-i vadă de două ori, în loc de una, pe săptămînă. În privința fetelor nu s-au pronunțat încă magistrații norvegieni. Să așteptăm și să fim la fel de incisivi și hotărîți în continuare. Se poate! E tot ce contează acum.

Externe. La summitul de la Washington, de săptămîna trecută, Obama l-a cenzurat pe Hollande cînd a pronunțat ”islamism terorist”. Nimic deosebit aici, e noua direcție de comunicare, prin care nu Islamul este răul, ci, ca și în alte religii, desigur, numai unii sînt mai duși. Cu capul, mai întîi, definitiv, ulterior. Sigur, cei de alte religii se abțin, islamiștii nu pot. Au o chemare, un impuls, ceva care nu-i lasă să aibă puțină liniște pe pămînt. Asta e, la Paris, tocmai s-a descoperit că unul din atentatorii ultimi a avut, între 2009 și 2010, două slujbe la Parlamentul European. În timp ce, în închisoare, Abdelsam tace. Că așa are el chef. Și ce, vorba prim-ministrului belgian, „It took 10 years to stop Bin Laden”, acum asta-i problema?!

Revenind la interne, da, președintele nostru a mai stat o zi la Washington. Pentru sărbătoarea cireșilor. Dacă era cu doamna, era păcat să rateze. Cum tot păcat ar fi să rateze casa din Sibiu pentru care are hotărîre definitivă de a o părăsi, din noiembrie trecut. Și pentru care, între timp, a depus cerere în anulare, și pentru care încasează chirie în continuare, și pentru care tocmai a reușit să strămute procesul. La Pitești. Și atît.

Între timp, mîncăm alune și urmărim duelul serviciilor. Care, cum, ce, pe cine, dincotro și încotro, rămîne de văzut. Acum au apărut Panama Papers. Unde, pe foarte scurt, situația stă așa:

a) ori acolo au bani cei care consideră că în țările lor taxele sînt prea mari, dar banii sînt obținuți legal, cu destinații legale;
b) ori acolo au bani cei care nu i-au obținut legal și/sau nu intenționează să-i folosească în scopuri legale.

Între timp, un nou scandal. ”Șefa DNA, spionată de firma unui fost director Mossad”. Prea tîrziu, Klaus Iohannis tocmai a semnat, astăzi, decretul de numire a LCK în funcția de șef DNA, pentru următorii 3 ani.

Cît mîncăm alune sau spargem floare, fiecare după gusturi, să urmărim și un filmuleț. Pentru astăzi, avînd în vedere subiectele, l-am ales pe acesta.

Iar în încheierea zilei, o zicere. Tare! Foarte tare! Bogdan Budeș:

Prostul (proasta!) e ca priapicul. O ține dîrză-n sus, dar fără pic de sămînță-n ea.

PS: Și de anul trecut, că tot sîntem în temă cu Uniunea Scriitorilor:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/829291410474866″ mbottom=”50″]

panama papers

(Foto: Alejandro Bolivar/EPA)

Declaratii astazi ale lui Klaus, Hellvig si Ciolos

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Klaus a turnat aceeaşi zeamă chioară de cuvinte, cu joc prost de scenă şi cu accentul pus pe vorbe goale. În Hellvig vedeai un chiștoc de om care se visa star de baschet: s-a autoelogiat despre cât de mult a făcut cu puţinele resurse care i s-au oferit; la fel de suferind de importanţă şi găunos precum ocrotitorul său politic, Klaus.
Pe lângă cei doi şi nu numai, Cioloş arată a om cât se poate de normal. Răspunde la întrebări civilizat, vorbeşte egal, fără stridenţe chiar şi atunci când este atacat absurd. Câţiva oengişti zburliţi din principiu l-au numit zilele astea mâna tehnocrată a lui Big Brother. Omul a răspuns fără vreo pornire de harţă că i se răstălmăciseră declaraţiile: Am spus doar că vreau o dezbatere pe tema asta.

Nu doar astăzi, dar în general Cioloş pare dintr-un alt aluat în comparaţie cu mai toţi cei care fac politică. Nu dă cu paltonul de maşină indignat, nu-şi exhibă infantil patriotismul ţinând mâna la inimă când îi cântă imnul, nu-şi umflă pieptul ca un plutonier vorbind despre interesul naţional, nu suferă de narcisism punându-şi poza pe facebook la fiecare postare, nu-l auzi lăudându-se că a rupt statistica cu realizări economice şi nici că face o altfel de politică. N-o să-l compari cu Ponta pentru că oricine ar ieşi bine dintr-o astfel de alăturare, dar Cioloş pare o prezenţă atât reconfortantă pe lângă fanfaronada şi şmecheria agresivă cu care ne obosea plagiatorul de fiecare dată când era în faţa unui microfon.
Astăzi la şedinţa de bilanţ a ANAF-ului vorbea de nevoia de acţiune umană şi fermă deopotrivă. De fapt, asta e conduita pe care a părut să o arate mereu Cioloş.

Da, le are pe ale lui. Este adevărat că a acceptat în echipa guvernamentală câţiva oameni de nimic precum Dâncu, Tobă sau Curaj, că s-a trezit şi el aiurea să condamne ANAF-ul, la şedinţa parlamentului convocată de Antena 3, sau că a repetat în mai multe rânduri că doreşte ridicarea MCV-ului. Dar este greu să detectezi urme de intenţie malefică în aceste ratări.

În fine, să încercăm să ne închipuim ce ştiri ar fi venit dinspre guvern în an electoral, cu un pesedist sau un penelist premier, cum am fi auzit toată ziua despre creşteri de salarii, de pensii şi de alocări bugetare având în spate combinații partinice.

ciolos iohannis

(Foto: jurnalistii.ro)