De ce au votat britanicii ‘leave’?

merkel thatcher

Margaret Thatcher, 1990, The House of Commons:

”We want the Community to move forward as twelve… Europe is strongest when it grows through willing co-operation and practical measures, not compulsion or bureaucratic dreams.”

Angela Merkel, 2010, Bundestag:

Nobody in Europe will be abandoned. Nobody in Europe will be excluded. Europe only succeeds if we work together.

Între timp, în 2016, Europa a trecut și trece printr-o criză economică majoră, invadarea de către ruși a Ucrainei și anexarea Crimeei, iar de anul trecut are de făcut față crizei migranților, criză fără precedent în istoria sa. Merkel a arătat nu numai că nu ”abandonează” și nu exclude pe nimeni, dar că își abandonează propriii cetățeni și pe cei ai Uniunii nu în favoarea imigranților pe care susține că vrea să-i includă, ci în favoarea propriei ei lipse de soluții concrete de control și integrare, de discernămînt, precum și din cauza autoritarismului politic, în final.

Nici un om și nici o națiune nu pot fi blamate pentru că doresc să iasă de sub dictatura birocrației, a incompetenței și a debusolării totale, pentru a-și lua soarta în propriile mîini. Restul e poveste.

De ce au votat britanicii ”leave”? Răspunsul ar putea fi găsit mai jos.

Fragment din discursul Doamnei Margaret Thatcher, ținut în fața Camerei Parlamentului britanic, la 30 octombrie 1990. Cîteva zile mai apoi, avea să demisioneze. Sau să fie demisionată.

It is our purpose to retain the power and influence of this House and not to denude it of many of the powers.

I wonder what The Right Honourable Gentelmen’s policy is in view of some of the things he said.

Would he have agreed to a commitment to extend the Community’s powers to other supplementary sectors of economic integration, without having any definition of what they are?! Would he?! Because you would of thought he would from what he said.

One of them was that the Commission wants to extend its powers and competence into the area of health.

We said no, we weren’t going to agree to those things, and from what he says he sounded as if he would for the sake of agreeing, for the sake of being little sir echo and saying me too. Would he have agreed to extending qualified majority voting within the Council, to delegating implementing powers to the Commission, to a common security policy all without any attempt to define or limit them?!

The answer is yes! He hasn’t got a clue about the definition of some of the things he is saying let alone securing a definition of others.

Yes, the Commission does want to increase its powers, yes it is a non-elected body and I do not want the Commission to increase its powers against this House. So of course we are differing, of course the Chairman of the President of the Commission, Mr. Delors, said at the press conference the other day, that he wanted the European Parliament to be the democratic body of of the Community, he wanted the Commission to be the Executive, and he wanted the Council of Ministers to be the Senate.

No! No! No!

Or! Or! Or! Ah! Perhaps the Labour Party would give all those things up, easily, perhaps they would agree to a single currency, to total abolition of the pound sterling. Perhaps being totally incompetent with monetary matters they’d be only too delighted to hand over the full responsability as they did to the IMF, to a central bank.

The fact is they have no competence on money, no competence on the economy, so yes The Right Honourable Gentleman would be glad to hand  it all over. And what is the point in trying to get elected to Parliament, only to hand over your sterling, and to hand over the powers of this House to Europe.

(Foto: yris.yira.org)

Putin: pretul inconstientei, pretul indolentei, pretul decadentei

Trezirea la realitate

Enormă îngrijorare, de cînd cu Ucraina, că stă să izbucnească un nou Război Rece! Cum ar veni, preţ de aproape un sfert de secol, teza că Războiul Rece s-ar fi încheiat a fost înghiţită pe nemestecate, cu deplină inconştienţă. Un război se încheie cu victoria uneia dintre tabere. Dar ce victorie e aceea care îi ţine la putere pe foştii agresori? Cum s-ar fi democratizat, de pildă, Germania, Italia şi Japonia cu naziştii, fasciştii şi militariştii rămaşi la butoane? Minunat, desigur. După prăbuşirea Imperiului Sovietic, în Rusia a rămas la putere aceeaşi clică. În loc de democraţie, Rusia a primit, vorba lui Putin, “democraţie controlată”. Adică borfaşocraţie. Iar în  loc de economie de piaţă, a primit neofeudalism, bazat pe export de resurse naturale. Un model care are nevoie, mereu, de noi resurse şi de noi supuşi. Deci de expansiune. A durat ceva, dar iată: sub Putin, expansiunea Rusiei Imperiale se reia.

Vinovat de ce se întîmplă în Ucraina este, fără discuţie, Putin. Dar Vladimir cel Mare, cum probabil se alintă singur, încordîndu-şi muşchii în oglindă, la bustul gol, n-ar fi mişcat dacă n-ar fi avut cum. După ce Reagan, Thatcher şi Papa Ioan Paul al Doilea au învins URSS, liderii occidentali au îmbrăţişat, cu entuziasm, ideea că Războiul Rece s-a terminat. Şi gata, o să fie bine. Timp de aproape un sfert de secol, au crezut că doar diplomaţia, bunele intenţii, comerţul şi cocoloşirea Moscovei prin cooptare în organisme precum G8 vor transforma Rusia într-un partener rezonabil.  Dividendele păcii puteau fi încasate, reducînd masiv cheltuielile militare, întărind dependenţa de resursele Rusiei şi renunţînd la contactul cu realitatea.

Începem să vedem că toate acestea n-au făcut decît să dea borfaşocraţiei răgazul să-şi revină din şocul destrămării URSS, doar pentru a-şi dori, pe faţă, refacerea Imperiului. Cu ani de zile în urmă, Puţin declara că dispariţia Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă a secolului XX. De ce Occidentul nu s-a trezit de atunci? Simplu. Din dorinţa, nemăsurată, de-a crede în ficţiunea unei lumi în care “istoria s-a terminat” iar planeta se va îndrepta, de la sine, către democraţie şi prosperitate, sub faldurile globalizării. Adică din inconştienţă, din indolenţă, din decadenţă. Cînd acestea devin, majoritar, liniile de forţă ale politicii occidentale, eşecul e asigurat.

Cum să nu fi avut Putin curajul să intre în Crimeea, văzînd că liderii din Vest, în frunte cu Obama, declară “încălzirea globală” drept cea mai mare ameninţare la adresa omenirii? Cum să nu rîdă mulţumit, văzînd că Occidentul şi-a ales ca teme majore de dezbatere politică legalizarea căsătoriilor gay, drepturile animalelor sau interzicerea extragerii petrolului şi gazelor de şist? Cum să nu radieze de mîndrie ştiind că Uniunea Europeană depinde, în proporţie de peste o treime, de gazele ruseşti? Şi cum să nu creadă că poate face orice, fără teamă, aflînd că Obama a redus, în 2014, efectivele militare americane sub nivelul de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial? După ce, în anii ’80, forţele SUA erau dimensionate să poată susţine simultan, cu succes, două conflicte majore, pe două teatre diferite de război (de pildă, cu URSS şi cu China) şi încă un conflict mediu (America Centrală, Orientul Mijlociu)…

Iar pe lîngă Putin mai sînt şi colegii de la Beijing, şi colegii de la Teheran, şi colegii de la Fenian, şi toţi satrapii şi nesănătoşii care visează la glorie şi expansiune, prin distrugerea Occidentului. Cam cît de timoraţi se simt ei, acum?… Trezirea la realitate, după aproape un sfert de secol de comă autoindusă, riscă să fie extrem de dură. S-a pierdut enorm de mult timp, în numele unor aberaţii. Din fericire, Occidentul, adică lumea civilizaţiei, nu a barbariei, încă mai are atuuri decisive. Dar cu cît va întîrzia revenirea la gesturile şi politicile de bun-simţ, cu cît va continua să se agaţe de ficţiune, în loc să coboare cu picioarele pe pămînt, cu atît consecinţele inconştienţei, indolenţei şi decadenţei vor fi mai tragice.

Carter, Obama, Reagan, un BMW si un Moskvich

Mă uit la cum arată lumea sub Obama și nici nu vreau să mă gîndesc ce s-ar fi întîmplat dacă Carter ar fi cîștigat al doilea mandat. Mă trec fiori reci. Gîndiți-vă că atunci jumătate din lume era sub ocupația nebuniei comuniste și a tancurilor sovietice.

Cine vrea să-și imagineze ce s-ar fi întîmplat dacă Carter ar fi cîștigat al doilea mandat, să se uite la ce se întîmplă acum, cu imensa deosebire că acum estul Europei, cel puțin, nu mai este sub ocupația nebuniei comuniste și a tancurilor sovietice, iar asta se datorează în primul rînd celui care a cîștigat alegerile din 1980 în fața lui Carter, Ronald Reagan, dar nu numai lui (mai erau și Thatcher pe-acolo, și Papa Ioan Paul al II lea).

Ar fi crăpat comunismul fără Reagan? Da, categoric. Dar noi n-am fi prins momentul ăla. Gîndiți-vă că avem o cursă la care participă două mașini, un BMW și un Moskvich. BMW-ul, din varii motive (frică, respect față de Moskvich, lecturi de tinerețe) merge cu 40 la oră, și păstrează distanța constantă față de Moskvich, care se află în fața sa, la 20 de metri. La un moment dat, Reagan trece pe locul șoferului și o calcă. 40, 50, 70, 100, 130, 170, 200… Moskvichul încearcă să țină ritmul, dar la 120 tabla începe să iasă din țîțîni și motorul să scoată fum prin locuri prin care n-ar trebui să scoată fum. Într-un final, Moskvichul cedează. Ar fi cedat oricum, fiindcă e mașină proastă, dar, în condițiile în care BMW-ul se păstra respectuos la 40 la oră și la cîteva zeci de metri în spatele mașinii comuniste, ar mai fi durat sute sau mii de kilometri pînă cînd aceasta ceda.

Să-i mulțumim lui Reagan deci că a călcat-o și să ne uităm la administrația Obama ca să ne putem da seama ce catastrofă ne-a trecut pe la ureche în 1980. Carter ar fi fost cel mai penibil și catastrofal președinte american, însă a avut doar un mandat și nu și-a atins limitele. Obama a avut mai mult timp la dispoziție să se dovedească cel mai penibil și catastrofal președinte american și lider occidental.

Obama n-o ține la 40. Obama i-a scos motorul, s-a așezat pe marginea drumului și fumează iarbă. Și concurentul are căruță, nu Moskvich. Drumul e cunoscut, urmează dîra de sînge.

Dragoș Paul Aligică o zice mai bine pe Facebook despre Obama și gloata de cretini iresponsabili care îl urmează:

Democratizare in Orientul Apropiat si Mijlociu: A fost o vreme cand si biciul si zaharelul erau pe pozitie si exista vointa sa se faca ceva. N-a fost sa fie.

Partidul, mass media, suporterii si idiotii utili asociati cu actuala administratie de la Washington si aliatii ei progresisti, fundamentalisti si reactionari de aiurea au facut totul, dar totul ca sa submineze acea sansa.

Au deligitimizat cu o iresponsabiltate incredibila nu o politica sau o initativa, nu un om sau partid politic ci un intreg sistem geopolitic creat cu efort si sacrificii timp de generatii.

Au ajuns la putere acum. Au promis ca stiu ei cum se face treaba. Ca sa vezi diplomatie, ca sa vezi solutii. Ca sa vezi stiinta a nuantei si intelegere a realitatilor.

Iata rezultatul. Asa se scrie istoria. Iresponsabilitate, ideologie, diletantism, ineptie si ipocrizie.

Multumiti?

Apropo: va mai aduceti aminte hoardele progresiste iesite in strazi sa protesteze in apararea lui Sadam Hussein? A talibanilor? Va aduceti aminte frenezia boicotarii Israeluli?

Unde sunt, frate, astia acum cand de ani de zile oameni nevinovati sunt macelariti in Siria? Cand arme chimice sunt folosite masiv? Unde? Unde e vocea lor? Unde sunt demonstratiile si indignarea? Arme chimice. Da? Arme chimice.

Vedeti: Asta e realitatea. Astia sunt si nu trebuie sa va faceti nici cea mai mica iluzie cu privire la ei.

Fotografiile astea sunt despre ei: despre discernamantul si constiinta lor morala.