Posts Tagged → PDL

Dreapta unita sub Voiculescu

Ce mai poate face Voiculescu în situația în care e acum, cu spatele la zid? Poate uni dreapta, căt tot e la modă și că tot stă populimea dreptei cu pliscul căscat și așteaptă unirea. PSD și PNL s-au înțeles pentru europarlamentare pe liste separate, pentru modificarea Constituției și președinte decorativ, fără cea mai importantă atribuție, desemnarea premierului (uitasem că am scris despre asta înainte de a se întîmpla). Dar dacă Voiculescu unește dreapta, așa cum a unit PSD cu PNL?

PSD nu poate trece o Constituție modificată fără PNL și PC. O alianță PNL-PC-PDL poate bloca modificarea Constituției și poate încerca să cîștige prezidențialele cu Antonescu. Care are șansa să devină președinte puternic. Apoi, în 2016, el desemnează premierul și poate forța o majoritate. PNL, PDL și PC au împreună tot atîția parlamentari cît PSD. Au Antonescu și peneliștii curaj să riște și să cîștige? Greu de crezut. Însă Voiculescu poate încerca.

Dacă telespectatorii Antenei 3 sînt atît de spălați pe creier cît se zice, atunci nu vor avea nicio problemă să înghită pe nemestecate pedeliști. Nici nu va fi greu, Blaga întotdeauna a avut o imagine bună la Antena 3, unde a fost în cel mai rău caz menajat, iar în anumite momente chiar transformat în erou al luptei antibăsiste. Dacă Voiculescu reușește să-l impună președinte pe Antonescu pe actuala Constituție, a cîștigat nu o bătălie, ci războiul. E șeful României. Tot ce trebuie să facă acum e să-i convingă pe Antonescu și Blaga că el e Calea și Adevărul și că o fuziune sau alianță a celor trei partide, PDL, PNL și PC, și o candidatură la prezidențiale a lui Antonescu pe actuala Constituție sînt soluțiile cîștigătoare. E un joc la risc, pe care Voiculescu, cu spatele la zid, va fi dispus probabil să-l joace. Nici pedeliștii din gruparea Blaga nu vor fi foarte refractari. Vor fi mai greu de convins peneliștii, care n-ar cam vrea un război cu PSD și plecarea de la guvernare, și Antonescu, care vrea să-și facă damblaua în orice condiții. Însă, dacă vor risca, și PNL și Antonescu vor cîștiga mult mai mult decît prin rămînerea în USL și o funcție prezidențială fără valoare pentru Antonescu. Desemenea, va fi mai greu de convins, dacă nu chiar imposibil, gruparea Udrea din PDL. De partea cealaltă, Ponta trebuie să candideze, să lupte împotriva ”dreptei unite” și Antenei 3, care îl va sfîșia.

Mediatic, RTV va fi de partea lui Ponta, însă B1 s-ar putea să meargă alături de Antena 3, cu gruparea Blaga-Antonescu (nu mă uit la tv, nu cunosc orientările televiziunilor decît din ce îmi povestesc alții și ce mai aud ”pe surse” – astfel, ”pe surse” am auzit că B1 se leagănă docil în brațele lui Blaga). Brusc, România cea de la televizor va recădea în sărăcie și depresie și tristețe, oamenii se vor arunca în cap și vor face greva foamei. De data asta, dictatura va fi bicefală, lui Băsescu alăturîndu-i-se și Ponta.

Pedeliștii, rămași orfani și în opoziție, abia așteaptă o mînă întinsă de la PNL, o posibilă intrare la guvernare în 2014 sau după 2016. Dacă Antonescu cîștigă prezidențialele și guvernul Ponta e trîntit de o moțiune de cenzură, Antonescu desemnează premierul și poate forța o majoritate în 2015, deși tind să cred că totuși ”dreapta unită antena 3” va avea răbdare pînă în 2016.

Mesajele nu-s foarte greu de găsit: dictatură, stat polițienesc, trădarea idealurilor useliste, coabitare întru băsism, marile instituții oculte internaționale și multinaționalele care sug sîngele poporului, sărăcie, guvern incompetent, pesedism, Kovesi, se aruncă tîmpitul de la TVR iar în cap, învățătoare își reia greva foamei de unde a lăsat-o etc etc.

O posibilă alianță sau chiar fuziune PNL-PC-PDL cu candidat comun la prezidențiale și trust mediatic în spate nu e chiar de lepădat nici pentru Antonescu și peneliști, nici pentru Voiculescu, nici pentru pedeliști:

  • Antonescu primește de la PSD o funcție prezidențială fără atribuții, și nici nu are încredere că primește, liberalii riscă opoziția după 2016 într-un sistem parlamentar de facto, în condițiile în care pentru ei ar fi ideal să aibă funcția prezidențială pe actuala Constituție, ceea ce le-ar garanta prezența la guvernare pînă în 2020
  • Voiculescu scapă de problemele cu justiția și devine liderul de facto al României
  • pedeliștii revin la guvernare, acolo unde s-au obișnuit din 2004 încoace.

Așa că nu m-ar mira să încep să-i văd pe Blaga, TRU sau Andreea Paul la Sinteza Zilei.

Despre unitatea dreptei

O legislatură parlamentară durează patru ani. Din actuala legislatură au trecut cinci luni. Mai sînt 3 ani și 7 luni.  Sau 43 de luni. Sau peste 180 de săptămîni. Sau 1300 de zile. Alegeri anticipate nu vor fi. Revoluție nu va fi și nici nu e de dorit. PSD are mai mulți parlamentari decît PNL și PDL la un loc. PDL, adică cei care se presupune că sînt ai noștri (eu nu i-am votat, deci nu-i consider ca fiind și ai mei), are sub 13% din mandatele parlamentare. PNL nu e de dorit să ajungă cel mai important partid de la guvernare, în condițiile în care este cel mai iresponsabil și extremist partid de pe scena politică românească. Pînă în decembrie 2016 vom avea premier PSD, guvern în care principalul partid de guvernare e PSD, majoritate parlamentară condusă de PSD.

Am scris acestea ca să fie clar și pentru cei care vorbesc și se comportă ca și cum peste cinci luni sau un an vor fi alegeri parlamentare sau revoluție și ”ai noștri” trebuie să se unească și să revină la putere. ”Ai noștri” nu revin la putere mai devreme de decembrie 2016-ianuarie 2017, în varianta ultraoptimistă.

Este necesară unitatea dreptei? Dacă partidele dreptei au valori comune, da, unitatea dreptei este necesară. Nu există motive de a rămîne separate partide care susțin aceleași valori. Dacă nu au valori comune, atunci înseamnă că se aliază de conjunctură pentru a atinge un obiectiv limitat. Care e acel obiectiv? Pînă în 2016 nu avem alegeri parlamentare. La alegerile europarlamentare nu se fac majorități pentru guvernare, deci este inutilă o coagulare. La prezidențiale susținerea unui candidat comun nu presupune o alianță formală între partide (în condițiile în care alegerile prezidențiale vor mai avea vreo miză – dacă Președintele își pierde atribuțiile, așa cum propune USL-ul, alegerile prezidențiale își pierd aproape total miza).

Unitatea dreptei se poate face prin fuziune sau deloc. Din două motive:

  1. Valori și obiective comune: dacă partidele de dreapta au valori și obiective comune, atunci de ce să prefere o alianță de conjunctură? De ce ar exista șase partide diferite cu valori comune? Dacă criteriul central de coagulare sînt valorile politice, atunci existența mai multor partide de dreapta nu își are rostul. A prefera o alianță fuziunii înseamnă să pui orgoliile și ambițiile personale deasupra valorilor politice ale dreptei. O alianță este prin definiție o uniune conjuncturală și pe termen scurt, pînă la atingerea scopurilor comune. O fuziune este o uniune bazată pe valori iar valorile nu expiră. Dacă PNL, MP, PDL, PNȚcd, FC și NR sînt partide de dreapta, și au valori comune, atunci nu există niciun motiv să rămînă separate și să nu fuzioneze. 
  2. Un viitor pentru electoratul de dreapta: dacă partidele de dreapta promit electoratului un viitor mai bun, atunci să garanteze că acest viitor va exista. Uitați-vă ce s-a întîmplat cu alianțele: CDR s-a rupt după ce a ținut-o patru ani numai în scandaluri, DA s-a rupt la doi ani de la cîștigarea alegerilor, ARD s-a rupt chiar a doua zi după alegeri și nici USL nu se simte prea bine, la cinci luni după ce a cîștigat alegerile. Oamenii îți dau votul și încrederea nu pentru două zile, ci pentru patru ani. Atît durează mandatul care decurge din votul dat de alegători. Dacă vrei ca oamenii să-ți acorde încrederea lor pe termen lung, dacă îți place să le vorbești despre unitate și viitor, dovedește că nu sînt vorbe în vînt. De ce n-ar fuziona aceste partide? Au de gînd să iasă la un moment dat din alianță și să se alieze cu alte partide? De ce ar insista partidele dreptei să fie entități separate și independente? Fuziunea este angajamentul pe care partidele care susțin aceleași valori și-l iau în fața alegătorilor că vor rămîne unite și nu vor trăda cauza.

Există două modalități prin care se poate face fuziunea:

  1. De pe poziții egale: la nivel central și local conducerea va fi împărțită în mod egal de membrii partidelor care intră în fuziune. Dacă în conducerea centrală sînt 50 de locuri, fiecare partid va avea dreptul la 10 locuri, dacă sînt 45 de filiale județene și de sector, fiecare partid va avea dreptul al 9 președinți de filială șamd. Deasemenea și locurile eligibile la europarlamentare și parlamentare vor fi împărțite în mod egal. Dacă partidul unit al dreptei este rezultatul fuziunii a cinci partide și la europarlamentare sînt zece locuri eligibile, atunci fiecare partid va avea dreptul la două locuri eligibile, Dacă la parlamentare sînt 100 de locuri eligibile, fiecare partid va avea dreptul la 20 de locuri. 
  2. În urma unei competiții. Ar fi de preferat, atîta timp cît libertatea și competiția sînt valori centrale ale dreptei. Cele cinci partide ale dreptei care vor să fuzioneze participă separat la alegerile europarlamentare iar împărțirea locurilor în conducere și candidaturilor eligibile la parlamentarele din 2016 se face proporțional în funcție de scorul de la europarlamentare al fiecărui partid care intră în fuziune. Dacă MP ia 14%, PDL 9%, FC 3%, PNȚcd 1% și NR 0%, atunci MP va avea 52% din locurile în conducere și candidaturi eligibile, PDL va avea 33%, FC va avea 11%, PNȚcd va avea 3% iar NR 1% (se rotunjesc rămășițele de la ceilalți).

Alegerea candidatului la prezidențiale al marelui partid unit al dreptei. Fiind un singur om, nu-l poți împărți în cinci fără riscul să-ți moară din cauza rănilor și al pierderii de sînge (deși dacă-i tai p-ăștia de la dreapta tare mi-e teamă că nu curge nimic). Varianta alegerilor primare cade atîta timp cît partidele românești nu au un recensămînt al membrilor și sînt foarte mulți membri fictivi, folosiți de liderii filialelor în bătăliile politice interne. Îți rămîn la dispoziție cîteva variante de alegere:

  1. Fiecare partid component al fuziunii își alege un candidat. Apoi se trage la sorți. Cel care trage paiul mai scurt e nefericitul candidat prezidențial.
  2. Fiecare partid component al fuziunii își alege un candidat. Apoi 3 case de sondare fac cîte un sondaj lunar timp de 3 luni. În total 9 sondaje. Se face media iar cel de pe primul loc este declarat candidat.

Dacă varianta de Constituție propusă de USL trece de Parlament, Curtea Constituțională și referendum, alegerile prezidențiale își pierd miza. Probabil din partea USL va candida Crin Antonescu însă nu cred că PSD* și PNL vor fi foarte dispuse să consume resurse în aceste alegeri. Ar fi o investiție inutilă. Nici celelalte partide nu vor găsi prea ușor resurse și nici personalități dispuse să candideze pentru o funcție fără miză. Dacă modificările privind funcția prezidențială trec, vom avea cea mai liniștită și plictisitoare campanie prezidențială din 1990 încoace. Și probabil absenteism masiv.

Și totuși, mai există o variantă de unitate a dreptei. Și cred că această variantă e cea care se va realiza. Dacă toți cei care se declară ”de dreapta” cred în aceleași valori, ce ar fi dacă toți ar veni în același partid? Ar avea motive să n-o facă, altele decît orgoliile și ambițiile personale? Nu. Astfel, vor rămîne pe dinafară doar orgolioșii și ambițioșii. Dar care va fi acest partid care va unifica dreapta, care îi va atrage pe toți cei care cred în valorile politice ale dreptei? Răspunsul îl vor da tot libertatea și competiția, două valori centrale ale dreptei. Libertatea și competiția nu sînt bune și utile, sînt extraordinar de bune și utile. Dacă acea forță politică îi va atrage pe toți cei care sînt relevanți și cred în valorile dreptei va fi Mișcarea Populară a lui Băsescu, alianța lui MRU, Pavelescu, Tăriceanu și Chiliman, PDL-ul lui Blaga, Cezar Preda și Gigi Chiru sau NR-ul lui Neamțu, vom trăi și vom vedea în următorii ani. E timp suficient. Următoarele alegeri parlamentare sînt în decembrie 2016, adică peste 3 ani și 7 luni, dacă ați uitat.

* Ar însemna ca PSD să pună în joc resurse umane, logistice și financiare pentru a susține un candidat la o funcție fără importanță. De ce ar face-o? Ce ar primi în schimb? Nimic. Pentru pesediști, după schimbarea Constituției, vitale sînt alegerile parlamentare din 2016, cînd guvernarea se decide în Parlament, fără implicarea Președintelui. După noul sistem doar scorul în alegerile parlamentare și alianțele cu celelalte partide sînt importante, fără ca Președintele să mai poată influența în vreun fel caogularea majorităților parlamentare și, implicit, guvernarea.

PS. Am zis că scriu despre Mișcarea Populară, dar m-am luat cu tot felul de prostii, gen unitatea dreptei. Voi scrie mîine și despre Mișcarea Populară.

Predictii despre europarlamentare. Va candida Macovei pe listele PDL?

Vor candida PDL și FC+PNȚcd pe liste comune, așa cum vrea MRU? Va candida Macovei pe listele PDL sau pe listele NR?

PDL nu va accepta să meargă pe liste comune cu FC+PNȚcd. Îi va lăsa să-și rupă gîtul, după care îi va aduna de pe jos.

Blaga nu are niciun interes să le dea locuri pe listă celor de la FC+PNȚcd. Pe ce baze ar negocia? Cîte locuri eligibile, în condițiile în care PDL își propune, ultraoptimist, 5 mandate, vor primi FC+PNȚcd? Dacă alianța PDL-FC+PNȚcd ia 5 mandate împreună, cîte sînt ale FC? Dacă e un singur mandat, atunci proporția e de 80% la 20%. Va ceda Blaga 20% din locurile eligibile? Dacă ia un scor mai mic decît cel preconizat, așa cum s-a întîmplat în 9 decembrie? Dacă ia trei mandate în loc de cinci? Și cum va justifica în fața pedeliștilor această alianță în condițiile în care Blaga a cîștigat alegerile din PDL denunțînd ARD-ul? Explicațiile oficiale ale dezastrului electoral din 9 decembrie au fost Băsescu și participarea în alianță.

Dacă le dă un mandat de europarlamentar celor de la DA, PDL nu face decît să le dea un atu în viitoarele negocieri cu PDL-ul. Vor negocia de pe poziții apropiate, inclusiv intrarea FC în PPE. Deja FC e aliat cu un membru PPE, PNȚcd-ul, iar negocierile cu PDL vor fi mult mai ușoare dacă se vor face între partide europarlamentare. PPE va forța PDL să accepte FC-ul în PPE, în condițiile în care orice europarlamentar în plus e bun. Iar PDL-ul nu aduce prea mulți. Este în avantajul PDL-ului să negocieze cu miniparteneri în genunchi. Blaga și echipa speră ca la un moment dat FC+PNȚcd să se încoloneze în spatele PDL-ului, dar s-o facă în genunchi, cu căciula în mîini, privirea-n jos și mucii pe brîu.

Șansele ca FC+PNȚcd să participe la alegerile europarlamentare sînt mici. Trebuie strînse 200 de mii de semnături și nu e deloc ușor pentru o organizație cu mai puțin de 2000 de membri cotizanți. E nevoie de ceva logistică și finanțe, iar mandatele de europarlamentari sînt ținta intelectualilor, de obicei. Pentru un om cu bani care investește în politică ca să scoată și mai mulți bani, europarlamentarele n-au nicio valoare, că nu la Parlamentul European se aranjează licitațiile. Ca europarlamentar ai un salariu lunar de circa 6 000 de euro, încă 17 000 de euro pentru cabinet și 3.5% pensie din salariu pentru fiecare an de mandat. Mărunțiș pentru băieții care vor să cîștige contracte cu statul. Nu și pentru intelectuali, pentru care acești bani reprezintă o siguranță financiară de invidiat. Însă intelectualii nu au bani să finanțeze strîngerea a 200 de mii de semnături.

Și chiar dacă strîng cele 200 de mii semnături, FC+PNȚcd au șanse și mai mici să treacă pragul de 5%. Astfel, un MRU&echipa care nu ar putea participa la europarlamentare sau nu ar trece pragul ar intra apoi în PDL în genunchi și fără pretenții, așa cum vrea Blaga. Care apoi va organiza ”alegeri interne” pentru stabilirea candidatului la prezidențiale. Alegeri pe czre MRU le va pierde. Moment în care va fi complet la mîna lui Blaga.

Macovei va candida la europarlamentare pentru PDL

Noua Republică nu e un partid propriu zis. Nu are membri, nu are fililale. Noua Republică e Mihail Neamțu înconjurat de cîteva zeci de zăltați, ultimii rămași pe metereze. NR abia a strîns 30 000 de semnături în 6-7 luni, în condițiile în care a beneficiat de entuziasmul inițial și atunci avea ceva membri, încă nu fuseseră dați afară sau nu plecaseră. Aproape toți cei care au strîns semnături atunci, dacă nu chiar toți, cu excepția lui Neamțu, au plecat din NR. La cum stă acum Noua Republică, dacă s-ar apuca de strîns 100 de mii de semnături, ar termina în 2019, la următoarele europarlamentare. Nu se pune problema participării NR la europarlamentare ca partid de sine stătător. Macovei pe listele NR nu e o varianta plauzibilă în condițiile în care NR nu are liste.

La rîndul său, Blaga știe că nici PDL-ul nu stă prea bine la europarlamentare. Un scor slab atunci ar avea consecințe dezastruoase pentru Blaga. Dacă partidul lui Băsescu va scoate un scor bun, tot PDL-ul i-ar fugi de sub picioare lui Blaga și ar trece cu arme și bagaje la Partidul Popular (sau cum îi va zice). Nu numai că Blaga nu va unifica ”dreapta” și nu va aduce sub aripa sa toate minigrupulețele ”dreptei”, dar va pierde și PDL-ul (oricum, o bună parte din PDL va fi plecat pînă atunci la Partidul lui Băsescu, după europarlamentare urmînd să plece și restul). Blaga, pentru a putea negocia cu Antonescu accesul la buget contra susținere la prezidențiale, trebuie să se prezinte la prezidențiale cu un partid solid, cu structuri locale, cu un 10-15% în sondaje. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să treacă hopul europarlamentarelor. Cu Ostaficiuc și TRU e greu de crezut că PDL va trece de 5%. Or, obiectivul e să scoată peste 15%, oricum peste partidul lui Băsescu.

Iar aici ajutorul îl poate da chiar Monica Macovei. Cu numele lui Macovei pe primul loc, cu lupta justițiarilor și intelectualilor lui Blaga împotriva dictaturii mafiotice a lui Băsescu, PDL poate spera la un scor bunicel la europarlamentare. Macovei ar avea ceva probleme să se încline respectuos în fața fesenistului Blaga și să candideze din partea partidului lui Oltean, Gigi Chiru, Cezar Preda, Boureanu, Cantaragiu sau Rădulescu, cei care au făcut-o cu ou și cu oțet în campania pentru conducerea PDL. Însă eventualele probleme de imagine s-au rezolvat zilele acestea. Nu degeaba am avut scandalul pe care l-am avut. Acum drumul e liber. N-o să vă ascund că pe surse există deja informația că Blaga și Macovei ar fi bătut palma pentru primul loc pe listă la europarlamentare. Însă nu pot băga mîna în foc pentru veridicitatea unei asemenea informații.

Oamenii lui Macovei pot justifica candidatura la europarlamentare pe listele PDL în felurile următoare (și o fac deja, preventiv):

  1. Băsescu a trădat-o pe Macovei, a trădat anticorupția, l-a trădat pe Morar și s-a dat cu Mafia și Ponta. Dacă Băsescu a făcut blat cu Ponta de dragul lui Udrea, cum aveți curajul să ziceți ceva de alianța Macovei-Blaga? Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  2. Macovei are proiecte importante începute în Parlamentul European și ar fi păcat să renunțe la ele din cauza unor detalii sau răutăcisme. Ba mai mult, cei care o atacă mîrșav pe Macovei pentru că candidează din partea PDL-ului lui Oltean, Boureanu și Cantaragiu, o fac doar pentru că așa le-a zis Mafia, speriată că Macovei vrea confiscarea averilor ilicite (Unexplained Wealth). Udrea împreună cu Ponta și Mafia au averi ilicite pe care le vor pierde dacă Macovei rămîne europarlamentar. Ha! Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  3. Avem nevoie de ”dreapta unită”. Trebuie să trecem peste orgolii. Domnul Vasile Blaga cu domnul Ioan Oltean și cu domnul Cantaragiu sînt de dreapta, sînt de-ai noștri și nu pot fi comparați cu hidra useli…ăăă…pesedistă. Acum, cînd sîntem singuri împotriva Mafiei, cînd Băsescu a trădat de dragul lui Udrea (Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”), acum, mai mult ca niciodată, trebuie să trecem peste orgolii, mici diferențe de păreri sau antipatii personale. Da, PDL era așa și pe dincolo, dar din cauza lui Udrea. Acum, că Udrea a plecat, PDL nu mai e așa și pe dincolo.

Astfel, sînt trei teme: trădarea lui Băsescu și coabitare celor trei mafioți (Băsescu-Udrea-Ponta), proiectele anti-Mafie de la PE care trebuie continuate, unitatea dreptei dincolo de orgolii și mici divergențe.

PS. Căutați pe google următoarea linie: site://www.revista22.ro kovesi

Să-mi spuneți dacă găsiți pe site-ul Revistei 22, înainte de aprilie 2013, referiri la lipsa de calificare a lui Kovesi pentru șefia DNA, referiri la corupția și incompetența lui Kovesi și referiri la blocarea de către Kovesi a dosarelor Revoluției. Puteți folosi același tip de căutare (în loc de http puneți site) și pentru alte site-uri (Hotnews, România Liberă etc). Eu habar n-am avut că Tiberiu Nițu a tras în demonstranți la revoluție, că Kovesi a blocat dosarele revoluției, că rocada Morar-Kovesi nu era dezirabilă din cauza că Kovesi nu era calificată pentru șefia DNA, era incompetentă și coruptă. Aceste chestiuni șocante le-am auzit în aprilie 2013, după ce Daniel Morar a decretat că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Toate aceste chestiuni au ieșit la suprafață abia după ce s-a aflat că Morar nu este propus pentru șefia PG iar Kovesi este propusă pentru șefia DNA. De ce aceste lucruri, extrem de grave, au fost ținute sub tăcere pînă acum? De ce, peste 6 ani de zile, cît Kovesi a fost Procuror General al României, nu am aflat aceste lucruri? De ce atunci cînd s-a vorbit despre rocada Morar-Kovesi, prin care Morar era numit Procuror General iar Kovesi, procuror șef al DNA, nu ni s-a spus că Kovesi nu este calificată pentru funcția de procuror șef al DNA, așa cum nu fusese calificată nici pentru funcția de procuror general?

Antonescu presedinte, Ponta cel mai puternic om in stat, Basescu renascut

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL. Antonescu are de ales între varianta curajos-riscantă, să fie un președinte puternic sau să nu fie deloc și varianta sigură, să fie un președinte golit de puteri și atribuțiuni. Eu cred că Antonescu va alege cea de-a doua variantă și anume să fie un președinte decorativ. Însă nu-i puțin lucru să ajungi dintr-un țîști bîști Președintele României. Protocol, prestanță, vizitat țări străine, dat mîna cu oameni pe care n-ai fi visat să-i întîlnești, un loc în istorie, măcar pe lista șefilor de stat ai României, toate astea nu-s puțin lucru și nu-s la îndemîna oricui.

Sînt convins că un asemenea armistițiu se va discuta, însă mai întîi fiecare grupare vrea să se poziționeze cît mai bine pentru negocieri. Se va negocia (dacă nu se negociază deja) cu resursele și sferele de influență destinate baronilor din ambele grupări, cu justiția, cu soarta lui Voiculescu și cele două grupări media (Ghiță și Intact) pe masă. Deocamdată Antonescu și PNL-ul sînt în defensivă iar pesediștii mai rup cîte o halcă din teritoriul PNL testînd capacitatea de reacție și limitele de suportabilitate ale peneliștilor. E și o încercare de a destabiliza poziția lui Antonescu. Cu cît peneliștii pierd mai multe resurse și influență în schimbul unei poziții prezidențiale pentru Antonescu, cu atît nemulțumirea acestora va crește iar la un moment dat s-ar putea să răbufnească și să dea de pămînt cu pretențiile prezidențiale ale șefului lor. Afacerea ”procurorii-șefi” l-a pus pe Antonescu în defensivă și pe Voiculescu pe gînduri. Căci și relația Antonescu-Voiculescu este o miză a atacului PSD.  Dacă Voiculescu simte că ar putea fi monedă de schimb în negocierea candidaturii lui Antonescu, va reacționa. Iar un Antonescu rămas fără structurile PSD și fără imperiul media al lui Voiculescu va avea șanse minime la prezidențiale.

Cert este că nici pesediștii și nici peneliștii nu au încredere în Antonescu și nu vor să riște un nou episod Băsescu. Astfel, modificarea Constituției este vitală. De aici și încercarea de a scădea cvorumul la 30%.

În același timp, mutarea simbolurilor și atribuțiilor puterii dinspre Președinte spre Prim Ministru l-ar putea readuce pe Traian Băsescu în jocul de putere de după 2014. În 2016 Băsescu va avea 65 de ani iar în 2020, 69 de ani. Nu e chiar așa bătrîn.

Ha ha! Cum ar suna o înțelegere în trei, între Băsescu, Ponta și Antonescu? Antonescu își face decorativ damblaua prezidențială, Ponta are puterea pînă cel devreme în 2016 iar Băsescu revine în politică. Iar Voiculescu la brutărie, evident. Băsescu nu mai are forță acum, fiindcă nu mai poate candida la prezidențiale, însă poate aduna energii, speranțe și resurse într-o luptă electorală pentru funcția de premier în 2016 și 2020. Cu condiția ca premierul să fie decis de electorat, și nu de președinte. Mai bine zis, premierul desemnat, căci premierul nu poate fi decis decît de Parlament. Însă premierul să fie desemnat automat președintele partidului care a cîștigat alegerile. Astfel, în condițiile unei modificări a legii electorale care să schimbe sistemul electoral astfel încît partidul cu cele mai multe voturi să primească o asigurare în plus că va da premierul (o primă electorală, de exemplu) se poate negocia un sistem care să transforme președinții de partid în candidați pentru cea mai puternică funcție din stat. Pe termen lung, funcția prezidențială își va pierde din semnificație, partidele și politicienii își vor pierde interesul și nu vor mai investi resurse și energii în campania electorală iar, într-un final, se va ajunge chiar la renunțarea alegerii președintelui prin vot direct și universal.

Antonescu și-ar vedea visul cu ochii, Ponta ar fi cel mai puternic om în stat cel devreme pînă în 2016 iar Băsescu își va recăpăta semnificația, perspectiva și forța politică, reușind să adune în jurul său resursele necesare unui partid mare. Dar se va mulțumi PNL cu un papițoi la Cotroceni și va accepta ca puterea efectivă să fie în mîinile PSD? Să nu uităm că voturile peneliștilor sînt necesare trecerii unei noi Constituții. Poate că va accepta, avînd în vedere că liderul PNL, înlocuitorul lui Antonescu, va putea avea, începînd cu 2016, dacă cîștigă alegerile, mai multă putere decît Antonescu. Va încerca Tăriceanu o preluare a PNL? Se va replia dreapta alături de Băsescu, în condițiile în care niciunul dintre lideruții și liderașii actuali nu va supraviețui lui 2014? Orgoliile și ambițiile nu sînt deloc de neglijat și pot fi folosite cu succes într-o astfel de întreprindere.

Asta e doar o idee, mi-a venit așa, pe loc, în timp ce voiam să scriu despre alegerile prezidențiale din 2014, însă n-ar strica puțină aprofundare. În principiu, scenariul e plauzibil și la prima vedere nu sînt obstacole de netrecut, dar, cine știe, poate am uitat ceva.

PS. Iar scriu articole de arhivă, din 2015.

Prezidentialele din 2014: Antonescu, Ponta si Basescu, singurii care conteaza

Băsescu e ca Iliescu, l-ar mai vota lumea încă zece ani, deși nu mai are dreptul să candideze. Miturile stau cam prost, bag seama. Nici MRU, nici Tăriceanu, Johannis sau Oprescu nu rup inima tîrgului. Singurii oameni politici care contează cu adevărat în ochii publicului sînt Antonescu, Ponta și Băsescu. De remarcat că Antonescu și Ponta au 51% și că o posibilă candidatură a lui Antonescu din partea unui USL unit va duce la o victorie sigură a acestuia. Nu din primul tur, așa cum cred unii, însă turul II e o simplă formalitate (se organizează două tururi chiar dacă un candidat ia în primul tur peste 50% din voturile valabil exprimate – pentru a cîștiga din primul tur trebuie să ia peste 50% din voturile alegătorilor de pe liste, astfel la o prezență la vot de 49%, se organizează al doilea tur chiar dacă un candidat a luat 100% din voturile valabil exprimate). Astfel, dacă USL nu se rupe, prezidențialele sînt închise.

Dacă USL se rupe,  prezidențialele rămîn deschise, cu Ponta principal contracandidat al lui Antonescu. Are Băsescu rol decisiv? Poate decide el președintele? Băsescu poate decide dacă Ponta cîștigă sau nu. Băsescu nu poate funcționa ca balama dar îl poate ajuta pe Ponta. Astfel, în turul II putem avea un absenteism masiv din partea susținătorilor lui Băsescu sau o susținere a lui Ponta. Însă, după cum știm, Băsescu nu mai poate candida. Întrebarea e: cine va fi al treilea candidat, care va fi susținut de Băsescu și va reprezenta Mișcarea Populară (partidul) și care poate înclina balanța în partea lui Ponta sau chiar ajunge în turul II (șansele sînt mici, dar nu inexistente)? Atenție, acest candidat nu va arbitra disputa dintre Antonescu și Ponta. Nu e imparțial, nu va putea negocia cu amîndoi, nu are prea mult spațiu de manevră atît timp cît orice susținere a lui Crin Antonescu e exclusă. Acest al treilea candidat poate alege între a sta pe margine în turul II, spre disperarea lui Ponta, și a-l susține pe Ponta, spre disperarea lui Crin Antonescu. E suficient să știm asta ca să ne imaginăm cum va arăta comunicarea în campanie, ce mesaje vor avea cei trei candidați importanți. Crin Antonescu, PNL și susținătorii săi la prezidențiale (PDL, posibil Dreapta Unită, PRM etc) vor încerca să țină susținătorii lui Băsescu acasă pe motive de ”pesedism, Piața Universității, mineriade, socialiștii, stînga, feseneul, domnul Căcărău…ăăă…domnul Crin Antonescu, în ciuda anumitor divergențe minore pe care le-am avut cu domnia sa, este totuși un om de dreapta, un fost participant la Piața Universității 1990, un anticomunist, un antisocialist de-al nostru, mai țineți minte Alianța DA?” – încercați să vă imaginați vocea Ralucăi Turcan acum. PSD și Ponta, pentru a scoate susținătorii lui Băsescu la vot vor vorbi de destinul european al României, despre izolarea internațională, despre extremismul PNL-ului, despre labilitatea psihică a lui Crin Antonescu, despre Dan Voiculescu etc Mă rog, strategia în turul II, în condițiile în care bătălia se va da între Ponta și Antonescu nu e foarte complicată și greu de găsit. Mult mai complicat va fi în turul I. Ce strategie vor alege cei trei importanți, Ponta, Antonescu și Băsescu II? La Crin e simplu, el luptă împotriva Regimului Băsist, reprezentat din ceilalți doi. Ce vor face însă Ponta și Băsescu II? Ponta poate merge pe structurile PSD și un mesaj clasic pesedist, care să-i asigure intrarea în turul II, în condițiile în care are de partea sa cel mai puternic partid sau poate chiar acuza o conspirație între Antonescu și Băsescu/MP/PDL etc. Băsescu II poate merge pe mesajul responsabil-european, dar aici e și Ponta sau poate merge pe un cu totul alt tip de mesaj, despre care vom vorbi la momentul potrivit (mesaj care sînt sigur că va fi evitat, din cauză de elite stîngiste în cuget și simțiri și deja tradiționala frică)

PS1. După ce Antonescu va deveni președinte, poate revoca procurorii șefi.

PS2. Candidatul susținut de Băsescu și care ve reprezenta Mișcarea Populară nu va fi MRU (Neamțu și MRU sînt în afara oricărui joc care îl include pe Băsescu, din motive de caracter și delimitări grăbite, însă ar putea sări în barca PDL, să se scufunde împreună).

prezidires

Fuziunea prin absorbtia PDL de catre PNL

Rețelele de partid

Orice partid românesc care se respectă e un conglomerat de:

  1. Rețele din administrație – sînt cele mai puternice. Sînt oameni care intră în administrație cu ajutorul partidului sau se mențin în administrație cu ajutorul partidului. Pot fi incompetenți care au muncit pentru partid și primesc o sinecură, pot fi oameni capabili care sînt ajutați de partid să ajungă în administrație sau pot fi funcționari care intră în partid pentru a putea rămîne în administrație sau pentru a putea promova. Sînt așa zișii tehnocrați, la prima vedere nu au o încărcătură ideologică. Ca parte a administrației sînt orientați către statul maximal, supradimensionat, atotputernic și obsedat de control. Tendința lor e să umfle statul cît mai mult cu putință, ca să aibă de lucru sau pur și simplu fiindcă inițiativa și competența în administrația publică sînt sinonime cu crearea de noi și noi instrumente statale. Cei bine intenționați umflă statul, cei rău intenționați îl fură. Cei mai corupți dintre ei au și afaceri pe numele rudelor sau prietenilor.  Pentru rețelele din administrație patru ani de opoziție sînt o pauză mult prea îndelungată. Se pierd oportunități profesionale și bani în toată această perioadă. E valabil atît pentru competenți cît și pentru incompetenți, atît pentru cei corecți cît și pentru corupți.  Toți sînt supuși presiunilor venite din partea puterii sau presează ei înșiși puterea pentru a fi adoptați. Pentru cei competenți și corecți partidul este un rău necesar și se mută de la un partid la altul doar pentru a fi lăsați în pace să-și facă meseria. Pentru ceilalți, partidul e o oportunitate profesională și financiară și, avînd în vedere că au experiență în corupție și cu ajutorul lor se fac treburile murdare, sînt utili tuturor partidelor.
  2. Rețele de afaceri – sînt oameni de afaceri pentru care partidul e o bună platformă de socializare cu administrația. Acolo ai posibilitatea să cunoști oameni care te pot ajuta la ananghie, care pot aranja să fii lăsat în pace sau îți pot deschide punga bugetului. Sînt oameni de afaceri care pur și simplu vor să se asigure că sînt lăsați în pace să facă afaceri și sînt oameni de afaceri pentru care statul e principala sursă de bani. La fel ca și rețelele din administrație, sînt susceptibile de a schimba partidele cu ușurință.
  3. Rețele familiale – prezența într-un partid poate deveni tradiție de familie dar și platformă de într-ajutorare în familia extinsă. Mai ajuți un văr, un nepot, o soție, un fiu, un fin, nașul unui văr, o cumnată etc.
  4. Rețele de socializare – pentru tineri, dar nu numai,  un partid este  o platformă de socializare dar poate fi și o oportunitate profesională și financiară pe termen lung. Sînt cele mai benigne și cele mai fidele partidului.

Toate aceste rețele se întrepătrund și sînt izvoarele criteriilor de relaționare din interiorul partidului. Partidul e birocrație, business, familie și ieșire cu prietenii.

Fiecare partid mare (adică PSD, PNL și, încă, PDL) are rețelele și ierarhiile sale însă acestea se întrepătrund cu rețelele celorlalte partide. Fiecare partid are o capacitate limitată de a înghiți rețelele celorlalte partide iar această capacitate este dependentă de relațiile dintre rețelele sale și ale celorlalte partide,  de mărimea propriilor rețele și de mărimea hălcii administrative și bugetare de care dispune respectivul partid.

Argumente pentru ruperea USL și o posibilă fuziune prin absorbția (nu se pune problema unei altfel de fuziuni) PDL de către PNL

PSD și PNL sînt două partide prea mari pentru o țară atît de mică. Gîndiți-vă că PDL a fost stăpîn pe buget aproape singur. A avut mai puține rețele de hrănit. PSD și PNL formează o grupare-mamut care are în stăpînirea aceeași țară cu același buget pe care a avut-o și PDL. În acest moment PSD și PNL au mii, zeci de mii de parlamentari, președinți de consilii, consilieri județeni sau locali, primari, funcționari, funcționărași și oameni de afaceri mai mari sau mai mici care cer. O armată supradimensionată mănîncă mult și pustiește totul în cale, doar cu apetitul, fără să mai și lupte. Dacă nu e suficient aprovizionată poate slăbi, în cel mai bun caz și se poate revolta împotriva liderilor, în cel mai rău caz.

Argumente împotriva ruperii USL și a unei posibile fuziuni prin absorbția PDL de către PNL

PSD și PNL sînt de aceeași parte a baricadei încă din 2006, chiar dacă doar informal la început. Cele două partide au relaționat foarte bine chiar și cînd formal erau pe poziții opuse, în 2006, cînd PNL era aliat cu PD și în 2009, cînd PSD era în alianță cu PDL. Din 2011 sînt parte a celei mai de succes construcții politice post-decembriste. În multe situații colaborarea dintre PSD și PNL a fost spontană, a venit de la sine, în mod natural.

În schimb, PNL și PDL nu au mai colaborat, nici măcar punctual, spontan, din aprilie 2007. Sînt deja șase ani de cînd sînt pe poziții de inamiciție. Mai noii membri ai celor două partide nu au decît experiența inamiciției. PD s-a arătat foarte dificil și în relația cu PLD, pe care nu l-a acceptat cu adevărat niciodată și pe care îl consideră în continuare un corp străin.

Chiar și în cazul unei alianțe sau fuziuni dintre PNL și PDL nu e sigur că cele două partide vor putea da o majoritate care să guverneze. Iar alianța în opoziție nu ar conveni decît PSD-ului, PPDD-ului și UDMR-ului, în niciun caz PDL-ului și PNL-ului.

PNL și PDL sînt puțin încărcate doctrinar (cu un plus totuși pentru PDL, din cauza aripii intelectual-băsiste) dar chiar și așa între ele nu există compatibilități. PNL e un partid populist, extremist, virulent antioccidental, care a luptă fără scrupule și cu agresivitate împotriva statului de drept și justiției. PNL este cel mai extremist și mai violent partid românesc postdecembrist.

Așa cum spuneam mai sus, capacitatea unui partid de a înghiți rețelele unui alt partid este extrem de limitată. Dacă PNL și PDL vor fuziona, 90% dintre rețelele PDL-ului vor rămîne pe dinafară. Ar fi culmea ca după ce rețelele PNL au stat în opoziție patru ani și s-au uitat cu jind la rețelele PDL-ului, acum cînd abia au ajuns la guvernare, să cedeze din halca lor. Ai mîncat patru ani cît eu am murit de foame și acum să-mi rup de la gură să te hrănesc tot pe tine? Puneți-vă în locul primarului penelist Gigel care patru ani s-a uitat cu jind la finanțările primarului vecin și pedelist Vasilică și acum vede cu Vasilică, intrat în PNL, primește în continuare finanțări. Eu mor de foame patru ani de dragul partidului, ăsta mănîncă patru ani și acum mănîncă în continuare din ce mi se cuvine mie. Păi eu de ce am făcut foamea ani de zile, de ce am muncit și m-am sacrificat pentru partid? În teorie e simplu să te muți de la un partid la altul și să stai zeci de ani doar la putere. În practică e mai puțin simplu, că nu sînt toți chiar atît de fraieri. În condițiile unei fuziuni sau exod al pedeliștilor către PNL, rețelele liberale ar accepta foarte puțini, doar vedetele care aduc o plusvaloare (un județ în care tu ești aproape inexistent, imagine, distrugerea inamicului etc).  Adică, dacă desființezi PDL și mă ajuți să-l suspend și demit pe Băsescu, da, ești binevenit, nea Vasile.

PNL, chiar dacă formal respinge orice alianță sau fuziune cu PDL, în negocierile pe sub masă cu pedeliștii le va întreține acestora speranța unei fuziuni iar în timpul ăsta va lua exact atît cît îi trebuie și cît poate duce din PDL.

Pentru Crin Antonescu și Dan Voiculescu este vital în același timp să distrugă PDL ca vehicul al lui Băsescu. Băsescu atunci cînd își încheie mandatul la Cotroceni (cît mai repede, speră Voiculescu și Antonescu) nu trebuie să aibă PDL la dispoziție ca vehicul politic. Aceasta se poate face în două moduri: prin fuziune și prin păstrarea lui Blaga la conducerea partidului cît mai mult timp posibil. În același timp, alegerile prezidențiale din 2014 trebuie să găsească PDL incapabil să dea un prezidențiabil cu șanse, trebuie să găsească PDL condus de Blaga. Important este să se intre în vara lui 2014 cu un PDL slab și fără un candidat prezidențial cu șanse. În principiu, n-ar trebui să fie probleme. Un previzibil scor slab al PDL la europarlamentare va antrena scandalul în PDL fără a tranșa însă lucrurile. Blaga va refuza să-și asume responsabilitatea pentru înfrîngere și îi va acuza tot pe Băsescu, Macovei, Boc,Preda și Voinescu.

Despre ce ar putea crede Ponta și PSD despre o eventuală rupere a USL și fuziune a PNL și PDL și despre alegerile prezidențiale vom vorbi într-un articol ce va urma. Eu sînt convins 150% că în acest moment nici Ponta și nici Antonescu nu știu cum vor merge la prezidențialele din 2014, împreună sau separat. Decizia e foarte greu de luat și sînt convins că toată lumea e în expectativă. Marea problemă a pesediștilor e controlul lui Voiculescu asupra lui Crin și posibilitatea ca o dată ajuns la Cotroceni, Crin să-și facă un partid mare din PNL și ce a mai rămas din PDL.

Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

  • Ponta va fi candidatul PSD la președinție, și prezidențiabilul cu cele mai mari șanse (va fi votat în turul 2 ca ”răul cel mai mic”, european).
  • Crin Antonescu va fi candidatul PNL, cu șanse mari de a intra în turul 2 dar cu șanse mici de victorie în fața lui Ponta.
  • Blaga va fi în continuare liderul PDL. După ce se va fi asigurat de controlul total al partidului, îl va invita pe MRU să candideze la prezidențiale din partea PDL (printr-o eventuală absorbție a FC). Blaga, pentru a-și păstra puterea în partid are nevoie de perspective de guvernare, atuuri în negocierea pentru guvernare și bani. Nu poate da poporului pedelist (ăla care a mai rămas) perspective de guvernare fără un candidat prezidențial cu voturile căruia să negocieze o susținere în turul 2 pentru Victor Ponta sau Crin Antonescu, în schimbul unei viitoare alianțe de guvernare. PDL nu are prezidențiabili care să nu fie glume proaste sau triste. E suficient să citești lista cu numele primilor 100 de lideri ai partidului ca să-ți dai seama cît de disperată e situația și cît de catastrofală e resursa umană. Astfel, nu vin nici finanțările, nu se întrevăd nici perspectivele de guvernare, se clatină și poziția lui Blaga în partid. Dacă MRU rămîne ”speranța dreptei” (sînt totuși șanse mici să rămînă) Blaga îl va invita să candideze. Dacă nu, nu.
  • După prezidențiale Blaga poate obține, cu puțin noroc, o halcă de guvernare, pe față sau pe șest, în urma susținerii cîștigătorului alegerilor. Dacă MRU ia 15-20%, acestea sînt procente decisive în turul 2 (așa cum au fost în 1996 – nu au fost în 2009, dar în 2009, contracandidatul a fost Băsescu) și PDL poate obține o guvernare împreună cu PSD, UDMR și UNPR sau împreună cu PNL, PC și UDMR.
  • Pentru ca PDL să obțină acele 15-20% cu care poate negocia accesul la resursele statului e nevoie de o ”dreaptă unită”. Blaga ar putea candida el însuși la prezidențiale, sau l-ar putea pune să candideze pe Videanu, însă un potențial al candidat al dreptei va lua din procentele candidatului PDL și va scădea drastic capacitatea de negociere a lui Blaga. Astfel, este neapărată nevoie ca în 2014 dreapta să se prezinte la alegeri cu un candidat unic. Blaga are nevoie de unitate.
  • Deocamdată Blaga trebuie să-și asigure partidul și să vadă dacă va mai exista MRU în politică peste cîteva luni sau un an. Dacă MRU coboară în sondaje în ritmul de acum, Blaga nu va mai fi nevoit să apeleze la MRU și poate candida chiar el la prezidențiale. Așteaptă ca MRU să iasă din rolul de ”speranță a dreptei”. Și nu va trebui să aștepte prea mult, MRU este la finalul carierei de speranță a dreptei. După ce MRU va ieși din scenă și va reveni în diplomație, atunci Blaga poate sta liniștit că nu are concurent la prezidențiale. Din acest moment nu va mai exista niciun prezidențiabil și structură politică care să-l mai concureze pe Blaga în bătălia pentru intrarea în trinitate alături de Ponta și Antonescu. Balamaua mult visată este realitate.
  • Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului. O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL. Să nu uităm că PDL, prin vocea lui Blaga,  a renunțat la condiția plecării lui Crin de la conducerea PNL. În schimb, PNL nu a renunțat la condiția ruperii definitive a PDL de Băsescu și eliminării ”băsiștilor” din partid. Blaga nu știe ce va face Băsescu după 2014. Dacă Băsescu nu pleacă pe mare și revine în PDL, echipa Blaga e mîncată. Astfel, nea Vasile și trepădușii din jurul lui trebuie să se asigure împotriva venirii lui Băsescu. Și cum o pot face mai bine decît lipindu-se de un partid mai mare și în care Băsescu nu are nicio șansă să intre? Sînt convins că acestea sînt și argumentele cu care Frunzăverde și Crin Antonescu s-au prezentat la Blaga. ”Ce te faci, tu, nea Vasile, cînd vine Băsescu și te execută? O să vii la noi atunci, dar o să vii în genunchi, pe post de secretar al filialei Bihor. Nu mai bine vii tu acum la noi, cu tot cu partid, și te faci secretarul general al Dreptei Unite? Ă?” Și pentru Crin, și pentru Blaga, este vital ca Băsescu să nu aibă unde reveni în 2014. Un Băsescu care s-ar putea întoarce în politică și ar putea conduce un partid la parlamentarele din 2016 ar încurcă rău lucrurile pentru PNL și Blaga. Poate că Băsescu va reveni (eu, personal, nu cred că va reveni în politică) și va face un partid de la zero, dar un Băsescu care construiește pe ultima sută de metri înaintea alegerilor partide de la zero nu e la fel de periculos ca un Băsescu care conduce un partid ca PDL. Dacă Crin cîștigă prezidențialele, Blaga primește pe mînă un partid-mamut cu care poate mulge bugetul țării pînă îl lasă lat. Bugetul, nu partidul. Crin are o problemă. Dacă cîștigă prezidențialele, lasă PNL pe mîna lui Tăriceanu și Chiliman. Și nu e bine. Este vital pentru el să scape de Tăriceanu și Chiliman, așa cum e vital pentru Blaga să scape de Băsescu. Și cum se poate întîmpla asta mai bine decît printr-o uniune a PNL și PDL? Crin e președinte, Blaga, Fenechiu, Chițoiu și Frunzăverde au PNL-ul (cu PDL cu tot în el), Tăriceanu și Chiliman sînt pe afară. Fie vorba între noi, oricum cei doi sînt descoiți din naștere, dar la cum bate vîntul prin PNL pe resursa umană, după plecarea lui Crin la Cotroceni, s-ar putea să fie probleme pentru susținătorii lui Crin în PNL. Pericolul nu este mare, dar e mai bine pentru Crin să stea liniștit. Și cel mai ține mai liniștit decît frica lui Blaga de Băsescu?
  • Occidentul a fost principalul susținător al lui Băsescu. După ce s-a întîmplat astă-vară, Crin și echipa și-au dat seama că nu e de glumit cu PPE. Deloc. Astfel, după absorbția PDL (sau fuziunea cu PDL) și intrarea PNL în PPE, Crin și Blaga nu numai că sînt asigurați împotriva posibililor concurenți din partidele lor (Tăriceanu și Chiliman în PNL, Băsescu în PDL), ci au și spatele european asigurat. E posibil ca una dintre condițiile fuziunii PNL-PDL să fie eliminarea lui Macovei din Parlamentul European, unde a făcut atîtea probleme și l-a deranjat atît de mult pe Crin. Macovei e indezirabilă în noua construcție din două motive: e băsistă și deranjează la Parlamentul European. Cristian Preda și Sever Voinescu sînt alți ”băsiști” indezirabili în noua construcție.
  • Frunzăverde a înregistrat la OSIM marca Partidul Național Popular Liberal.

 

Un punctaj pentru PNL în scenariul Ponta și MRU candidați prezidențiali. Notați-l și mai discutăm.

  1. PSD e blat cu Băsescu și PDL
  2. MRU e iepurele lui Ponta. E pus să candideze la președinție și să facă pe liberalul ca să ia voturi de la Crin și PNL. A fost înțelegerea lui Băsescu, Blaga și Ponta să-l pună pe MRU candidat la prezidențiale, pentru a-l ajuta pe Ponta.
  3. Ponta a trădat idealurile anti-băsismului de frica occidentalilor și poate pentru că-l au Băsescu sau serviciile cu ceva la mînă. Ponta e băiat bun, dar e slab și fricos și nu are independență.
  4. PNL a rămas singurul partid de dreapta, care încă mai crede cu adevărat în motto-ul ”Prin noi înșine” PNL sprijină omul simplu cu inițiativă, clasa de mijloc, micii întreprinzători și salariații contribuabili împotriva experimentelor economice și sociale criminale ale marilor conglomerate occidentale, marile corporații și instituții etatiste, ca UE sau FMI, care sufocă libera inițiativă și sărăcesc omul muncii, prin experimentele lor făcute în birou, fără a cunoaște realitățile din România, din teren, fără a ști cu adevărat ce viață grea duce micul capitalist și ce rău îi fac experimentele marilor corporații occidentale.
  5. PSD și PDL reprezintă interesele marilor organizații supra-naționale, ca FMI și UE
  6. Am crezut că PSD vrea cu adevărat binele țării și să ne ajute să scăpăm de Băsescu. Ne-am înșelat. Ei doar au vrut la borcanul cu dulceață al guvernării. Cînd s-au văzut cu sacii în căruță, au pactizat cu Băsescu numai și numai ca să se înfrupte liniștiți din guvernare. Noi (pluralul regal), Crin Antonescu, sîntem singura entitate politică și umană care are curajul să lupte cu sistemul, care nu se mulțumește cu un dulceața liniștită a guvernării, care va lupta să scape România de influența lui Băsescu și a clicii sale, care, iată, se reproduce cu ajutorul PSD. Noi, Crin Antonescu, luptăm pentru independența României, pentru micul capitalist, împotriva clicii băsiste, a FSN-ului, a FMI-ului și a acoliților macovoaiei, urîta de Redding (no offence, Norica) și politrucul de Barosso și muistul de Schultz.
  7. De măsurile criminale ale lui 2013 de vină sînt Ponta și Băsescu, care au ascultat ordinele FMI.

Dacă candidat PDL va fi Blaga (sau Videanu), atunci povestea se schimbă. Candidatul PDL devine personaj pozitiv, care luptă împotriva caracatiței Ponta-Băsescu-FMI.

Campania din 2014 va fi cea mai anti-băsistă campanie electorală din istorie. Aproape toți candidații vor lovi în Băsescu, în dezastruoasa moștenire. Va fi un concurs de delimitare de Băsescu. Toți candidații vor veni să ne vindece de Băsescu, să aducă pacea și noul și binele. Indiferent că trinitatea va fi Ponta, Antonescu, Blaga sau Ponta, Antonescu, MRU.

Lovitura de stat, frauda, plagiatul

Mona Pivniceru este numită de Crin Antonescu ministru al justiției. Traian Băsescu revine la Cotroceni. Mona Pivniceru nu-i revocă nici pe Daniel Morar, nici pe Laura Codruța Kovesi, pentru a evita o reacție vehementă a US și UE. Pe 2 octombrie, cînd expiră al doilea mandat al Laurei Codruța Kovesi (nu mai are dreptul la un al treilea), Mona Pivniceru propune un nou Procuror General, dintre oamenii de casă ai USL. Băsescu refuză numirea. Astfel, se amînă numirea unui nou procuror general.

Pe 2 noiembrie 2012 Traian Băsescu este suspendat pentru a doua oară, în numele voinței populare și ca urmare a refuzului de a numi procurorul general propus de Mona Pivniceru. În cel mult 30 de zile trebuie organizat referendum de demitere. Se stabilește ca referendumul să aibă loc în 2 decembrie 2012, odată cu alegerile parlamentare. Atît referendumul cît și alegerile parlamentare se țin după noile liste electorale, stabilite după voința USL.

USL face campanie electorală pe plecarea lui Băsescu și îndeplinirea voinței populare. Se face cvorum, USL fraudează la greu, după modelul patentat în 29 iulie. USL este în plină ofensivă, impune temele și face jocurile. Opoziția democratică se îmbracă iar în tricouaș bleu și își ia iar flăcăruia la spinare, horele motivaționale, dezamăgirile lui Vasile Blaga față de felul oarecum nelalocul lui în care se comportă domnul Ponta și domnul Antonescu, explicațiile din gel ale lui Boureanu, rugămințile înlăcrămate ale lui Cezar Preda, glumițele și caricaturile cu Ponta și Antonescu și obține un onorabil și meritoriu 21.37%.

Președintele interimar Crin Antonescu numește procurorul general și procurorul șef al DNA propuși de Mona Pivniceru. În același timp, președintele interimar Crin Antonescu desemnează prim ministrul. În cel mult 3 luni de la demiterea lui Traian Băsescu USL organizează alegeri prezidențiale anticipate. Scăpate de tirania justiției și regulii un om-un vot, alegerile sînt organizate cu aceeași eficiență ca și cele parlamentare și referendumul din 2 noiembrie. Crin Antonescu cîștigă alegerile prezidențiale, pornind din start cu prima șansă în sondaje și cu 1 milion de voturi băgate în urnă de Oprișan, Dragnea, Nicușor Constantinescu și echipa.

Aprilie 2013. Opoziția se declară un pic tristă și dezamăgită și îi roagă pe președintele Crin Antonescu (președinte pînă cel devreme în 2017) și pe premierul Victor Ponta să nu încalce legea. Se cumpără tricouașe bleu, se confecționează făclii, se fac caricaturi devastatoare cu Căcărău, Dottore și Paiața. Se cîntă cînticele tematice care mușcă adînc în beregata dușmană. Lupta continuă. Sulfina bate cu pumnul în masă și zice: ”Pînă aici! Pînă în 2047 promitem că vă scăpăm de ăștia! Am zis!” Cei 7 prezidențiabili ai Platformei de Dreapta își stabilesc candidaturile la prezidențiale în următoarele 7 alegeri pe care le vor pierde din postura de delfini îmbătrîniți, preferați de casă ai unui Băsescu aflat de ani de zile pe mare.

Prin catacombele net-ului unii cărora le place să facă pe deștepții vor vorbi în continuare de cele 3 mari teme cu care opoziția democratică (ah, cum sună asta a penețe și pac!) ar putea ieși într-o ofensivă puternică și agresivă prin care să încerce dislocarea USL-ul și a aliaților: lovitura de stat, frauda și plagiatul. Dar asta înseamnă ca Opoziția Democratică să lupte pentru o justiție independentă. Și uite că astfel lipsa de entuziasm și vînă războinică e de înțeles. De ce ar lupta PDL și sateliții împotriva propriilor interese?

O modesta harta strategica

Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:

Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.

Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.

În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.

La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.

Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului.  În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.

Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca.  Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.

CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului  (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta.  E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?

Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.

Trupele sînt așa:

Echipa Bleu

  • Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
  • Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
  • Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului

Echipa Roșie

  • Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
  • Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
  • Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă

Astfel, avem:

Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta

Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media

Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul

Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.

Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.

Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.

Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).

Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.

Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.

Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.

Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.

Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice  de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.

Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.

La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):

USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.

PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.

PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu Spartak Moscova (1988?), IFK Goteborg (1989).

E oficial. Romania a iesit din Europa si a intrat in dictatura

România trăiește cel mai prost moment al său din 15 iunie 1990 încoace. Numai că atunci aveam viitorul în față. Acum nu-l mai avem. Atunci timpul avea răbdare cu noi. Acum nu mai are. Atunci aveam 15 ani, acum am 37. Atunci Europa avea răbdare cu noi, acum nu mai are. Atunci abia ieșeam din comunism, aveam o scuză. Acum nu mai avem nicio scuză.

Crin Antonescu este președinte interimar pînă cel tîrziu pe 12 septembrie. Pe 12 august expiră delegarea lui Daniel Morar. LATER EDIT: Laura Codruța Kovesi i-a prelungit acum delegarea lui Daniel Morar pe 6 luni. Efectul asupra economiei va fi devastator. Efectul asupra încrederii pe care instituțiile internaționale și investitorii străini o au în România va fi devastator. Efectul asupra moralului românilor, asupra acelei pături active de români, va fi devastator. Acei judecători CCR care încă au onoare, ar trebui să-și dea demisia, nu să gireze o asemenea mascaradă.

Dacă listele pot fi puse la îndoială oricînd, în România nu se mai pot ține alegeri și rezultatul acestora nu mai poate fi oficializat.

18 292 464 sînt acum pe liste

8 459 053 au participat la referendum

16 918 105 ar trebui să fie pe liste ca referendumul să se valideze

1 374 359 trebuie scoși de pe liste ca să se valideze referendumul

Listele pot fi modificate doar pe baza actelor de stare civilă.

Tema săptămînii au fost listele, numărul de alegători cu drept de vot, numărul de morți, de vii, de plecați și de veniți. Nu lovitura de stat, nu frauda. Rezultatul imbecilității îl vedeți astăzi.

Este un păcat să faci pe deșteptul dar este un păcat capital să faci pe prostul și să-ți iasă atît de bine.

UPDATE. Băsescu/PDL, prin lipsa de reacție după frauda masivă din 29 iulie, au reușit să legitimeze un referendum pe care nici ei nu știu prea bine să explice de ce l-au boicotat. Ceea ce s-a întîmplat în ultima lună poate fi rezumat prin următoarea expresie: s-a întîlnit hoțul cu prostul.