Posts Tagged → Victor Ponta

Un presedinte din partea PNL, calea sigura spre catastrofa nationala

De ce?

  1. Pe podiumul iresponsabilității politice Tăriceanu îl depășește pînă și pe Antonescu. E pe cea mai înaltă treaptă și i se cîntă și imnul. E urmat îndeaproape, evident, de Antonescu și Ponta. Însă pentru guvernarea iresponsabilă, pentru populismul economic criminal, cu efecte pe termen lung și foarte lung, pe care le trăim și acum și pe care le vom mai trăi mult timp, pentru predarea PNL-ului în brațele PSD și subminarea încercărilor lui Băsescu de a reforma statul, pentru susținerea suspendării din 2007 și loviturii de stat din 2012 și, mai ales, pentru decizia retragerii trupelor din Irak, Tăriceanu este incontestabil cel mai iresponsabil politician român post-decembrist care a avut puterea. Iresponsabilitatea lui Antonescu e de dată mai recentă, deci nu mai are rost s-o reamintim. Însă în cazul lui Tăriceanu văd că lumea a uitat sau vrea să uite. Nu că nu ar ajuta-o și spălătorii de cadavre politice.
  2. PNL este cel mai extremist și mai antidemocratic partid din România. În materie de extremism umilește PRM, mai ales că PNL e mult mai puternic decît a fost vreodată PRM. Nu există diferențe între liderii partidului, fie ei de rang 1 sau 2: toți sînt la fel. PNL e Sodoma și Gomora, nu există măcar un om acolo pentru care ai vota partidul sau vreun candidat al acestuia.
  3. Victoria reprezentantului PNL ar distruge orice șanse de revenire și refacere a dreptei (vorbesc de refacere de la zero și de revenire pe termen lung – pe termen scurt* și chiar mediu discuția s-a încheiat, jocul e închis). Sub talpa noului președinte și lider încoronat al ”dreptei”, dreapta reală nu mai are nicio șansă de refacere. Bine, asta ar fi nimic în comparație cu distrugerea României de unul dintre cei mai iresponsabili politicieni români (Antonescu sau Tăriceanu) și de cel mai extremist partid politic românesc, PNL.

Fie vorba între noi, șansele de victorie la prezidențiale sînt minime, în cazul lui Antonescu, zero, în cazul lui Tăriceanu.

* prin termen scurt înțeleg 1-3 ani, pînă la alegerile din 2014 și 2016, prin termen mediu înțeleg 6-7 ani, pînă la alegerile din 2019-2020, prin termen lung înțeleg 11 ani, pînă la alegerile din 2024.

O dilema strategica pentru Victor Ponta

Să zicem că eşti Victor Ponta. Ce ar însemna susţinerea lui Crin Antonescu la prezidenţiale?

În 2014, liderul PNL ar câştiga prezidenţialele. Forţa organizaţională combinată a PSD şi PNL n-a fost învinsă decât o singură dată în ultimele decenii (turul doi din 2009), într-un set de circumstanţe greu de repetat.

În 2016 au loc alegeri parlamentare şi mandatul tău de prim-ministru se încheie. Va lua un partid 50%+1 din mandate? Aproape imposibil în sistemul actual de vot. Crin Antonescu ar avea atunci două opţiuni:

1. Premier de la PNL sau PDL şi deci o coaliţie guvernamentală care exclude PSD. În această situaţie şansa ta de a rămâne preşedinte PSD se reduce spre zero („nu mai avem acces la resurse, idiotule, de ce n-ai ştiut să negociezi??” – exact ce i s-a întâmplat lui Tăriceanu în 2008).

Dar hai să zicem că rămâi totuşi liderul PSD. Vei aştepta în opoziţie timp de trei ani alegerile prezidenţiale din 2019. Aceste alegeri au toate şansele să fie mult mai dificile pentru tine decât o candidatură la cele din 2014:

Antonescu, acum: prăbuşire lentă şi vizibilă.

Antonescu, în 2019: preşedinte în funcţie.

PNL şi PDL, acum: nu au accesul la resurse.

PNL şi PDL, în 2019: acces total la resurse.

Tu, acum: poţi lua măsuri populiste pentru a-ţi mări capitalul electoral.

Tu, în 2019: rupt total de robinetele puterii.

PSD, acum: la butoane.

PSD, în 2019: flămând şi disperat. Mulţi primari trecuţi neoficial la PDL sau PNL.

De asemenea, nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

2. O altă opţiune pentru Antonescu în 2016 este să te pună pe tine prim-ministru. Te gândeşti, evident, că vei candida la prezidenţiale în 2019. Apar însă probleme:

– Timp de trei ani vei avea un preşedinte ostil, care se pregăteşte de al doilea mandat şi te-a identificat drept oponentul principal. Prin comparaţie, disputele de acum cu Traian Băsescu sunt meciuri amicale.

– Preşedintele ţării poate cere în orice zi o conferinţă de presă în prime-time în care să expună cel mai mic act de corupţie comis în timpul guvernării tale.

– Pentru preşedinte va fi uşor să instrumenteze o moţiune de cenzură împotriva ta. Prin comparaţie, un referendum de demitere s-ar putea întoarce împotriva ta (şi în favoarea lui) într-un mod decisiv.

– Orice evoluţie negativă a economiei se răsfrânge asupra ta, scăzându-ţi şansele de a ajunge la Cotroceni.

– Nici în acest scenariu nu există nicio garanţie că popularitatea ta în 2019 va fi mai mare decât acum. De fapt, este extrem de improbabil să fie *şi mai mare*.

Din perspectiva PSD, nu există nicio garanţie că Antonescu ar putea fi manevrabil după 2016. De fapt, dacă aş fi Crin Antonescu prima mea grijă ar fi să construiesc o structură sau alianţă care să mă susţină în 2019 cu şanse mari de succes şi care să nu includă PSD (întrucât n-aş vrea să fiu şantajabil sau dependent de social-democraţi).

Nu este exclus ca Victor Ponta să susţină o candidatură a lui Crin Antonescu în 2014, dar cu condiţia să nu vadă această dilemă strategică.

Protestele anti-RMGC si efectele lor de pana acum

1. Ca la orice protest din România, miza nu este numărul protestatarilor ci reacţia celor care aud de proteste sau le văd la televizor. Antonescu a pariat pe faptul că va putea recuceri tinerii şi cei cu studii superioare, grupuri în rândul cărora a avut rezultate foarte bune în 2009. De asemenea a menţinut legătura cu mesajele naţionaliste din ultimul an şi cu publicul lor.

2. S-a vorbit mult despre erorile de comunicare ale lui Ponta. Nu prea s-a vorbit despre eroarea iniţială de plasament a liderului PSD:

Contra RMGC: Antonescu.

Neclar: Ponta.

Pentru RMGC: …..? (putem să zicem: Dragnea, Sârbu)

O portiţă a fost lăsată deschisă. N-a speculat-o nimeni. Mă întreb în ce măsură Traian Băsescu s-a retras din prim-plan tocmai pentru a testa capacitatea liderilor din opoziţie de a face un pas în faţă cu un punct de vedere pro-exploatare. Subiectul RMGC era bun pentru lansarea unor prezidenţiabili sau, cum a dovedit Antonescu, relansarea lor. Nu a existat o reacţie memorabilă care să expună pe cineva drept oponent major al liderilor USL.

(Între timp Ponta s-a plasat într-o perspectivă ceva mai hotărâtă pro-exploatare, portiţa s-a închis).

3. Cu câteva excepţii, reacţiile comentatorilor non- sau anti-USL au fost definite iniţial de entuziasm. Unul din motivele pentru acest entuziasm: ultimii doi ani au fost grei spre foarte grei pentru oponenţii USL. Din ianuarie 2012 şi până acum a survenit un şir aproape nesfârşit de înfrângeri electorale. Bani, putere şi funcţii au dispărut în neant. Persoane în care s-a crezut enorm s-au stins. Valori au fost batjocorite, negate sau s-au dovedit a fi irelevante în plan politic. În acest context orice informaţie nouă e citită cu speranţă, într-o cheie optimistă. Dacă ai căzut într-o prăpastie şi auzi pe cineva apropiindu-se, speri instinctiv că e o persoană care te va salva.

4. În lunile următoare vom vedea poziţionări antagonice ale PSD/Ponta şi ale PNL/Antonescu. Opoziţia va fi plasată într-o situaţie similară cu cea a PD-ului din anii ’90: a treia forţă care luptă pentru relevanţă.

4a. Din această poziţie PD-ul a ieşit atunci prin intermediul liderilor carismatici – opoziţia actuală nu prea are aşa ceva.

4b. De obicei dintr-o menghină de acest gen se iese cu teme proprii, pe care PSD şi PNL să le ignore. Reîncălzirea supelor din trecut nu e o opţiune: sistemul de luptă împotriva corupţiei pare să funcţioneze în percepţia cetăţeanului de rând iar scăderea nivelului de trai nu poate fi speculată decât de lideri empatici, de care iarăşi opoziţia nu prea pare să aibă. Anul următor va fi interesant. Carisma şi inteligenţa vor fi răsplătite mai mult decât de obicei.

Romania, tara fara barbati, in care copiii sint ucisi

Din ce zic părinții băiețelului ucis de cîini și medicul legist, copilul nu a fost mușcat de cîini care își apărau teritoriul, nu l-au perceput ca pe un rival. Au vrut să-l mănînce, l-au văzut drept pradă. Cam ăsta e comportamentul haitelor de cîini din București. Un comportament normal pentru animale sălbatice care trăiesc în haită: își apără teritoriul de rivali, fug de prădători și ataca pe cei slabi, care pot fi pradă. Cîinii de haită sînt aproape lupi și își fac treaba lor de lupi. Primarii, în schimb, nu-și fac treaba lor de primari. Cîinii maidanezi sînt animale carnivore, sălbăticite și înfometate, care își urmează instinctul de prădători. În capitala României. Pe străzi, în parcuri, între blocuri, în stații de autobuz, în fața magazinelor, în locurile de joacă. De ce există animale carnivore, sălbăticite și înfometate și care ucid copii în capitala României, numai Oprescu și Ponta ne pot răspunde.

Oprescu zicea că nu-l poate aduce înapoi pe copilul ucis dacă își dă demisia. Dacă își dădea demisia acum 6 luni sau 2 ani, putea să-l aducă. Așa cum acum poate să-i aducă înapoi pe copiii care vor mai fi uciși de cîini atîta timp cît el va fi primar.

Dacă primarul Oprescu rezolva problema cîinilor, acei cîini nu ar fi fost acolo. Cei doi băieței se jucau ce se jucau și se întorceau la bunica lor. Sau venea bunica după ei. Pentru Ionuț diferența dintre viață și moarte se numește Oprescu. Dacă acei cîini nu erau acolo, Ionuț trăia și astăzi. Iar vina că acei cîini se aflau acolo aparține în primul rînd lui Oprescu.

România e țara fără bărbați, în care copiii sînt uciși, și pipițele politice ca Oprescu sau Ponta fug și se ascund. România e neguvernată. La conducere sînt niște pițiponci paralizați, incapabili să ia decizii și să reacționeze în vreun fel la ce se întîmplă în țară. România e tribul ai cărui bărbați fug primii și se urcă în copaci atunci cînd e atacat de lupi, în timp ce copiii rămîn pradă.

Cîți vor ieși în stradă pentru băiețelul ucis și, mai ales, pentru ca de acum încolo să nu mai vedem copii mutilați și uciși de cîini? 70? 200? 1000? 5000? 30 000? 100 000?

PS. Am vorbit doar de lașitatea personajelor politice, nu și de hoție și sutele de milioane de euro care circulă între oengeuri și politicieni în ”Industria Maidanezilor”.

Opozitia de dreapta, Rosia Montana si protestele

Ce cîștigă opoziția din susținerea protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană?

Cade guvernul Ponta?

  • Guvernul Ponta nu poate cădea. Pentru căderea guvernului e nevoie de o moțiune de cenzură și votul  a peste jumătate dintre parlamentari. Pot niște proteste ecologiste provoca adoptarea unei moțiuni de cenzură în condițiile în care guvernul are susținere în Parlament de peste 70%?

Se schimbă majoritatea parlamentară?

  • Nu poate exista majoritate parlamentară în afara USL. Orice majoritate parlamentară are nevoie ori de PSD, ori de PNL, unul mai nefrecventabil decît celălalt, adică PNL mai nefrecventabil decît PSD. Să presupunem că PSD sau PNL formează o nouă majoritate parlamentară. Cu cine? Cu PDL și PPDD, două partide la fel de nocive și nefrecventabile. Și vom avea o putere formată dintr-o parte a USL + PDL + PPDD. Pînă în 2016 nu putem avea vreo majoritate parlamentară din care să nu facă parte PSD sau PNL, adică USL. Sau PDL, sau PPDD.

Scade electoral USL-ul?

  • Conform sondajelor, majoritatea românilor susțin exploatarea de la Roșia Montană, Dar să presupunem că protestele ar duce la o scădere electorală a USL. Cum, nu știm. Ce se va întîmpla astfel încît protestele să ducă la scăderea electorală a USL? Bine, să zicem totuși că această scădere va exista. Și? Avem alegeri peste două săptămîni? Peste o lună? Peste trei luni?

Căderea guvernului și o nouă majoritate parlamentară ar fi complet inutile. Scăderea electorală a USL acum ar avea o utilitate mică spre nulă. Cam asta ar avea de cîștigat opoziția din protestele de la Roșia Montană. Ce ar avea de pierdut?

  1. Ar legitima discursul anticapitalist, marxist, ecologist, isteria Occupy și Revoluția. Ar legitima un discurs și o formă de manifestare care definește stînga și care aparține exclusiv stîngii.
  2. Ar legitima liderii protestelor, personaje de teapa unor Remus Cernea, Claudiu Crăciun, Nicușor Dan, Mircea Kivu și tot felul de oengeuri stîngiste și useliste (apropiate de PNL, majoritatea). USL primește astfel un suflu proaspăt la capitolul lideri de opinie și purtători de mesaj.
  3. Prin legitimarea liderilor și tipului de discurs, ar legitima ”revoluția din ianuarie 2012”. La urma urmei, dacă acum sînt considerați sinceri, bine intenționați și îndreptățiți în cererile lor (lozincile sînt aceleași de acum un an și jumătate), înseamnă că și în ianuarie 2012 au fost sinceri, bine intenționați și îndreptățiți în cererile lor. Liderii protestelor ar căpăta o reprezentativitate pe care nu au avut-o pînă acum, ceea ce i-ar face utilizabili în continuare, pentru acțiuni de forță și influență mult mai ambițioase. Liderii ”revoluției din ianuarie 2012” și ai protestelor din septembrie 2013, cetățeni imparțiali, mînați de bune intenții, cu dreptatea de partea lor, cu cereri îndreptățite, frecventați de toată lumea și reprezentativi pentru întreg poporul, vor putea fi folosiți și pe viitor pentru acțiuni de forță împotriva celor (adică celui, că e unul singur) care îi deranjează pe useliști în general, pe Voiculescu, Antonescu și Ponta în special.
  4. Și-ar trăda propriii susținători și potențiali votanți ai partidelor presupus de dreapta.
  5. Ar arăta că nu este capabilă să promoveze temele dreptei și de aceea e nevoită să paraziteze temele stîngii. Singura mișcare de anvergură împotriva puterii a partidelor de opoziție ar fi o acțiune inițiată de societatea civilă de casă a USL cu temele stîngii. La asta s-ar reduce partidele de dreapta de la noi: la parazitarea slugilor și temelor stîngii.

La final, toate acestea se vor întoarce împotriva bunului simț, împotriva României, împotriva libertății și capitalismului și, nu în ultimul rînd, împotriva partidelor de opoziție.

Cu alte cuvinte, opoziția, așa-zisă de dreapta, vrea să scape de un gîndac de bucătărie, așa că se hotărăște să dea foc la casă ca să-i pîrlească gîndacului al treilea picioruș din stînga și antena din dreapta un pic la vîrf.

Scenarii si riscuri prezidentiale

Revin la obsesia mea cu prezidențialele și referendumul pentru Constituție. Articolul cu educația se amînă pentru astăzi după amiază sau mîine. Sau zilele astea.

Pentru a trece Constituția e nevoie de voturile PSD și PNL. Niciunul dintre aceste partide nu poate trece Constituția fără celălalt. Astfel, PSD, dacă îl lasă pe Antonescu din brațe, nu mai poate spera să modifice Constituția. Pentru ca proiectul de revizuire să fie adoptat este nevoie de votul a două treimi din membrii fiecărei camere. Dacă cele două camere nu se înțeleg, se decide în plenul camerelor reunite cu votul a trei sferturi din numărul parlamentarilor. Dacă PSD vrea să treacă revizuirea fără ajutorul PNL, va trebui să adune cîte două treimi din numărul membrilor fiecărei camere, ceea ce este aproape imposibil. În momentul în care PSD își anunță candidatul la președinție și se rupe USL, șansele revizuirii Constituției scad pînă aproape de zero.

Dacă vor să treacă de Parlament revizuirea Constituției, pesediștii au trei variante:

  1. să-l susțină pe Antonescu la prezidențiale
  2. să preia PNL-ul și să-l îndepărteze pe Antonescu de la conducerea partidului
  3. să cîștige susținerea a cît mai multor parlamentari PNL, PDL, PPDD și UDMR, preferabil a cel puțin jumătate dintre parlamentarii fiecărui partid

Variantele 2 și 3 sînt extrem de greu de realizat. E greu de crezut că interesul parlamentarilor PNL, PDL și UDMR e să dea cît mai multă putere PSD-ului, care ar trece varianta sa de Constituție și ar avea șanse extrem de mari pentru a cîștiga prezidențialele avîndu-l candidat pe Ponta.

Astfel, rămîne varianta 1. Este însă PSD atît de interesat de revizuirea Constituției încît să-i cedeze candidatura la prezidențiale lui Antonescu? Și, mai mult, este dispus PSD să riște cedîndu-i lui Antonescu candidatura la prezidențiale înainte de a ști dacă revizuirea Constituției este adoptată sau nu?

Așa cum am mai zis, pentru a se organiza referendumul în același timp cu alegerile prezidențiale, legea de revizuire trebuie adoptată cel devreme cu 30 de zile înainte de alegeri. Candidaturile la prezidențiale se depun cel tîrziu cu 30 de zile înainte de alegeri.

Nici Antonescu nu e într-o situație prea bună. Dacă USL rămîne unit și Antonescu este candidatul alianței, în varianta în care trece revizuirea Constituției și președintele își pierde puterea, PSD se va demobiliza în turul II al prezidențialelor. Există chiar riscul să se demobilizeze întregul USL: Nici pesediștii, nici peneliștii nu mai au ce cîștiga de pe urma unui președinte fără atribuții, iar costurile financiare, de timp și energie în campania electorală și mobilizarea la vot în turul II nu-și mai au rostul. Dacă Antonescu va cîștiga prezidențialele, va trebui să-și dea demisia din PNL, însă ar rămîne cu influență destul de puternică în partid, dar nu comparabilă cu a unui președinte cu atribuțiile constituționale de acum. Dacă va pierde prezidențialele, va fi o pradă ușoară pentru rivalii din partid, care îl vor acuza pentru trădarea PNL-ului pentru PSD: Să nu uităm că din pierderea atribuțiilor prezidențiale are de cîștigat doar PSD și Antonescu, nu și PNL, care nu poate concura cu un partid de dimensiunea PSD-ului. În varianta în care nu trece Constituția revizuită, PSD nu se va demobiliza, ci se va mobiliza împotriva ”trădătorului Antonescu”.

Dacă Constituția revizuită nu trece și Antonescu ajunge președinte puternic cu ajutorul PSD-ului, Ponta va fi considerat autorul uneia dintre cele mai mari erori politice post-decembriste și va fi executat de colegii de partid pentru cadoul făcut prostește peneliștilor.

Se poate asigura PSD împotriva variantei în care Constituție revizuită nu trece iar Antonescu ajunge președinte puternic? Aici are o singură soluție: un candidat de rezervă, care să se înscrie în cursă din partea unui alt partid sau independent. Un candidat cu șanse de a ajunge în turul II și de a-l învinge pe Antonescu. Un candidat digerabil pentru activul de partid și alegătorii PSD. Un astfel de candidat este util și în varianta în care trece Constituția revizuită și Ponta vrea să-l execute politic pe Antonescu pentru a încerca să preia PNL-ul. Este categoric de evitat un pesedist (chiar dacă detașat). Dacă acesta cîștigă, poate prelua partidul prin forță de la Ponta.

Astfel, PSD are cîteva scenarii la dispoziție:

  1. Ponta, candidat prezidențial din partea PSD – cade varianta revizuirii Constituției
  2. Antonescu, candidat din partea USL iar Constituția revizuită trece – PSD se demobilizează în turul II
  3. Antonescu, candidat din partea USL iar Constituția revizuită nu trece – PSD susține contracandidatul lui Antonescu – dacă Antonescu cîștigă, Ponta este executat de PSD, dacă cîștigă contracandidatul lui Antonescu, Ponta mai are șanse de supraviețuire la conducerea PSD, chiar dacă nu prea mari.

Acestea fiind spuse, variantele de finală prezidențială sînt următoarele:

  • Ponta (PSD) – Antonescu (PNL). Antonescu nu are absolut nicio șansă. Va fi în situația lui Vadim în 2000.
  • Ponta (PSD) – Icsulescu. Pentru Icsulescu va fi extrem de greu să-l depășească pe Antonescu în turul I. Dacă totuși Icsulescu ajunge în turul II, aici îi va fi și mai greu în fața lui Ponta. Nu imposibil, însă extrem de greu. În turul II poate beneficia de voturile peneliștilor furioși din cauza trădării PSD. Contează însă foarte mult profilul lui Icsulescu, dacă este digerabil pentru liberali.
  • Antonescu (USL) – Icsulescu. Icsulescu are șanse bunicele să cîștige prezidențialele. În situația în care președintele își pierde atribuțiile, USL se va demobilza în turul II. În situația în care președintele nu-și pierde atribuțiile, PSD ori se va demobiliza, ori, mult mai probabil, îl va susține pe Icsulescu (va fi cu atît mai ușor cu cît Icsulescu va fi mai digerabil pentru militanții și alegătorii PSD).

În varianta în care Antonescu candidează din partea USL, un candidat cu profilul lui Cristian Diaconescu ar avea cele mai mari șanse. E fost pesedist, digerabil de către pesediști, nu poate fi acuzat de pesedism de către Antonescu (ar fi culmea ca reprezentantul USL, adică și al PSD, să strîmbe din nas la pesediști). În varianta în care Ponta candidează din partea PSD (și Antonescu din partea PNL), cele mai mari șanse de a-l învinge pe Ponta le-ar avea un candidat cu profilul Monei Muscă.

Trei chestii fierbinti

Pe repede înainte, după ce s-a mai răcorit nițel:

  1. Așa cum am mai scris, dacă trece actuala variantă de Constituție, PSD îl poate sprijini pe Antonescu să cîștige alegerile prezidențiale în 2014 iar în 2016 Antonescu poate da guvernarea unei alianțe din care face parte PNL, dar nu și PSD.  Alegerile prezidențiale și parlamentare sînt la doi ani distanță, iar un lider politic poate fi ales Președinte din partea unei alianțe, iar între timp să schimbe împreună cu partidul său alianța și să dea guvernarea peste doi ani unei alte alianțe. Eu sînt convins că PSD nu va vota o asemenea modificare. Va prefera ori actualul sistem în care Președintele poate, la limită, forța o majoritate, iar Ponta va candida la prezidențiale, ori va prefera un sistem în care Președintele desemnează premier de la partidul, nu de la alianța, cu cele mai multe mandate (varianta Dragnea).
  2. În urma alegerilor europarlamentare nu se creează majorități, nu se cîștigă puterea, nu se fac guverne. Alianțele sînt inutile și neproductive. Nici PSD și nici PNL nu merg în alianță. Nici măcar PC nu vrea să meargă în alianță. Nu există niciun argument pentru alianțe, în afară de frica unora că nu trec pragul. Dacă nu ai încredere că partidul tău va însemna ceva pe scena politică, dacă nu ai încredere că va fi acceptat de electorat, dacă nu vrei să participe sub numele și sigla sa la alegeri, de ce l-ai mai făcut? Dacă ții neapărat să-ți ascunzi partidul sub numele și siglele altora, atunci lasă-ți partidul să fuzioneze prin absorbție cu alții. Da, nu vei mai fi șef, dar nu asta e miza, nu? Alegerile europarlamentare sînt un bun barometru al forței partidelor politice și după aceste alegeri vom vedea cum se mișcă politic partidele ”dreptei”, care e raportul dintre ele și pe care ne vom baza la prezidențiale și parlamentare. O alianță a dreptei la alegerile europarlamentare va aduce pe scenă un nou brand politic, iar brandurile partidelor politice ale dreptei vor pierde o excelentă ocazie de a cîștiga notorietate. Va avea cineva de pierdut dacă partidele ”dreptei” merg separat în alegerile europarlamentare? Doar cei cărora le e teamă că un eșec la europarlamentare le va pune capăt carierei politice.
  3. În următorii ani de zile vom vedea tot felul de alianțe și poziționări aparent surprinzătoare., atît la nivelul la organizațiilor politice, cît și la cel al societății civile sau mass-media. Nu vom mai avea taberele din ultimii 7-8 ani. În materie de poziționări, e un teren mare și mănos care așteaptă.

Desemnarea premierului in variantele Basescu, Chiuariu si Dragnea

Revin la ce am scris ieri, în articolul ”Constituția Antonescu” menține atribuțiile prezidențiale în desemnarea premierului.

Pentru cei care au impresia că Traian Băsescu a desemnat premieri din partide sau alianțe de pe locul 2:

  • în 2004 a desemnat premier pe Tăriceanu, din Alianța DA, care a avut mai multe mandate decît PSD (PSD nefiind parte a unei alianțe politice înregistrate la tribunal, ci doar al unei alianțe electorale). În legea partidelor politice nu se face referire la alianțele electorale. Acestea sînt doar asocieri pentru a candida pe liste comune. În Registrul Alianțelor Politice de la TMB veți găsi Alianța DA, veți găsi alianța PSD+PC înregistrată în 2008, veți găsi USL, însă nu veți găsi nicio alianță PSD+PUR înregistrată în 2004, așa cum nu veți găsi nici o alianță ARD. Fiindcă PSD+PUR (2004), la fel ca și ARD, a fost doar alianță electorală de partide care au candidat pe liste comune, care nu au organisme comune și a cărei formare și funcționare este reglementată de legea electorală, nu de legea partidelor politice. Dealtfel, alianțele electorale funcționează doar pe durata alegerilor, în momentul în care Președintele desemnează un candidat pentru funcția de premier, după validarea parlamentarilor, el are de-a face doar cu partide politice și alianțe politice, orice alianță electorală încheindu-și existența a doua zi după alegeri.
  • în 2008 a desemnat premier pe Boc, din PDL, partidul cu cele mai multe mandate (a avut cu 3 mandate mai mult decît Alianța PSD+PC).
  • în 2012 a desemnat premier pe Ponta, de la USL, alianța politică cu cele mai multe mandate.

Astfel, în desemnarea premierilor, Băsescu s-a comportat exact cum scrie în amendamentul Chiuariu. Și anume: ”Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau alianței care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.” Acesta este amendamentul adoptat de Comisia Antonescu, deși PSD avea altă variantă, așa-zisa ”variantă Dragnea”: ”Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.”

Eliminarea termenului ”alianță” din textul constituțional asigura PSD-ul că nu va fi trădat de Antonescu după ce acesta se va fi văzut cu sacii în căruță (sau sacii de dormit în Cotroceni). Dacă Constituția este adoptată în ”varianta Chiuariu” și nu în ”varianta Dragnea”, PSD riscă să fie lăsat în opoziție de o alianță a PNL cu alte partide. Este aproape sigur că în 2016 PSD va fi partidul cu cel mai mare număr de mandate și, în ”varianta Dragnea”, premierul desemnat va fi din acest partid. Este aproape sigur că în 2016 o posibilă alianță între PNL și alt sau alte partide va avea mai multe mandate decît PSD și premierul desemnat va fi din această alianță. Mai mult, Antonescu poate profita de confuzia între alianță politică și alianță electorală și PNL poate face o alianță electorală pe ultima sută de metri, iar Antonescu poate desemna premier de la această alianță (PSD va contesta la Curtea Constituțională, însă deocamdată PSD poate conta doar pe votul unui judecător, Valer Dornean).

Ceea ce este extrem, extrem de important, decisiv chiar, și schimbă complet datele problemei, este nesincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Dacă alegerile ar fi fost simultane, atunci Președintele nu ar fi avut marjă de manevră nici în ”varianta Chiuariu”. Ar fi venit la putere ca reprezentant al unei alianțe și probabil că susținerea la prezidențiale ar fi fost condiționată de formarea unei alianțe politice care apoi să dea premierul. În condițiile în care între alegerile prezidențiale și cele parlamentare e o distanță de doi ani, un politician poate ajunge președinte ajutat de o alianță apoi în doi ani poate schimba alianța. Să zicem că-l cheamă Antonescu (am luat un nume la întîmplare) și ajunge președinte în 2014 cu ajutorul alianței PSD-PNL apoi inițiază formarea unei alte alianțe, PNL-PDL, să zicem, din rîndurile căreia desemnează apoi un premier în 2016 (o alianță are șanse foarte mari să bată PSD).

Despre efectele celor două varainte pe termen lung asupra scenei politice vom discuta cu altă ocazie, cînd voi avea timp să iau la puricat toate scenariile posibile. Mai pe după amiază vorbim despre efectele revenirii lui Băsescu pe scena politică.

PS oarecum offtopic. Dacă pesediștii nu vin cu un argument, nu spui care, să nu le dau idei, împotriva referendumului lui Băsescu, atunci înseamnă că nu sînt extrem de deranjați de inițiativa lui Băsescu, ba dimpotrivă.

Dreapta unita sub Voiculescu

Ce mai poate face Voiculescu în situația în care e acum, cu spatele la zid? Poate uni dreapta, căt tot e la modă și că tot stă populimea dreptei cu pliscul căscat și așteaptă unirea. PSD și PNL s-au înțeles pentru europarlamentare pe liste separate, pentru modificarea Constituției și președinte decorativ, fără cea mai importantă atribuție, desemnarea premierului (uitasem că am scris despre asta înainte de a se întîmpla). Dar dacă Voiculescu unește dreapta, așa cum a unit PSD cu PNL?

PSD nu poate trece o Constituție modificată fără PNL și PC. O alianță PNL-PC-PDL poate bloca modificarea Constituției și poate încerca să cîștige prezidențialele cu Antonescu. Care are șansa să devină președinte puternic. Apoi, în 2016, el desemnează premierul și poate forța o majoritate. PNL, PDL și PC au împreună tot atîția parlamentari cît PSD. Au Antonescu și peneliștii curaj să riște și să cîștige? Greu de crezut. Însă Voiculescu poate încerca.

Dacă telespectatorii Antenei 3 sînt atît de spălați pe creier cît se zice, atunci nu vor avea nicio problemă să înghită pe nemestecate pedeliști. Nici nu va fi greu, Blaga întotdeauna a avut o imagine bună la Antena 3, unde a fost în cel mai rău caz menajat, iar în anumite momente chiar transformat în erou al luptei antibăsiste. Dacă Voiculescu reușește să-l impună președinte pe Antonescu pe actuala Constituție, a cîștigat nu o bătălie, ci războiul. E șeful României. Tot ce trebuie să facă acum e să-i convingă pe Antonescu și Blaga că el e Calea și Adevărul și că o fuziune sau alianță a celor trei partide, PDL, PNL și PC, și o candidatură la prezidențiale a lui Antonescu pe actuala Constituție sînt soluțiile cîștigătoare. E un joc la risc, pe care Voiculescu, cu spatele la zid, va fi dispus probabil să-l joace. Nici pedeliștii din gruparea Blaga nu vor fi foarte refractari. Vor fi mai greu de convins peneliștii, care n-ar cam vrea un război cu PSD și plecarea de la guvernare, și Antonescu, care vrea să-și facă damblaua în orice condiții. Însă, dacă vor risca, și PNL și Antonescu vor cîștiga mult mai mult decît prin rămînerea în USL și o funcție prezidențială fără valoare pentru Antonescu. Desemenea, va fi mai greu de convins, dacă nu chiar imposibil, gruparea Udrea din PDL. De partea cealaltă, Ponta trebuie să candideze, să lupte împotriva ”dreptei unite” și Antenei 3, care îl va sfîșia.

Mediatic, RTV va fi de partea lui Ponta, însă B1 s-ar putea să meargă alături de Antena 3, cu gruparea Blaga-Antonescu (nu mă uit la tv, nu cunosc orientările televiziunilor decît din ce îmi povestesc alții și ce mai aud ”pe surse” – astfel, ”pe surse” am auzit că B1 se leagănă docil în brațele lui Blaga). Brusc, România cea de la televizor va recădea în sărăcie și depresie și tristețe, oamenii se vor arunca în cap și vor face greva foamei. De data asta, dictatura va fi bicefală, lui Băsescu alăturîndu-i-se și Ponta.

Pedeliștii, rămași orfani și în opoziție, abia așteaptă o mînă întinsă de la PNL, o posibilă intrare la guvernare în 2014 sau după 2016. Dacă Antonescu cîștigă prezidențialele și guvernul Ponta e trîntit de o moțiune de cenzură, Antonescu desemnează premierul și poate forța o majoritate în 2015, deși tind să cred că totuși ”dreapta unită antena 3” va avea răbdare pînă în 2016.

Mesajele nu-s foarte greu de găsit: dictatură, stat polițienesc, trădarea idealurilor useliste, coabitare întru băsism, marile instituții oculte internaționale și multinaționalele care sug sîngele poporului, sărăcie, guvern incompetent, pesedism, Kovesi, se aruncă tîmpitul de la TVR iar în cap, învățătoare își reia greva foamei de unde a lăsat-o etc etc.

O posibilă alianță sau chiar fuziune PNL-PC-PDL cu candidat comun la prezidențiale și trust mediatic în spate nu e chiar de lepădat nici pentru Antonescu și peneliști, nici pentru Voiculescu, nici pentru pedeliști:

  • Antonescu primește de la PSD o funcție prezidențială fără atribuții, și nici nu are încredere că primește, liberalii riscă opoziția după 2016 într-un sistem parlamentar de facto, în condițiile în care pentru ei ar fi ideal să aibă funcția prezidențială pe actuala Constituție, ceea ce le-ar garanta prezența la guvernare pînă în 2020
  • Voiculescu scapă de problemele cu justiția și devine liderul de facto al României
  • pedeliștii revin la guvernare, acolo unde s-au obișnuit din 2004 încoace.

Așa că nu m-ar mira să încep să-i văd pe Blaga, TRU sau Andreea Paul la Sinteza Zilei.

Vor avea PSD si PNL candidat comun la prezidentiale?

Obiectivul USL-ului a fost să cîștige războiul cu Băsescu și PDL. L-a cîștigat. Băsescu e la final de mandat și nu mai are dreptul să candideze la președinție iar PDL e un partid minor, pe cale de dispariție. Mai mult, Băsescu și PDL s-au despărțit iar șansele PDL-ului de a redeveni un partid care să conteze pe scena politică sînt nule. Dacă obiectivul a fost atins, atunci ce îi mai ține împreună pe peneliști și pesediști? Comoditatea, oboseala și prada. După o vînătoare lungă și în care au consumat multe energii, PSD și PNL stau acum deasupra prăzii. Se pîndesc, se mîrîie, dar nu-și permit încă să se bată. Nu au suficientă energie pentru asta. Abia după ce își refac forțele vor fi gata să se îndrepte unul împotriva celuilalt. Și pesediștii, și peneliștii știu că așa se va întîmpla și se pregătesc pentru acest moment.

În asemenea condiții, va mai avea USL un candidat comun la prezidențiale? Greu de crezut. PSD și PNL nu mai au un dușman comun, de ce și-ar uni forțele la prezidențiale în condițiile în care nu au un contracandidat puternic? De ce ar susține PSD-ul un candidat străin de partid? Și împotriva cui? E vreun contracandidat atît de puternic încît să merite ca PSD și PNL să-și unească forțele? Nu.

Pesediștii nu vor face greșeala pe care a făcut-o PNL-ul în 2004, cînd a dat puterea unui președinte pe care nu l-a mai putut controla. Să nu uităm că Președintele este foarte puternic în primul mandat și că poate decide guvernarea prin desemnarea (repetată, dacă e nevoie) a premierului. Nici suspendarea nu mai e ce a fost. Occidentul și populația s-a săturat de suspendări, iar suspendatorilor le va fi greu să justifice o suspendare a unui nou președinte, Mai mult, așa cum s-a văzut, suspendarea președintelui în primul mandat poate avea efecte politice devastatoare asupra suspendatorilor. În primul mandat și chiar în prima parte din cel de-al doilea președintele are o cotă ridicată de popularitate și nu se pune problema demiterii.

Dacă PSD îl va susține pe Crin la prezidențiale, așa cum a făcut PNL în 2004 cu Băsescu, s-ar putea să nu aibă norocul PNL-ului. În 2004, Băsescu a desemnat premierul, pe Tăriceanu, cînd abia își începuse mandatul prezidențial și era în relații bune cu PNL-ul. Apoi 4 ani a fost nevoit să rămînă cu Tăriceanu.  Crin Antonescu va deveni președinte în 2014 iar premierul îl va desemna în 2016, după alegerile parlamentare. Din 2014 pînă în 2016 e timp suficient ca PSD și PNL să ajungă la cuțite. Iar în 2016 Antonescu va desemna, cel mai probabil, un premier din partea PNL (Chițoiu?) și va forța o majoritate în condițiile sale, așa cum a făcut-o Băsescu în 2004, 2008 și 2009. Sînt dispuși pesediștii să-i dea puterea lui Antonescu? Categoric nu. Cu Antonescu președinte, PSD riscă opoziția între 2016 și 2020 sau chiar mai departe, dacă nu cîștigă prezidențialele din 2019. PNL, văzîndu-se cu sacii în căruță, adică cu Antonescu președinte, poate trece în opoziție în 2015 sau la începutul lui 2016, pregătindu-se pentru parlamentarele din 2016, cînd Antonescu va desemna un premier din partea PNL, forțînd o majoritate în jurul PNL-ului.

Astfel, orice susținere a lui Antonescu la prezidențiale din partea PSD este exclusă în condițiile actualei Constituții.

S-ar putea negocia o susținere doar după ce Constituția va fi modificată astfel încît președintele să nu mai desemneze premierul. Dar chiar și așa, partidul care desemnează premierul nu ar avea puterile pe care le are acum președintele. În condițiile actualei Constituții, dacă Parlamentul respinge două desemnări, președintele poate dizolva Parlamentul. Dacă se modifică Constituția astfel încît premierul să nu mai fie desemnat de președinte ci de partidul sau alianța cu cele mai multe mandate, dacă celelalte partide se coalizează și resping guvernul propus de partidul cel mai puternic, acesta nu are soluția forțării unei majorității prin amenințarea cu dizolvarea, așa cum s-a întîmplat în 2004, 2008 și 2009, cînd, de teama anticipatelor, s-a format o majoritate. Să zicem că PSD și PNL se înțeleg asupra Constituției și președintele pierde atribuția desemnării premierului, acesta fiind desemnat de partidul cu cele mai multe mandate. În 2016 să zicem că PSD cîștigă alegerile și obține cele mai multe mandate, primind dreptul de a desemna premierul. Dacă celelalte partide se coalizează și trîntesc guvernul propus de premierul desemnat, PSD-ul nu are instrumente pentru a forța o majoritate. Al doilea partid ca număr de mandate, probabil PNL-ul, va primi dreptul de a desemna premierul și, cu ajutorul celorlalte partide, va trece guvernul și va trimite PSD-ul în opoziție.

Dacă PSD dă președintele în 2014 și 2019, cu puterea prezidențială și forța partidului poate rămîne la guvernare pînă în 2024. Astfel, în 2016, președintele va desemna premier pesedist și va forța o majoritate pînă în 2019, cel devreme, cînd noul președinte își va începe mandatul. Dacă va cîștiga și al doilea mandat, va desemna premierul și va forța o majoritate și în 2020.

Spre deosebire de Băsescu, care și-a pierdut majoritatea în 2007, în timpul primului mandat, președintele pesedist va putea avea majoritate timp de zece, de-a lungul ambelor mandate.  În 2014, cînd vine la putere, președintele PSD va găsi în funcție un premier desemnat de președintele Băsescu. Dacă USL se rupe și guvernul Ponta cade, cine va desemna noul premier? Aud? Președintele care va cîștiga în 2014 va avea posibilitatea să desemneze premierul abia în decembrie 2016, după parlamentare. Pînă atunci, timp de doi ani, va sta cu premierul pe care l-a găsit în funcție. Dacă Ponta vrea să candideze la președinție va trebui să-și dea demisia din funcția de prim ministru. Oricum, dacă Ponta anunță că va candida la prezidențiale, va fi deranj în USL și mai mult ca sigur PNL va ieși de la guvernare, încercînd chiar să trîntească guvernul Ponta. Nici lui Antonescu nu-i convine să stea la Cotroceni cu un premier ostil. Lui Antonescu însă îi convine ca desemnarea unui nou premier să se facă după alegerile prezidențiale și Ponta să rămînă interimar, ca Boc în toamna lui 2009. Asta presupune o majoritate anti-PSD care să treacă o moțiune de cenzură și să blocheze trecerea unui nou guvern, urmînd ca după ce Antonescu cîștigă prezidențialele să desemneze el un premier. Adică exact ce au făcut PSD și PNL în toamna lui 2009, numai că atunci Geoană a pierdut alegerile iar cel care a desemnat un nou premier și a forțat majoritatea a fost Băsescu.

Dar dacă PNL nu găsește o majoritate care să trîntească guvernul Ponta și să blocheze trecerea unui nou guvern pînă după prezidențiale? Băsescu îl desemnează, hai să luăm un nume la întîmplare, pe Dragnea. Acesta va trece de votul Parlamentului. Dacă Ponta va cîștiga prezidențialele nu e nicio problemă, are premierul dorit. Dacă le va cîștiga Antonescu, acesta va trebui să strîngă o majoritate care să dea guvernul jos prin moțiune de cenzură. Antonescu va desemna noul premier, care va trece mai mult ca sigur, sub amenințarea anticipatelor. Dar ar fi prea multă putere în mîna lui Antonescu și partidele parlamentare de obicei se feresc să lase prea multă putere în mîna președintelui. Astfel, putem anticipa, fără teama de a greși, că Antonescu nu va reuși să scape de guvernul Dragnea pînă după alegerile parlamentare din 2016. Dacă Ponta va cîștiga prezidențialele există posibilitatea să aibă un premier neconvenabil în primii doi ani de mandat? Nu. Antonescu și PNL pot doar bloca desemnarea unui nou premier pînă după prezidențiale, însă nu pot forța trecerea unui premier convenabil pentru ei.  Obstacolul principal e Băsescu, cel care desemnează premierul. Mai mult, pot bloca desemnarea doar în apropierea alegerilor prezidențiale. Dacă guvernul Ponta cade sau demisionează în primăvara lui 2014, PNL și Antonescu nu pot amîna trecerea unui nou guvern pînă după prezidențiale. Mai mult, Băsescu poate forța, sub amenințarea anticipatelor și fără teama supendării, trecerea premierului dorit. Băsescu poate negocia cu PSD-ul un premier independent sau pesedist, care să treacă de Parlament.

Și nu e vorba doar de desemnarea premierului. Președintele numește și procurorii șefi și directorii serviciilor. PSD-ul ar urma să fie la mîna lui Antonescu și a PNL-ului pe trei paliere: guvernare, justiție și servicii. În condițiile în care PNL-ul are și cîțiva sateliți care așteaptă umili la ușă, pentru pesediști nu se întrevede un viitor prea luminos cu Antonescu președinte.

S-ar putea negocia scăderea puterilor prezidențiale prin modificarea Constituției însă trecerea unei noi Constituții nu e sigură, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar rezolva prea mult problemele PSD-ului, care s-ar vedea izolat într-un sistem parlamentar de facto. Chiar și cu 35-40% în 2016 PSD riscă opoziția, așa cum am mai arătat. De obicei, partidele mai mici negociază mai bine între ele și cîștigă fiecare mai mult decît dacă ar negocia cu partidul cel mai mare, ceea ce face ca partidul cel mai mare să rămînă izolat. Faptul că premierul este desemnat de partidul cu cele mai multe mandate nu asigură însă și trecerea guvernului, dacă nu există, ca în cazul președintelui, posibilitatea de a forța o majoritate sub amenințarea dizolvării Parlamentului. Astfel, PSD, chiar și cu un Antonescu președinte decorativ, ar putea avea surpriza ca din 2016 să treacă în opoziție.

Deatlfel, văd că Ponta deja s-a ales președinte onorific al PSD, lăsîndu-l pe Dragnea președinte executiv. Astfel, a rezolvat problema puterii în PSD în cazul în care el ajunge la Cotroceni. Sînt convins că atît PNL cît și PSD și-au făcut toate simulările posibile pentru următorii 8 ani (numai pedeliștii nu reușeau să-și imagineze nici ce fac peste 10 minute) și sînt convins că ambele partide au deja schițate strategiile de exit și reacțiile în funcție de situațiile care s-ar putea ivi.

Scriam acum doi ani, cînd PDL încă mai părea că va supraviețui politic și nu se întrevedea divorțul de Băsescu: ”Cheia evoluţiilor politice din următorii patru ani stă în rivalitatea dintre Ponta şi Antonescu şi în percepţia PDL ca partid slab, comod şi, în consecinţă, uşor manevrabil.”

”Bine, veți spune, am înțeles cum stă treaba cu Băsescu, Ponta și Antonescu. Dar ceilalți?” Care ceilalți?

Ok, vom vorbi și despre ceilalți, ca să nu ziceți că sînt rău. Pornim de la premisa că PSD și PNL nu vor avea candidat comun. Avem deci Ponta și Antonescu. Ponta are asigurat turul 2. Cum vor reuși ceilalți să-l bată pe Antonescu și să ajungă în turul 2, alături de Ponta? În primul rînd, ceilalți trebuie să fie unul singur. În al doilea rînd, acest unul singur va trebui să aibă în spate o forță politică puternică, cu structuri, și un scor în sondaje de cel puțin 30%, și să fie un excelent campaigner (energie, charismă, talent politic, discurs, poante, sî facă știri de prima pagină din orice, să creeze evenimente din nimic, să ciupească babe de cur și să dea țuica de electrozi peste cap cu moșii în fața bufetului, să dea poporului furnicături și să-l facă să viseze cu ochii deschiși). Există o asemenea forță politică și un asemenea personaj? Acum, nu. Vor exista în 2014? Nu știu. Însă șansele sînt minime. Niciunul dintre posibilii candidați din zona respectivă nu corespunde profilului.

S-ar putea transforma Mișcarea Populară într-un partid care să canalizeze energiile anti-USL, care să-și creeze structuri solide și să ajungă la un scor în sondaje de peste 30% în toamna lui 2014, adică peste un an și șase luni? Cu Băsescu președinte și ”antipolitica, tehnocrația și meritocrația salvează România” nu are absolut nicio șansă. Niciuna. În afară de Băsescu, MP nu are alte atuuri politice. Iar Băsescu e uzat după două mandate prezidențiale și nici nu poate candida pentru al treilea.

Liderul și forța politică se vor impune de la sine. Nu prin ucaz de sus, nu prin experimente sociologice. E nevoie de mai mult decît de ordin de sus și o părere bună despre sine în oglindă. Nicio forță politică și niciun personaj politic de la dreapta (așa zisa dreaptă) nu au autenticitate și forță. Sînt construcții artificiale, făcute la ordin sau din ambiții personale, jumătăți și sferturi de măsură la care se aderă din disperare și derută.

Am vorbit doar de Mișcarea Populară fiindcă e singura care are potențial (i se zice Băsescu) iar celelalte grupări sînt mai degrabă sateliți ai PNL. Sau nici măcar atît. Sînt sateliți wannabe. Candidați de sateliți. Mai au mult de mers în patru labe pînă să fie acceptați în marea famiglie liberală.

La dreapta a trecut vremea improvizațiilor pe genunchi și imposturilor. Din păcate, nici nu cred că s-a copt vremea pentru altceva. Pînă în ziua în care vom putea vorbi de o forță politică care să aibă în spate credința în valori, o doctrină autentică de dreapta, fără impostură și jumătăți de măsură, ne vom bălăci în micile alianțe și permutări dintre partidele stîngii. Care sînt interesante ca joc intelectual și de anticipație, dar a căror relevanță e relativ scăzută. Dar asta e, n-avem ce face, ne ducem secera și ciocanul în spate.