De ce Diaconescu si MRU sint sah mat si obligati sa-l sustina pe Iohannis in turul II

Ce se întîmplă dacă negocierile eșuează? Dacă cei doi și partidele lor nu primesc ceea ce-și doresc? Aruncă în aer unitatea dreptei și nu mai luptă împotriva lui Ponta? Păi și discursul lor de pînă atunci? Cum rămîne cu el? Și cum rămîne cu mandatul dat de alegători? Dacă Diaconescu sau MRU nu-l susțin necondiționat, fără negocieri, pe Iohannis în turul II, înseamnă că și-au mințit și trădat alegătorii.

Continue reading

Pe cine vor americanii presedinte la Bucuresti?

Culmea e că în timp ce alegătorului simplu îi cerem să voteze util și să facă complicate calcule geostrategice ale compromisului, de la americani avem pretenția să se țină ei de idealismele noastre și să susțină la prezidențiale tot felul de soluții fără șanse electorale.

Este decisiv numele viitorului președinte pentru influența americană în România?

România este membră NATO și partener strategic al Statelor Unite și nu există politician român cu putere reală, din mainstream, care să nu joace cu americanii. Să nu uităm că România a devenit membră NATO sub președinția lui Iliescu și a participat activ în războiul împotriva terorismului încă din 2001, sub Iliescu. Există politician român mai antiamerican și filorus decît Iliescu? În condițiile în care România s-a dovedit un partener controlabil și de nădejde pentru americani numele viitorului președinte nu e foarte important. Toți candidații cu șanse vin din zona mainstream a politicii și sînt controlabili. Mai mult, toți au trecut la un moment dat prin PSD și PNL și au fost aliați sau chiar amici. Implicarea americanilor poate fi doar una de acord fin, dacă alegerile sînt pe muchie și americanii îl preferă cu doi microni mai mult pe x decît pe y. Americanii s-ar putea implica masiv, s-ar putea ïntrebuința seriosla nivel diplonatic, informativ, logistic, mediatic și financiar doar dacă ar apărea un candidat naționalist și populist cu șanse, așa cum era Vadim în 2000 și cum ar fi putut fi Puricîn 2014.

Sînt dispuși americanii să-și investească resursele  de influență și credibilitate într-un candidat fără șanse?

Sînt dispuși americanii să meargă pe mîna unui învins, să piardă împreună cu el și să-și arate astfel limitele și slăbiciunea? Lăsînd la o parte diferențele minore dintre candidați (dacă nu ești parte a vreunei tabere politice sau de interese și iei o oarecare distanță, între Ponta, Iohannis, Diaconescu sau Predoiu nu-s mari diferențe).

Dar cum pot influența americanii alegerile prezidențiale?

Financiar, logistic și mediatic americanii nu se pot compara cu structurile de putere interne. La urma urmei, tot ceea ce pot face ei să dea semnale publice sau private care să influențeze politicienii români, serviciile și liderii de opinie. La rîndul lor, americanii iau decizii și fac evaluări în funcție de informațiile pe care le primesc de la sursele lor interne (politicieni, servicii, jurnaliști). Americanii nu pot inventa candidați și nu-i pot impune. Trebuie să lucreze cu materialul clientului.

Dacă americanii nu-l vor pe Ponta, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingă.  Dacă americanii nu-l vor pe Iohannis, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingâ. Nu are sens ca americanii să se concentreze pe un candidat fără șanse, doar pentru a-și îndepărta candidații cu șanse. Aptopi de „informațiile pe surse” despre pretinși preferați ai americanilor.

Pentru americani important e să investească influență în cîștigător, în viitorul președinte, nu să și-l îndepărteze susținînd vreun loser cu două, șapte sau zece procemte.  Ar fi pierdere de timp și energie.

Americanii îl vor președinte pe Ponta. Americanii îl vor președinte pe Maior. Americanii îl vor președinte pe Iohannis. Americanii îl vor președinte pe MRU. Americanii îl vor președinte pe Diaconescu. Sau pe oricine are șanse reale să cîștige și nu e un populist din afara establishmentului politic și informativ.

Elena Udrea, sursa de legitimitate si izvor de putere

Noul partid, născut din Fundația Mișcarea Populară, trebuia să se lanseze în iulie 2013. La conferința de presă în care se anunța nașterea PMP urma să fie prezentat și președintele partidului, o surpriză. În ”cercuri” numele lui era cunoscut de cîteva zile. Însă nimeni n-a răsuflat. Cu o excepție.

Cu o zi înainte de lansarea PMP, Elena Udrea dezvăluia într-un interviu numele viitorului președinte al PMP, și anume Eugen Tomac. Astfel, înainte de lansare, toată presa titra: ”Elena Udrea a anunțat numele viitorului președinte al PMP.” Nu se știe în ce calitate a făcut Elena Udrea anunțul. Era membră a PDL și oficial nu era implicată în vreun mod în proiectul Mișcarea Populară, nu era nici măcar membru al Fundației.

Pentru Elena Udrea era important să-și marcheze teritoriul și să arate cine e șeful. Trebuia să fie ea sub lumina reflectoarelor și nu altcineva și să nu existe vreo acțiune importantă a PMP care să nu fie asociată cu Elena Udrea. Ceea ce s-a și întîmplat. ”Elena Udrea anunță numele președintelui PMP” devine subiectul zilei, iar lansarea propriu zisă, la care Udrea nu putea participa, s-a fîsîit. În fapt, lansarea de a doua zi nu a fost decît o confirmare a anunțului Elenei Udrea, o confirmare a influenței și puterii Elenei Udrea.

Anunțul candidaturii lui Cristian Diaconescu la prezidențiale se înscrie în același tipar.

Cristian Diaconescu e candidatul Elenei Udrea, nu al PMP-ului. Își trage legitimitatea din Elena Udrea, nu de la partid. Elena Udrea e izvorul de putere și legitimitate, ea împarte onoruri și demnități, ea deleagă și mandatează. Ea e masculul alfa al PMP. Ea e PMP.

Cristian Diaconescu nu a avut parte de o lansare propriu-zisă, în condițiile în care sîntem cu cîteva luni înainte de alegeri, prezidențiabilul trebuie să aibă vizibilitate și orice acțiune trebuie s-o transformi într-un eveniment media în care personajul principal e prezidențiabilul.

Cristian Diaconescu a declarat că desemnarea sa drept prezidențiabil s-a făcut în urma unei discuții informale în partid. Discuție între cine și cine? Au participat la discuția respectivă cei cîțiva zeci de mii de membri ai partidului? Cine a participat? Conducerea? Cum putea lua conducerea partidului o astfel de decizie în condițiile în care nu fusese aleasă încă? Niciun autointitulat lider al PMP nu avea legitimitate, nu fusese ales de congres. Desemnarea lui Diaconescu s-a făcut într-o discuție informală, pe genunchi, la cafea sau bere, de cîteva persoane care întîmplător se aflau acolo, fără ca vreuna dintre aceste persoane să fie mandatată de partid să ia o asemenea decizie și fără să aibă o calitate oficială.

Elena Udrea a avut grijă ca desemnarea lui Cristian Diaconescu să se facă nestatutar, să nu existe o lansare oficială, niciun eveniment mediatic în care candidatul să fie în prim plan.

Anunțul candidaturii lui Cristian Diacnescu este parte a unui ritual de întronizare a Elenei Udrea. Spada Elenei s-a așezat pe umărul lui Cristi. Însă cel legitimat de spadă nu e îngenuncheatul Cristi, ci Elena, purtătoarea de spadă. Cristi, și nu domnul Cristian Diaconescu, așa cum Elena Udrea îl numea într-o emisiune tv în care se aflau împreună – n-a fost o scăpare, Doamna și-a marcat teritoriul și ierarhiile. Cristi e șoferul, eu sînt Doamna.

Elena Udrea e sursă de putere și legitimitate. Împarte demnități, onoruri  și poziții de putere. Ea e puterea însăși.

De ce participă însă Cristian Diaconescu la această minciună? Nu știm, însă n-ar trebui să ne mire. A mai participat și în 2008, la alegerile pentru Primăria Capitalei, cînd știa că adevăratul candidat al PSD e Sorin Oprescu, și totuși a acceptat să participe la tot bîlciul respectiv. E Cristian Diaconescu șantajabil? E slab de înger? E un veșnic instrument? Ce primește în schimb? Ce i se poate întîmpla dacă refuză să fie parte la astfel de scenete? Dar dacă Cristian Diaconescu nu știa că aceasta va fi o minciună?

Ce ascunde candidatura lui Cristian Diaconescu?

Elena Udrea nu putea candida la prezidențiale după eșecul electoral de la europarlamentare. Probabil Traian Băsescu s-a opus unei astfel de candidaturi și l-a preferat pe Cristian Diaconescu, cel puțin momentan. Mai mult, cu cîteva zile înainte, pe surse se dădea sigură varianta cu Diaconescu președinte al PMP. Cu toate acestea, spre surprinderea celor care aveau inside information, președinte al PMP avea să devină Elena Udrea. A vrut Elena Udrea să fie și președinte PMP și prezidențiabil? A negociat cu Băsescu pînă în ultimul moment și a reușit să obțină doar președinția partidului? Trebuia să aibă parte Cristian Diaconescu de o lansare specială, dedicată și Elena Udrea a furat startul și lumina reflectoarelor, așa cum a făcut și în cazul Tomac? Cristian Diaconescu nu știa să explice cum a fost desemnat și cine a participat la desemnarea sa. E foarte posibil să fi fost complet luat prin surprindere de anunțul Elenei Udrea. Poate că ar fi urmat o desemnare formală, statutară, și o lansare așa cum merită un candidat prezidențial. Anunțul Elenei Udrea, în ziua în care era ea în lumina reflectoarelor, făcut pe genunchi, l-a transformat pe Cristian Diaconescu în candidatul Elenei Udrea și pe Elena Udrea în izvor de legitimitate și putere.

Elena Udrea nu numai că și-a marcat teritoriul și a arătat cine e șeful, ci a și transformat candidatura lui Cristian Diaconescu într-un eșec. Miza Elenei Udrea nu e politică. E pur personală. Diaconescu, PMP și Băsescu pierd prin această mișcare. PSD, PNL și PDL cîștigă. Însă pentru ea e prea puțin important. Altceva contează cu adevărat pentru Elena Udrea.

Ceea ce se întîmplă acum e mai puțin un spectacol politic și mai mult un spectacol al imunității și traficului de influență televizat la oră de maximă audiență.

Scriam în 10 decembrie 2009, despre traficul de influență pe care SOV și Patriciu îl făceau între cele două tururi ale prezidențialelor și care l-a îngropat pe Geoană. Situația nu e foarte diferită acum. Elena Udrea își exhibă influența și puterea, pentru orice eventualitate, nu numai din vanitate:

În 26 noiembrie Mircea Geoană era viitorul preşedinte al României. Sau cel puţin aşa credea el şi aşa credeau cei din jurul lui. Uniţi şi prudenţi la început, aceştia văd bătălia deja încheiată şi încep să lupte pentru pradă. Cine e cel mai influent? Cine îl umileşte pe învins? Cine are cele mai mari merite în această victorie? Şi cum reuşeşte să creeze această imagine? Prin mass-media, evident. E modalitatea cea mai facilă şi lipsită de riscuri pentru a intimida Statul şi societatea în ansamblul ei, instituţiile şi angajaţii acestuia, indiferent că vorbim de administraţie, de structurile de forţă sau de justiţie. Ce poliţist, angajat al Fiscului, procuror, ofiţer din servicii, judecător, procuror sau jurnalist mai poate avea curajul să deranjeze un individ care face şi desface majorităţi, inventează miniştri şi prim miniştri, pune şi dă jos preşedinţi? Dovadă şi primele reacţii ale presei după întîlnirea lui SOV cu Geoană şi declaraţia primului de la Realitatea TV: “trăim într-o ţară în care preşedinţii depind de SOV”. Ce trafic de influenţă e mai bun decît traficul de influenţă în masă? La toate astea se adaugă ura şi setea de răzbunare a inamicilor lui Băsescu. Sînt siguri pe ei, Băsescu e învins, scrutinul din 6 decembrie nu e nimic altceva decît o formalitate care va consfinţi în mod oficial înfîrngerea. MIza nu e electorală: distanţa în sondaje dintre cei doi concurenţi e suficient de confortabilă pentru a le da celor din tabăra lui Geoană siguranţa victoriei. Nu trebuie decît să aibă răbdare şi să aştepte timpul să treacă. Dar nu au răbdare.

Încep întîlnirile “conspirative”. Nu se mai feresc, ba dimpotrivă, în spatele izului de clandestinitate e o doză importantă de ostentaţie şi demonstraţie. Vor să arate că ei sînt stăpînii şi toată ţara (şi, mai ales, instituţiile statului) trebuie să ştie asta. Patriciu se întîlneşte cu SOV, cu Meleşcanu şi SRS, cu Crin Antonescu, SOV se întîlneşte cu Geoană. O fac seara sau noaptea, “pe furiş”, cu paparazzii după ei. O lecţie învăţată de la minivdetele de tabloid: suni paparazzul şi îi vinzi pontul. După care te laşi fotografiat din toate unghiurile care te avantajează, întîlnindu-te cu politicieni, viitori prim miniştri, viitori preşedinţi, cu toţi viitorii potentaţi. Te imunizezi în faţa statului. Îţi creezi din aceste imagini o aură care acţionează ca un scut în faţa oricărei incercări a autorităţilor statului de a te deranja. A început lupta pentru pradă. S-a sfîrşit bătălia, inamicul e învins, acum începe împărţirea prăzii. Aliaţii se pîndesc, se suspectează, se întrec pentru a fi primii care ajung la pradă şi care pleacă cu halca cea mai mare.

De ce candideaza MRU si Diaconescu?

La alegerile europarlamentare, PMP a luat 6,21%, FC a luat 2,60% iar PNL și PDL împreună au luat 27,23%. De aici pornesc negocierile pe dreapta. Nu pentru stabilirea candidatului unic, că nu se pune problema ca PMP sau FC să aibă vreun cuvînt de spus.

E vorba despre negocierile pentru o poziție într-o viitoare alianță pentru 2016 și chiar pentru funcții și acces la buget într-o majoritate parlamentară începînd din 2014 sau 2015. Și nici măcar nu vorbim de negocieri exclusiv pe dreapta. Se poate negocia și cu PSD și Ponta, chiar dacă pe sub masă.

Cam așa:

Ponta: Uite ce vreau de la voi. Vreau să faceți pe dezabuzații dezamăgiți și plictisiți de politică, scîrbiți de tot și toate, revoltați de PNL-PDL. Să-l atacați pe Klausy pînă în ultima clipă. Să le spuneți votanților să stea acasă sau să voteze conform conștiinței sau să nu le spuneți nimic și să jucați pe triștii dezamăgiți de Klausel. Da? Las’ că ne înțelegem noi!

Ar putea cere MRU ministerul de externe, șefia unui serviciu de informații sau susținerea pentru vreo funcție europeană pornind de la cei 2,60% ai FC? Categoric nu. Dacă însă MRU ia un scor mai mare în primul tur al prezidențialelor, are ce pune pe masă într-o negociere. 5-6 procente contează în turul II, cînd bătălia va fi pe muchie (deși, avînd în vedere că nu are structuri și resurse, e greu de crezut că MRU va lua la prezidențiale peste 3%). MRU nu va putea negocia dacă nu are voturi în spate, dacă nu are ceva palpabil. Să presupunem că nu candidează și că negociază o susținere pentru candidatul PNL-PDL încă din primul tur. Cu ce vine la aceste negocieri? Cu cele 145 de mii de voturi luate la europarlamentare, care nici nu știe dacă mai sînt ale lui? Cînd lui Iohannis și Ponta le va arde buza în turul II (dacă nu cumva o fi candidat unic al tuturor partidelor Maior) MRU vine cu voturile din primul tur, 2-300 de mii, cîte or fi, și le pune pe masă. Calde, proaspete, de doar o săptămînă-două. Probabil MRU a negociat deja (se zvonea că va intra în PNL) și nu a primit ce a cerut. Poate că vrea mai mult. Șansele sale electorale sînt zero, nu va reuși să ia un scor de peste 5%, iar de intrat în turul II nu se pune problema. Negocierea unei poziții e singurul motiv pentru care candidează.

La răndul său, PMP-ul riscă să-și piardă parlamentarii și primarii, ăia pe care încă nu i-a ridicat DNA-ul, în favoarea PSD, PNL și PDL, dacă nu-i ține în priză, în bătălia politică și pentru negocieri. ”De ce să plecați acum la PSD, PNL și PDL, să negociați în pierdere, pe persoană fizică, cînd avem posibilitatea să negociem ca grup, între cele două tururi, și să obținem pentru noi toți, baronii altfel, ceea ce ne dorim?” PMP speră că Diaconescu va obține mai mult în turul I, poate chiar un scor cu două cifre și va primi ceea ce dorește la negocierile cu PSD, PNL și PDL.

Dacă toate partidele ”dreptei” obțineau scoruri relativ egale erau obligate să negocieze un candidat unic. În condițiile în care PMP și FC au obținut scoruri mult sub PNL și PDL, nu pot lua parte le negocieri de pe poziții acceptabile și își mai încearcă o dată norocul, în primul tur al prezidențialelor. Dacă atunci reușesc să scoată scoruri bune, vor fi primite la negocieri și vor avea șanse mari să primească ceea ce-și doresc.

De ce nu au PMP și FC un candidat comun?

Fiindcă MRU și Udrea au obiective diferite la negocieri. Fiecare vrea să negocieze pentru el. Un MRU cu 12% în primul tur din partea PMP-FC va trebui să negocieze la pachet cu PMP-ul. Și nu-i convine. Udrea, la rîndul ei, crede că PMP poate scoate un scor bun și fără MRU și poate intra în negocieri fără să fie nevoie să negocieze o poziție pentru MRU și să nu-i mai rămînă mare lucru de negociat pentru Udrea și baronii altfel.

Este posibilă o candidatură unică din partea dreptei, încă din primul tur? Categoric nu.

Ce scria Blogary in 2012 si 2013 de fuziunea PNL-PDL

14 decembrie 2012 (PNL si Crin Antonescu, speranta Dreptei)

”Dacă PNL, cu ajutorul planului ”dizidenței” față de PSD, plan care va fi pus în aplicare începînd cu 2013, va reuși să depășească criza de credibilitate, se va instala definitiv și unic, pe partea dreaptă a scenei politice. Și va fi acceptat și adoptat fără cea mai mică problemă.

Am văzut, cu ocazia acestor alegeri, cît curaj au susținătorii Dreptei. A doua zi după ce, în urma farsei numite ”cearta PNL-PSD”, PNL se va instala pe partea dreaptă a scenei politice, toți comentatorii și editorialiștii dreptei vor psihologiza trist, în genunchi, făcînd apologia ”răului celui mai mic” și ne vor îndemna să sprijinim, cu lămîie, soluția unică și imperfectă numită PNL, în frunte cu Crin Antonescu, Tăriceanu, Orban, Becali sau oricine o mai fi. Nu subestimați susținătorii Dreptei, habar n-aveți cît de jos sînt dispuși să coboare, pînă în centrul Pămîntului, de unde, tîrîndu-se în patru labe, triști, scîrbiți, dar pătrunși adînc, pînă-n mațu’ gros, de responsabilitatea civică, își vor folosi decibelii, argumentele și figurile de stil ca să ne convingă că nu avem de ales.

Am scris despre planul PNL și PSD de a împărți scena politică în două cînd încă nu exista un asemenea plan. Acum este evident pentru orice cetățean cu o minimă inteligență că acesta este obiectivul peneliștilor și pesediștilor, Din momentul în care PNL se va fi instalat ca ”ultimă speranță”, ”unică alternativă”, jocurile sînt făcute. De a doua zi, încet încet, ultimele insulițe de rezistență (Blogary va fi, ca de obicei, printre ele) vor fi luate cu asalt de majoritatea susținătorilor Dreptei, adepți ai ”răului celui mai mic”, ”fără mofturi”, ”ăștia sînt, cu ăștia defilăm”, care sînt capabili să transforme, unii cu talent, alții cu inteligență, majoritatea cu insistență, orică căcat într-un căcat comestibil. Și vor transforma și PNL-ul, cu Crin sau fără Crin în frunte, într-un căcat comestibil.

PNL este viitoarea unică forță a Dreptei. Crin Antonescu e speranța. Dacă am timp și chef, în iarna asta scriu toate editorialele, toate postările pentru Facebook și Twitter care s-ar putea scrie și desenez toate fotoșoapele care s-ar putea desena despre ”soluția răului celui mai mic”, ca să fie deja scrise și desenate, să nu se mai obosească susținătorii Dreptei peste doi sau trei ani.

Nu veți accepta PNL-ul lui Crin Antonescu? Și ce veți face? Veți lăsa răul cel mai mare să cîștige? Nu. Sînteți electorat captiv, vă încolonați frumușel și mergeți la vot să-l votați pe Crin, ca să nu cîștige Oprescu. Sau pe Oprescu, ca să nu cîștige Crin. Depinde cum se împart rolurile între PSD și PNL, și ce personaj vă revine vouă, pretențiosul și educatul electorat de dreapta.”

14 martie 2013 (Fuziunea prin absorbtia PDL de catre PNL)

”Pentru Crin Antonescu și Dan Voiculescu este vital în același timp să distrugă PDL ca vehicul al lui Băsescu. Băsescu atunci cînd își încheie mandatul la Cotroceni (cît mai repede, speră Voiculescu și Antonescu) nu trebuie să aibă PDL la dispoziție ca vehicul politic. Aceasta se poate face în două moduri: prin fuziune și prin păstrarea lui Blaga la conducerea partidului cît mai mult timp posibil. În același timp, alegerile prezidențiale din 2014 trebuie să găsească PDL incapabil să dea un prezidențiabil cu șanse, trebuie să găsească PDL condus de Blaga. Important este să se intre în vara lui 2014 cu un PDL slab și fără un candidat prezidențial cu șanse. În principiu, n-ar trebui să fie probleme. Un previzibil scor slab al PDL la europarlamentare va antrena scandalul în PDL fără a tranșa însă lucrurile. Blaga va refuza să-și asume responsabilitatea pentru înfrîngere și îi va acuza tot pe Băsescu, Macovei, Boc, Preda și Voinescu.”

13 noiembrie 2013 (Triunghiul iubirii: Antonescu, Blaga, Basescu)

”Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.

2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.”

25 martie 2014 (Capitalul politic si validarea liderilor, adevaratele mize ale europarlamentarelor)

”Dacă însă PNL are un scor slab, sub 20%, este foarte posibilă debarcarea lui Antonescu și, în funcție de cel care îi va lua locul, de revenirea în USL sau o posibilă alianță sau fuziune cu PDL sau PMP.

Un scor mare, de peste 35 sau 40%, ar convinge pesediștii să meargă la prezidențiale cu candidat propriu. Dacă pesediștii vor fi convinși că pot scoate în jur de 40% în primul tur al prezidențialelor vor merge sigur cu un candidat pesedist, Ponta cel mai probabil.

Un scor sub așteptări ar șubrezi poziția lui Blaga, deși e greu de crezut că pedeliștii, radicalizați și antagonizați de gruparea Băsescu-Udrea, vor fi dispuși să-l basculeze pe Blaga.

Dacă în 2012 au avut scuza participării sub numele ARD și uzura guvernării, acum au scuza despărțirii de Băsescu și a dezertărilor. Dacă PDL va avea însă sub 15% și nu va fi la o distanță suficient de mare de PMP, adică cel puțin cinci procente, este foarte posibil ca printre pedeliști să se instaleze panica.

..,

Chiar și un scor de peste 7% ar fi considerat suficient pentru validarea Elenei Udrea (neatingerea obiectivului de 10% va fi pusă pe seama retragerii Elenei Băsescu la presiunea ”justițiarilor” și pedeliștilor). Un scor sub 7% sau sub prag o va scoate pe Elena Udrea din jocul politic mare. Băsescu va trebui să o sacrifice sau să se scufunde împreună cu ea.”

PSD a invins dreapta in urban

La aproape zece procente distanță.

URBAN total

Regiune Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
București 460 774 220 302 (47,81%) 177 060 (38,43%)
Ardeal 971 925 349 375 (35,95%) 329 758 (33,93%)
Muntenia 491 765 244 431 (49,70%) 176 550 (35,90%)
Moldova 483 295 243 363 (50,35%) 166 539 (34,46%)
Oltenia 264 400 142 016 (53,71%) 88 300 (33,40%)
Dobrogea 146 759 65 949 (44,94%) 59 100 (40,27%)
Străinătate 29 633 5 164 (17,43%) 17 886 (60,36%)
TOTAL 2 848 551 1 270 600 (44,61%) 1 015 193 (35,64%)

Deși unii încearcă, în disperare, să-i calculeze voturile la dreapta (???), Diaconu joacă în același film cu PSD, este invenția Antenei 3 și a PSD. De fapt, a PSD, că Antena 3 funcționează după punctajele consultanților politici. A fost ajutat de PSD să strîngă voturile, a avut mediatizare prin Antena 3, a fost votat de alegătorii supărați pe regimul băsist polițienesc bla bla. Alăturarea PSD-Diaconu nu este una forțată.

Relativ forțată e alăturarea PNL cu celelalte partide ale ”dreptei”.  Nu este sigur că în urma unei alianțe sau fuziuni cu PDL și restul, o bună parte dintre membrii și alegătorii PNL să fugă înspre PSD, partidul alături de care au suferit pe baricade ani de zile. Să nu uităm că pînă mai ieri Ponta era liderul USL alături de Antonescu și era văzut de poporul liberal ca un personaj luminos și frecventabil. Se vor obișnui membrii de partid și alegătorii liberali cu Ioan Oltean, Blaga, Cristian Diaconescu, Stolojan, Macovei, Baconschi, TRU, Boagiu, Elena Udrea, EBA sau Anastase, după ce ani de zile toți aceștia au reprezentat răul și grețosul absolut pentru ei?

E posibil ca în urma unei alianțe sau fuziuni între partidele ”dreptei” să se piardă cîteva sute de mii de alegători. Liberalii vor fi scîrbiți de alianța cu pedeliștii și băsiștii iar aceștia din urmă de alianța cu liberalii anteniști și useliști ai lui Căcărău și Norica.

În condițiile în care PSD controlează ruralul prin structuri și este tradițional cel mai votat partid în rural (e perceput drept un partid conservator), ”dreapta” trebuie neapărat să cîștige urbanul la o distanță confortabilă pentru a putea spera în victoria la prezidențiale, locale și parlamentare. Simplele alianțe conjuncturale între partide care nu-și pot aduce împreună și electoratul, cum e alianța dintre PNL și restul dreptei, nu sînt o soluție pentru victoria împotriva PSD-ului. Soluția este e schimbarea radicală a doctrinei, strategiei, mesajului și liderilor. Este, evident, o soluție extrem de puțin probabilă și pe care ”dreapta” o evită cu orice preț.

Ce mesaj va avea ”dreapta” pentru urban? Care vor fi purtătorii de mesaj? Care sînt canalele prin care își va transmite mesajul?

URBAN Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș

Județ Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
ALBA 57 890 22 005 (38,01%) 26670 (46,07%)
ARAD 55 716 19 157 (34,38%) 22 644 (40,65%)
BIHOR  67 787 22 181 (32,72%) 19 448 (28,69%)
BISTRIȚA-NĂSĂUD  28 694 12 037 (41,95%) 11 318 (39,44%)
BRAȘOV  106 810 45 793 (42,87%) 39 808 (37,27%)
CARAȘ-SEVERIN  39 237 17 329 (44,16%) 14 592 (37,19%)
CLUJ  111 003  36 751 (33,11%) 41 572 (37,45%)
COVASNA 23 461 2 972 (12,67%) 2 232 (9,51%)
HARGHITA  34 317 2 288 (6,67%) 1 905 (5,55%)
HUNEDOARA 81 888 40 852 (49,89%) 24 249 (29,61%)
MARAMUREȘ 60 689 25 042 (41,26%) 21459 (35,36%)
MUREȘ 73 749 20 628 (27,97%) 18 103 (24,55%)
SATU MARE 48 795 14 105 (28,91%) 10 561 (21,64%)
SĂLAJ 21 042 7 636 (36,29%) 6 759 (32,12%)
SIBIU 66 290 23 678 (35,72%) 30 345 (45,78%)
TIMIȘ 94 557 36 921 (39,05%) 38 093 (40,29%)
TOTAL 971 925 349 375 (35,95%) 329 758 (33,93%)

 

URBAN Moldova

Județ Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
BACĂU 79 473 39 369 (49,54%) 28 006 (35,24%)
BOTOȘANI 44 227 23 328 (52,75%) 14 291 (32,31%)
GALAȚI 79 096 41 164 (52,04%)  25 506 (32,25%)
IAȘI  92 621 44 693 (48,25%) 33 687 (36,37%)
NEAMȚ  50 290  24 769 (49,25%)  17 810 (35,41%)
SUCEAVA 65 888 31 665 (48,06%) 24 546 (37,25%)
VASLUI  35 455  19 416 (54,76%)  10 375 (29,26%)
VRANCEA  36 245 18 959 (52,31%) 12 318 (33,99%)
TOTAL  483 295 243 363 (50,35%)  166 539 (34,46%) 

URBAN Oltenia

 Județ  Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
DOLJ 86 206 50 248 (58,29%) 27 035 (31,36%)
GORJ 43 948 21 018 (47,82%) 14 671 (33,38%)
MEHEDINȚI 36 984 18 947 (51,23%) 13 711 (37,08%)
OLT 52 691 30 477 (57,84%)  15 502 (50,86%)
VÎLCEA 44 571 21 326 (47,85%) 17 381 (39,00%)
TOTAL 264 400 142 016 (53,71%) 88 300 (33,40%)

URBAN Muntenia

Județ Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
ARGEȘ 72 972 41 131 (56,36%) 21 998 (30,15%)
BRĂILA 54 725 28 797 (52,62%) 16 565 (30,27%)
BUZĂU 46 093 23 355 (50,67%) 16 097 (34,92%)
CĂLĂRAȘI 30 648 14 718 (48,02%) 11 491 (37,49%)
DÎMBOVIȚA  42 862 21 290 (49,67%) 14 905 (34,77%)
GIURGIU  22 527 12 633 (56,08%) 7 073 (31,40%)
IALOMIȚA  27 116 14 371 (53,00%) 8 679 (32,01%)
ILFOV 50 036  22 927 (45,82%)  21 982 (43,93%)
PRAHOVA 110 697 46 268 (41,80%) 46 845 (42,32%)
TELEORMAN 34 089 18 941 (55,56%) 10 915 (32,02%)
TOTAL 491 765 244 431 (49,70%) 176 550 (35,90%)

 

URBAN Dobrogea

Județ Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
CONSTANȚA 123 086 56 251 (45,70%) 49 290 (40,05%)
 TULCEA  23 673 9 698 (40,97%)  9 810 (41,44%)
TOTAL 146 759 65 949 (44,94%) 59 100 (40,27%)

URBAN București

Sector Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
1 71 578 28 857 (38,69%) 34 206 (47,79%)
2 85 347 40 552 (47,51%) 33 563 (39,33%)
3 94 117 46 126 (49,01%) 35 282 (37,49%)
4 66 479 33 883 (50,97%) 22 974 (34,56%)
5 53 853 27 488 (51,04%) 18 156 (33,71%)
6 89 400 43 396 (48,54%) 32 879 (36,78%)
TOTAL 460 774 220 302 (47,81%) 177 060 (38,43%)

 

STRĂINĂTATE

Străinătate Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
29 633 5 164 (17,43%) 17 886 (60,36%)

Aliantele nu conteaza la prezidentiale. Unificarea dreptei salveaza doar scaune.

Dacă candidatul ”dreptei unite” va fi Antonescu, scorul în primul tur va fi sub așteptări, căci alianța va pierde alegători dezamăgiți de această asociere și de personajul respectiv. Strategic, electoral, unificarea nu-și are rostul. Singurul său rost e salvarea scaunelor lui Antonescu și Blaga și eliminarea concurenților acestora.

Niciodată, la niciun scrutin, alianța dintre PNL și PDL (PD) nu a adus mai multe voturi decît are PSD. Mai mult, alianțele nu contează la prezidențiale. Alianța dreptei unite nu are niciun efect la prezidențiale, În cel mai bun caz poate scoate un scor decent, apropiat de al PSD, în primul tur. Nimic mai mult. În turul II este irelevantă.

În primul rînd, trebuie să terminăm odată cu mitul ”alianța PDL+PNL bate PSD”. În 2004 la parlamentare și prezidențiale turul I PSD a avut mai multe voturi decît alianța PNL+PD.

  • parlamentare – 3,7 milioane la 3,2 milioane.
  • prezidențiale turul I – 4,3 milioane la 3,5 milioane.

Atît a putut scoate Alianța DA. La parlamentare cu 500 de mii de voturi mai puțin decît PSD iar la prezidențiale cu 800 de mii de voturi mai puțin decît PSD. Turul II e altceva. Acolo contează candidatul, nu alianțele. În 2004 Năstase a pierdut deși PSD avea de partea sa UDMR-ul. PSD nu era izolat deloc. În primul tur și la parlamentare a avut împotrivă o alianță de două partide pe care a învins-o lejer.

Remember 2009? Situația în 2009 e și mai dramatică pentru alianțe. Alianța PSD+PNL+UDMR pierde alegerile prezidențiale în fața celui mai izolat partid postdecembrist (poate doar PRM să fi fost mai izolat în 2000). PDL și Băsescu practic nu au avut aliați atunci. Cu toate acestea Băsescu a cîștigat în fața unei alianțe formate din toate partidele semnificative.

  • turul I – PSD+PNL+UDMR – 5,3 milioane / PDL – 3,2 milioane.
  • turul II – PSD +PNL + UDMR – 5,2 milioane / PDL – 5,3 milioane.

Am văzut la europarlamentare că o alianță a dreptei nu poate lua mai multe voturi decît PSD. Un calcul indulgent ne duce la un scor de 2,1 milioane la 2 milioane în favoarea PSD-ului. În situația în care adunăm rezultatele PNL, PDL, PMP, PFC și PNȚcd. Însă o alianță între aceste partide ar îndepărta cîteva sute de mii de alegători, care vor vota alte partide sau, cel mai probabil, vor sta acasă.

Am mai auzit o aberație zilele acestea. Ponta și PSD sînt disperați deoarece nu au scos decît 2 milioane de voturi iar Ponta are nevoie de 5 milioane de voturi ca să cîștige prezidențialele.

Hai să vedem cum s-a întîmplat în 2009, primul an în care am avut europarlamentare și prezidențiale la șase luni distanță:

Scorul la europarlamentare/scorul la prezidențiale în turul I/scorul la prezidențiale în turul II

  • PSD – 1,5 milioane/3 milioane/5,2 milioane
  • PNL – 0,7 milioane/1,9 milioane/5,2 milioane
  • PDL – 1,6 milioane/3,2 milioane/5,3 milioane

Partidele lui Băsescu și Geoană au scos mai puțin decît partidul lui Ponta la europarlamentare și asta nu i-a împiedicat pe Băsescu și Geoană să aibă peste 5 milioane de voturi la prezidențiale. Mobilizarea alegătorilor și structurilor de partid la europarlamentare e scăzută din cauza lipsei de miză. Alegerea președintelui, în schimb, are mize simbolice și concrete. El este conducătorul țării, tătucul simbolic, el decide cine guvernează începînd cu 2016 și 2020, el are acces la justiție și servicii, prin el structurile de partid pot căpăta acces la putere, buget și impunitate. De aceea între europarlamentare și prezidențiale se dublează mobilizarea electorală. PSD e partidul cu cel mai mare scor electoral la un scrutin europarlamentar. Niciun partid nu a trecut pînă acum de 1,5 milioane de voturi la europarlamentare. PSD e singurul care a depășit această cifră, avînd chiar peste 2 milioane de voturi. Dacă se păstrează proporția din 2009, în primul tur al prezidențialelor PSD poate mobiliza la vot în jur de 4 milioane de votanți.

Ce se întîmplă în turul II, în schimb, depinde de numele candidatului, de povestea lui, de campanie, de cum apelează la indeciși, extremiști, marginali, distrați. În turul II Ponta va intra cu un avantaj ”de partid” de cîteva sute de mii de voturi. Simpla adunare a partidelor de dreapta în alianța ”Dreapta Unită” nu are niciun efect la prezidențiale. În primul tur nu reușește să aducă mai multe voturi decît PSD, iar în turul II nu contează.