Posts Tagged → Uniunea Europeana

A fost sau n-a fost lovitura de stat? Occidentul, statul de drept si Curtea Constitutionala

Update luni 10 iulie 2012, ora 19.17

Alt cap de acuzare:

Guvernul se folosește de prevederi neconstituționale într-o formă practic inatacabilă la Curtea Constituțională. Mai exact, aceleași prevederi ale legii referendumului care au fost declarate neconstituționale de CCR se regăsesc și în OUG-ul după care se va ține referendumul, OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului. Dacă naționalizarea proprietăților este neconstituțională, USL o introduce într-o OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului (care nu vrea să o atace) și o pune în practică. USL încalcă Constituția, statul de drept, drepturile omului, democrația și o face fără ca una dintre autoritățile statului să poată reacționa, după ce în prealabil a avut grijă să le amputeze. Referndumul se va ține după prevederi neconstituționale, declarate ca atare de Curtea Constituțională. Dacă n-am voie cu nitroglicerina în sticlă, o aduc în termos, că nu se vede prin el.

Curtea Constituțională le-a dat dreptate occidentalilor:  a fost lovitură de stat

Cînd au vorbit de atac împotriva statului de drept și de lovitură de stat, occidentalii (guvernul și ambasadorul american, Angela Merkel și guvernul german, șeful socialiștilor germani, parlamentari germani, guvernul francez, guvernul italian, Comisia Europeană, Comisia de la Veneția, Barosso, Rompuy, Parlamentul European) s-au referit în primul rînd la restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale. Ei bine, astăzi Curtea Constituțională a decis că Ordonanța de Urgență prin care guvernul Ponta a încercat să-i restrîngă atribuțiile este neconstituțională.

USL s-a folosit de o lovitură de forță pentru a bloca exercitarea atribuțiilor instituțiilor statului. Lovitura de forță constă în combinația a mai multor decizii luate de guvernul Ponta și de majoritatea parlamentară în așa fel încît Curtea Constituțională și Parlamentul să nu-și poată exercita atribuțiile. Însă, pentru ca aceasă combinație a deciziilor să poată fi eficientă astfel încît să se constituie într-o lovitură de stat, guvernul Ponta a apelat la o altă lovitură de forță: preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a legilor, ordonanțelor și hotărîrilor, astfel încît acestea să nu producă efecte decît atunci cînd dorește USL și doar în ordinea în care dorește USL.

USL, comuniștii la 1917 și naziștii la 1933

Pentru mai multe detalii, citiți istoria preluării puterii de comuniști în 1917 și de naziști în 1933 și veți vedea ce rol are restrîngerea atribuțiilor puterilor în stat printr-o combinație de utilizare abuzivă a legilor (în cazul USL: OUG-ul neconstituțional de restrîngere a atribuțiilor CCR, OUG-ul de modificare a referendumului și hotărîrile de revocare a președinților Camerelor), utilizare arbitrară a autorității asupra anumitor instituții și atribuții (în cazul USL: a Monitorului Oficial și a atribuțiilor de publicare a normelor în MOf), intimidare (în cazul USL: amenințările la adresa Curții Constituționale, la adresa justiției, la adresa opoziției politice, la adresa jurnaliștilor) și dezinformare/propagandă (în cazul USL: Trustul Intact, RTV, lideri de opinie și reprezentanți ai societății civile ca Emil Hurezeanu, Cristian Pîrvulescu, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tănase, Victor Alistar, Mircea Dinescu, Mugur Ciuvică ș.a.)

Sebastian Lăzăroiu zice așa: 

Sebastian Lăzăroiu: Din ce spune CCR se vede că lovitura de stat a existat.

Pentru că:

  • cererile în legatură cu Blaga și Anastase sunt INADMISIBILE deoarece Guvernul nu a publicat în Monitorul Oficial hotărîrile de revocare decît după ce a intrat în vigoare OUG privind restrîngerea atribuțiilor CCR.
  • care OUG este declarată neconstituțională de CCR abia azi
  • pentru că Avocatul Poporului pus de ei nu a contestat cînd trebuie OUG
  • deci USL avea nevoie de acest OUG doar cît să scape de Blaga și Anastase (să blocheze contestarea hotărîrilor).
Ca să fie clar: Curtea Constituțională nu spune că hotărîrile de revocare ale președinților celor două Camere sînt constituționale ci că ele nu puteau fi atacate la Curtea Constituțională deoarece acest drept fusese luat printr-o Ordonanță de Urgență dată de Guvernul Ponta prin care se restrîngeau atribuțiile Curții și care astăzi a fost declarată neconstituțională de Curte.

Credibilitatea Curții Constituționale este vitală

Este extrem de important, este vital să nu atacăm Curtea Constituțională, să nu slăbim credibilitatea și forța Curții Constituționale. Astăzi, Curtea Constituțională a decis că restrîngerea atribuțiilor sale de către Guvernul Ponta este neconstituțională și a constatat lovitura de forță dată de USL prin măsurile combinate de preluare a Monitorului Oficial și restrîngere a atribuțiilor Curții Constituționale. Prin preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a normelor și restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale USL a făcut imposibilă contestarea deciziilor sale la Curtea Constituțională. Astfel, a restrîns atribuțiile instituțiilor statului.

Concluzia 1

Legea prin care hotărîrile Parlamentului pot fi contestate la Curtea Constituțională este în vigoare (OUG prin care era modificată fiind neconstituțională). Deci parlamentarii pot contesta la Curtea Constituțională hotărîrea de suspendare a Președintelui. Mai mult decît atît, am înțeles că pot contesta și hotărîrile de revocare ale lui Vasile Blaga și Roberta Anastase.

Concluzia 2

Săptămîna trecută am avut o tentativă de lovitură de stat prin care USL dorea preluarea totală a puterii, restrîngerea atribuțiilor prin care instituțiile vitale ale statului de drept, așa cum e Curtea Constituțională, ar fi putut controla și echilibra raportul dintre puterile statului și ar fi dat posibilitatea puterilor în stat să se controleze reciproc astfel încît una dintre ele să nu le înghită pe celelalte două și să ajungem în tiranie. Lovitura de stat dată de USL a reușit parțial și temporar.

 

PDL și Hotnews și EVZ

Pentru PDL-iști și Hotnews și EVZ, mai citiți și bloguri, gîndiți mai încet și mai așezat și mai consultați-o și pe Elenina Nicuț. Mai ales pentru PDL-iști: vă implor, dacă sînteți așa cum sînteți, și știți și voi cum sînteți, măcar citiți, măcar ascultați.

Contestarea la Curtea Constituțională

În secunda 2 după publicarea deciziilor CCR în Monitorul Oficial, PDL trebuie să conteste la Curtea Constituțională hotărîrile de revocare a lui Blaga și Anastase și hotărîrea de suspendare a lui Traian Băsescu.

Laura Ștefan: Ce s-a decis azi la CCR

  1. e neconstitutional sa interzici curtii sa analizeze hotararile Parlamentului. Probabil s-au extins si pe OUG data de guvernul Ponta pe acest aspect. Decizia CCR e in vigoare de la publicarea in MOf. Asta inseamna ca abia dupa aceasta data poate CCR sa verifice hotararile Parlamentului.
  2. a respins ca inadmisibile contestatiile pe revocarea lui Blaga si a Robertei Anastase –  cel mai probabil constatand ca OUG care nu permite CCR sa analizeze hotararile Parlamentului e inca in vigoare pana la publicarea deciziei CCR care o declara neconstitutionala. Dupa acea data Blaga si Anastase pot face iarasi contestatii si abia atunci CCR se va pronunta pe fond. Pentru ca a decis ca nu se poate pronunta pe contestatia lui Blaga, Antonescu ramane interimar.
  3. a respins conflictul constitutional – probabil zicand ca avizul CCR e consultativ si Parlamentul face ce vrea oricum. Cum hotararea Parlamentului prin care Presedintele a fost suspendat nu poate fi atacata la CCR pana la publicarea deciziei care a declarat neconstitutionala restrangerea competentelor CCR, inseamna ca CCR nu a putut azi sa se pronunte pe asta.”

Sîntem în plină consecință a loviturii de stat

Situația de acum (Crin Antonescu – președintele Senatului și președinte interimar, Zgonea – președintele Camerei, Traian Băsescu suspendat) este rezultatul restrîngerii atribuțiilor Curții Constituționale, restrîngere declarată neconstituțională. Mai plastic, USL a intrat în cameră, i-a legat mîinile la spate Curții Constituționale și a violat Constituția. Între timp Curtea Constituțională și-a dezlegat mîinile iar USL zice că violul a fost legal atîta timp cît Curtea Constituțională n-a intervenit. Dacă îmi legi mîinile la spate și îmi iei banii din buzunar, faptul că nu te pot opri nu înseamnă că ți-am dat acordul să-mi iei banii din buzunar.

Utilizarea abuzivă a instituțiilor statului

Întrebarea care se pune e următoarea: ar fi putut USL să ajungă la acest rezultat doar dintr-o combinație de acte normative? Nu. Cheia este forța. Și anume, utilizarea abuzivă a Monitorului Oficial și a Avocatului Poporului. Pentru a-și susține actele normative și deciziile (anticonstituționale în spirit, neconstituționale în literă) USL a avut nevoie de două instituții ale statului care să blocheze funcționarea celorlalte: Avocatul Poporului, care nu și-a îndeplinit atribuțiile, și Monitorul Oficial, care și-a îndeplinit atribuțiile abuziv și arbitrar, după modelul ISC-Grăjdan.

Constituționalitatea hotărîrii de suspendare a Președintelui

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

ARTICOLUL 142 

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Scrie clar în Constituție: ”…fapte grave care încalcă prevederile Constituției” Nu scrie că Președintele se suspendă cînd Parlamentul decide, se suspendă cînd există încălcări grave ale Constituției. Existența încălcărilor grave ale Constituției este condiția sine qua non a suspendării. Poate decide Parlamentul cînd cineva încalcă grav Constituția? Poate decide Parlamentul asupra constituționalității actelor cuiva? Nu. Acest lucru îl poate face doar Curtea Constituțională. Doar Curtea Constituțională verifică și decide constituționalitatea, implicit doar Curtea decide dacă cineva a încălcat sau nu grav Constituția. Suspendarea Președintelui presupune o decizie pe constituționalitatea actelor sale. Iar singura instituție a statului român să decidă constituționalitatea actelor este Curtea Constituțională. Astfel, Curtea Constituțională se poate pronunța pe conținutul hotărîrii de suspendare a Președintelui, conținut în care se regăsesc motivele suspendării, adică presupusele încălcării grave ale Constituției. Dacă în Constituție se prevede expres ca condiție sine qua non a suspendării existența încălcărilor grave a Constituției, adică existența unei decizii referitoare la constituționalitatea actelor Președintelui, decizie pe care nu o poate lua decît Curtea Constituțională, atunci Președintele nu poate fi suspendat fără existența unei decizii a Curții Constituționale privind constituționalitatea actelor Președintelui. Hotărîrea de suspendare poate fi văzută ca un rechizitoriu al procurorului iar decizia Curții Constituționale ca o sentință a instanței judecătorești. Parlamentul înșiră acuzațiile, Curtea Constituțională decide dacă sînt sau nu întemeiate. Parlamentul nu poate decide asupra constituționalității actelor Președintelui deoarece această atribuție aparține exclusiv Curții Constituționale.

Dacă Președintele este suspendat în lipsa existenței unor încălcări grave a Constituție (așa cum se stipulează expres în Constituție) atunci se încalcă principiul supremației Constituției și o hotărîre a Parlamentului este deasupra Constituției. Astfel, o hotărîre care nu respectă principiul supremației Constituției, este o hotărîre neconstituțională.

Rolul consultativ al Curții Constituționale în situația suspendării Președintelui

Propunerea de suspendare și suspendarea propriu-zisă sînt acte diferite. Avizul consultativ se dă pe propunerea de suspendare. Apoi Parlamentul ia sau nu decizia de suspendare. Care este alt act. Dacă Curtea Constituțională se pronunță asupra propunerii de suspendare de ce nu se poate pronunța și asupra hotărîrii de suspendare? Rolul consultativ al Curții intervine doar în cazul propunerii făcute de parlamentarii suspendaci, nu și în cazul hotărîrii propriu-zise de suspendare.

Avizul e o informație. Parlamentarii vor să-l suspende pe Președinte și sînt obligați să ceară părerea specialistului (Curtea). Care le zice: aveți temeiuri, e ok, sau nu aveți temeiuri să faceți asta. Atenție, înainte de a face acțiunea respectivă (suspendarea propriu-zisă). Vreau să te dau afară din afară din casă și cer părerea administratorului, care îmi zice că n-am motive să te dau. Eu totuși te dau. Atunci tu te poți adresa administratorului, cerîndu-i să spună dacă te-am dat afară întemeiat sau nu și te poate repune în drepturi, poate anula acțiunea mea de a te da afară. Ideea de a te da afară nu e același lucru cu acțiunea de a te da afară. Nu sînt identice. Avizul vizavi de intenție e informație, e sfat profesional acordat uneia dintre părți, judecata asupra acțiunii e arbitraj.

Cartea pentru copii proști

Curtea a spus că ai traversat pe verde. Însă, înainte de a traversa, ai ieșit dintr-o casă în care ai violat o femeie. Curtea nu a spus că nu a fost viol. A spus doar că n-ai încălcat regulile de circulație. Un violator care trece pe verde nu e mai puțin vinovat de viol. Mă ofer voluntar să traduc întîmplările politice în povești pentru copii, ușor de înțeles, chiar și de pedeliști. Bleen, fabulistul PDL-ului.

Monitorul Oficial

Prin nepublicarea în Monitorul Oficial se restrîng drepturi. Și se neagă atribuții. Amînarea publicării unei decizii a CCR, care face ca în toată această perioadă să rămînă în vigoare o lege neconstituțională, în condițiile în care această amînare produce efecte juridice (referendum, demitere a Președintelui) și nu permite exercitarea atribuțiilor statului (controlul de constituționalitate, de exemplu) este echivalentă loviturii de stat.

Laura Ștefan – Demolarea Constituţiei în trei paşi

Pentru prima oara, Antipa tine expozitii afara, pe trotuarul din fata Muzeului

  1. Traian Băsescu a fost suspendat. Pînă cel devreme pe 29 iulie, președintele României este Crin Antonescu.
  2. Strategia victimizării lui Băsescu este perdantă. Băsescu nu mai poate aduce oamenii la vot. Oamenii vor veni să dea cu ștampila împotriva Mafiei, Dictaturii, Loviturii de Stat. Nu pentru Băsescu. Nu interesează nimeni că Traian Băsescu are lacrimi în ochi și este victima băieților răi din sistem. Lumea s-a plictisit pînă în gît după 8 ani de Băsescu de dimineață pînă seara. Dacă Curtea Constituțională și cancelariile occidentale ajung la concluzia că nu am avut parte de o lovitură de stat și nu asistăm la acapararea prin mijloace ilegale și anticonstituționale a României de către Mafie, plecarea definitivă a lui Băsescu este sigură. De fapt, miza nici măcar nu e Băsescu. Miza e rezistența instituțiilor statului de drept în fața asaltului dat de Mafie.
  3. Acum cîteva zile, Videanu chema oamenii la miting. Devastator. Cred că chemarea lui a gonit cel puțin 10 000 de participanți. Dacă insista, nu mai venea nimeni în Piața Revoluției (excepție oamenii de partid aduși cu autobuzele). Un Băsescu înconjurat de fețele de mafioți nerăbdători și tractoriști derutați ale pedeliștilor e rețeta sigură a unei înfrîngeri nu demne, ci penibile.
  4. De la a doua zi de proteste în Piața Victoriei am fost zilnic acolo. Cei mai mulți manifestanți au fost joi, în jur de 500-700, cei mai puțini ieri, în jur de 100-200. Așa cum spuneam și mai devreme pe Facebook, 30 este nucleul dur al dreptei. Nu 30 de procente. 30 de oameni. Cei din Piața Victoriei. Am exagerat puțin. La momentul cînd scriam asta nu erau 30 în fața Muzeului Antipa, erau 70. Hai 100. Asta e dreapta. Îi știu pe dinafară. Aceiași 70-100 de oameni. Mare parte din ei comentatori pe bloguri și foarte activi pe rețelele sociale. Asta e ce a mai rămas din dreapta noastră politică. Pentru prima oară, Antipa ține expoziții afară, pe trotuarul din fața Muzeului. Jandarmii se uitau cu milă la noi. Cred că și dacă ar fi primit ordin să ne bată, nu ar fi putut s-o facă, din milă. ”Cum să dai, mă, în ei? Nu vezi, săracii, ce fețe au? Ni s-a dat ordin să batem un pîlc de deprimați cu cearcăne, ochii mari și goi? Nu. Păi și atunci, de ce să nu-i lăsăm să moară de plictiseală și singurătate? De ce să ne încărcăm conștiințele și să ne uzăm pulanele?” Păcat de oamenii de acolo. Păcat că sînt singurii care cred în libertate, în statul de drept, în democrație, în capitalism, în dreapta. Păcat că sînt lăsați singuri, păcat că sînt lăsați să facă treaba altora, păcat că sînt lăsați să facă treaba liderilor politici, a partidelor politice, a presei, a societății civile, a celor 15 milioane de cetățeni majori și vaccinați ai acestei țări. Nu vă mințiți, nu vă iluzionați. Singura opoziție politică coerentă, articulată e în Piața Victoriei. Se întîmplă la un nivel micro, în fiecare seară începînd de la 19.00. Nu știu de ce ne pierdem timpul în Piața Victoriei, cînd am putea prea bine să socializăm între noi la terasă. La Verona (în spate la Cărturești) am avea loc toți.
  5. Dinspre PDL vor veni tot felul de mesaje de încurajare. E semn sigur că purceaua e moartă în coteț. Țineți minte ce vă zic: de cîte ori vi se transmit mesaje de încurajare e semn sigur, 100%, că situația e fără scăpare. Vi se va vorbi misterios de nuștiuce strategii geniale și vi se va vorbi luminos-optimist de viitor. Nu vă bazați decît pe voi și pe vocea voastră în stradă. Nu credeți poveștile cu strategii și perspective luminoase. Nu are nimeni soluții, strategii și perspective. Sînt toți derutați, anesteziați, disperați, resemnați. Nu le-a rămas decît disimularea trist-ridicolă. Nu le-a rămas decît zîmbetul forțat al optimismului de reclamă americană din anii 50 la pastă de dinți și privirea misterioasă, plină de înțelesuri ascunse și deci dătătoare de speranțe.
  6. PDL e o găină fără cap, cartelul marjuanei a doua zi după ce s-a legalizat marijuana, un gang de hoți de buzunare care s-a urcat într-un autobuz fără călători, care se retrage la Autobază, Băsescu a depășit orice limită a extenuării umane și politice, MRU joacă în divizia C pe un maidan plin de buruieni și viței, Monica Macovei e aparatul care ține inima să bată doar așa, de dragul rudelor care nu vor să accepte evidența. Bazați-vă pe voi. Pe energia voastră. Pe capacitatea voastră de a ieși în stradă, pe puterea voastră de convingere, pe votul vostru. Ieșiți în stradă. Fără cîteva zeci de mii de oameni în stradă nu se va întîmpla nimic, nu se va trezi nimeni. Deocamdată, cîteva sute de oameni stau pe un trotuar în fața Muzeului Antipa. Ar trebui ca 50 000 sau 100 000 să stea pe platoul din fața sediului Guvernului. Cînd sindicatele aduceau în toamna lui 2010 cîte 5 000 sau 7 000 sau 10 000 de oameni la miting rîdeam și făceam mișto de ei. Acum ei ce ar trebui să facă, cînd noi nu sîntem mai mult de 500 de oameni în stradă?
  7. Aș vrea să joc rolul celui care dă mesaje încurajatoare. Aș vrea să-i spun celui care tocmai a ars într-un incendiu și i se desprinde pielea de pe carne să fie optimist, că va veni iarna. Dar voi știți că iarna nu este o soluție pentru arsul de viu. Și nu vreau să vă jignesc inteligența astăzi. O să mă folosesc de disponibilitatea voastră la wishful thinking de mîine. Astăzi o să-mi permit să fiu realist. Pronosticul meu e ăsta: DA – 59%, NU – 41%. Aș vrea să mă înșel și de data asta să n-o nimeresc.

Bolile profesionale ale vecinatatii apropiate (2) – Ukraina

Foaia de observație clinică a pacientului ucrainean

Ucraina înseamnă “teritoriu de graniță”. Când granița este formată din cea de a 44-a țară ca mărime din lume, nu mai avem de a face cu fâșia de frontieră clasică, ci cu un concept doctrinar defensiv, o centură de securitate, privită din perspectiva Rusiei istorice, a celei sovietice și postsovietice. Ucraina pare blestemată să rămână brâul de apărare de S-V al Rusiei pentru multă vreme de acum înainte, plasat în afara oricărei aspirații de integrare într-un alt geospațiu decât cel al CSI. Un spațiu ce tinde spre neutralitate militară, conform dorinței exprimate de avocații ucraineni ai non-integrării, în marile cancelarii europene. Deviaționismul oranj al lui Iuscenko a luat sfârșit. A fost un fel de antract între administrația postsovietică a lui Kravciuk și Kucima și recurența prorusă a lui Ianukovici. Ucraina se întoarce acolo de unde nu s-a clintit de fapt, niciodată: la statutul de “kraina”, de graniță profund spiritualizată a Rusiei, cu care împarte limba, mari teritorii date în custodie de fosta URSS și devenite “ucrainene”, importante capacități de producție specială sau elite politice și militare, care au acaparat prim-planul scenei publice sau al funcțiilor de comandă din aparatul siguranței de stat al regimurilor de la Kiev. Intențiile de dez-sovietizare sau dez-rusificare clamate de elitele naționaliste sunt proiecte lovite de nulitate într-un stat succesoral, care nu se va dez-sovietiza și dez-kaghebiza nici după dispariția biologică a generațiilor școlite în învățământul sovietic. Ucraina este o capsulă a timpului sovietic.

În aprilie 2008, la summit-ul NATO de la București, Kievul n-a mai  primit mult-așteptatul Membership Action Plan, iar asigurarea că va putea adera într-un viitor neprecizat la alianță, echivalează cu o investiție imobiliară pe Lună, cu plata în avans. Respingerea Ucrainei la summit s-a făcut sub șantajul direct al Rusiei, care a amenințat că în cazul unei aderări își va poziționa rachetele spre Kiev. În paralel, elitele proruse și-au trimis prospectiv la Bruxelles, o gardă de avocați ai nonintegrării, în frunte cu Piotr Simonenko, liderul Partidului Comunist și academicianul Petr Tolochko care au  respins și motivat “invitația de sinucidere”, ce ar reprezenta-o invitația de aderare la NATO. Cel mai serios argument al avocaților nonintegrării, care converge perfect cu poziția Kremlinului, este că Organizația Tratatului Nord-Atlantic nu poate apăra integritatea teritorială a Ucrainei. Statul succesoral are teritorii împrumutate de fosta URSS, care au făcut parte din RSSF Rusă, care ar fi revendicate de actuala federație, în cazul în care statul fragmentarist ucrainean ar adera la NATO. Este vorba despre interfluviul Nipru-Doneț, unde rusofonii ajung până la 75 de procente în regiunea Donets’k sau 69 în Luhans’k și până la 88 de procente în Crimeea. Este un argument atât de serios, încât s-a dovedit că poate congela orice intenție reală de aderare atlantică la nivelul maselor. Un sondaj de opinie a relevat că mai mult de 70% dintre ucraineni nu sunt de acord cu integrarea țării lor în NATO. Mai sunt procente semnificative de nehotărâți, încât te întrebi, până la urmă, cine vrea cu tot dinadinsul ca Ucraina să devină membru NATO, când ucrainenii nu își doresc acest lucru.

Scenariul dezmembrării unui stat aspirațional a fost verificat deja cu succes în Georgia. Prin intervenția militară a Rusiei în Osetia de Sud și Abhazia, aflate în anticamera alipirii la federație, Georgia a pierdut aproape jumătate din teritoriul național și acesta este doar începutul. Moscova invită și alte republici autonome din cadrul CSI, să urmeze exemplul Osetiei, de a cere să se integreze în Federația Rusă. Scenariul georgian va cunoaște apexul în Ucraina, stat artificial și compozit, o nefericită rezultantă a arhitecturii geopolitice gândite de Stalin și Hrușciov, format din teritorii răpite Poloniei și României sau “donate” de Rusia. În termenii actuali, ai restaurării hegemoniei rusești, “donația” făcută Ucrainei trebuie interpretată drept o formă de împrumut sau custodie a unor bunuri imobiliare, care poate expira oricând, în funcție de viitoarele aspirații de integrare în structurile comunitare și euroatlantice ale regimului de la Kiev. Semnalul ruperii Ucrainei va fi dat de republica autonomă a Crimeei, teritoriu istoric rusesc, iar fracturarea va continua spre sud-est, pe liniile de demarcație dintre etnia rusă și cea ucraineană, care se întrepătrund în interfluviul Nipru-Donețk, după o ecuație la fel de complicată ca și cea a osmozei dintre musulmani și hinduiști în nord-vestul Indiei. Când în urma intervenției Armatei Roșii în Georgia, NATO și-a trimis pe coasta caucaziană a Mării Negre o armadă de descurajare, era deja prea târziu. Gestul nu poate fi interpretat decât ca o recunoaștere tardivă a eșecului diplomației euro-americane, în cazul cultivării speranței deșarte că Ucraina se va putea smulge curând din status quo-ul de stat tampon între Rusia și NATO. O centură de securitate care coboară din Belarus și debușează în Marea de Azov. Un soi de chastity belt, dacă reevaluăm valorile panslavismului, în spatele căreia, în capsula temporală sovietică succesorală mai există și câte un visător cognitiv, precum Iuscenko, care a încercat să schimbe destinul implacabil al națiunii sale, cel de santinelă compulsivă a hegemoniei rusești, de “kraina” de când lumea. Nu întâmplător, primul stat al slavilor de răsărit s-a numit Rusia Kieveană. Ecuația Kievului rusificat capătă acum o și mai mare confirmare.

Cornel Ivanciuc