Ponta, Plesu, violul si Robbie Williams

Acestea au fost subiectele cel mai aprig discutate din actualitatea internă a ultimelor două săptămîni. Codul Fiscal e pentru specialiști, chiar dacă-l votează politicienii, iar despre codul vestimentar vom discuta într-un articol viitor.

Notam pe Facebook, cu puțin timp în urmă:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/878407978896542″ mbottom=”50″]

Între timp, lui Ponta i se poate spune: nici nu știi cît de nimic ai început să fii. Deși știe și deși mai este, încă, șeful Guvernului. Al PSD nu, și nu neapărat pentru că și-a dat demisia din funcție, ci pentru că nu și-a putut impune omul, pe Rovana Plumb, la conducerea partidului. Preluată interimar, pînă hăt, în 2016, de Liviu Dragnea. Un pas mic pentru el, un pas uriaș pentru partid. De la un inculpat la un condamnat în primă instanță. Este atît de tipic ”am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su” situația, încît îmi pare de prisos orice comentariu. Să-i urăm lui Ponta, așadar, sănătate cu ocazia celei de-a doua operații la genunchi, și recuperare rapidă. Sau, mai degrabă, multă răbdare justiției care-l așteaptă. Și scaunului de prim-ministru, de care se agață mai abitir decît Iliescu de viață.

Cum de Ponta se ocupă ai lui, trecem la cultură. Concertul lui Robbie Williams la București. Un eveniment, o mare de oameni și mult prea puțină apă. Nici măcar la punctele de prim ajutor.  Cum 65000 de persoane nu s-ar aduna, gratis, să dea jos un guvern, nici dacă ar avea la dispoziție lichide, secretul este, deci, să le iei bani grămadă pe bilet, după care să-i aduci la limita deshidratării. De ținut minte.

Ca și cei care s-au găsit să scuze organizarea dezastruoasă, declarînd superior că doar nu te duci la un concert să bei ceva, orice, și că dacă erai deștept, te hidratai înainte, începînd de dimineață. N-aș fi băgat în seamă fița asta de chiulangii la orele de biologie din școala primară, dacă nu s-ar găsi destui care să ignore un minimum bun simț și-n politică. Par toți făcuți de-o mamă, de-o făptură și de-o seamă. Ideologice.

Dacă pentru Robbie Williams, pe care-l știu atîția, s-a plătit la greu pentr-un bilet, surpriză! Pe Andrei Pleșu nu l-a recunoscut o librăreasă nici cînd a vrut să dea bani. Mai puțini, e drept, că omul are discount la Humanitas, acolo unde este publicat. Și să te ții scandal! Nu pornit de Pleșu, care n-a pomenit nimic de întîmplare, ci de cineva care auzise de la altcineva și uite așa, lanțul slăbiciunilor de minți. Acum, dacă tot s-a deschis sezonul intelectuali la cumpărături, ce-ar mai putea urma? Cîte ore a ținut Liiceanu coada ca să-și aleagă sărurile de baie și cum a făcut scandal Patapievici că nu găsește în magazin modelul de papion preferat? Nație isterico-depresivă, îți vine să concluzionezi, nici să cancanizăm cu umor nu sîntem în stare.

Dar cea mai mare vîlvă și cele mai aprige discuții le-a stîrnit povestea violului petrecut la sfîrșitul anului trecut, într-un sat din județul Vaslui. De ce acum? Pentru că acum s-a descoperit că cei șapte indivizi implicați în oroare sînt judecați în stare de libertate și, mai mult, amenință prin mama unuia dintre ei victima. Adus în atenție cu bune intenții, nu mă îndoiesc, cazul a generat, firesc, revoltă, dar și isterie. Și după ce-a ținut zile în șir pagini de ziare, Facebook și bloguri, s-a terminat cum nu se putea mai rău. Cu prezentarea detaliilor și, într-un final, cu expunerea victimei la televizor. Victimă la care toată lumea părea că e ultima la care se mai gîndește, în inflamarea spiritelor întru cele mai diverse moduri de pedepsire a făptașilor.

Cazul acesta ar trebui să ni-l aducă aminte pe Adrian Năstase care, la un moment dat, nefast pentru el, a spus o vorbă mare și adevărată: există două Românii. Și acum, la peste zece ani de atunci, avem, din nefericire, ilustrarea perfectă. Ce lumea civilizată consideră a fi o barbarie, într-un sat din Moldova nu numai că nu înseamnă mare lucru, dar tot victima este considerată vinovată. Două Românii care, și după amenințările localnicilor la adresa presei deplasate acolo, par ireconciliabile. Una care știe unde și cum se înfăptuiește justiția, alta pentru care această justiție aproape nu există. Ce din păcate lipsește și celei dintîi este acea educație care spune că înainte de orice te concentrezi pe victimă, încerci să o ajuți cumva, abia apoi pe agresor. De fapt, victima trebuie să fie grija societății civile, iar agresorii lăsați în seama justiției. Dar cum nici aceasta, din ce s-a constatat, nefiind aceeași peste tot, generează neîncredere, societatea nu poate face altceva decît să plutească în derivă, creînd haos în locul rezolvării problemelor.

Sintetizînd, din teoria grupurilor și teoria conflictului rezultă că daca grupul nu se încadrează în ansamblul societății, aceasta este imatură. Aici ne aflăm, că ne place sau nu, de aici pornim. Încotro, cum și cu cine, rămîne de văzut.

UPDATE: Cu seninătate, Andrei Pleșu povestește ce s-a întîmplat, de fapt. Aici. Mie nu-mi mai rămîne decît să mă mir cum i se poate da atîta importanță cuiva care se recomandă ”sunt o pizdă lirică”. Poate mai multă atenție la orificiiile prin care se exprimă unele/unii ar face aerul mai respirabil. Mai ales pe canicula asta.

Nu rezist să nu mă uit pe blogul care mă demascase ca distrugător de destine. Aparţine unei doamne, Petronela Rotar, despre care aflu că e scriitoare. Blogul dînsei e foarte îndrăzneţ, provocator, lipsit de prejudecăţi şi de prudenţe filistine. O spune limpede în textul program: „sunt o pizdă lirică” (să mă ierte cititorul, dar nu fac decît să citez dintr-un site accesibil oricui).

Off topic/ Cred că sîntem unici în Europa! La fiecare trecere a mașinilor de gunoi, străzile sînt răcorite cu zeamă de pepene roșu. Sau poate că nu-i chiar off topic, civilizația nu începe neapărat cu condamnarea unui viol într-un sat din Moldova, ci cu grija fiecăruia pentru spațiul propriu și cel comun în care trăiește. Cu atît de banala ambalare a gunoiului menajer în saci de plastic. Aici, în capitală, unde avem pretenții că sîntem deja civilizați.

PS: Dacă mai pică blogul zilnic, de nu știu cîte ori, trec la contra-atac. M-apuc să-nvăț blesteme!

(Foto: descopera.ro)

Nimic nou pe frontul penal

Încep cu sfîrşitul unei alte zile de marţi.  Dar nu mai numărăm ceasurile rele, le trecem la fără număr.

1. Partidulul al cărui om declara că nu crede că lucrurile se tranşează în stradă organizează o contramanifestaţie vineri, în ziua discutării moţiunii de cenzură. Deci încep să pună în aplicare ce-au spus luni, nu e de glumă şi nici nu am fost unii dintre noi prăpăstioşi.

PSD a depus la Primăria Capitalei o cerere de autorizaţie pentru un miting  vineri in ziua votarii motiunii de cenzura în acelaşi loc anuntat si de PNL. Ambele solicitări au fost aprobate de primarul Sorin Oprescu, conform gandul.info. – flux24.ro

Ce nu înţeleg şi nu voi înţelege este de ce Vasile Blaga – în situaţia de faţă, alţii în general – consideră situaţia incredibilă. Ce poate fi incredibil cînd e vorba de pesedişti?! Nu-i ştiu ce pot, nu-i ştim ce pot, de peste 25 de ani? Care 25 de ani de la sîngeroasa mineriadă care ne-a scos de pe drumul democratic tocmai se împlinesc în timpul evenimentelor de acum. Piedică în calea uitării, altădată să nu mai considere nimeni incredibil de ce sînt comuniştii în stare.

2. Ca nu cumva să uite nici Ponta în ce situaţie se află, tot vineri este chemat la DNA, după cum a declarat la Antena 3, seara trecută. Dacă nu l-aţi ascultat, şi bănuiesc că nu, păcat. Măcar pentru psihopatologia manifestată. Printre altele, a declarat că e foarte corect ce a spus Ambasada SUA. Ce nu ştim e în ce calitate e de acord cu americanii. De prim-ministru, de preşedinte de partid, de deputat ori de suspect urmărit penal? Sau ce înţelege prin „tuturor”.

3. Ce-a spus Ambasada SUA:

”Aşa cum am spus anterior, nu comentăm cazuri individuale. Orice acuzaţii de încălcare a legii de către demnitari guvernamentali trebuie cercetate pe deplin şi fără interferenţe, iar legea trebuie să se aplice în mod egal în cazul tuturor. Instituţiile judiciare şi cele ale statului de drept trebuie să îşi poată desfăşura activitatea complet independent şi trebuie să se respecte întru totul atât legislaţia românească, cât şi principiul unui proces echitabil”Mediafax

Ce-au spus şi alte ambasade. Ambasada Olandei, prima care a reacţionat după votul din Camera Deputaţilor în spatele căruia Ponta încă se mai ascunde.

”După cum am mai declarat, Olanda crede cu tărie că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Evoluţiile recente din Parlament pun în lumină probleme mai largi legate de atitudinile faţă de justitie şi corupţie din Romania. Această preocupare a fost evidenţiată în prima parte a anului prin raportul MCV al Comisiei Europene. Dăm o importanţă foarte mare recomandărilor din raportul MCV. Avem încredere că România şi toate instituţiile sale le iau în considerare”

Ce-a spus şi Ambasada Marii Britanii:

British Embassy Bucharest position regarding the latest developments in the fight against corruption

The British Government recognises the importance of the fight against corruption in Romania and the need for judicial and law enforcement institutions to be able to act with complete independence and impartiality. This is recognised in the reports of the European Commission’s Cooperation and Verification Mechanism, which also highlight the important role for Parliament in supporting anticorruption efforts.

Ahead of the G7 summit in Germany, Prime Minister David Cameron highlighted how corruption threatens the prosperity and security of nations across the globe. The Prime Minister announced that the UK will lead an agenda to tackle corruption over the next year, with a major anti-corruption summit in London in 2016.

We do not comment on individual cases. Questions regarding the government of Romania are a matter for the Romanian people.

(Mediafax, Facebook, Twitter)

4. Întorcîndu-mă la ai noştri, am început să cred că poziţia numărul 2 în statul român e blestemată, altfel eu nu-mi mai pot explica ocupanţii. Cel aflat acum în funcţie, Călin Popescu Tăriceanu, vrea o comisie de evaluare a democraţiei şi a statului de drept. Imperios necesară, din moment ce „Curtea Constituţională şi justiţia atacă parlamentul”. Ponta este de acord. Nu va fi cenzură, numai ceva care să îndrepte lucrurile. De la bîtă la comisie, hai că n-au trecut 25 de ani degeaba.

Tot Tăriceanu consideră că „imunitatea parlamentarilor este în beneficiul cetăţenilor„. O fi dat-o pe vaccinuri, nu ştiu, dar zic că nu-i bine să punem întrebări, poate ne impozitează şi beneficiul ăsta.

Dar să nu credeţi că omul are numai certitudini. Zilele trecute îl bîntuia o dilemă existenţial-juridică: „e normal ca un procuror de 27 de ani să răstoarne două guverne într-o lună”? Sigur, şi noi ne putem întreba dacă ce i s-a întîmplat procurorului Panait a fost normal, dar noi ne mai şi documentăm, nu ca preşedintele Senatului.

 5. Numărul 1 în stat este atît de dezamăgit de ceea ce tot constată ce se întîmplă, încît mi-e teamă ca nu cumva să cadă în vreo depresie. „E o zi tristă pentru democraţia din România” mi-a amintit de „E o noapte frumoasă pentru democraţia românească”, şi ce-ar fi fost dacă. Mi-am revenit rapid după ce am citit că:

„Daca Victor Ponta le-ar fi cerut deputatilor sa-i ridice imunitatea si colegii sai ar fi facut acest lucru, PROBABIL CA NU L-AS FI SUSPENDAT si am fi gasit o solutie ca Justitia sa se pronunte cu celeritate pe dosarul sau”, a declarat marti presedintele Klaus Iohannis. – realitatea.net

Dar cînd eram gata să ţopăi şi eu, am înţeles că nu-l suspendase, ci doar se exprimase. Greşit. În viaţa asta politică un pic mai agitată, mai că-l înţeleg. Pînă şi formularea hotărîrii Camerei Deputaţilor la solicitarea DNA a fost pe invers, ceva blestem al lui Năstase, bănuiesc. Bine că în CSAŢ totul a decurs firesc, ca şi prezenţa prim-ministrului acolo. Deşi cred că nouă un Consiliu Naţional de Apărare a Ţării de Ponta ne trebuie.

În final, constat că tradiţiile româneşti se îmbogăţesc. Din cinci în cinci ani avem alegeri prezidenţiale, din patru în patru parlamentare şi locale, iar din trei în trei agitaţii vara.

 PS: Cine crede că odată cu căderea lui Ponta, care se va întîmpla mai devreme sau mai tîrziu, PSD-ul nu va mai conta politic, se înşală. Capacitatea de regenerare a răului nu trebuie niciodată subestimată. Şi nici în transformarea într-un partid socialist pe model occidental nu cred. Nu acum, cel puţin.

Sova scapat de Senat, Iohannis scapat pe Facebook

Vă mai amintiţi cumva ce a spus preşedintele Iohannis a doua zi, 17 noiembrie, după turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale? „Parlamentul să puna pe ordinea de zi legea amnistiei şi gratierii şi s-o pice”. Cum Ponta a fost imediat de acord şi cum a declarat că PSD şi parlamentarii coaliţiei vor vota pentru încuviinţarea cererilor Justiţiei? Cum apoi, a treia zi după scripturile din procesele verbale, Camera Deputaţilor s-a şi conformat? Şi ce freamăt de-ncîntare, ce speranţe am avut atunci? Ce mîndrie şi ce veselie că am ales ce trebuia? Cum a măturat neamţul cu ei dintr-o frază şi-o privire şi imediat s-au executat?

Asta e, ne-am veselit prematur şi n-ar fi trebuit. Iar cine a crezut vreo clipă că Ponta, prin „normalizarea” colaborării instituţionale, odată cu venirea noului preşedinte, prin „impecabilele” relaţii pe care le au, cum declara cu mai puţin de o lună în urmă, va fi altceva decît un lup care a îmbrăcat temporar o blană de oaie, s-a înşelat amarnic. Cameleonismul fantastic al acestui om n-ar fi trebuit să-l inducă în eroare, însă, pe preşedintele ţării.

Ieri, la reluarea (neconstituţională) a votului în cazul Şova, Ponta s-a scos, a mai dat o lovitură de imagine. Ilie Sîrbu, socrul, a votat pentru. Iar preşedintele a mai scos un porumbel, declarînd după vot:

Constat, din păcate, că prin votul dat astăzi în Senat, Parlamentul perseverează în a obstrucționa procesele din justiție, apelând la tertipuri procedurale. Atunci când este vorba de statul de drept, este din ce în ce mai greu de lucrat cu acest Parlament și această majoritate.

Nu cu acest parlament şi nu cu această majoritate are o problemă domnul Preşedinte, în primul rînd, ci cu înţelegerea politicii şi a funcţiei ocupate. Nu cu observaţii de diriginte îngăduitor – nu mai faceţi, că nu-i frumos, data viitoare vă trec la colţ – nu cu însăilări de cuvinte goale, rostite liniar şi soporific ori scrise pe Facebook se oferă sprijin justiţiei. Sprijinul acela pe care declara că îl va avea justiţia în el nu se exprimă într-un status constatator de nici patru rînduri.

Nu cu acest parlament în integralitate – a fost Senatul, mai precis, de această dată- are în primul rînd o problemă, ci cu parlamentari ai partidului care l-a adus la putere, Unsprezece dintre penelişti au lipsit astăzi la vot. Antonescu Crin, Boagiu Anca, Bodea Cristian Petru, Chiru Gigi Cristian,Dumitrescu Iulian, Popa Mihaela, Popescu Corneliu, Popescu Dumitru Dian, Mihai Neagu, Grigoras Viorel, Florian Daniel Cristian. Faceţi un calcul simplu, ce-ar fi însemnat încă unsprezece voturi la scorul 72 împotrivă, 66 pentru şi vedeţi ce rezultat obţineţi. Fie şi în plan de imagine numai, situaţia, din punct de vedere juridic, fiind mai complicată.

Iar dacă acum este abia la nivel de constatări în ce priveşte actuala componenţă a legislativului şi hotărîrile arbitrare privind solicitările DNA, unde a fost în ultimii doi ani şi jumătate, cel puţin? Nu-i ştie, nu-i  cunoaşte pe politicieni, nu are habar de ce s-a întîmplat pînă acum? A crezut cumva că acum va fi altfel? Şi dacă da, de ce? Pe baza eternelor promisiuni că data viitoare nu se va mai întîmpla?

Votul de astăzi în cazul Şova nici nu trebuia să mai existe, conform hotărîrii CCR. La Cotroceni există constituţionalist printre consilieri, preşedintele avea cu cine se sfătui, putea întreba care este situaţia exactă în acest caz. Care s-a transformat într-o nouă demonstraţie a punerii unui om deasupra legii, o demonstraţie a forţei lor de a obstrucţiona Justiţia. O demonstraţie clară că unii sînt mai egali decît alţii, chiar şi între ei, demnitarii.

Dacă în privinţa poziţiei PSD-ului faţă de Justiţie nu cred că mai are cineva dubii, începînd de la sprijinul pentru cazul Nicolescu de la Argeş, trecînd prin condamnarea lui Năstase şi pînă astăzi, la cazul Şova, altceva se mai aşteaptă încă de la opoziţie. Încă. Dar timpul trece în defavoarea ei, de parlamentarele din 2016 ne mai desparte puţin peste un an. Continuînd politica zen, lipsită de incisivitate, neconvingătoare, plutind neputincioasă chiar şi în planul comunicării peste problemele grave ale momentului, şi pe fondul transformării imaginii preşedintelui în strict decorator şi decorativ-constituţional, e greu de crezut că va putea cîştiga la anul suficiente procente pentru formarea unei majorităţi parlamentare. Cînd, la anul, oricum s-ar putea să fie prea tîrziu pentru justiţie.

PS: Şi acum să mai aud pe cineva cu Băsescu, capul Mafiei şi alte mizerii! Acum să mai aud, după tot ce se întîmplă  în cazul Şova, de mai bine de două luni, în timp ce în privinţa fostului preşedinte numai procese de intenţie am văzut, dar nimic concret în justiţie.

Şi doi, e de reţinut şi cum au decurs lucrurile, cu acelaşi parlament de care vorbeşte domnul preşedinte Iohannis, în cazul Elenei Udrea. Tot o demonstraţie de forţă, dar de sens opus.

(Foto: agerpres.ro)

Draga Klaus, daca ai posibilitatea…

Nici unul din atacurile – mai insidioase ori mai la vedere – la adresa Justiţiei, care au loc în momentul de faţă, nu este mai periculos decît cel al preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Preşedintele Senatului nu este un cetăţean oarecare,  un nea Gică de pe stradă ori de prin vreun atelier obscur de reparat diverse, este numărul doi în statul român, chiar dacă semnează scrisoarea prin care îi solicită preşedintului Iohannis să le demită pe Livia Stanciu şi Laura Kovesi numai în calitate de senator. Şi aşa ar fi grav, dar numărul doi în stat deja presupune un grad sporit de periculozitate a demersului. Să nu cunoască un om aflat într-o asemenea poziţie şi aşa funcţie legile ţării? Să nu ştie că preşedintelui nu-i este permisă acţiunea solicitată? Lui, care ar putea deveni preşedintele interimar al ţării, conform Constituţiei, în cazul suspendării sau imposibilităţii temporare de exercitare a mandatului de către preşedintele în funcţie?

Imposibil de crezut, chiar dacă luăm în considerare acţiunile trecute şi actuale ale lui Tăriceanu.

Dragă Klaus i-a răspuns că nu are posibilitatea. Şi i-a explicat, conform legii, de competenţa cui aparţine această solicitare. Atît! Şi fiind numai atît, impresia creată poate fi şi de sfat cum să procedeze, aşa, ca de primul la al doilea om în stat. Dragă Klaus nu s-a sesizat în privinţa inadmisibilului amestec al politicului în Justiţie, pentru că numai senatorul Tăriceanu dacă ar fi fost, nu şi Tăriceanu, preşedintele Senatului, tot asta înseamnă. Şi asta e fapta de gravitate maximă. Pe care preşedintele nu o sancţionează! Mai grav decît fapta în sine, chiar, avînd în vedere declaraţia-i din noiembrie 2014, dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, „Voi garanta independenţa Justiţiei.”

Da, ştim deja de la influensării cu care a fost umplut hăul de potenţial că preşedintele „altfel” nu este un om al scandalului, ca predecesorul. Numai că această oricum lamentabilă scuză  nu se susţine. Pentru că, aşa cum Coco Chanel spunea că opusul luxului nu este sărăcia, ci lipsa de bun gust, aşa şi opusul scandalului nu este tăcerea, ci lipsa de fermitate.

PS: Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL, susţinea şi el, joi, 28 mai,  că  Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi ar trebui să demisioneze în urma scandalului Rarinca. Nu am auzit pînă acum ca cineva din conducerea PNL să-i fi sancţionat intervenţia. Alina Gorghiu a precizat doar că punctul de vedere al partidului este altul.

 (Foto: ziarobiectiv.ro)

Efecte scrisoare Tariceanu

1. Popularizează cazul Rarinca aducând în atenția publicului „abuzurile” comise de ”justiția independentă” și contribuie astfel la erodarea încrederii de care se bucură anumite instituții în sondajele de opinie.

2. Îl portretizează pe Johannis ca apărător al unui sistem/ al unei justiții care comite abuzuri (aceeași linie de atac a fost folosită ani de zile de Antena3 împotriva lui Traian Băsescu).

3. Legitimează ideea potrivit căreia Johannis o protejează pe Stanciu deoarece aceasta l-a făcut președinte.

Răspunsul lui Johannis a fost unul slab și extrem de neconvingător și, foarte probabil, va pierde puncte electorale.

Procedura de numire a șefilor justiției este cunoscută de toată lumea – prin prisma scandalurilor din anii precedenți dar și prin prisma scandalului Udrea – SRI și a dezvăluirilor apărute în acest scandal (negocierile Udrea-Ponta).

Electoratul știe foarte bine că numirile din fruntea justiției stau în stiloul președintelui.

Însă procedura de demitere/revocare etc. a șefilor din justiție este complet necunoscută publicului larg. De aceea, scrisoarea lui Tăriceanu este mult mai credibilă decât răspunsul lui Johannis, care face trimitere la texte și alineate din legi pe care nu le cunoaște și nu le citește nimeni.

 (Foto: agerpres.ro)

Politice pre si post-pascale. Adevarat s-a-ntors!

Înainte de apariţia rubricii „Comentariile zilei”,  anunţată nu cu mult timp în urmă, o scurtă privire asupra a ceea ce s-a mai întîmplat în timpul sărbătorilor pascale.

Casa (fostă) Regală se îndulceşte.  De la amar la şi mai amar. Din gama Kandia Regal, vom putea consuma ciocolata cu lapte „Alteţa Sa Regală Principesa Margareta”, ciocolata amăruie „Alteţa Sa Regală Principele Radu”, cu 55% cacao, precum şi ciocolata amăruie „Castelul Peleş”, cu 75% cacao. Pe cit pariu ca lumea va cere ‘O Duda cu cacao, va rog!’?

Palatul Cotroceni. Ca să nu rămînă mai prejos pe partea de gastronomie, palatul Cotroceni a fost dotat cu bucătărie performantă. Aşteptăm noutăţile editoriale: „Înghiţitură cu înghiţitură”, „Prima masă caldă”… Oricum, dictatura a căzut, se bagă mîncare la palat. Poate vin şi ajutoare cu haine din străinătate, că ar cam fi nevoie.
Iar cum preşedintelui îi place şi să grădinărească, avînd acum atîta spaţiu, zic să nu se irosească şi să consemneze: „Primul bulb plantat”, „Fir cu fir”…
Cred că acum se impune achiziţionarea unei aeronave prezidenţiale. Propun să se numească iAir Force One, ca să nu existe confuzii. Pentru că la vacanţe,  Iohannis ori va face cincinalu-n patru ani şi jumătate, ori îl va depăşi pe Obama şi vom deveni cea mai mare forţă mondială în turism prezidenţial. Guinness Book s-o ocupa şi de aşa ceva, să nu rămînă performanţa neconsemnată?

Dacă de plecarea după Paştile catolic la Madeira am aflat mai întîi din presa străină, singurul lucru de care m-am temut a fost ca revenirea să nu ne fie anunţată din biserici, de Paştile ortodox. Dar cum după trecutele Învieri la malul mării, am ajuns şi noi în modernitate, am avut parte de Înviere pe Facebook. Unde preşedintele ne-a transmis un frumos şi călduros mesaj tematic, cu soare şi flori de primăvară pe înregistrare.

Plecarea în vacanţă să zicem că am înţeles-o, vorba unei prietene, dacă şi-o fi luat omul bilete înainte să fie ales, acum ce să facă?! – ce nu am înţeles e că nu am ştiut pe mîna cui ne-a lăsat. Pentru că, ţinînd cont de faptul că Preşedintele este Comandantul Suprem al Forţelor Armate, am considerat absolut necesar să ştim, mai ales într-o situaţie precum cea de acum, cui a delegat prerogativele prezidenţiale pe durata absenţei din ţară. Dar nu contează ce consider eu, contează că şi din cosmos se mai aud ceva zgomote, numai de la Cotroceni nu.
Cred că asta înseamnă disciplină germană. Pentru că pe vremuri, la palat a cîntat cucuveaua. Apoi s-a auzit cucul. Constantinescu cînta singur, nu se pune. Acum nici măcar un ciripit de vrabie nu se mai aude. Firesc, preşedintele nu poate fi deranjat cînd scrie a doua carte. Poate că omul şi-o fi dorit preşedinţia Uniunii Scriitorilor şi nu l-am înţeles noi. Oricum, cred că încep să înţeleg şi ce vrea poetul să exprime în cărţile sale: păsuiţi-mă!

Dacă greu la deal chiar şi cu boii mici nu i-a fost, la vale pare a fi mult mai dificil. Pentru că nu se coboară de la înălţimea-i să răspundă ameninţărilor ruşilor, nu se cade, conform ierarhiei, dar se duce să viziteze proaspăt renovatul Teatru Naţional. Noroc că-i NATO aci, cu douăsprezece avioane A10, mai nou, că altfel, la cît de iubitor de cultură e preşedintele, ne puteam trezi cu Balşoiul în turneu pe tancuri.

Cum rolurile se mai schimbă din cînd în cînd, despre Justiţie îşi dau cu părerea actorii.

Dan Ionescu, pe Facebook, notează:

Incredibila damblaua care loveste actorii romani de la o anumita varsta incolo. Florin Zamfirescu, Dan Puric si Dorel Visan declara separat, dar la unison, ca s-au saturat de catuse. Intrebarile vitale: de ce ii intreaba cineva ce cred ei despre justitie? care e motivul de le este astora frica de justitie? de cand sunt acesti oameni depozitarii fibrei morale a poporului? si e chiar asa de plictisitor sa iti plimbi nepotii prin parc?

Dar cînd pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă. Parlamentarii intenţionează să-şi stabilească pensii speciale, iar preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu atacă josnic diaspora.  O, dar staţi! Preşedintele este aici. Şi a mai şi zis ceva! Nu, nu despre jignirile aduse de al doilea om în stat celor care au contribuit masiv la alegerea sa, ci despre pensiile speciale. Că mai degrabă le-ar merita oamenii de cultură. Ocazie cu care îi mai doresc un singur lucru: să-l pupe Draga Olteanu şi Florina Cercel cu sete, iar Puric să se uite.

Justiţie. Adevărată, acum. LCK a declarat ca nu mai sint 4500 de dosare in lucru la DNA, ci 7000. Nu m-ar mira ca 2500 să fie ale Elenei Udrea. Fapt divers, cum am scris despre Udrea, cum s-a umplut spamul de reclame la Louboutin.

Tot Justiţie, categoria ieşiri, acum. Copos a fost eliberat condiţionat din închisoare, după executarea unei treimi din pedeapsă şi după îmbogăţirea literaturii de celulă cu cinci cărţi. Din care una suspectă de plagiat. Dar la care ţine foarte mult, se pare, din moment ce a cumpărat tot tirajul. Nu mai bine scria  ‘Blaturi in fotbal si prajituri’ si nu mai avea probleme?!

Cînd ziceam că e ăl mai prost din curtea puşcăriei, mă contrazice Miron Damian, pe Facebook.

George Copos se dovedește mai inteligent decât Victor Ponta. N-a picat în capcana de a comanda un simplu plagiat, copy&paste, ar fi fost prea riscant. A comandat ceva mai elaborat, l-a costat ceva mai mult, dar poate dormi liniștit – ba chiar să dea lecții, nu de medievalistică românească, ci de tupeu de borfaș. Problema însă a rămas acolo, neschimbată: nu există niciun fel de control că el ar fi scris cu adevărat cartea respectivă. În alte condiții întrebarea ar fi deschis poate o dispută academică, dar aici are un efect în domeniul înfăptuirii justiției și ordinii de drept, ba chiar al ordinii constituționale. Fără vreun fel de acțiune pe linie legală și administrativă, chestiunea asta se va permanentiza, în consecință pe viitor o să avem două categorii de condamnați la pedepse cu încarcerare: cei care-și permit să cumpere lucrări științifice și cei care nu au destui bani pentru asta. Primii își cumpără zile de libertate (și încă într-un mod fraudulos), în timp ce ultimii nu pot face asta. E o discriminare interzisă explicit de legea fundamentală.

În încheiere, învăţămînt. Că doar unde nu-i carte, nu-i parte. De cultură, în primul rînd. În ciuda problemelor pe care soţul le are cu justiţia, Lavinia Şandru este preocupată de o problemă stringentă: ‘Educaţia ecologica trebuie sa devina materie obligatorie’ – realitatea.net
Corect, nu pictaţi pe plastic!

Cînd să scriu că sub luminosul prezidenţiat altfel, Blogary poate să deschidă rubrică mondenă. Numai rubrică mondenă, în ce priveşte cuplul-instituţie Primul Domn-Prima Doamnă, aflu că azi preşededintele are consultări maraton cu partidele la Cotroceni.

Adevărat s-a-ntors!

(Foto: adevarul.ro)

De ce ramine Elena Udrea in arest preventiv?

Din motivarea ÎCCJ privind prelungirea arestului preventiv în cazul Elenei Udrea:

1.  „Activitatea infracţională este complexă şi amplă, iar la acest moment inculpata nu conştientizează activitatea ilicită generată.”

Adică? Nu recunoaşte încă ce scrie în rechizitoriu? Ar trebui să recunoască? Va fi ţinută în arest preventiv pînă cînd va recunoaşte? Şi dacă recunoaşte, ce mai rămîne de făcut la proces, să se stabilească numai cîţi ani va face puşcărie?

2. „Totodată, a solicitat să se aibă în vedere calitatea inculpatei de membru al unui Guvern care la nivelul anului 2009 şi a anului 2010  invoca pretinse măsuri de austeritate, măsuri în cadrul cărora s-a procedat la o tăiere bugetară a salariilor şi a pensiilor.

La interpelarea instanţei cu privire la faptul dacă inculpata Udrea Elena Gabriela poate fi culpabilă pentru o măsură politică a guvernului de la acea dată, reprezentantul parchetului a arătat că inculpata Udrea Elena Gabriela pe de o parte în calitate de membru al Guvernului era de acord cu măsuri de austeritate, iar pe de altă parte din bugetul ţării acorda contracte supraevaluate pentru care primea mită. Aceeaşi situaţie a apreciat că poate fi avută în vedere şi faţă de ceilalţi inculpaţi care au îndeplinit funcţii publice.”  – b1.ro

Ce legătură au măsurile politico-economice luate de guvernul din care a făcut parte Elena Udrea – şi cu care a fost de acord – cu dosarul în cauză? Faptul că a făcut parte dintr-un anumit guvern e circumstanţă agravantă? Se judecă o cauză individuală sau una colectivă? Ce înseamnă „pretinse măsuri de austeritate”?  Are Justiţia căderea să judece măsurile politico-economice luate de un guvern? Şi asta nu înseamnă imixtiunea Justiţiei în politică?!?

Cum şi-ar  mai putea dovedi nevinovăţia Elena Udrea în Justiţie, dacă pentru a fi eliberată din arestul preventiv ar trebui să „conştientizeze”/recunoască acuzaţiile care i se aduc? Cum şi-ar mai putea dovedi nevinovăţia ca fost membru al unui guvern care a luat, în 2009 şi 2010, măsuri de austeritate? Va fi judecată pentru faptele de care este acuzată sau/şi pentru că a fost ministru într-un anumit guvern?

Ne întoarcem  la anii negri în care apartenenţa politică era invocată în Justiţie?

(Foto: paginadepolitica.ro)

Later: Nu am considerat necesar să pun între ghilimele „să-şi dovedească nevinovăţia în Justiţie”, avînd în vedere contextul. Dar pentru cei care pricep mai greu sau deloc o ironie, fie, le-am pus aici.

Ati pacatuit in 2009 la Vantu, domnule Geoana?

Pentru toţi lefterii popescu care se-nvîrtesc şi se vor învîrti cu focul nestins în jurul Foişorului, bombănind „Băsescu – Mafia, Băsescu – Mafia…”, înainte de a se dovedi ceva în Justiţie, acesta era să ne fie preşedinte. Domnul Geoană. Şi-mi imaginez cum ar fi fost astăzi: acuzaţii întemeiate pe datul în bobi, cu probe şoptite în timpul  învîrtitului mesei şi cu hotărîri pe bază de descîntece făcute noaptea, pe lună plină, cu busuioc în apă stătută, pe cale bătută, de nimeni ştiută.

geoana eclipsa

Va candida Ponta la prezidentiale?

Funcția de premier e dependentă de susținerea parlamentarilor, ai partidului tău și ai celorlalte partide. Un premier poate fi oricînd demis dacă apar defecțiuni în majoritatea parlamentară sau în partidul din care provine premierul. I-o place lui Ponta să fie prim ministru, dar poate fi executat oricînd de baroni, de Dragnea și de inamicii săi din PSD, mai ales în condițiile în care din decembrie vom avea un nou președinte.

Din cei zece premieri pe care i-am avut pînă acum, doar trei și-au dus mandatul integral, la capăt: Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu. Petre Roman a fost dat jos cu minerii, Stolojan a fost un premier de avarie, în pregătirea alegerilor din 1992, Ciorbea a fost dat jos din cauza defecțiunii PD în majoritatea guvernamentală, Radu Vasile a fost dat jos de Emil Constantinescu și o parte dintre țărăniști, Mugur Isărescu a fost premier de avarie, Emil Boc a fost demis printr-o moțiune de cenzură la primul mandat și la al doilea și-a dat demisia după mișcări de stradă, MRU a fost demis prin moțiune de cenzură cu largul concurs al principalului partid de guvernare, PDL.

Băsescu, în schimb, a fost suspendat de două ori și, iată, după zece ani e tot președinte. Nu avem pînă acum vreun președinte demis, care să nu-și fi dus mandatul pînă la capăt. Mandatul prezidențial nu e dependent de majorități parlamentare, de partide. Președintele poate fi demis doar prin referendum și în caz de înaltă trădare. Sînt ceva șanse să fie demis prin referendum doar cînd stă foarte prost la capitolul popularitate, adică la finalul celui de-al doilea mandat, de obicei.

Președintele are putere asupra justiției și serviciilor. Tot el desemnează premierul și poate forța majorități parlamentare amenințînd parlamentarii cu alegeri anticipate, cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009 (nu a mai putut-o face în 2012 din cauză că avea popularitate extrem de scăzută, venise după un referendum care îl delegitimase popular, iar majoritatea rezultată din alegeri era prea puternică – nu în ultimul rînd, Occidentul s-a opus unei decizii care să nu ia în considerare majoritatea parlamentară).

Va renunța Ponta la toate acestea, va refuza lupta în numele partidului său pentru ca, în cel mai bun caz, să rămînă premier doi ani? O spun de doi ani: Ponta va candida la prezidențiale fiindcă nu are de ales, nu are spațiu de manevră. E obligat să candideze, mai ales că pornește cu prima șansă, la mare distanță de concurenți. Care nu există. Cel puțin deocamdată (și sîntem în ceasul al 13-lea).

Dacă nu va candida și candidatul PSD va pierde, Ponta va fi principalul vinovat și va fi decapitat de PSD. Dacă candidatul PSD va cîștiga, va prelua PSD și îl va trimite la munca de jos pe Ponta.

Are Ponta vreo garanție că un alt candidat din partea PSD, unul, să zicem neutru, care nu vrea să preia PSD, Mugur Isărescu, de exemplu, îl va desemna pe el premier în 2016? Are Ponta garanția că va trece în 2015 o nouă Constituție și că vom ajunge la regim parlamentar? Nu.

Decizia candidaturii lui Ponta s-a luat încă din 2013 sau chiar 2012, deși, teoretic, pesediștii, cu Ponta în frunte, s-au gîndit la tot felul de soluții fanteziste.

Dragnea. Doua atuuri la prezidentiale.

Cine cîștigă prezidențialele guvernează pînă cel devreme în 2019, dacă nu chiar 2020. Dacă președintele va lua două mandate consecutive, cine cîștigă prezdiențialele guvernează pînă în 2024. Nu e puțin lucru. Fiindcă, am mai spus-o și o repet, președintele poate forța majorități parlamentare și își poate impune premierul amenințînd Parlamentul cu alegerile anticipate, așa cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009. Situația din 2012 e specială, avînd în vedere că președintele Băsescu era deja la finalul celui de-al doilea mandat, era vulnerbail unei demiteri, din cauza popularității extrem de scăzute și alianța care a cîștigat alegerile s-a transformat într-o majoritate parlamentară de 70%. Dar această situație apare destul de rar. PDL și Băsescu au făcut gafe inimagnabile cînd au avut puterea, iar campania electorală și alegerile au fost un șir lung de erori catastrofale și de blaturi și aranjamente menite să scape cîteva personaje politice (situație care continuă și azi). E greu de crezut că o astfel de situație se va mai repeta.

PSD sigur va avea un prezidențiabil. Nu va accepta să lase desemnarea premierului, justiția și serviciile pe mîna unui om în care s-a dovedit că PSD nu poate avea încredere. PSD vrea un președinte care să-i dea guvernare, să desemneze un premier din partea PSD și să forțeze, sub amenințarea anticipatelor, o majoritate în jurul PSD, un președinte care să controleze justiția și serviciile de informații. Un asemenea președinte, în care PSD să aibă încredere că îi va da toate acestea, nu poate proveni decît de la vîrful PSD. El va fi ori Victor Ponta, ori Liviu Dragnea. Îl lăsăm pe Ponta deoparte, că am mai vorbit de prezidențialitatea sa, și ne oprim asupra lui Dragnea.

Ce atuuri ar avea Dragnea la prezidențiale?

  1. Dosarul ”Referendumul”. Așa cum remarca cineva, Dragnea nu riscă să intre în pușcărie pentru că a furat bani, pentru că s-a îmbogățit sau pentru că a vrut să-și facă bine lui. Nu. Dragnea intră în pușcărie pentru că a vrut să facă bine partidului și poporului. A organizat rezistența împotriva dictaturii. A vrut să treazească nația, să ajute conștiința civică a omului simplu să meargă la vot și să scape țara de dictatorul Băsescu și de regimul său sinistru. Dragena a luptat pentru partid, pentru omul simplu. A furat vile? Nu. A furat miliarde? Nu. Pur și simplu s-a dovedit un bun organizator, sufletist și cu spirit de sacrificiu. Dragnea e eroul de necontestat al pesedistului simplu și al antibăsistului și mai simplu. Un astfel de dosar, ”politic”, îl ajută enorm în campania electorală. Și nu poate scăpa de un astfel de dosar decît dacă ajunge președinte. Da, Ponta încearcă acum să-l convingă pe Dragnea că l-ar ajuta să scape de dosar dacă el ar ajunge președinte, însă nu știu cît de multă încredere are Dragnea în Ponta. Presupun că are foarte puțină sau deloc. Cu ce l-ar avea la mînă Dragnea pe Ponta astfel încît să-l controleze cît acesta va fi președinte? Cu nimic. Indiferent cîte ar ști Dragnea despre Ponta, după ce acesta din urmă va ajunge președinte va fi prea puternic pentru a mai fi afectat de posibile detalii neplăcute din biografia sa politică și intimă. Ca să nu mai spunem că dacă asemenea informații există la Dragnea, există și la alții și ele oricum vor ieși la suprafață în campanie. Rămîne astfel ca Dragnea să se bazeze doar pe propriile forțe pentru a scăpa de dosarul ”Referendumul”. Președinția țării l-ar rezolva pe partea aceasta. Cel puțin cinci sau zece ani, cît stă la Cotroceni. Iar în cinci-zece ani se pot schimba multe, inclusiv într-un dosar. Mi-l și imaginez pe Dragnea cu ochii umezi, cu mustața demnă, înlănțuit, deținut politic pentru vina de a-și fi ajutat poporul pesedist. Pentru marile mase populare nu există nuanțe juridice și detalii tehnice din dosar. Pentru marile mase populare lucrurile sînt simple: Dragnea merge la pușcărie fiindcă a adus oamenii la vot ca să dea jos regimul Băsescu-Udrea. N-a furat, nu s-a îmbogățit, nu a făcut-o pentru el. S-a sacrificat pentru partid, pentru victorie, pentru țară. Cum vor reacționa procurorii dacă Dragnea va fi anunțat candidat al PSD la prezidențiale, cu șanse extrem de mari să ajungă viitorul președinte? Ori vor încerca să grăbească dosarul pentru a nu-l scăpa printre degete pe Dragnea, ori vor negocia o înțelegere amiabilă pentru toată lumea, avînd în vedere că răzbunarea prezidențială, o știe toată lumea, poate fi crudă și tăioasă. Dacă procurorii și judecătorii vor încerca să forțeze și să grăbească dosarul, dacă vor scoate informații și stenograme pe surse, dacă îl vor chema des și la oră de maximă audiență prin tribunale, pentru Dragnea va fi un excelent prilej de victimizare și martirizare politică. Și Băsescu a ajuns președinte tot din postura de luptător cu dosar împotriva regimului. Dragnea e într-o poziție chiar mai bună, că dosarul lui nu e de corupție, nu implică furt de bani, nu implică interesul lui pe persoană fizică. E dosar ”politic”, pentru o decizie politică, pentru că în campanie a luptat împotriva regimului și a scos oamenii la vot. A luptat pentru ca voința populară să se impună, pentru ca vocea omului simplu să se audă la stăpînire, pentru ca politicienii și dictatorii să simtă biciului nemulțumirii și ștampilei populare. Repet, marile mase populare nu se omoară cu detaliile din dosare și detaliile din dosarul ”Referendumul” nu sînt deloc clare pentru marile mase populare (Dragnea  a chemat lumea la vot și s-a interesat de cum merge scrutinul, dacă totul e ok pe organizare – restul, sms-uri de pe tot felul de numere, legături cauzale făcute de procurori, e irelevant pentru marile mase pesediste și votătoare). Cu aură de erou, cu toată pesedimea recunoscătoare, Dragnea se poate considera un prezidențiabil de 40%. Cu restul pînă la 51% e mai complicat, dar din punctul ăsta de vedere nici pentru Ponta și Antonescu nu e mai simplu.
  2. Descentralizarea. Dragnea face ce au refuzat pedeliștii să facă. Dacă reușește să-și treacă proiectul în noiembrie (chiar în campania electorală), îl votează tot poporul din teritoriu, cu cîte două mîini. Toți președinții de consilii județene și locale, toți primarii, toți funcționarii din teritoriu, indiferent de afilierea politică, vor lupta pentru Dragnea președinte. Sînt zeci sau sute de mii de oameni care primesc pîinea și cuțitul de la Dragnea. Iar poporul va fi fericit că, în sfîrșit, i s-a dat peste bot stăpînirii de la București. Dragnea ar putea fi primul candidat prezidențial al PSD care ar cîștiga Ardealul en fanfare. Și, atenție mare, voturile maghiarimii, care nu o dată s-au dovedit decisive în turul II al prezidențialelor. Nu numai pesediștii se vor mobiliza exemplar, așa cum nu au făcut-o în 2004 și 2009, ci toată românimea și maghiarimea de pe întreg cuprinsul patriei. Dragnea ia puterea domnilor de la București și o dă poporanilor din Moldova, Oltenia, Ardeal, Banat, Secuime, Dobrogea, din România reală. Și exact de mobilizarea și simpatia poporanilor ălora depinde cîștigătorul prezidențialelor. Cu toată pesedimea și tot teritoriul de partea sa, Dragnea poate cîștiga prezidențialele și cu 47% vot popular, if you know what I mean.

Poate că americanii nu vor fi foarte fericiți cu candidatura lui Dragnea, dar se poate rezolva și asta. Pe ei îi interesează anumite garanții, nu sînt din cale afară de interesați de micromanagementul politic și electoral în România. Americanii nu fac și desfac președinți români. Doar strîng de coaie politicieni români. Și înainte să ajungă președinți, și după.

PS. Uite și o idee pentru Dragnea, dacă se va decide să candideze la prezidențiale: să-și coafeze cv-ul cu ceva plagiat, cu un doctorat, ceva, cu o chestie legată de educație. Va reuși astfel să blocheze opoziția ani buni în această temă irelevantă. Boilor prețioși trebuie să le dai ceva de rumegat.