15-16 noiembrie 2017

Astăzi, joi, 16 noiembrie 2017, toată lumea așa zis bună, justițiară și one sided spune că s-ar putea petrece o nenorocire. Concret, CCR ar putea declara conflict de natură constituțională între două puteri ale statului român, cea judiciară (DNA) și cea executivă (guvern). În urma acestei hotărîri, dacă se întîmplă, DNA nu și-ar mai putea desfășura activitatea în cazul Belina, adică dosarul s-ar închide în acest moment.

Și dacă am înțeles cum e cu amestecul politic în justiție, acum mă interesează cînd vorbim și despre amestecul justiției în politic.

Știu, justiția, adică DNA, care nici măcar nu este decident în materie legală, nu se poate amesteca în decizia politică. Anchetarea lui Ludovic Orban exact atunci cînd avea 30% în sondaje pentru PMB, cu declararea nevinovăției în primă instanță, a fost doar o coincidență, în urma căreia ne-am ales la primărie cu catastrofa de acum. Mai știu și că nici un om nu e sfînt, de unde fiecare om greșește.

Acestea fiind spuse și cu precizarea că tot ce mă interesează nu este să fiu avocatul diavolului, ci să avem un stat de drept funcțional, pun unei persoane de specialitate, cu studii juridice, următoarele întrebări prezentate în statusul de Facebook următor, în comentarii.

Să încercăm măcar să ieșim din logica găștilor, adică ai noștri sînt buni și frumoși pentru că sînt ai noștri, ai lor sînt și urîți, și răi, pentru că sînt ai lor.

Foarte important: eu știu că legile trebuie să fie simple și clare, adică și un om cu patru clase să priceapă ce se întîmplă. Sînt așa legile noastre sau nu? Eu spun, avînd în vedere discuția de mai sus și nu numai, că nu. Alte păreri?

Pentru cine nu are cont Facebook, voi copy/păstui în comentarii discuția.

Grupul Infracțional Organizat pe lîngă Dragnea naște reacții tragi-comice și analize și mai și. În timp ce președintele Iohannis a declarat, luni, că vrea stabilitate – ce altceva?! – el declarînd de acum ceva vreme că este mulțumit de guvernul Tudose, și fragilizînd astfel moțiunea de cenzură pe care PNL, cu susținere USR și cu Ponta, vrea să o depună, vizita secretarului de stat american, Rex Tillerson, pentru o noapte – dormită, posibil, după atîta drum în avion, completez eu – capătă valențe nebănuite în mintea analiștilor de meserie și de bancă din fața blocului. Iar ca tot peisajul politic românesc să aducă a spital de nebuni cu pacienți lăsați acasă pe semnătură, se găsește cineva care vede și cauza tuturor relelor actuale: Băsescu și Udrea.

Lipsa unui om politic puternic, impresia – și nu numai – că USL trăiește bine mersi și a ocupat toate instituțiile statului, trebuia, într-un final, să ducă și la așa ceva. Căci la ce mai e bună anticorupția dacă pe Băsescu nu are cu ce să-l agațe, iar Udrea e deja pe mîna judecătorilor, adică într-o situație destul de imprevizibilă?!

O  presă obsedată de propriile-i fantasme era clar că ratează cel mai important eveniment al serii trecute, speech-ul președintelui american Donald Trump, în care acesta a rostit, pe lîngă altele, și ”to protect and to promote western civilisation”. Dar ce noroc, nu-i scapă gura de apă băută de președintele american! Azi dimineață, la primele ore ale dimineții, numai despre asta se vorbea în presa stîngistă de pretutindeni. Dacă mai poate fi numită presă cuibul mondial de bîrfe și cancanuri.

 

13-14 noiembrie 2017

O să plece. Dați-i ceva timp să se obișnuiască cu ideea că TREBUIE să plece. Nici Ceaușescu nu a plecat imediat.

A făcut tot posibilul să rămînă. A mers la Washington, la inaugurarea președinției Trump, a alocat 2% din PIB pentru Armată, s-a aranjat, credea el, cu cei mai mari. Nu a fost să fie. În politică e bine să poți fi șmecher, dar șmecheria e departe cea mai importantă calitate. Unica, duce la ce vedem acum.

OLAF  nu e DNA. OLAF e mai sus de DNA și mai presus de orice bănuială. Oficiul European de Luptă Antifraudă.

Mai greu decît Ponta, dar va pleca. Inconvenientul lăsării curățeniei în politică pe seama anticorupției este vizibil cu ochiul liber. Lideri de partide din ce în ce mai slabi, oameni din ce în ce mai puțin pregătiți să ne conducă, plagiatori, lipsiți de orice urmă de simț economic. De un minimum bun simț.

Mai mult decît orice, oameni șantajabili.

Niște catastrofe.

S-au terminat oamenii de valoare în România sau sistemul alege special asemenea exemplare?

Carevasăzică ne trebuie – și insist pe trebuie – un proiect politic viabil. Nu al serviciilor, nu al sistemului, ci al nostru. Cu oameni politici aleși de noi, nu de sistem. Cu oameni politici care să dea socoteală oamenilor care i-au ales, nu parchetului. Parchetul trebuie să fie excepția, nicidecum regula.

Luați o pauză de la euforia, pe alocuri bolnăvicioasă, care v-a cuprins, și lăsați-l să se gîndească. Va pleca. Nu are nici curajul, nici statura politică să se ia la trîntă cu sistemul.

Noi rămînem, și problema noastră: sistemul.

Un sistem care nu știm din cine este format, doar bănuim. Dar bănuiala poate fi departe de realitate. Un sistem care face și desface politica românească. Un sistem care trebuie să înceteze să mai facă așa ceva. Cine alege sistemul, cui dă socoteală sistemul și, mai presus de toate, cine controlează sistemul?

Un sistem care ne convine cînd ne ajută să scăpăm de anumite figuri, dar care, mai departe, alege altele. Și atunci, noi de ce mai votăm? Pe cine votăm? Pe cine vrea sistemul?

Nimeni nu controlează sistemul. Nimeni! Tragicul de-a dreptul fapt pentru noi este că ei nu dau socoateală nimănui. De unde, cu mare ușurință, li se inoculează ideea că sînt dumnezei. Nu sînt. Sînt oameni ca noi toți. Ajunși, datorită altor oameni, în niște poziții cheie. Unde trebuie să-și facă numai și numai datoria, iar aici nu intră și amestecul nepermis în politică.

Revenind, Dragnea, nevenindu-i să creadă că i-a venit rîndul, să încerce să mai rămînă. Asta ar însemna invocarea votului popular, deși poporul a votat majoritar PSD, nu pe el. Programul de guvernare, faimosul deja program de guvernare, implementat chipurile de oameni care dau dovadă zilnic că nu înțeleg nimic din funcțiiile obținute, este mai mult o poveste cu prea mulți Feți Frumoși pentru cîte prințese există. Economia crește pînă la cer, cursul euro asemenea. Ce mai poate încerca? Am furat, dar nu am știut că fur. Am crezut că respect procedurile. Și celebrul ”și dacă am furat, am dat și la oameni”.

Nu va merge. Premierul Tudose deja s-a distanțat de el, remaniind două piese de bază din angrenaj: Plumb și Shaideh. Alții abia îi așteaptă capul pe tavă. Cine sînt aceia? Pe unii îi știți, pe alții îi veți afla.

Problema rămîne: sistemul. Problema noastră.

PS. Deși numai de PS nu este. Că vă convine, că nu vă convine, unirea cu Republica Moldova tot se va face. Pentru că istoria nu stă să asculte prostiile așa zișilor influenceri. Istoria, oricît ar crede unii contrariul, nu citește internetul.

Că va fi sau nu cu Băsescu, iar nu o să-i întrebe nimeni. După mine va fi cu Băsescu și așa și e drept, la cît a muncit omul ăsta pentru un asemenea proiect de țară.

Apropo, de Iohannis mai știți ceva?

(Foto: jurnalul.ro)

29-30 octombrie 2017

Vasile Blaga a fost achitat. Fapta nu există.

În primă instanță, în dosarul finanțării ilegale a campaniei electorale.

Șerban Nicolae, PSD. Să rămînă această ”lecție de istorie” dată de această lepră a istoriei.

„Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război – de partea Aliaţilor după 23 august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai degrabă ticăloşie ce făceau. Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit România. – digi24.ro

Ziua de naștere a șefului poate fi și parastas

Pomana porcului. Vezi poză

Oare la ședințele de bloc, de scară, se duce tot în calitate oficială?

Viitor de aur țara noastră are. Recitiți aici.

PS: Astăzi mă întîlnesc cu Lucian Vâlsan și următoarea postare va fi o cronică video a celor mai importante evenimente politice.

 

 

 

9-10 octombrie 2017

In NATO we trust

Ieri a avut loc la București Adunarea parlamentară a NATO, în prezența secretarului general al alianței, Jens Stoltenberg. Care a spus, printre altele:

Întărim flancul estic.

Sîntem aici, sîntem puternici, sîntem uniți.

Care pe care. Război în PSD

Este, de fapt, cine pe cine? Cine pleacă, cine rămîne? Într-un interviu lacrimogen la A3, aseară, Mihai Tudose, autorul unei cărți prefațate de Coldea și Maior, ne-a anunțat că s-a rupt lanțul de iubire dintre el și Dragnea. Mai precis, Tudose vrea să remanieze 5 miniștri cu probleme din guvernul ce-i poartă numele. Dacă Dragnea nu va fi de acord, Tudose își va da demisia.

Guvernul Tudose nu a rezistat fără probleme decît puțin peste trei luni. A doua cădere a unui guvern PSD, produsă tot de către PSD, ar da semnalul ori că fără Dragnea premier, nimic nu este posibil, ori că partidul este în imposibilitatea de a cădea de acord asupra problemelor importante.

Vrea sau nu Dragnea să arate că fără el la cîrma guvernului nimic nu este posibil? Sau vrea să scape de oamenii serviciilor? Este PSD un partid care nu este în stare să furnizeze o garnitură guvernamentală stabilă? 

Și atunci cum se va ieși din acest impas? Va accepta Dragnea remanierea favoriților din guvern, va accepta chiar și un alt prim-ministru? Posibil, atîta vreme cît i se garantează că nu va avea probleme cu justiția. Este singurul lucru pe care îl dorește Dragnea. Îi poate garanta cineva așa ceva? Nu, teoretic.

Președintele nu dorește, ca de obicei, să se amestece în treburile partidului. Pe de altă parte, dorește însă ”guvernul lui”. Așa că:

Nu se va mai risca, PSD fiind o coaliție de bisericuțe acum, o moțiune de cenzură. Cei propuși spre remaniere vor fi remaniați. Tudose nu va fi demis, posibil își va da demisia, va urma un guvern cu un premier agreat de Iohannis. Cîțiva miniștri așa zis tehnocrați vor forma un guvern, cu miniștri PSD, astfel încît să putem împăca și varza pesedistă, și capra prezidențială.

Și va fi liniște și pace, și vom trăi, de bine, de rău, pînă la adînci bătrînețe.

De menționat că premierul Tudose s-a întîlnit ieri cu o echipă Repatriot, și a fost încîntat de activitatea acesteia.

Domnișoara Tunegaru față cu ”Baltagul”

După domnișoara Tunegaru, cred că numai Camil Petrescu ar fi bun de studiat. Toți eroii principali ai cărților lui se sinucid, mai puțin Gheorghidiu, din ”Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război”:
Le iubesc și se omoară, le iubesc și se omoară, iaca așa, numai băieți sensibili.

(Foto: evz.ro)

3-4 octombrie 2017

”Bunătatea” securistului de cursă lungă

Ieri, 4 octombrie, l-au înmormîntat pe asasinul securist Iulian Vlad. Emoționant, cu discursuri, coroane și porumbei albi. Sigur, pentru familie, prieteni (dacă o fi avut adevărați prieteni), colegi (din ăștia sigur a avut, chiar prea mulți) și pupincuriștii de cadavre, e normal. Pentru noi, cei ”salvați” de el, nu. E o rușine și o jignire. E o rușine și o jignire să auzim ce bine a fost atunci și cum oamenii din sistem nu regretă ceva. Și este îngrozitor să vezi ziariști și influensări poziționați și de partea foștilor torționari comuniști. și de partea ”justiției”  (în ghilimele pentru că ce numim în mod curent justiție numai aia nu este). 

Cel mai amplu și mai exact articol poate veni din zona CNSAS, de la Mădălin Hodor, istoric cercetător la această instituție. ”Adio, bătrîne asasin”, un must read.

Aşa cum spuneam, nu te-am cunoscut niciodată personal. Nici nu mi-am dorit să o fac vreodată. Nu am simţit nevoia să-ţi înghit poveştile şi să le reproduc ca un papagal fără discernământ, asemeni celor câteva zeci de ziarişti, pseudoistorici şi oameni de televiziune, care mint intenţionat un public neavizat, se păcălesc singuri, sau pe care ai reuşit să-i păcăleşti de-a lungul timpului. Eu te-am cunoscut însă mult mai bine. Pentru că, spre deosebire de ei, eu ţi-am citit timp de 16 ani „operele“, ţi-am urmărit lucrătura „fină“, ţi-am contabilizat victimele. Ce-ar fi să le spunem şi lor, acestor prieteni ai tăi, care te ridică astăzi în slăvi, acum, că am ajuns la final, câte ceva despre adevăratata față? Ce-ar fi să începem cu ziua de 17 decembrie 1989? Mai ţii minte ce ai ordonat atunci? Ai dat următorul ordin:

Țigănia de la ÎCCJ

Dacă își închipuie cineva că pot fi de acord cu ce s-a întîmplat la ÎCCJ, Mălin Bot venit cu justițiarii străzii, cu cătușe, să i le fluture lui Dragnea pe la nas, se înșală amarnic. Cînd omul ajunge exact acolo unde, teoretic, se înfăptuiește justiția, a veni cu asemenea manifestări ale justiției populare nu poate să însemne decît prostie. De cealaltă parte, a îți închipui că intimidezi pe cineva cu băieții cu spate lat este o dovadă egală de prostie.

Conflictul acesta, presă – cercetați penal, trebuie dezamorsat cît mai repede. Cu cît mai repede, cu atît mai slabe șansele să cerem, la următoarele alegeri, observatori străini înarmați.

Dar despre presă și închipuirile ei că poate să facă și desfacă tot voi reveni.

Trezirea frumoasei adormite

Cioloș s-a produs astăzi, printr-o postare pe Facebook, în care afirmă că a fost naiv cînd nu a candidat la alegerile parlamentare. Naiv îi va rămîne numele, nici prea prea, nici foarte foarte, adică așa cum a fost și guvernarea cu același nume. Domnul Coloș uită și că a candidat, în felul său, figura apărîndu-i pe afișele PNL și USR. Sau ”uitat” îi va rămîne numele. 🙂

Strigătul neputinței

Este rostit însă de Gabriel Liiceanu: ”Pleacă, domnule. Lasă-ne în pace să ne vedem de treabă. Du-te naibii cu problemele tale. Ne sufoci ţara. Lasă-ne istoria în pace”. Asta ca și cum Dragnea ar fi culmea moralității și ar pleca de rușine. Asta ca să-l băgăm pe Dragnea în istorie. Dar atîta pot intelectualii noștri, așa văd ei politica, de la înălțimea studiilor care nu au nimic de-a face cu politica. Asta ca să știm și de ce vom pierde și cu cine, de acum încolo.

Domnul Liiceanu ar trebui să știe măcar că dacă vom mai cîștiga vreodată alegeri, pentru ca PSD să le recunoască și să nu spună nimănui să plece de la putere, așa cum face dînsul acum, noi trebuie să facem același lucru. Acum.

(Foto: Mălin Bot, Facebook)

29 septembrie 2017

Știri. Pentru că s-a paradit numărătoarea, le voi pune de-a valma pînă la remediere.

Deschidem cu o pisică moartă la popa la poartă. Nu era nici pisică, nici la poarta popii, ci vulpe pe șosea. Believe it or not, it happened.

”Dorel lovește din nou, a trasat drumul peste vulpea moartă”

Liviu Dragnea, despre evaluarea miniștrilor din guvernul Tudose: ”Unii stau pe scaun, alții stau în picioare”.

Iar alții în genunchi.

”Invazie de secretari în Guvernul României. Oameni din Teleorman, personaje controversate, sinecuriști, foști comuniști, bombe sexy sau Miss Universe. Lista completă.

Florin Cîțu: ”Abuzurile lui Dragnea!!!”

Trebuie sa iau atitudine pentru ca sunt scandalizat. Intr-o tara in care companiile private se inchid cu sutele zilnic, iar cele care inca activeaza au probleme din cauza “programului de guvernare Dragnea”, initiativele private din mass-media reprezinta un caz aparte.

Aceste companii, pornite din pasiune si entuziasmul unor “nebuni”, se chinuie sa ne hraneasca zilnic cu un anumit gen de cultura si informatie. Acolo lucreaza oameni, chiar destui, care zilnic se straduiesc sa ne prezinte lucrurile fiecare in felul lui.
Indiferent ca vorbim de presa scrisa sau audio-video, acesti “nebuni” se confrunta cu probleme si incearca sa mentina pe linia de plutire aceste initiative private. Unii resusesc, altii nu. Asa este in economia de piata.

Cand insa un partid politic, aflat la guvernare, intr-un mod ticalos incearca sa inchida gura unora dintre ei nu avem voie sa stam nepasatori. Este si cazul Realitatii TV, o companie de mass-media care nu intotdeauna e pe placul lui Dragnea si a guvernului PSD.

Ma revolt astazi public in legatura cu amenda pe care un organism aflat sub control parlamentar, CNA, a aplicat-o acestui post de televiziune. Valoarea amenzii este foarte mare. Imaginati-va ca situatia economica a companiilor din mass-media nu este una foarte roz. Iar in aceste conditii cateva amenzi de valori mari pot trimite un post ca Realitatea TV direct in faliment.

Asta vrei Liviule? Sa te razbuni pe ei!? Cel putin ai curaj spune-o!

Dreptul la libera exprimare este garantat de Constitutie.

Pe modelul inchiderii televizunii lui Dan Diaconescu, pentru ca nu convenea PSD-ului, se repeta scenariul.

Avem insa si un exemplu mult mai recent. Compania de asigurari NN, a fost amendata cu 1% din cifra de afaceri pentru ca si-a permis sa avertizeze asupra nationalizarii pilonului II de pensii. Declaratiile de astazi ale fostului sef al ASF ne-au luminat. Dragnea a vrut sa le dea o lectie si a dat ordin ASF sa-i linseze economic pe cei de la NN.

Pentru ca Liviu Dragnea sa nu mai folosesca institutiile statului pentru rafuieli personale, eu Senatorul Florin Citu, voi cere in comisiile economica si buget finante, audierea conducerii CNA pentru a raspunde urmatoarelor intrebari:

– de ce din bugetul de 9 miliarde de lei, 90% sunt cheltuiti doar pe salarii?

– exista un plan de amenzi care influenteaza bugetul CNA in sensul cresterii de venituri pentru a asigura salariile personalului CNA?

– cine si cum stabileste cuantumul amenzilor care pot pune in pericol activitatea companiilor private care isi desfasoara activitatea sub supravegherea CNA?

– cine raspunde in cazul in care o astfel de amenda duce la falimentul unei companii mass-media?

– a existat o comanda politica din partea lui Liviu Dragnea si/sau a conducerii PSD pentru sanctionarea postului Realitatea TV?

– etc..

Actiunile PSD-ului din ultimul timp, in sensul eliminarii celor care se opun politicii demente a PSD-ului si a lui Liviu Dragnea, trebuie sanctionate prin toate metodele democratice. Tara asta trebuie sa aiba un viitor!

#romaniitrebuiesastie

P.S. Liviule, nu poti sa-i inchizi pe toti!

Carmaciul este disperat

Liviu Dragnea este disperat. Acum vede ca populismul nu este ieftin iar sectorul privat nu mai poate “voluntar” sa sustina promisiunile faraonice ale carmaciului.

Se intampla exact ce anticipam – un atac impotriva sectorului privat. Trecerea unor taxe “la discutate si uitate”, taxa de solidaritate si taxa pe cifra de afaceri, nu a facut decat sa creasca disperarea lui Liviu Dragnea. Am spus atunci ca problema deficitului ramane si vor aparea noi „solutii” pentru a atrage fonduri suplimentare la buget.

In aceste moment exista mai multe “idei” vehiculate in spatiul public care contribuie la fragilizarea economiei. Accize mai mari, eliminarea pilonului II de pensii, supra-taxarea sistemului bancar si “split VAT”. Toate au efecte negative, dar cel mai dur loveste economia ideea importata din Italia : “split VAT”.

Guvernul PSD justifica orice inasprire fiscala astfel: trebuie sa eliminam evaziunea fiscala si sa crestem conformarea voluntara. Lasam la o parte faptul ca voluntar este opusul coercitiei sau faptul ca o mare parte din evaziune este rezultatul birocratiei si a fiscalitatii excesive.

Foarte bine. Sa elimine evaziunea fiscala. Totusi, ar trebui sa ne intrebam de ce evaziunea fiscala este mare tocmai in tarile unde serviciile publice, alea platite din taxele noastre, sunt deplorabile. Acest “detaliu” nu conteaza pentru PSD-isti. Ei sunt disperati pentru ca dupa ce au crescut cheltuielile cu salariile pentru a creste veniturile la buget (vezi cum explica Grindeanu in prima sedinta de guvern), au taiat investitiile, vad ca tot nu le ajung banii pentru promisiunile populiste din programul de guvernare.

Asadar, Liviu Dragnea spune ca vrea sa atace evaziunea fiscala si dupa ce a trecut la “discutate si uitate” doua taxe tampite, de solidaritate si pe cifra de afaceri, a venit cu a treia idee geniala : TVA defalcat (sau in “Split VAT” in engleza). Idee preluata de la alta tara unde serviciile publice sunt deplorabile si evaziunea fiscala este mare: Italia.

Ce nu ne spune guvernul PSD si Liviu Dragnea:
– in Italia TVA defalcat a fost introdus doar pentru companiile care au contracte cu statul. Adica in zona unde exista cea mai mare evaziune fiscala.

– in Italia acest sistem se estimeaza ca ar fi adus la buget un maxim de 2 miliarde de euro, dupa 12 luni. O suma infima fata de cat este valoarea evaziunii din TVA, aproximativ 37 miliarde euro in 2015.

– in Italia, acest sistem a dus la probleme majore pentru companiile care au fost fortate sa-l foloseasca. Acestea au fost nevoite sa se imprumute pentru a face fata problemei de “cash flow”. Costul imprumutului a fost transferat unde s-a putut in preturi iar unde nu s-a putut in cresteri salariale si dividende mai mici.

– Polonia se chinuie de doi ani sa implemeneteze un astfel de sistem de plata a TVA. Se pare ca va incerca intai pentru companiile care fac plati online, acolo unde evaziunea este mare, dar va fi un sistem optional. Companiile care opteaza pentru TVA defalcat vor beneficia, se pare, de controale mai “prietenoase” din partea fiscului polonez. Nici Polonia nu se arunca sa implementeze un sistem nou pentru toate firmele fara sa il testeze in prealabil.

Cand esti disperat, pierzi simtul ratiunii si iei decizii tampite. De la inceputul anului si pana acum guvernele PSD si Liviu Dragnea au anuntat o serie de masuri pe care mai apoi le-au retras. In majoritatea cazurilor pentru ca ori incalcau reglementari Europene si PSD-ul nu stia sau pentru ca ar fi aruncat tara in aer si societatea civila a transmis tare si raspicat acest lucru pana a inteles si PSD. TVA defalcat face parte din a doua categorie.

Dupa 7 luni de guvernare, Liviu Dragnea si PSD sunt disperati. Implementarea celor cateva masuri din programul de guvernare, asa cum am estimat inca de la inceput, au distrus imaginea de stabilitate economica pe care o avea Romania la sfarsitul lui 2016. In loc sa ia decizii la disperare, Liviu Dragnea si PSD ar trebui sa ia o pauza si sa evalueze onest impactul devastator pentru economie al cresterii cheltuielilor publice, in special cele cu personalul si subventiile, si al taierii investitiilor.

O evaluare obiectiva ar arata ca in acest moment este nevoie ca de aer de reforma in adminstratia publica pentru a limita cresterea cheltuielilor publice ca procent din PIB, demararea urgent a unui singur proiect major de infrastructura (autostrada Pitesti-Sibiu) si reducerea poverii fiscale pentru munca. Atat. Orice interventie in plus in economie este prea mult in acest moment. Si inca un lucru, trebuie sa inceapa urgent simplificarea drastica a codului fiscal.

Concluzia ultimelor luni este una singura, avand in vedere masurile promovate prin ordonante de urgenta sau „discutate si uitate”. Liviu Dragnea nu are habar despre ce este in programul de guvernare si niciodata nu a fost vorba despre programul de guvernare. In tot acest timp a fost vorba doar despre cum sa distraga atentia de la redistribuirea fondurilor publice catre membrii PSD si prietenii acestora fara ca acestia sa raspunda penal. „Jaful perfect” avea nevoie de o perdea mare de fum iar programul de guvernare a jucat acest rol pana acum.

Ziua jegoșeniei naționale

Președintele Klaus Iohannis a făcut ieri tot ce a vrut. Tot ce a vrut PSD. Mihai Tudose, cel propus de Dragnea ca prim-ministru, a fost acceptat de președinte. 

Cînd spuneam că PSD trebuie să-și asume guvernarea pînă la capăt, mă refeream la un premier integru, cum spusese președintele că dorește. 

Prea mic pentru lupte atît de mari, apoi îl acceptă fără crîcnire pe omul care a plagiat, pe cel desființat de raportul Vâlcov, în urmă cu nici două săptămîni, care a dus la căderea guvernului Grindeanu. Pe un, considerat pînă acum puțină vreme, un incompetent.

Jocurile sînt atît de încîlcite încît SRI iese cu o declarație, fără să-i fi cerut nimeni, în care afirmă că nu s-a implicat în nominalizarea premierului. 

Cum??? În ce hal am putut ajunge dacă se întîmplă așa ceva?

Fostul  președinte Băsescu acuză o mascaradă la Cotroceni. 

Băsescu, acuzat la rîndul lui infect de Orban, șeful PNL, ieri, pentru că este ”ocupat” cu problema Basarabiei. 

Cît de cîine să fii să faci asemenea afirmații? Cît de gros jegul pe tine? Cum poți face și repeta asemenea afirmații cînd nu se dusese la curve, nu se dusese să bea, cum se rosteau pe vremuri celebrele mantre, ci era prins într-un proiect de țară a cărui importanță un Orban nici măcar nu poate să o realizeze? Dar nu trebuia, pare-mi-se, să uităm.*

Ce se putea face? 

Se putea schimba majoritatea parlamentară. S-a dovedit la votul moțiunii de cenzură, fără cel al minorităților, moțiunea nu trecea. Se putea măcar încerca schimbarea majorității parlamentare. Se puteau purta discuții serioase, cum de altfel este și situația. Dar pentru toate acestea trebuia să vrei. Să ai curajul și insistența de a produce schimbări, nu tupeul și prostia să ataci colegii de aceeași presupusă parte a baricadei. 

Președintele mai putea negocia cu Dragnea numirea altcuiva. Nu că e vreunul mai bun, mai capabil decît celălalt, dar e vorba și despre imagine. 

Cu cine rămînem?

Cu PSD și PMP, cu Dragnea și cu Băsescu. Cu singurii care știu ce înseamnă putere și opoziție. Cu cel care nu își bate joc, rămas singur în jocul mare al puterii și opoziției. Restul parlamentarilor, chiar și buni sau răi de gură, sînt plătiți degeaba din banii noștri. Fac acte de prezență și, la nevoie, se presupunea că pot conta nu individual, ci la număr. Se dovedește că nu are cine juca cu ei. 

Iohannis scapă de o concurență serioasă pentru campania mandatului doi la Cotroceni, anihilînd, prin înțelegerea cu Dragnea, despre care se vorbește, posibila candidatură a lui Ponta. 

Cu ce rămînem? 

Cu senzația pregnantă că jocurile se fac departe de ochii noștri, subteran și nu neapărat corect. Cu o mascaradă.**

Ce avem de făcut?

De susținut PMP sau de făcut partid. Despre mișcare de tip Tea Party v-am vorbit deja și este, după mine, cea mai bună  soluție în momentul de față. 

PS: *Orban acum cinci ani.

„Sustin ca USL are obligatia sa demareze procedura de demitere a presedintelui, rezultata din faptul ca majoritatea zdrobitoare a populatiei vrea schimbarea lui Traian Basescu. Orice presedinte aflat in situatia lui Traian Basescu si-ar fi prezentat demisia”, a declarat fostul ministru al Transporturilor, la Realitatea TV.

„Procedura e fundamentala, o coabitare cu Traian Basescu va fi nociva, va fi un razboi permanent, in care guvernului i se vor pune permanent bete in roate”, a adaugat acesta. – ziare.com

 

*

Dragnea sau Grindeanu?

Pe cine alegem, dacă e vorba despre Dragnea și Grindeanu? Dar trebuie să alegem pe cineva? Și de ce? 

Se poate întreba orice om neimplicat în politică, dar în același timp curios ce se întîmplă în România. 

Da, din punctul meu de vedere, trebuie să ne intereseze ce se întîmplă în PSD. De ce?

1. Din lupta dintre doi golani, dacă ambii ar fi așa, ar rămîne numai unul. Cîștigul incontestabil ar fi al nostru, cu cît mai puțini, cu atît mai bine. 

2. Dar din ce știm pînă acum, și e imposibil să nu fi apărut pînă acum, numai unul e golan, adică are dosar penal pe rol. Celălalt a reușit să se mențină de 20 de ani, de cînd spune că e membru PSD, curat. Ceea ce, pentru PSD, e o performanță. 

3. Dacă tot trebuie să avem social-democrație de tip european, spălată, învățată și necoruptă, atunci în nici un caz Dragnea nu răspunde acestor solicitări. Și trebuie. Nu pentru că nu am putea trăi fără, a dus-o omenirea bine mersi și a avansat din toate punctele de vedere pînă la apariția comunismului, dar așa ne trebuie, cînd dezvoltăm societăți libere, riscăm să contribuim și la apariția minunilor ăstora. Asta e, ne-am făcut-o cu mîna noastră, acum suportăm consecințele. 

4. Dacă tot am ajuns aici, și numai pe plan intern, PSD este partidul care a cîștigat alegerile și a format guvernul, Grindeanu este șeful acestui guvern. Sînt realități incontestabile. De cum va evolua sau regresa PSD, de cum va administra țara în perioada următoare depindem toți. 

5. Nu lipsit de importanță, iarna trecută, Grindeanu a dat curs solicitării președintelui Iohannis, prezent la Guvern, de a nu promova ordonanța 13. 

Puncte slabe Grindeanu.

Are. 

1. Nu se știe unde este cartea pe care a publicat-o, ”Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, cea trecută în CV.

2. Se știe însă că este rudă prin alianță cu Ponta, mama lui și mama Dacianei Ponta fiind surori. 

Știu că multora li se pare că nu e nici o șmecherie dacă Dragnea va fi înlocuit cu Grindeanu, chiar dacă nu așa se pune problema. Știu că abia așteaptă să spună ”Toate partidele/Aceeași mizerie”. Știu că e posibil ca Grindeanu să ofere multe surprize neplăcute pe viitor. Știu ce susțin.

Dar îl susțin numai și numai pentru că decizia trebuie luată acum, nu pe viitor. Un viitor incert, pentru care nimeni nu poate băga mîna în foc ca va fi așa sau într-un alt fel. Pentru care putem oferi numai proiecții. 

Și pentru că, în primul rînd, PSD este cel mai mare partid din România. E simplu, nimic mai simplu decît să spui că nu te interesează gașca de golani, pînă trebuie să treci pe lîngă ei sau prin deciziile ei. 

Dacă, sprijinindu-l pe Grindeanu & comp, creștem un monstru este nesemnificativ acum, cînd trăim deja cu tatăl monștrilor la putere. 

 

Mineriada gulerelor albe

Ce se întîmplă acum pe scena politică românească este mineriada lui Dragnea și Vâlcov. Sau sărbătorirea mineriadei. Nu e nimic nou ca PSD să-și trîntească propriul guvern, am mai trecut prin așa ceva. Noroc că s-au mai stilat băieții.

PSD retrage sprijinul politic propriului guvern, la 6 luni de la învestire. Spectacolul este orchestrat amplu, cu CEX și Dragnea în prim plan, cu Darius Vâlcov în culise. 

Cine este Darius Vâlcov? Un tehnocrat, dacă tehnocrat înseamnă cel ce administrează treburile țării fără să fi fost ales. Real, un fost pedelist, dacă vă mai amintiți partidul acela al lui Băsescu, stins în PNL. Fost primar la Slatina, fost ministru de Finanțe în guvernarea Ponta, în momentul de față cercetat penal pentru trafic de influență, executat, se pare, pe vremea cînd era edil la Slatina. 

Ce ar fi spus Vîlcov în evaluarea guvernului? După Grindeanu:

Vă citesc o măsură care, în analiza dlui Vâlcov, e nerealizată: dezvoltarea relațiilor economice cu Federația Rusă. Eu știu că suntem încă tară membră UE și trebuie să respectăm sancțiunile UE. Poate că dl Vâlcov și ceilalți știu altceva. Și de-asta trebuie să plec, probabil”, a spus Sorin Grindeanu.

 

„La politică externă, ca neîmplinire: dezvoltarea relațiilor economice cu Federația Rusă. Nu am dezvoltat – și recunosc – aceste relații în aceste șase luni. Îmi asum”, a spus Sorin Grindeanu. – money.ro

Faptul că relația cu Federația Rusă este pomenită ca și cauză a căderii guvernului, la două săptămîni după vizita președintelui Iohannis în SUA limpezește apele pentru toată lumea și îi conferă președintelui spațiu de manevră electorală pentru al doilea mandat.

Poporul anticorupt, intransigent, pro-european și pro-atlantist iese în Piața Victoriei din nou, să-l susțină pe Grindeanu de data asta. La nici 6 luni distanță, ”DNA să vină să vă ia” își pierde obiectul scandării.  

Ce urmează? Pași procedurali și o goană nebună pentru cine acuză mai repede și mai solid Rusia, dușmanul nostru veșnic. Intermarium în pregătire, cu Cehia, Polonia și Ungaria, o poziție geostrategică clară și predictibilă asumată de președinte, pe care va pedala în campania electorală pentru al doilea mandat. O poziție mai mult decît necesară acum, în vremurile astea. 

De ce ne interesează? Deși ”degeaba” ar fi tentați mulți să răspundă, nu este nici pe departe așa. O limpezire a poziților în politica internă față de evoluțiile globale este necesară. Un dușman al pro-atlantismului nostru este necesar. Un nou mandat pentru Iohannis la Cotroceni se întrezărește, dar trebuie să fii nechibzuit pentru a-l prezice. 

Și pentru că aceste turbulențe guvernamentale au loc înainte de Congresul PNL de sîmbătă, transmit mesajul că PSD rămîne principalul partiid politic din România.

Ce urmează practic? 

Vacantarea funcției de prim ministru – cînd va veni, cum va veni – numai prin demisie, ceea ce Grindeanu refuză, ori moțiunea de cenzură va duce la declanșarea procedurilor pentru formarea noului guvern. Posibil în toamna acestui an sau la începutul anului viitor. 

Domnu’ Cioloș, dormiți? 

PS: Cine va pierde? Presa, în primul rînd, și odată cu ea întreaga societate românească. O presă specializată în anticorupție, care numai anticorupție consumă zi și noapte, nu poate sesiza mișcări politice, chiar dacă de importanță covîrșitoare pentru România.