Posts Tagged → Crin Antonescu

Crin Antonescu, inger si demon, karamazovul romanilor

Dacă Crin Antonescu e frecventabil și votabil ca ”prezidențiabil al dreptei”, de ce n-ar fi frecventabil și votabil ca prezidențiabil al USL?  La urma urmei, în cazul președintelui contează persoana, nu din partea cui candidează. Crin Antonescu e același, indiferent din partea cui candidează, persoana e aceeași, fie din partea USL, fie din partea ”dreptei unite”.

Dacă Ponta e răul mai mare și Antonescu e răul mai mic, atunci toți cei care luptă pentru răul mai mic ar trebui să militeze pentru unitatea USL și candidatura lui Antonescu la prezidențiale.

Sau Antonescu e răul mai mic cînd reprezintă ”dreapta” și răul mai mare cînd reprezintă USL? Care e granița, în străfundul personal al lui Crin Antonescu, dintre Crin răul mai mare și Crin răul mai mic? Sau la anul îl votăm la prezidențiale pe Ivan Karamazov?

Dacă după campania de albire a lui Antonescu aflăm că totuși USL nu se va rupe și că Antonescu va rămîne candidatul USL la prezidențiale? Cum mai întorc foaia cei care încearcă acum să-l spele pe Antonescu?

Vă dați seama că, prin voci autorizate și cu autoritate, ca Udrea sau Băsescu, aflăm că Antonescu, candidatul USL la prezidențiale, nu e chiar așa de rău, ba chiar e frecventabil și votabil? Veți spune că e bun doar fiindcă blochează accesul lui Ponta la președinție, dar asta face și cînd candidează din partea USL. Dacă rolul lui Antonescu e să blocheze ascensiunea prezidențială a lui Ponta, o poate face chiar mai bine și mai eficient în interiorul USL. Dacă Antonescu e candidatul USL la prezidențiale, șansele ca Ponta (răul cel mai mare, înțeleg) să ajungă președinte sînt zero. Nu poți ajunge președinte fără să candidezi.

După ce termină dreapta de spălat Antonescu, să vezi că rămîne ăsta candidat prezidențial din partea USL și să vedeți atunci cum cîștigă alegerile cu 80%, în calitate de singurul rău. Votați-l! E totuși de dreapta și blochează accesul lui Ponta la președinție! Cum o fi ca după ce l-ai spălat și l-ai frecat frumos pînă l-ai făcut shiny să-ți dai seama că de fapt ai spălat candidatul prezidențial al USL?

Argumentul ”contează din partea cui candidează” nu ține, repet. E același om. Președinția se cîștigă pe persoană fizică. Președintele nu e alianță, nu grup, e persoană fizică, cu creier, oase, carne, chelie, cearcăne, zîmbet sau cioc, după caz. USL oricum nu e veșnică. Dacă ni se spune acum că Antonescu va face totuși chestii nu foarte rele ca președinte, păi atunci înseamnă că nu la va face și ca președinte din partea USL, mai ales dacă între timp USL se rupe.

Uite o soluție. Dacă tot sîntem fani Antonescu, păi atunci să ne luptăm să candideze din partea USL, să-i blocheze astfel candidatura lui Ponta la prezidențiale, apoi să conducă țara ca președinte al dreptei, după ce se rupe USL. Dacă USL e atît de puternic și de tare să ne folosim de USL ca să ne punem un candidat de dreapta la prezidențiale. Nu mai cheltuim bani și energii cu prezidențialele. Cîștigăm prezidențialele pe banii și logistica și munca pesediștilor. Și uite așa, candidatul nostru cîștigă en fanfare prezidențialele din partea USL-ului, îl blochează pe Ponta și apoi reprezintă dreapta la  Cotroceni.

Dacă tot e să ținem cu răul cel mai mic, măcar să ținem cu el în USL. În loc să ne luptăm să-l bată Antonescu pe Ponta în turul II al prezidențialelor, cînd va fi mai greu, să ne luptăm să-l bată acum, în lupta pentru candidatura la prezidențiale, cînd e mai ușor. După care îl punem președinte cu mîna și efortul USL-ului. Și uite așa, pac pac, vom avea președinte de dreapta fără cel mai mic efort. Vă dați seama? Vom avea președinte de dreapta fără să avem candidat.

Deci asta era strategia genială a lui Băsescu! Ce proști am fost că nu ne-am dat seama!

Serios vorbind, chiar nu mi se pare o idee bună să spălăm prezidențiabilul USL și să-l facem frecventabil și votabil. Fiindcă e totuși candidatul USL-ului, nu?

PS. Excelentă poza. Dan Brown e etalonul de inteligență și imaginație pentru strategii dreptei.

Triunghiul iubirii: Antonescu, Blaga, Basescu

Dacă USL se rupe mîine, cu cine se va întîlni PNL în opoziție? Cu PDL-ul lui Blaga. PDL e un partid cu structuri, cu parlamentari, cu primari, cu procente în sondaje, cu candidat prezidențial. Este singura structură serioasă în opoziție cu care PNL poate negocia și face alianțe. Nu există alte structuri.

PDL e unul dintre cele trei mari partide care își poate susține candidatul prezidențial să ia peste 10%. În lupta umăr la umăr din turul II, 10% sau 15%, cît poate lua Predoiu, este extraordinar de mult. Poate fi decisiv.

Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.

Ce îi poate oferi Traian Băsescu lui Crin Antonescu, dacă mîine se rupe USL? Partid cu parlamentari, primari, structuri și procente nu are. Candidat prezidențial care să-l susțină în turul II pe Antonescu nu are. De aici și anunțul fuziunii dintre Mișcărea Populară și Forța Civică și a susținerii lui MRU la prezidențiale. Cînd USL se va rupe, Băsescu trebuie să aibă niște cărți în mînă, orice, măcar o pereche de doiari.

Cum se va numi reprezentantul ”dreptei” care va negocia cu Crin Antonescu? Vasile Blaga sau Traian Băsescu?

Să presupunem (corect, dealtfel) că Traian Băsescu nu a renunțat la PDL și că încearcă în continuare să-i sufle partidul lui Blaga. Ce poate oferi Traian Băsescu pedeliștilor? Vasile Blaga le poate oferi o alianță cu PNL și Crin Antonescu care ar putea readuce PDL la guvernare. În luptă pentru preluarea PDL Crin Antonescu e un atu serios. El e pașaportul spre guvernare pentru pedeliști. Aici, Blaga stă foarte bine. Nici nu trebuie să-i facă declarații de amor lui Antonescu. Fiindcă nici PNL nu are de ales. Dacă se rupe de PSD va trebui să se alieze cu PDL, altă variantă nu are.

2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.

Da, există și alte variante, însă cred că e realist să ne păstrăm în acest registru minor. Din păcate.

Aceasta e situația și acestea sînt mizele, minore, al anului și politicienilor. Aceasta e bătălia. Este acest trio amoros relevant pentru români? Nu. E relevant doar pentru românii direcți implicați.

Minciuna unificarii dreptei. Esecul Miscarii Populare. Deruta lui Basescu.

Unificarea dreptei

Dacă dreapta trebuie unificată, atunci înseamnă că avem mai multe partide de dreapta. Din start, cei care vorbesc de unificarea dreptei admit că partidul din care fac ei parte nu e singurul de dreapta și că mai există și alte partide de dreapta. Atunci cînd cineva face o listă cu partide care ar trebui să participe la unificarea dreptei admite implicit că partidele de pe respectiva listă sînt de dreapta. Cînd pui un partid pe lista unificării dreptei îl validezi ca partid de dreapta.

În același timp, principala motivație a unificării dreptei e lupta împotriva USL sau PSD. Se pornește astfel de la premisa, că partidele supuse unificării sînt nu numai de dreapta ci și împotriva USL sau PSD.

Dacă toate partidele suspuse unificării sînt de dreapta și sînt împotriva USL, atunci de ce sînt separate? Ce le separă? De ce avem mai multe partide de dreapta și care sînt împotriva USL sau PSD? Nu le desparte credința în anumite principii, doctrina, nu le desparte poziționarea pe scena politică și atitudinea față de USL/PSD.

Deci, de ce sînt separate? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să vedem cine le-a separat. Cine sînt aceia care au produs această despărțire, inutilă și nejustificată doctrinar și nici din punctul de vedere al poziționării politice.

De ce MRU insistă să aibă un partid propriu, în condițiile în care a dovedit că poate sta alături de Blaga și pedeliști, așa cum s-a întîmplat la alegerile parlamentare din 2012? Ce îl nemulțumește la PDL, partid căruia la un moment dat i s-a adresat cu ”Fiți ungurenii mei”? Doctrinar nu există diferențe, cel puțin MRU nu a vorbit despre astfel de diferențe, iar alianța împotriva USL/PSD dovedește că nici ca poziționare politică nu sînt diferențe între MRU și PDL. Atunci de ce Forța Civică nu fuzionează prin absorbție în PDL, dacă nu doctrina o oprește, dacă nici poziționarea politică anti-USL nu o oprește și nici brandul nu e o problemă, în condițiile în care Forța Civică, de cînd a fost preluată de MRU, nu a participat niciodată la alegeri sub nume și siglă proprii, ba mai mult, este dispusă să fuzioneze cu Mișcarea Populară și să participe sub alt nume decît cel propriu la alegerile europarlamentare?

Dacă Forța Civică vrea unificarea dreptei împotriva USL/PSD și consideră PDL a fi de dreapta și împotriva USL/PSD și nu ține la propriul brand politic, inexistent dealtfel, din moment ce nu a fost niciodată validat în alegeri, atunci trebuie să fuzioneze cu PDL prin absorbție. Deși nu înțeleg de ce există Forța Civică. De ce MRU nu a intrat în PDL? Ba mai mult, de ce a luat oameni din PDL? Care era nemulțumirea față de PDL? Ce s-a schimbat între timp? Nu era PDL partid de dreapta? Nu era împotriva USL/PSD? Era, fiindcă Forța Civică s-a aliat cu PDL la parlamentare, în ARD. De ce nu a fuzionat atunci Forța Civică cu PDL? Și de ce nu fuzionează acum?

Nu știm de ce există Forța Civică. Nu știm de ce MRU nu a intrat în PDL și a ținut să aibă partidul său. Nu doctrina și nu poziționarea politică sînt problema, căci altfel MRU nu ar vorbi de unificarea dreptei împotriva USL/PSD.  Atunci care e motivația existenței acestui partid care refuză să participe sub siglă și nume propriu la alegeri și care e dispus să fuzioneze cu Mișcarea Populară, dar nu cu PDL. De ce? Care e diferența dintre PDL și Mișcarea Populară, în condițiile în care am stabilit că PDL este partid de dreapta și împotriva USL, căci altfel nu l-ar vrea nimeni într-o alianță a dreptei împotriva USL/PSD? În ambele situații, Forța Civică fuzionează cu un partid de dreapta, împotriva USL/PSD și își pierde brandul. Cu toate acestea, Forța Civică refuză să fuzioneze cu PDL. De ce? Ce e la mjiloc? Sînt orgolii? Vrea să fie lider de partid? Vrea să primească la schimb candidatura la prezidențiale? Vrea ceva pentru sine și nu primește? Acesta e motivul pentru care nu acceptă o fuziune prin absorbție în PDL sau pur și simplu refuză să intre în PDL?

De ce neapărat fuziune prin absorbție în PDL? Fiindcă Forța Civică, ca și Mișcarea Populară, nu există ca branduri politice. Sînt partide (mă rog, Mișcarea Populară încă nici măcar nu e partid înregistrat) noi, mici, și care nu au participat niciodată la alegeri, nu au notorietate, nu au tradiție. PDL, în schimb, are 23 de ani de istorie, a participat la toate alegerile post-decembriste, este un brand cu notorietate, are între 15% și 18% în sondaje. Nu poți cere unui partid mare (sau mediu spre mărișor – creșterea PD/PDL peste PNL a fost artificială și s-a datorat strict lui Băsescu), cu zeci de mii de membri, să renunțe la brandul său, la nume, siglă și culori, doar pentru a fuziona cu un partid cu brand zero, cu abia puțin peste o mie de membri cotizanți, cu o istorie de un an, care nu a participat niciodată la alegeri, care nu are notorietate și care nu trece de 3% în sondaje.

Referitor la candidatura la președinție, PDL-ului, ca partid mare, nu i se poate cere să nu aibă candidat la președinție. Dacă ai visuri prezidențiale, atunci intri în PDL și lupți acolo pentru candidatura la prezidențiale. ”Du-te-n colo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace”, cam așa sună atitudinea lui MRU față de PDL. Nici nu vrea să intre în PDL ca să lupte pentru candidatura la prezidențiale, nici nu vrea ca PDL să aibă propriu la prezidențiale. Vrea să fie candidatul PDL-ului la prezidențiale fără a fi însă în partid. E o pretenție absurdă. Acuz PDL-ul că pune candidat la prezidențiale un membru al partidului și nu mă pune pe mine, din afara partidului? Cît tupeu să am și cît de absurd să fiu ca să am o astfel de pretenție?

Mișcarea Populară

Un eșec mic și trist al lui Băsescu. Penibil de mic și ridicol de trist. Și uite cum Băsescu iese de pe scena politică cu un whimp, nu cu un bang. Dacă Mișcarea Populară fuzionează cu Forța Civică, așa cum au anunțat liderii celor două partide, nu înțeleg de ce și-a mai făcut partid. De ce plecații din PDL și oamenii din jurul lui Băsescu nu au intrat în Forța Civică astă primăvară? Forța Civică era de dreapta și în primăvară, nu s-a schimbat nimic între timp, Forța Civică era împotriva USL/PSD și în primăvară, MRU era prezidențiabil și în primăvară. Din primăvara lui 2013 pînă acum nu s-a schimbat nimic. De ce toți cei care au plecat de la PDL sau au decis să se apuce de politică nu au intrat în Forța Civică și au ținut să-și facă partid?

Mișcarea Populară nu e nici măcar eșecul unei acțiuni. E eșecul unei intenții de acțiune. Au vrut să facă și au eșuat încă de la stadiul de intenție, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e o performanță. S-au împiedicat în timp ce voiau, nu în timp ce făceau. Unul vrea să se urce într-un copac. Dar cade nu din copac ci într-o groapă în timp ce se gîndea să se urce în copac. Asta e de istoria politicii românești la capitolul glumițe triste de subsol. Chiar, ce vor scrie liderii PMP în CV la activitatea politică? ”2013 – lider al unei intenții de partid nematerializate. Am vrut să facem un partid și eu eram liderul acelui partid pe care am vrut să-l facem, dar nu l-am mai făcut.”

În același timp, liderii Mișcării Populare vorbesc despre unificarea dreptei, în care unificare ar intre și PDL. Deci PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD, acestea fiind, după cum declară protagoniștii, criteriile unificării. Dacă PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD, de ce mișcăpopularii au mai plecat din PDL? Sau cei care au intrat acum în politică, de ce n-au intrat în PDL?

Liderii Mișcării Populare trebuie să explice două lucruri:

  1. De ce au plecat din PDL, în condițiile în care PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD?
  2. De ce n-au plecat la Forța Civică, partid gata înregistrat, care e de dreapta și e împotriva USL/PSD?
  3. Și, în general, de ce există Partidul Mișcarea Populară? Sau, mai bine zis, de ce era cît pe-aci să existe Partidul Mișcarea Populară?

Mișcarea Populară, ca și unificarea dreptei, e o minciună de prostit proștii. Motivațiile ruperii de PDL nu țin nici de doctrină și nici de poziționarea politică. Sînt motivații personale. Resentimente și frustrări. Nu socialismul PDL-ului și, mai ales, al lui Blaga, era problema. Nu blatul lui Blaga cu USL, nu atitudinea acestuia împăciuitoare și moale față de USL/PSD era problema. Nu. Problema era că Blaga și nu Udrea a cîștigat șefia partidului și că o seamă de pedeliști apropiați de Băsescu nu pupă loc eligibil la europarlamentare. De aceea Macovei și-a scos, în doi timpi și trei mișcări, cu ajutorul scandalului ”coabitarea și procurorii”, ștampila de apropiat al lui Băsescu. Și uite că Macovei poate spera, cu șanse, la un loc eligibil la europarlamentare.

Prin Mișcarea Populară s-a încercat dislocarea lui Blaga, după un scenariu stupid, considerat genial de autorii săi. PDL se speria de Mișcarea Populară și de plecarea lui Băsescu, scădea în sondaje, apoi pedeliștii îl dădeau jos pe Blaga și o puneau pe Udrea. Și Mișcarea Populară se desființa sau fuziona prin absorbție în PDL. De fapt, nici nu se voia transformarea în partid. Simpla intenție ar fi trebuit să sperie PDL-ul și să-i facă pe pedeliști să-l dea jos pe Blaga. Am simțit atunci că asta e strategia și că Băsescu, Udrea și ceilalți pedeliști din jurul lui Băsescu nu vor renunța la PDL și am spus de atunci că Blaga nu mai poate pierde partidul nici înainte, nici după europarlamentare. Nicio clipă nu a existat intenția de a creea cu adevărat un partid politic. A fost o minciună. De aici și impresia de partiduleț făcut pe genunchi cu personaje de mîna a patra spre a șaptea. Piesele grele nu au părăsit PDL, însă și-au trimis șoferii, secretarii și animalele de companie la Mișcarea Populară. Minciuna era următoarea: Mișcarea Populară nu are legătură cu Elena Udrea. Mișcarea Populară e despre ”cei 58% care nu au votat”, e despre ”antipolitică”, e despre ”altfel de politică”, despre ”intelectuali finuți”, despre ”a treia cale” și alte cretinisme pe care nici acum nu-mi vine să cred că niște oameni aparent inteligenți le pot lua în serios, le pot promova sau accepta. Însă aparențele înșală.

Între timp însă PDL a venit cu Predoiu candidat prezidențial. Și aici jocul s-a închis. În mod normal, dacă Mișcarea Populară se voia un nou partid, de dreapta, construit în jurul principiilor și în jurul lui Băsescu, jocul nu ar fi trebuit să se închidă. Însă Mișcarea Populară nu se voia un partid. Se voia o sperietură pentru Blaga pentru a prelua Udrea PDL-ul.

Personal, am sperat că Udrea și ceilalți, aproape jumătate din PDL, vor părăsi PDL-ul și vor veni la Mișcarea Populară. Însă Băsescu și cei din jurul său au considerat că e cazul să prostească proștii. Fiindcă ei au impresia că oamenii sînt proști. Asta fiindcă stau prea mult unii cu alții și au impresia că toată lumea e ca ei. Nu. Lumea, asta adevărată, din afară, nu e plină de proști. Dacă trăiești într-o casă închisă, numai între oglinzi, și ești urît și cocoșat, ai impresia că așa arată specia umană, urîtă și cocoșată. Ieși, nene, afară și ai să vezi că nu e așa.

De ce au ales să mintă? De ce au ales să dea impresia că Mișcarea Populară nu are nicio legătură cu Elena Udrea, cînd e suficient să citești cîteva nume de pemepiști ca să-ți dai seama că Mișcarea Populară e despre Udrea, cînd Mișcarea Populară s-a născut în seara în care Elena Udrea a pierdut alegerile în PDL? De ce au ales să jignească inteligența susținătorilor sau potențialilor susținători?

Fiindcă Mișcarea Populară nu trebuia să existe ca partid. Fiindcă Elena Udrea era ușor de înghițit pe filiera PDL, sau cel puțin așa au considerat ei. Nu și pe filiera Mișcării Populare, care se voia o mișcare antipolitică, cu oameni noi, curați, din afara politicii, cu imagne imaculată. Mișcarea Populară trebuia să scoată ceva procente cu povestea asta stupiduță, să ”se urce pe val”, de altfel, acesta e și motivul pentru care, la un moment dat, într-o dovadă de iresponsabilitate fără absolut nicio scuză, Mișcarea Populară a încercat să folosească occupysmul extremist din piață pentru a cîștiga procente. În momentul în care MP ajungea la 10% și PDL scădea la 12-14%, pedeliștii, se putea negocia încheierea aventurii MP și reîntoarcerea lui Băsescu cu fața spre PDL. Iar Udrea era mai ușor de impus prin PDL, decît printr-un nou partid cu așteptări imaculaționiste setate chiar de creatorii lui. Blaga era dat jos sau accepta o asociere cu Udrea, Boc și Băsescu, și toată lumea era fericită. Mai puțin prostimea prostită de dragul mizelor personale ale protagoniștilor.

Referitor la așteptările nerealiste și imaculaționiste setate de creatorii Mișcării Populare, aceasta este și dovada că Băsescu și cei din jurul lui nu au vrut nicio secundă să facă un nou partid. M-am mirat (e un fel de a spune) de la început că se setează astfel de așteptări, în condițiile în care oricum trebuia să vină jumătate din PDL, cu Udrea în frunte,în noul partid. De ce vorbeau de oameni din afara politicii, de un partid cu totul nou, imaculat, despre cei 58%? Ce se întîmpla cu restul PDL-ului, cu PDL-ul care nu era cu Blaga? Unde se duceau oamenii ăia? Ce se întîmpla cu Elena Udrea? Nimic. Oamenii rămîneau în PDL. Nu au avut nicio secundă intenția să plece. Mișcarea Populară, cu proștii curați în față, cu temele telenovelist cretine, dar bune de păcălit naivii de serviciu, cîștiga ceva procente (mă rog, temele erau prea tîmpite pentru a se cîștiga procente cu ele) și continuarea o știți. Iar dacă Mișcarea Populară se transforma totuși într-un fenomen de entuziasm și mergea foarte bine și Blaga tot nu pica de la conducerea PDL, veneau și șmecherii în Mișcarea Populară, dar abia după ce creștea și se termina impactul ”proștilor curați și intelectuali sau din afara politicii”.

Însă PDL-ul lui Blaga s-a ținut tare iar mișcarea Predoiu a fost mat la Băsescu și Udrea. Care au intrat în vrie  și nu mai știu pe unde să scoată cămășuțele.

PDL-ul lui Blaga

Blaga a cîștigat alegerile din partid acuzînd eroarea de a candida sub alt nume și altă siglă. Bine, că eroarea îi aparține, e cu totul altceva. Decizia îi aparține lui și cînd a luat-o era stăpîn absolut peste PDL, ca și acum. Însă a reușit să-i prostească pe pedeliști (mă rog, nici nu e greu) și să arunce responsabilitatea eșecului catastrofal în neant. Nu a reușit să spună a cui este vina pentru participarea PDL la parlamentare sub altă siglă și alt nume, cine a luat această decizie. Nici nu avea acum, avînd în vedere că el e cel care a luat decizia.

Cred că se împlinesc vreo doi ani sau chiar trei de cînd am scris despre prostia PDL-ului de a-și ascunde numele și sigla. Am zis atunci că singura șansă a PDL să înfigă bine picioarele în pămînt, să stea drept și să-și susțină măsurile luate la guvernare. Însă pedeliștii erau îngroziți de propriile măsuri pe care le-au luat la guvernare, și pe care nu le-au înțeles și acceptat niciodată, și era plin de strategi geniali care au considerat că e cazul să-i prostim pe proști. Hai să ne dăm altceva decît sîntem. Hai să ne ascundem sub alte culori, alte nume, alte sigle. Hai să mințim. Fiindcă lumea e proastă.

Pentru cei care vor spune că lumea e proastă și poate fi mințită, fiindcă uite că USL-ul a cîștigat alegerile și Ponta e un mincinos. Nu. USL-ul nu a cîștigat alegerile dîndu-se altceva decît este. Dacă USL făcea campanie pro-Băsescu sau pro-DNA, pierdea. Fiindcă nu te poți da ceea ce nu ești. Poți minți sau exagera pe chestiuni punctuale, și pe care oricum oamenii nu prea le cred, pe care le considera minciuni acceptabile, uzuale sau chiar necesare (cînd e vorba de nucleul dur – nu asta cere și nucleul dur de la ai noștri, să mintă mai mult ca să cîștige alegerile?). Însă nu s-au ascuns. N-au încercat să pară ceea ce nu sînt. USL și-a jucat rolul său obișnuit și previzibil. A fost autentic în rolul său. Un mitoman care joacă rol de mitoman e autentic.

PDL, în schimb, s-a dezis de sine și de propria guvernare. A încercat să se dea alt partid. Sau alte partide. Nu sîntem noi. Nu sîntem PDL. Ăsta nu e Boc. Eu nu sînt Ioan Oltean. Tu nu ești Videanu. Nope. Sîntem alții. Haideți să ieșim la balcon și să ne dăm Julieta, proștii nu se prind. Fiindcă sînt proști.

Dacă PDL nu s-ar fi dezis de sine însuși și de propria guvernare, ar fi avut un scor bun. Ar fi pierdut, fiindcă după opt ani de guvernare e normal să mai și pierzi, nimeni nu stă veșnic la putere. Azi cîștigi, mîine pierzi, mai stai și în opoziție, mai stai și la guvernare, așa e bine, sănătos, normal și necesar să fie. Dar PDL a ales să mintă și să-și ia de proști susținătorii. rezultatul a fost o înfrîngere catastrofală și cel mai prost al dreptei din toată perioada post-decembristă (PNL și PNȚcd, în 20 mai 1990 au fost votate de mai mulți români decît ARD în 9 decembrie 2012).

Între timp însă, după catastrofa din 2012, identitatea proprie a devenit marea temă cîștigătoare în PDL. Și s-a văzut la alegerile pentru desemnarea prezidențiabilului. Oamenii nu au votat pentru Predoiu. Li se rupe de Predoiu. Au votat fiindcă Predoiu e omul lui Blaga și, mai mult, că Predoiu a venit pe o platformă pedelistă, în timp ce Falcă, contracandidatul său, vine pe o platformă unionistă, în care PDL s-ar topi într-o alianță mai mare.

Oricum, excelentă strategia cu Falcă candidat. N-a făcut decît să-l valideze pe Blaga. Care a fost legitimat a doua oară de partid, de data aceasta la 80%. Și în același spirit de ”hai să-i prostim pe proști cu aparențe și tactici geniale” e și decizia de a o pune pe Simona Crețu (sau cum o cheamă, că e 5 dimineața și n-am chef și timp să dau căutare) să candideze. ”Proștii nu se vor prinde că Falcă candidează din partea lui Udrea. Uite, Udrea și-a pus omul ei, pe fata asta ecologistă pe care ea adus-o în PDL. Falcă e de capul lui. Dacă Falcă pierde, să se facă doar el de rîs. Falcă e un fel de Mișcarea Populară.”

Deruta lui Băsescu

E totală. E Hagi în minutul 85 al meciului cu Slovenia. Aceeași situație. Un fost mare jucător, cel mai mare, ajuns antrenor submediocru, își pierde complet cumpătul.

Lumea încă speră că e o manevră. Regele Gică?  Joacă cu șapte atacanți la disperare, haotic și dezlînat? E o manevră. Știe el ce face. E Gică, e Regele.

Neputința se citește în excesul de epitete la adresa dușmanilor și în inflația de teme de atac. ”Focu’ la ei!” vorba lui nea Hala.

”Băsescu urmărește să-i întărîte pe Antonescu și Ponta unul împotriva celuilalt.” Da. De ce? Ce cîștigă prin asta? Nu asta vor și Ponta și Antonescu? Să ocupe întreg spectrul politic? Să transforme prezidențialele într-un joc în doi? ”Băsescu vrea să lovească în Ponta cu Antonescu.” Da. Și ce rezolvă? Face din Antonescu singurul instrument legitim împotriva lui Ponta?

Băsescu îl validează pe Antonescu. Nu există decît un om capabil să-l învingă pe Ponta, Crin Antonescu. Tocmai și-a anunțat susținătorii că nu are nicio soluție și că nu există candidat la prezidențiale. Deși neputința și lipsa de soluții erau vizibile deja de la momentul anunțului fuziunii dintre Forța Civică și Mișcarea Populară.

Oricum, e tare asta cu manevrele geniale și subtile pe care le face Băsescu și de care se prind toți păcălicii de pe Facebook și nu se prind Ponta, Antonescu și consilierii lui. Toată lumea s-a prins de genialele și fatalele subtilități ale lui Băsescu, mai puțin cei vizați. Ponta și Antonescu nici nu-și dau seama cum sînt manipulați măiastru, deși orice cetățean care a intrat pe Facebook cinci minute, le știe, că sînt scrise de toate lumea. ”Genial, domnule! Ai văzut ce le-o dă? Nici nu-și dau seama ce li se întîmplă. Eu și cu încă 258 000 de comentatori de pe Facebook ne-am dat seama de aceste manevre secrete și subtile care vor să pară una, dar sînt alta. Să vezi ce fețe vor face Ponta și Antonescu peste doi ani, cînd se vor prinde de ce ne-am prins noi, tot facebookul, adineaorea, între o poză cu un citat din Oana Pellea și un share din Aurelian Temișan.”

Poate că Traian Băsescu vrea să fie arbitru între Ponta și Antonescu. Poate vrea să-l sperie pe Ponta și să-l aducă la masa negocierilor. Poate vrea să obțină, în schimbul sprijinului pentru unul dintre cei doi, diverse chestiuni. Aceste lucruri sînt relevante doar pentru interesele pe persoană fizică ale lui Băsescu și a celor din jurul său. Sînt irelevante pentru români. Dacă Băsescu și cei din jurul său vor să arbitreze lupta Ponta – Antonescu și să obțină una-alta în schimb, aceasta e o miză strict personală și de grup, grupuscul sau famiglie.

Poate că Traian Băsescu încearcă să le-o tragă lui Blaga și Predoiu. Însă validarea lui Antonescu nu face parte din metodele acceptabile. Deși, fie vorba între noi, nu face decît să-l valideze pe Blaga. Dacă Băsescu îl consideră frecventabil și acceptabil pe Antonescu, atunci lui Blaga nu i se mai poate reproșa nimic. Pînă acum i s-a reproșat blatul cu USL și o viitoare a predării PDL-ului la picioarele lui Antonescu.

În acest moment, dacă Băsescu îl consideră frecventabil, chiar și cu noduri, pe Antonescu, ”Adio PDL!” din 23 martie nu mai e justificat, decît poate de resentimentele și frustrările personale ale lui Băsescu.

Crin Antonescu este unul dintre cei mai extremiști și periculoși politicieni români, pe partea de politică, geostrategie și psihiatrie. Acest om nu poate fi considerat nici măcar 0.000001% acceptabil sau frecventabil.

Dacă țin minte, în vara 2012, noi am sărit cu lovitura de stat. Noi am zis-o primii (nu noi, Blogary – noi, societatea civilă, proștii de serviciu), nu a venit de la ”garaj” sau de la politicieni. Nu știu de ce am impresia că doar noi, cîțiva proști, chiar am crezut și credem sincer că a fost o tentativă de lovitură de stat. Pentru deștepți, ea nu se mai pune. A fost utilă atunci, în iulie și august 2012, acum nu mai e utilă, deci nu mai există. ”Cum? Domnia sa, domnul Crin Antonescu? Ce lovitură de stat? Cînd? Nu a există așa ceva, domnule! Hai să fim serioși! Cum să dea lovituri de stat prezidențiabilul dreptei, domnul Crin Antonescu?”

Iar faza cu ”înalta trădare” e jenantă. Domne, ulciorul nu merge de atîtea ori la apă. Să fim serioși. Ponta vrea să-l dea jos pe Băsescu și Antonescu îl salvează. Deși Antonescu e cel care ar cîștiga dacă Băsescu ar fi suspendat. Autovictimizarea obosește. A fost folosită prea mult. Nu crede nimeni ”noua lovitură de stat”. Să fim serioși.

Cred că cineva ar trebui să-i întrebe pe Traian Băsescu și Monica Macovei dacă în vara lui 2012 a fost sau nu lovitură de stat și dacă sînt dispuși să-l susțină la prezidențiale pe unul dintre cei doi inițiatori și conducători ai loviturii de stat, Crin Antonescu și Victor Ponta. Bine, Macovei va fi deja cu sacii în căruță la prezidențiale, deci în ceea ce o privește, întrebarea ar trebui să sune așa: ”Dacă PDL va susține în turul II al prezidențialelor, pe Crin Antonescu, cel mai mare dușman al DNA și ANI, și autor al loviturii de stat din 2012, veți protesta și veți demisiona din poziția de europarlamentar al PDL?” Cred că știu și răspunsul: ”Sînt profund indignată, însă prioritatea mea sînt proiectele europene și voi reprezenta țara și voi lupta pentru ea, ca Ștefan Andrei sau Corneliu Mănescu.” Băsescu va zice, evident, că el are simț politic și că Crin e totuși de dreapta hă hă.

Nu știu. Pe persoană fizică, Băsescu și Macovei și MRU și ceilalți poate că vor reuși să se rezolve din mai multe puncte de vedere. Însă acest lucru e relevant doar pentru persoanele lor fizice și persoanele fizice din jurul lor. Nu și pentru români.

A, că Macovei și Băsescu pot veni și cere poporului: ”Ajutați-ne să ne rezolvăm și noi, ca băieții.” Iar poporul, într-un acces de recunoștință sau generozitate, poate zice, ”Da, domne, pentru nostalgia vremurilor de aur, am decis să vă ajutăm să vă rezolvați ca băieții.”

Deși, la cîte se întîmplă în țara asta cu milioanele de fraieri care o locuiesc, parcă tragediile personale ale lui Băsescu, Macovei și celor din jurul lor nu sînt foarte impresionante. Adică mi se pare cam de prost gust ca ăia care-și văd afacerile duse de rîpă sau care nu au ce da de mîncare mîine copiilor sau care mor cu zile în spitale în care au pompat bani o viață întreagă să stea să sufere acum că Macovei și Băsescu și alții ca ei nu și-au rezolvat nuștiuce ambiții sau dorințe personale înalte sau mai puțin înalte. Adică, ce vreau să zic e că și poporenii au familie, copii, prieteni, foame dă bani, frici, ambiții atroce, dorințe ascunse și alte asemenea. Adică, nu chemi unul în căruciorul cu rotile să-ți împingă Mercedesul. Nu se cade.

Căderea lui Emil Constantinescu a fost o glumă ultrasoft. Să vedeți acum distracție. Sper totuși că Băsescu a avut o zi, o săptămînă sau un an prost și că e obosit sau a citit sau ascultat prostii sau cine știe cu cine s-a înhăiat la bere sau l-a stricat anturajul.

Cînd conjunctura se prăbușește îți rămîn credințele și principiile. Căci conjunctura vine și se duce. Poate că Băsescu își va aduce aminte asta. Sau poate nu. Oricum, nu e o catastrofă. Milicii și Băseștii vin și se duc. Nu pe ei trebuie să-i plîngem sau regretăm. Țara asta condusă de tîmpiți rămîne aici și cetățenii din ea rămîn și ei, cu toate problemele lor.

Nu sînt pesimist. N-am fost niciodată, deși lumea mă acuză, eronat, de pesimism. Doar că nu-mi place să trag pe nas și să-mi bag în venă. Luciditatea nu e pesimism. Minciuna nu optimism.

”Ni s-a stricat băsescul!” Asta e, se mai întîmplă. Îl aruncăm p-ăsta stricat și facem altul la loc. Am mai avut un milic stricat și n-am murit. Ce să mai zică ăia care au descoperit după atîta timp că au făcut pușcărie cu icoana Regelui Mihai în suflet și acum Regele (ei așa gîndesc, cu majusculă) se coțăie cu Voiculescu și Ponta.

”Ai noștri sînt în opoziție!” Nu mai fiți pesimiști. De ce vedeți toate în negru? Ai noștri nu sînt în opoziție. Ai noștri nu sînt.

”Nu mai avem partid!” Nici nu cred că am avut. Dar facem noi cumva. Punem ochii pe altul, pînă nu mai rămîne nimic din el.

PS. Dacă știam că lovitura de stat din 2012 a dat-o candidatul prezidențial al dreptei nu mă mai ambalam. Eram liniștit că lovitura de stat a dat-o unul de-al nostru și  e bine cînd ești de partea bună a loviturii de stat. Sau, vorba lui Mihai Polițeanu: Antonescu era președinte din vara trecută, de ce ne-am mai încurcat atîta?

Am scris 4541 de cuvinte. Mai aveam încă 4500 de scris, dar mă opresc aici. E 6.40, scriu de 9 ore (cu pauze), nu mai am chef de corecturi. Dacă am scăpat greșeli gramaticale sau înjurături mai dure decît las să-mi scape public, asta e.

UPDATE.

PNȚcd reacționează.

PNŢCD: Nu vom susţine niciodată candidatura la Preşedinţie a unor personaje toxice precum Antonescu

PNŢCD menţionează că, pe aceste temeiuri, acceptă dialogul pentru unificarea dreptei dacă şi numai dacă acest dialog are la bază reprezentarea românilor care cred în valorile dreptei: libertate, liberă iniţiativă, morală creştină.

„PNŢCD respinge orice troc politic şi orice reevaluare ale unor personaje care, prin acţiunile lor publice, fac rău României. PNŢCD va susţine şi promova valorile dreptei româneşti, dar nu va participa «la grămadă», într-o construcţie a compromisului politicianist. Dacă celelalte partide care se revendică a fi de dreapta vor alege această cale, noi vom merge pe drumul nostru, alături de românii care cred în valorile dreptei”, se mai arată în comunicat.

„Pe aceste temeiuri, PNŢCD afirmă că nu va susţine niciodată candidatura la preşedinţia României a unor personaje toxice, precum Crin Antonescu. PNŢCD consideră că acest personaj este unul din marii duşmani ai domniei legii în România, fapt dovedit prin repetatele atacuri la adresa Justiţiei şi statului de drept, ca şi prin promovarea unor oameni cu probleme penale în Guvernul României, în Parlamentul României şi în conducerea partidului său”, susţine PNŢCD.

Boc. Sanse prezidentiale nule.

Am înțeles că în anumite cercuri înalte se consideră că la prezidențiale Boc ar avea nu numai șanse pentru turul II, ci și șanse să cîștige președinția. Asta arată nivelul de disperare, derută și autoiluzionare la care s-a ajuns în respectivele cercuri. Cu cît cercurile sînt mai înalte, cu atît drogurile care se folosesc sînt mai tari.

Din partea cărui partid va candida la prezidențiale?

Să presupunem că Emil Boc va candida la prezidențiale. Din partea cărui partid o va face? Nu și-a depus candidatura în interiorul PDL la alegerile primare pentru prezidențiale. Mai mult ca sigur, candidatul PDL va fi Cătălin Predoiu. Ce va face Boc? Îl va da jos pe Blaga și va decreta anularea rezultatului alegerilor primare și se va autodesemna candidat la prezidențiale? Dacă a vrut să candideze la prezidențiale de ce n-a avut curaj să participe la alegerile primare interne? De ce preferă mașinațiuni și desemnări de sus în jos? Chiar dacă ar vrea să facă asta, plecarea lui Blaga de la conducerea PDL înainte de prezidențiale este exclusă. Nici după înfrîngerea la prezidențiale, previzibilă, nu cred că Blaga va pleca din fruntea PDL. Partidul e paralizat și nu poate exista decît ca gloată informă și paralizată, la picioarele unui lider maxim, așa cum a fost și în epocile Iliescu, Roman și Băsescu. Atenție, prin înfrîngerea la prezidențiale nu mă refer la înfrîngerea candidatului PDL, aceasta este subînțeleasă și la fel de sigură ca alternanța zi-noapte. Mă refer la înfrîngerea candidatului PNL, Crin Antonescu, cel care va fi susținut de pedeliști.

Este cît se poate de clar că Emil Boc nu va putea prelua PDL și nu va fi candidat prezidențial din partea acestui partid. Atunci ce va face? Va demisiona din PDL? E, și aici avem o mare problemă, pe care o vom trata mai jos. Dar să presupunem că Boc va demisiona din PDL și va pleca de la Primăria Cluj, de la care oricum trebuie să plece, dacă chiar vrea să fie președinte de țară. Va pleca probabil, de fapt, sigur, la partidul rezultat din fuziunea FC cu MP, la așa-zisa Alianță DA și va fi candidat din partea respectivei alianțe. Căci atîta timp cît PNȚcd e acolo, nu poate fi decît alianță – PNȚcd nu poate fuziona decît prin absorbția celor cu care fuzionează – are prea multă istorie și tradiție în spate și, în ciuda deceniilor mai proaste prin care trece (n-ar fi prima oară), rămîne cel mai puternic brand politic de la noi, în condițiile în care PNL e complet compromis de alianțele toxice la care a participat de dragul puterii – PNȚcd stă mult mai bine, și-a plătit păcatele în ultimii 12 ani, poate va mai plăti încă cîțiva ani de acum încolo, însă nu s-a compromis definitiv, ca PNL.

Cum va ajunge Emil Boc în turul II? Candidatul PSD, Ponta sau Dragnea, care o fi dintre cei doi, are deja asigurat locul în turul II. Boc se va lupta cu Crin Antonescu, candidatul PNL, și Cătălin Predoiu, candidatul PDL. Va reuși Boc, din partea unei alianțe de 5-7%, să-i bată pe Predoiu și Antonescu, în condițiile în care Predoiu are un partid de 10-15% în spate iar Antonescu un partid de 20-25%? Cum va reuși gruparea Băsescu-Blaga să-l învingă pe Antonescu, dacă va avea doi candidați?

Și ce se va întîmpla cu MRU? Omul știe doar una și bună: candidatura la președinție. Nu are nicio treabă cu politica și partidele, nu-l interesează guvernare. Îl interesează doar candidatura la președinție. Va renunța de bunăvoie la o asemenea candidatură? După fuziune va fi trecut pe linie moartă? Va fi dat afară din noul partid rezultat din fuziunea MP-FC?

Personal, nu cred că mizează cineva pe MRU, MP și FC. Aceștia trebuie doar să muște din electoratul PDL, iar după un presupus scor slab la europarlamentare, gruparea Băsescu-Udrea-Boc să-l dea pe Blaga jos și să preia partidul, urmînd apoi să-l trimită la colțul rușinos pe Cătălin Predoiu și să desemneze un nou candidat la prezidențiale, Boc sau Udrea. Dacă Boc va candida vreodată la prezidențiale, o va face doar din partea PDL. Deși eu cred că Boc nu va candida chiar și dacă Blaga va fi îndepărtat de la conducerea PDL înainte de prezidențiale. Cred că Emil Boc va ieși public, va declina ofertele de candidatură și o va propune pe Elena Udrea drept candidat. Dar pînă acolo, noi ne jucăm acum de-a ipoteza candidaturii lui Boc la prezidențiale.

Va renunța Boc a doua oară consecutiv la Primăria Clujului? Va denunța votul cetățenilor pentru a doua oară consecutiv?

Dacă Emil Boc demisionează din PDL, va pierde funcția de primar al Clujului. La doar un an de la  alegerile locale. Ar fi pentru a doua oară consecutiv cînd Emil Boc renunță și îi lasă pe clujeni cu curul în baltă. Singurul mandat integral al lui Boc la Cluj a fost cel cîștigat în 2004. Apoi în 2008, la numai cîteva luni de la realegerea sa în fruntea Clujului, Boc îi părăsește pe clujeni pentru funcția de prim ministru. Lasă în locul său viceprimarul și mîna dreaptă, un mafiot, cel care va fi condamnat pentru corupție chiar pentru ce a făcut în poziția sa de primar și înlocuitor al lui Boc.

Și chiar dacă Boc va candida din partea PDL, tot pentru plecarea sa de la conducerea Clujului candidează. Căci nu poți fi și președintele țării, și primarul Clujului. Acest tip de cumul de funcții nu e permis. Cum va justifica Boc în fața clujenilor și în fața românilor o asemenea lipsă de consecvență și seriozitate? Nu cred că a mai existat o asemenea situație, în care un primar părăsește orașul care l-a ales în două mandate consecutive. Clujenii au înțeles prima trădare a lui Boc, atunci Stolojan a renunțat la funcția de prim ministru și Băsescu a fost cel care l-a desemnat pe Boc. Bine, putea refuza, că doar nu l-a desemnat cu forța, Acum însă nu mai poate spune că a fost luat pe nepusă masă. Candidatura la prezidențiale presupune o decizie luată cu cîteva luni sau chiar mai mult înainte. Dacă Boc avea de gînd să candideze la prezidențiale sau lua cît de cît în considerare o asemenea variantă, de ce a mai candidat la primăria Clujului?

Dacă Emil Boc se decide să candideze la prezidențiale și renunță la Primăria Clujului, pentru a doua oară consecutiv, după ce a fost ales și clujenii și-au investit încrederea în el, la prezidențiale în Cluj nu va lua mai mult de 2%. Însă nu Clujul e marea problemă. Impactul negativ va fi în toată țara. Emil Boc are imagine de om serios, perseverent, consecvent. Trădarea clujenilor, după ce aceștia i-au dat încrederea, în două mandate consecutive, și în condițiile în care în primul mandat a garantat și a lăsat în locul lui un mafiot, va avea efecte catastrofale pentru imaginea prezidențiabilului Boc. ”A fost ales de trei ori la conducerea Clujului, de trei ori i-au acordat oamenii încrederea, iar de două ori le-a înșelat-o, i-a trădat și a plecat spre alte funcții, la nivel central. Se prezintă la alegeri, pune lumea pe drumuri la vot, îi minte pe oameni că va face și va drege și îi va reprezenta și va fi alături de ei, după care își pune coada pe spinare și pleacă spre funcții mai apetisante, gen prim ministru sau președinte. Și dacă face la fel și din funcția de președinte? Voi, cei care doriți să-l votați pe Boc ca președinte, ce veți face dacă acestuia, i se năzare să plece în altă parte?”

Boc în campania pentru prezidențiale

Cum îl vor primi alegătorii pe Boc? Îl vor primi prost. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Oamenii l-au iertat oarecum pe Boc din cauza imagineii sale de ardelean cumpătat și umil. O candidatură la prezidențiale e o acțiune ofensivă, agresivă, mai ales că Boc nu vine de pe poziția favoritului. E un challanger, care trebuie să atace și să muște tare din contracandidați. Și aici se termină cu imaginea de om cumpătat, din popor, modest, umil chiar. Poporul va reacționa urît. ”Uite, domnule, un politician care s-a retras liniști la el, acolo, printre ai lui. Cum? Nu s-a retras? Vrea să-l votăm președinte??? Bă, nene, dar ai tupeu, nu glumă!”

Mai are rost să discutăm despre Boc comunicatorul? În cei trei ani de prim ministeriat a fost o catastrofă. A turuit egal și monoton și irelevant timp de trei ani, pînă a reușit să-i aducă pe toți la exasperare. La locale a făcut campanie plimbindu-se cu tramvaiul, pupînd babe și bazîndu-se pe problemele interne ale PNL Cluj. La prezidențiale e cu totul altceva. Boc va trebui să fie ofensiv și agresiv. Va trebui să acuze guvernarea. Îl va acuza pe Ponta că nu a crescut pensiile și salariile? Îl va acuza că a introdus impozitul forfetar? Îl va acuza că a extins contribuțiile sociale la toate categoriile de venituri? Îl va acuza că a crescut TVA?

”Boc nu e corupt.” S-a văzut cît au contat electoral scandalurile de corupție la alegerile din 2012. El personal nu e corupt, dar oamenii din jurul său sau conduși de el au avut ceva probleme în domeniu. Am zis deja de Apostu, mîna sa dreaptă la Primăria Cluj, cel condamnat pentru corupție. Și n-aș băga mîna în foc că în anul ce vine nu vor începe urmăririle penale împotriva cîtorva pedeliști de soi. De fapt, au început. Videanu și Oltean sînt deja urmăriți penal pentru corupție.

Va accepta Boc să candideze la prezidențiale?

Nu. Știe că nu poate renunța a doua oară consecutiv la primăria Clujului, după ce oamenii i-au acordat încă o dată încrederea, în condițiile în care el i-a lăsat cu curul în baltă, pe mîna unui mafiot crescut chiar de el. Știe că nu are șanse la prezidențiale și că după aceea va rămîne și fără primăria Clujului, și cu imaginea șifonată de atîtea renunțări și trădări, și fără șansa de a mai candida vreodată.  Prin candidatura la prezidențiale, Boc își semnează ieșirea din politică. Să nu uităm că Boc a renunțat la prim ministeriat în 2012, pentru a putea candida la primăria Clujului. Aceasta spune cît de dispus la riscuri e Boc și cît de importantă e primăria Clujului pentru el. Omul a vrut să se retragă la Cluj, nu să iasă definitiv din politică. Dacă nu se retrăgea din funcția de premier cu cîteva luni înainte de alegerile locale, nu putea candida la primăria Clujului și astăzi ar fi fost afară din politică, fără nicio funcție. Și uite așa aveți și explicația plecării lui Boc de la șefia guvernului.

Cota unica la 22%. Semnificatii si consecinte politice.

”Informația” a apărut pe surse după o discuție în USL. În același timp PNL reacționează ca și cum creșterea ar fi fost discutată public și asumată de cineva din PSD. Cu alte cuvinte, Antonescu reacționează virulent la o știre lansată pe surse. Lansată de cine? Cui îi folosește lansarea acestei teme și reacția viguroasă și categorică a lui Crin Antonescu?

PNL-ului, evident. Și PDL-ului. ”Dreptei” Antonescu-Blaga, mai bine zis.

Am mai spus, PNL și PSD sînt convinse că partidul care va fi considerat vinovat de ruperea USL va pierde electorat din useliștii duri, din acei votanți care sînt legați mai degrabă de ideea de unire și pace antibăsistă și pentru binele poporului decît de unul dintre cele două partide mari componente, PSD și PNL. Astfel, nici liberalii și nici social democrații nu sînt dispuși să piardă acest electorat, drept pentru care își aruncă măgăreața rupturii de la unul la altul.

Lansarea temei ”cotă unică 22%” dă PNL-ului motiv serios și credibil de despărțire, mulțumește nucleul dur al liberalilor și poziționează PNL ca principal partid de opoziție și principal partid al dreptei și pe Crin Antonescu drept liderul prezidențiabil al antipesedismului. Pedeliștii, la rîndul lor, primesc un ajutor în încercarea lor de a-l transforma pe Antonescu în aliat și prezidențiabil frecventabil pentru un electorat care nu prea e dispus să-l înghită pe Antonescu de stînga aliat cu PSD. Iată că acum PDL se poate alia fără probleme cu PNL și îl poate sprijini cu sufletul împăcat pe Antonescu. Cele două partide au un țel comun: păstrarea acotei unice de 16%, cea mai importantă măsură economică luată de cele două partide cînd erau aliate în 2004-2007, un simbol al Alianței DA PNL-PD. Blaga a declarat de nenumărate ori că PNL și PDL s-au înțeles excelent cînd au fost la guvernare (fie vorba între noi, războiul dintre cele două partide a început de la cîteva luni de la cîștigarea alegerilor, încă din 2005, și a culminat cu suspendarea lui Băsescu, în 2007 în urma dezvăluirilor privind încercarea lui Tăriceanu de intervenție în justiție).

Avem așa: de o parte a baricadei un Ponta nene rău și un PSD partid rău, care vor să crească cota unică sau poate chiar s-o desființeze, de cealaltă parte a baricadei un Antonescu nene bun, un PNL și un PDL care încearcă să-și salveze copilul născut în marea iubirea din 2004, cota unică.

Lupta pentru salvarea cotei unice e pretextul ruperii USL, creării alianței PNL-PDL și susținerii lui Antonescu la prezidențiale.

UPDATE. Nu știu dacă mai țineți minte, dar de cînd e în alianță cu PSD, PNL, cu Tăriceanu și Antonescu în frunte, a renunțat de enșpe ori la cota unică. Acum e prima oară cînd o susțin vocal și public.

2016. Presedintele desemneaza prim ministrul…

În 2004 Traian Băsescu ajungea președinte din partea alianței PNL-PD și îl desemna premier pe Tăriceanu. Începînd chiar din 2005 relațiile dintre Băsescu și Tăriceanu se răcesc, iar din 2006 cei doi intră într-un război rece care se va transforma în primăvara lui 2007 în război în toată regula, culminînd cu suspendarea lui Băsescu. După alegerile parlamentare din 2008 Băsescu negociază o alianță PDL-PSD și trimite PNL în opoziție.

Pesediștii nu au uitat experiența PNL-ului cu Traian Băsescu și nu par dispuși să o repete, mai ales că acum prezidențialele au loc cu doi ani mai devreme decît parlamentarele și nici măcar nu pot spera că Antonescu desemnează un premier de la PSD, așa cum Băsescu a desemnat în 2004 un premier de la PNL.

S-a încercat la un moment dat o soluție de compromis, prin modificarea Constituției. Însă pesediștii și-au dat seama că modificarea Constituției nu-i ajută foarte mult și că e preferabil să cîștige alegerile prezidențiale cu un pesedist de-al lor. Inițial pesediștii au propus ”amendamentul Dragnea” care suna așa: Președintele desemnează premierul de la partidul cu cele mai multe mandate. Însă în Comisia de revizuire a Constituției a trecut amendamentul Chiuariu: ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate.”

Amendamentul Chiuariu nu ajută deloc PSD-ul. Să presupunem că Antonescu ajunge președinte cu ajutorul PSD, apoi USL se rupe și PNL intră într-o alianță anti-PSD cu PDL și alte partide. Antonescu va putea desemna premier de la alianța respectivă, dacă aceasta are mai multe mandate decît PSD. Noul guvern astfel format are șanse destul de mari să treacă și PSD să rămînă în opoziție pînă în 2019-2020, dacă Antonescu nu cîștigă un nou mandat. Dacă Antonescu este reales, PSD riscă opoziția pînă în 2024.

Nici măcar amendamentul Dragnea nu ajută prea mult PSD. Sîntem în aceeași situație. Antonescu ajunge președinte din partea USL, USL se rupe și PNL, împreună cu alte partide mai mici face o alianță împotriva PSD. Amendamentul Dragnea scoate din ecuație alianțele și spune că Președintele desemnează premier de la partidul cu cele mai multe mandate. Chiar și în această situație există două variante în care PSD poate fi trimis în opoziție. Prima: PNL și celelalte partide mai mici fuzionează și creează un mare partid, capabil să concureze PSD și poate chiar să ia mai multe mandate decît PSD la parlamentare. A doua: Antonescu desemnează premier din partea PSD, celelalte partide se coalizează și blochează noul guvern. Apoi Antonescu desemnează premier de la al doilea partid (PNL) și trimite PSD în opoziție.

PSD, pentru a fi sigur că va guverna în continuare după 2016 și chiar după 2020, trebuie să aibă neapărat președintele cu atribuțiile actuale. Să presupunem că un pesedist va deveni președinte în 2014, cu actualele atribuții prezidențiale, fie Ponta, fie Dragnea.

Președintele desemnează premier de la PSD și amenință parlamentarii că va declanșa alegeri anticipate dacă nu votează guvernul propus de noul premier. Exact cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009. După amendamentele Dragnea și Chiuariu, președintele nu are loc de manevră și negociere, trebuie să desemneze premier așa cum spune în Constituție (de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate, apoi de la al doilea partid sau alianță în ordinea numărului de mandate șamd), spre deosebire de actuala construcție constituțională, în care președintele are libertate de mișcare și poate forța majorități sub amenințarea anticipatelor.

Este cît se poate de clar că nici măcar varianta revizuirii Constituției nu mai poate salva candidatura lui Antonescu din partea USL, chiar dacă regula pragului de 30% la referendum va intra în vigoare înainte de primul tur al prezidențialelor.

PSD va avea candidat propriu. Cred că acum e destul de clar.

Concluzii dupa septembrie: situatia prezidentiabililor

Postarea are două părţi: prima poate fi citită mai lejer, a doua este un pic mai complicată şi recomand abordarea ei cu cafea / ţigară / orice alt viciu personal care măreşte producţia de serotonină. Niciuna din părţi nu necesită diplome de sociologie, ci un pic de bun simţ statistic.

Partea 1, mai uşurică:

În urmă cu două săptămâni (http://www.blogary.ro/editorial/mru-in-sondaje-sageata-fara-arc/) scriam despre MRU că în ceea ce priveşte opţiunea de vot la prezidenţiale: „[El] a început o lentă dar evidentă creştere: 9% în februarie şi aprilie, 11-12% în iunie şi acum”. În acelaşi articol scriam şi că „aproximativ 10% din românii aflaţi în ţară sunt fani MRU. Au încredere mare sau foarte mare în el, l-ar vota la prezidenţiale indiferent ce şi cum. Aici se află 1,6 milioane voturi, insuficiente pentru ajungerea în turul doi, dificil de protejat fără o organizaţie solidă care să fie prezentă în toate secţiile de votare.”

Ultimul sondaj INSCOP privind intenţia de vot la prezidenţiale pune parţial sub semnul întrebării afirmaţiile de mai sus: MRU scade, nu mult dar semnificativ. Motivul? Unul menţionat în articolul de acum două săptămâni în chiar ultima frază: „apariţia altor candidaţi ai opoziţiei (ex. Predoiu) e o vulnerabilitate majoră.” Mai clar spus, o treime din votanţii PDL au devenit conştienţi de faptul că în curând partidul îşi va nominaliza un candidat propriu, au renunţat la MRU şi au început să numească în sondaje lideri PDL (nu Predoiu ci Emil Boc sau Elena Udrea). De asemenea, o feliuţă de votanţi potenţiali ai lui MRU au început să se axeze spre alte opţiuni posibile (Isărescu).

Partea 2, ceva mai complicată:

Indiferent că vorbim de oamenii hotărâţi să voteze la prezidenţiale (6,5 milioane) sau de toţi cei care au o părere (12 milioane), lucrurile stau aproape la fel când îi întrebi pe respondenţi care este prima lor opţiune:

Antonescu 26%

Ponta 24-25%
MRU 8-11%

Traian Băsescu (!) 6-7%

Restul: sub 6% fiecare, 30-36% în total.

Ce se află la „restul”? Candidaţi marginali (Diaconescu, Vadim) şi rezervoare electorale care ar putea fi activate. Cei care optează instinctiv pentru Oprescu, de exemplu – dacă favoritul lor nu candidează, ei ar vota cu Ponta, cu altcineva sau ar sta acasă? Problemele mari de reorientare sunt la PNL (4% din cei care au o opţiune la prezidenţiale merg pe mâna lui Iohannis sau Tăriceanu mai degrabă decât Antonescu) şi evident la opoziţie. Dar să presupunem că toată lumea se reorientează pe linie de partid, fără ezitări. Atunci bazinul maximal devine:

Candidatul PSD (Ponta + Oprescu + Geoană) 34%

Candidatul PNL (Antonescu + Iohannis + Tăriceanu) 30%

Candidatul Opoziţiei (MRU + Băsescu + Udrea + Boc + cei care optează pentru Isărescu) 24%

Diaconescu + Vadim 8%

Neclar 4%

Opoziţia non-PPDD-istă are două sarcini dacă nu vrea să vadă turul doi din fotolii:

a) să-l prindă din urmă pe Antonescu. Asta-i partea mai uşoară.

b) să găsească un candidat care să atragă

– susţinerea PDL

– susţinerea celor care îl susţin pe MRU (cel mai simplu chiar prin numirea sa drept candidat oficial)

– susţinerea celor care şi acum îl preferă pe TB oricărui candidat (600 mii voturi!).

Dacă se ratează o ţintă din acestea trei, fie prin existenţa a doi-trei candidaţi ai „dreptei”, fie prin demobilizarea unui segment din cele trei, Antonescu ar putea păşi cu uşurinţă în turul decisiv.

Un presedinte din partea PNL, calea sigura spre catastrofa nationala

De ce?

  1. Pe podiumul iresponsabilității politice Tăriceanu îl depășește pînă și pe Antonescu. E pe cea mai înaltă treaptă și i se cîntă și imnul. E urmat îndeaproape, evident, de Antonescu și Ponta. Însă pentru guvernarea iresponsabilă, pentru populismul economic criminal, cu efecte pe termen lung și foarte lung, pe care le trăim și acum și pe care le vom mai trăi mult timp, pentru predarea PNL-ului în brațele PSD și subminarea încercărilor lui Băsescu de a reforma statul, pentru susținerea suspendării din 2007 și loviturii de stat din 2012 și, mai ales, pentru decizia retragerii trupelor din Irak, Tăriceanu este incontestabil cel mai iresponsabil politician român post-decembrist care a avut puterea. Iresponsabilitatea lui Antonescu e de dată mai recentă, deci nu mai are rost s-o reamintim. Însă în cazul lui Tăriceanu văd că lumea a uitat sau vrea să uite. Nu că nu ar ajuta-o și spălătorii de cadavre politice.
  2. PNL este cel mai extremist și mai antidemocratic partid din România. În materie de extremism umilește PRM, mai ales că PNL e mult mai puternic decît a fost vreodată PRM. Nu există diferențe între liderii partidului, fie ei de rang 1 sau 2: toți sînt la fel. PNL e Sodoma și Gomora, nu există măcar un om acolo pentru care ai vota partidul sau vreun candidat al acestuia.
  3. Victoria reprezentantului PNL ar distruge orice șanse de revenire și refacere a dreptei (vorbesc de refacere de la zero și de revenire pe termen lung – pe termen scurt* și chiar mediu discuția s-a încheiat, jocul e închis). Sub talpa noului președinte și lider încoronat al ”dreptei”, dreapta reală nu mai are nicio șansă de refacere. Bine, asta ar fi nimic în comparație cu distrugerea României de unul dintre cei mai iresponsabili politicieni români (Antonescu sau Tăriceanu) și de cel mai extremist partid politic românesc, PNL.

Fie vorba între noi, șansele de victorie la prezidențiale sînt minime, în cazul lui Antonescu, zero, în cazul lui Tăriceanu.

* prin termen scurt înțeleg 1-3 ani, pînă la alegerile din 2014 și 2016, prin termen mediu înțeleg 6-7 ani, pînă la alegerile din 2019-2020, prin termen lung înțeleg 11 ani, pînă la alegerile din 2024.

O dilema strategica pentru Victor Ponta

Să zicem că eşti Victor Ponta. Ce ar însemna susţinerea lui Crin Antonescu la prezidenţiale?

În 2014, liderul PNL ar câştiga prezidenţialele. Forţa organizaţională combinată a PSD şi PNL n-a fost învinsă decât o singură dată în ultimele decenii (turul doi din 2009), într-un set de circumstanţe greu de repetat.

În 2016 au loc alegeri parlamentare şi mandatul tău de prim-ministru se încheie. Va lua un partid 50%+1 din mandate? Aproape imposibil în sistemul actual de vot. Crin Antonescu ar avea atunci două opţiuni:

1. Premier de la PNL sau PDL şi deci o coaliţie guvernamentală care exclude PSD. În această situaţie şansa ta de a rămâne preşedinte PSD se reduce spre zero („nu mai avem acces la resurse, idiotule, de ce n-ai ştiut să negociezi??” – exact ce i s-a întâmplat lui Tăriceanu în 2008).

Dar hai să zicem că rămâi totuşi liderul PSD. Vei aştepta în opoziţie timp de trei ani alegerile prezidenţiale din 2019. Aceste alegeri au toate şansele să fie mult mai dificile pentru tine decât o candidatură la cele din 2014:

Antonescu, acum: prăbuşire lentă şi vizibilă.

Antonescu, în 2019: preşedinte în funcţie.

PNL şi PDL, acum: nu au accesul la resurse.

PNL şi PDL, în 2019: acces total la resurse.

Tu, acum: poţi lua măsuri populiste pentru a-ţi mări capitalul electoral.

Tu, în 2019: rupt total de robinetele puterii.

PSD, acum: la butoane.

PSD, în 2019: flămând şi disperat. Mulţi primari trecuţi neoficial la PDL sau PNL.

De asemenea, nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

2. O altă opţiune pentru Antonescu în 2016 este să te pună pe tine prim-ministru. Te gândeşti, evident, că vei candida la prezidenţiale în 2019. Apar însă probleme:

– Timp de trei ani vei avea un preşedinte ostil, care se pregăteşte de al doilea mandat şi te-a identificat drept oponentul principal. Prin comparaţie, disputele de acum cu Traian Băsescu sunt meciuri amicale.

– Preşedintele ţării poate cere în orice zi o conferinţă de presă în prime-time în care să expună cel mai mic act de corupţie comis în timpul guvernării tale.

– Pentru preşedinte va fi uşor să instrumenteze o moţiune de cenzură împotriva ta. Prin comparaţie, un referendum de demitere s-ar putea întoarce împotriva ta (şi în favoarea lui) într-un mod decisiv.

– Orice evoluţie negativă a economiei se răsfrânge asupra ta, scăzându-ţi şansele de a ajunge la Cotroceni.

– Nici în acest scenariu nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

Din perspectiva PSD, nu există nicio garanţie că Antonescu ar putea fi manevrabil după 2016. De fapt, dacă aş fi Crin Antonescu prima mea grijă ar fi să construiesc o structură sau alianţă care să mă susţină în 2019 cu şanse mari de succes şi care să nu includă PSD (întrucât n-aş vrea să fiu şantajabil sau dependent de social-democraţi).

Nu este exclus ca Victor Ponta să susţină o candidatură a lui Crin Antonescu în 2014, dar cu condiţia să nu vadă această dilemă strategică.