Posts Tagged → Victor Ponta

Antonescu presedinte, Ponta cel mai puternic om in stat, Basescu renascut

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL. Antonescu are de ales între varianta curajos-riscantă, să fie un președinte puternic sau să nu fie deloc și varianta sigură, să fie un președinte golit de puteri și atribuțiuni. Eu cred că Antonescu va alege cea de-a doua variantă și anume să fie un președinte decorativ. Însă nu-i puțin lucru să ajungi dintr-un țîști bîști Președintele României. Protocol, prestanță, vizitat țări străine, dat mîna cu oameni pe care n-ai fi visat să-i întîlnești, un loc în istorie, măcar pe lista șefilor de stat ai României, toate astea nu-s puțin lucru și nu-s la îndemîna oricui.

Sînt convins că un asemenea armistițiu se va discuta, însă mai întîi fiecare grupare vrea să se poziționeze cît mai bine pentru negocieri. Se va negocia (dacă nu se negociază deja) cu resursele și sferele de influență destinate baronilor din ambele grupări, cu justiția, cu soarta lui Voiculescu și cele două grupări media (Ghiță și Intact) pe masă. Deocamdată Antonescu și PNL-ul sînt în defensivă iar pesediștii mai rup cîte o halcă din teritoriul PNL testînd capacitatea de reacție și limitele de suportabilitate ale peneliștilor. E și o încercare de a destabiliza poziția lui Antonescu. Cu cît peneliștii pierd mai multe resurse și influență în schimbul unei poziții prezidențiale pentru Antonescu, cu atît nemulțumirea acestora va crește iar la un moment dat s-ar putea să răbufnească și să dea de pămînt cu pretențiile prezidențiale ale șefului lor. Afacerea ”procurorii-șefi” l-a pus pe Antonescu în defensivă și pe Voiculescu pe gînduri. Căci și relația Antonescu-Voiculescu este o miză a atacului PSD.  Dacă Voiculescu simte că ar putea fi monedă de schimb în negocierea candidaturii lui Antonescu, va reacționa. Iar un Antonescu rămas fără structurile PSD și fără imperiul media al lui Voiculescu va avea șanse minime la prezidențiale.

Cert este că nici pesediștii și nici peneliștii nu au încredere în Antonescu și nu vor să riște un nou episod Băsescu. Astfel, modificarea Constituției este vitală. De aici și încercarea de a scădea cvorumul la 30%.

În același timp, mutarea simbolurilor și atribuțiilor puterii dinspre Președinte spre Prim Ministru l-ar putea readuce pe Traian Băsescu în jocul de putere de după 2014. În 2016 Băsescu va avea 65 de ani iar în 2020, 69 de ani. Nu e chiar așa bătrîn.

Ha ha! Cum ar suna o înțelegere în trei, între Băsescu, Ponta și Antonescu? Antonescu își face decorativ damblaua prezidențială, Ponta are puterea pînă cel devreme în 2016 iar Băsescu revine în politică. Iar Voiculescu la brutărie, evident. Băsescu nu mai are forță acum, fiindcă nu mai poate candida la prezidențiale, însă poate aduna energii, speranțe și resurse într-o luptă electorală pentru funcția de premier în 2016 și 2020. Cu condiția ca premierul să fie decis de electorat, și nu de președinte. Mai bine zis, premierul desemnat, căci premierul nu poate fi decis decît de Parlament. Însă premierul să fie desemnat automat președintele partidului care a cîștigat alegerile. Astfel, în condițiile unei modificări a legii electorale care să schimbe sistemul electoral astfel încît partidul cu cele mai multe voturi să primească o asigurare în plus că va da premierul (o primă electorală, de exemplu) se poate negocia un sistem care să transforme președinții de partid în candidați pentru cea mai puternică funcție din stat. Pe termen lung, funcția prezidențială își va pierde din semnificație, partidele și politicienii își vor pierde interesul și nu vor mai investi resurse și energii în campania electorală iar, într-un final, se va ajunge chiar la renunțarea alegerii președintelui prin vot direct și universal.

Antonescu și-ar vedea visul cu ochii, Ponta ar fi cel mai puternic om în stat cel devreme pînă în 2016 iar Băsescu își va recăpăta semnificația, perspectiva și forța politică, reușind să adune în jurul său resursele necesare unui partid mare. Dar se va mulțumi PNL cu un papițoi la Cotroceni și va accepta ca puterea efectivă să fie în mîinile PSD? Să nu uităm că voturile peneliștilor sînt necesare trecerii unei noi Constituții. Poate că va accepta, avînd în vedere că liderul PNL, înlocuitorul lui Antonescu, va putea avea, începînd cu 2016, dacă cîștigă alegerile, mai multă putere decît Antonescu. Va încerca Tăriceanu o preluare a PNL? Se va replia dreapta alături de Băsescu, în condițiile în care niciunul dintre lideruții și liderașii actuali nu va supraviețui lui 2014? Orgoliile și ambițiile nu sînt deloc de neglijat și pot fi folosite cu succes într-o astfel de întreprindere.

Asta e doar o idee, mi-a venit așa, pe loc, în timp ce voiam să scriu despre alegerile prezidențiale din 2014, însă n-ar strica puțină aprofundare. În principiu, scenariul e plauzibil și la prima vedere nu sînt obstacole de netrecut, dar, cine știe, poate am uitat ceva.

PS. Iar scriu articole de arhivă, din 2015.

Prezidentialele din 2014: Antonescu, Ponta si Basescu, singurii care conteaza

Băsescu e ca Iliescu, l-ar mai vota lumea încă zece ani, deși nu mai are dreptul să candideze. Miturile stau cam prost, bag seama. Nici MRU, nici Tăriceanu, Johannis sau Oprescu nu rup inima tîrgului. Singurii oameni politici care contează cu adevărat în ochii publicului sînt Antonescu, Ponta și Băsescu. De remarcat că Antonescu și Ponta au 51% și că o posibilă candidatură a lui Antonescu din partea unui USL unit va duce la o victorie sigură a acestuia. Nu din primul tur, așa cum cred unii, însă turul II e o simplă formalitate (se organizează două tururi chiar dacă un candidat ia în primul tur peste 50% din voturile valabil exprimate – pentru a cîștiga din primul tur trebuie să ia peste 50% din voturile alegătorilor de pe liste, astfel la o prezență la vot de 49%, se organizează al doilea tur chiar dacă un candidat a luat 100% din voturile valabil exprimate). Astfel, dacă USL nu se rupe, prezidențialele sînt închise.

Dacă USL se rupe,  prezidențialele rămîn deschise, cu Ponta principal contracandidat al lui Antonescu. Are Băsescu rol decisiv? Poate decide el președintele? Băsescu poate decide dacă Ponta cîștigă sau nu. Băsescu nu poate funcționa ca balama dar îl poate ajuta pe Ponta. Astfel, în turul II putem avea un absenteism masiv din partea susținătorilor lui Băsescu sau o susținere a lui Ponta. Însă, după cum știm, Băsescu nu mai poate candida. Întrebarea e: cine va fi al treilea candidat, care va fi susținut de Băsescu și va reprezenta Mișcarea Populară (partidul) și care poate înclina balanța în partea lui Ponta sau chiar ajunge în turul II (șansele sînt mici, dar nu inexistente)? Atenție, acest candidat nu va arbitra disputa dintre Antonescu și Ponta. Nu e imparțial, nu va putea negocia cu amîndoi, nu are prea mult spațiu de manevră atît timp cît orice susținere a lui Crin Antonescu e exclusă. Acest al treilea candidat poate alege între a sta pe margine în turul II, spre disperarea lui Ponta, și a-l susține pe Ponta, spre disperarea lui Crin Antonescu. E suficient să știm asta ca să ne imaginăm cum va arăta comunicarea în campanie, ce mesaje vor avea cei trei candidați importanți. Crin Antonescu, PNL și susținătorii săi la prezidențiale (PDL, posibil Dreapta Unită, PRM etc) vor încerca să țină susținătorii lui Băsescu acasă pe motive de ”pesedism, Piața Universității, mineriade, socialiștii, stînga, feseneul, domnul Căcărău…ăăă…domnul Crin Antonescu, în ciuda anumitor divergențe minore pe care le-am avut cu domnia sa, este totuși un om de dreapta, un fost participant la Piața Universității 1990, un anticomunist, un antisocialist de-al nostru, mai țineți minte Alianța DA?” – încercați să vă imaginați vocea Ralucăi Turcan acum. PSD și Ponta, pentru a scoate susținătorii lui Băsescu la vot vor vorbi de destinul european al României, despre izolarea internațională, despre extremismul PNL-ului, despre labilitatea psihică a lui Crin Antonescu, despre Dan Voiculescu etc Mă rog, strategia în turul II, în condițiile în care bătălia se va da între Ponta și Antonescu nu e foarte complicată și greu de găsit. Mult mai complicat va fi în turul I. Ce strategie vor alege cei trei importanți, Ponta, Antonescu și Băsescu II? La Crin e simplu, el luptă împotriva Regimului Băsist, reprezentat din ceilalți doi. Ce vor face însă Ponta și Băsescu II? Ponta poate merge pe structurile PSD și un mesaj clasic pesedist, care să-i asigure intrarea în turul II, în condițiile în care are de partea sa cel mai puternic partid sau poate chiar acuza o conspirație între Antonescu și Băsescu/MP/PDL etc. Băsescu II poate merge pe mesajul responsabil-european, dar aici e și Ponta sau poate merge pe un cu totul alt tip de mesaj, despre care vom vorbi la momentul potrivit (mesaj care sînt sigur că va fi evitat, din cauză de elite stîngiste în cuget și simțiri și deja tradiționala frică)

PS1. După ce Antonescu va deveni președinte, poate revoca procurorii șefi.

PS2. Candidatul susținut de Băsescu și care ve reprezenta Mișcarea Populară nu va fi MRU (Neamțu și MRU sînt în afara oricărui joc care îl include pe Băsescu, din motive de caracter și delimitări grăbite, însă ar putea sări în barca PDL, să se scufunde împreună).

prezidires

Lovitura de stat, frauda, plagiatul

Mona Pivniceru este numită de Crin Antonescu ministru al justiției. Traian Băsescu revine la Cotroceni. Mona Pivniceru nu-i revocă nici pe Daniel Morar, nici pe Laura Codruța Kovesi, pentru a evita o reacție vehementă a US și UE. Pe 2 octombrie, cînd expiră al doilea mandat al Laurei Codruța Kovesi (nu mai are dreptul la un al treilea), Mona Pivniceru propune un nou Procuror General, dintre oamenii de casă ai USL. Băsescu refuză numirea. Astfel, se amînă numirea unui nou procuror general.

Pe 2 noiembrie 2012 Traian Băsescu este suspendat pentru a doua oară, în numele voinței populare și ca urmare a refuzului de a numi procurorul general propus de Mona Pivniceru. În cel mult 30 de zile trebuie organizat referendum de demitere. Se stabilește ca referendumul să aibă loc în 2 decembrie 2012, odată cu alegerile parlamentare. Atît referendumul cît și alegerile parlamentare se țin după noile liste electorale, stabilite după voința USL.

USL face campanie electorală pe plecarea lui Băsescu și îndeplinirea voinței populare. Se face cvorum, USL fraudează la greu, după modelul patentat în 29 iulie. USL este în plină ofensivă, impune temele și face jocurile. Opoziția democratică se îmbracă iar în tricouaș bleu și își ia iar flăcăruia la spinare, horele motivaționale, dezamăgirile lui Vasile Blaga față de felul oarecum nelalocul lui în care se comportă domnul Ponta și domnul Antonescu, explicațiile din gel ale lui Boureanu, rugămințile înlăcrămate ale lui Cezar Preda, glumițele și caricaturile cu Ponta și Antonescu și obține un onorabil și meritoriu 21.37%.

Președintele interimar Crin Antonescu numește procurorul general și procurorul șef al DNA propuși de Mona Pivniceru. În același timp, președintele interimar Crin Antonescu desemnează prim ministrul. În cel mult 3 luni de la demiterea lui Traian Băsescu USL organizează alegeri prezidențiale anticipate. Scăpate de tirania justiției și regulii un om-un vot, alegerile sînt organizate cu aceeași eficiență ca și cele parlamentare și referendumul din 2 noiembrie. Crin Antonescu cîștigă alegerile prezidențiale, pornind din start cu prima șansă în sondaje și cu 1 milion de voturi băgate în urnă de Oprișan, Dragnea, Nicușor Constantinescu și echipa.

Aprilie 2013. Opoziția se declară un pic tristă și dezamăgită și îi roagă pe președintele Crin Antonescu (președinte pînă cel devreme în 2017) și pe premierul Victor Ponta să nu încalce legea. Se cumpără tricouașe bleu, se confecționează făclii, se fac caricaturi devastatoare cu Căcărău, Dottore și Paiața. Se cîntă cînticele tematice care mușcă adînc în beregata dușmană. Lupta continuă. Sulfina bate cu pumnul în masă și zice: ”Pînă aici! Pînă în 2047 promitem că vă scăpăm de ăștia! Am zis!” Cei 7 prezidențiabili ai Platformei de Dreapta își stabilesc candidaturile la prezidențiale în următoarele 7 alegeri pe care le vor pierde din postura de delfini îmbătrîniți, preferați de casă ai unui Băsescu aflat de ani de zile pe mare.

Prin catacombele net-ului unii cărora le place să facă pe deștepții vor vorbi în continuare de cele 3 mari teme cu care opoziția democratică (ah, cum sună asta a penețe și pac!) ar putea ieși într-o ofensivă puternică și agresivă prin care să încerce dislocarea USL-ul și a aliaților: lovitura de stat, frauda și plagiatul. Dar asta înseamnă ca Opoziția Democratică să lupte pentru o justiție independentă. Și uite că astfel lipsa de entuziasm și vînă războinică e de înțeles. De ce ar lupta PDL și sateliții împotriva propriilor interese?

Lovitura de stat continua?

Referendumul a fost invalidat. Ce va urma? Probabil alte amînări din partea Parlamentului și Monitorului Oficial. Probabil faza violentă a loviturii de stat, că tot s-au plîns mulți că ce lovitură de stat e aia fără sînge pe caldarîm?

Vor încerca să scape de Kovesi și Morar pînă la revenirea lui Băsescu la Cotroceni. PNL se va transforma probabil în falanga paramilitar psihiatrică a USL în timp ce PSD va juca rolul psihopatului căruia i-a rămas o urmă vagă de rațiune. USL este însă unit și ambele partide au aceleași obiective, diferă doar stilistica. După chipul și asemănarea șefilor de partid, PSD e un grup de șmecherași veseli, hoți și mitomani iar PNL un cortegiu de psihopați triști dar violenți.

Dacă puciștii nu vor renunța și nu vor accepta revenirea lui Băsescu la Cotroceni, putem considera Constituția suspendată iar Curtea Constituțională desființată. Din acel moment puciștii vor renunța și la ultimele aparențe și ne vom afla în plină dictatură a forței și arbitrariului. Din momentul în care Constituția, instituțiile statului și legile nu mai sînt respectate, baza oricărei decizii devine forța brută. Sîntem în legea celui mai puternic.

Sper să nu se ajungă pînă acolo. Sper ca USL-ul să-și folosească ultimele resurse de sănătate mintală și să accepte decizia Curții Constituționale. Dacă nu acceptă, repet, intrăm, mai mult decît pînă acum, în domnia forței. Din momentul în care USL-iștii nu acceptă o decizie a Curții Constituționale nimeni nu mai e în siguranță în țara asta. Din acel moment, în care puterea politică nu mai recunoaște Constituția, statul de drept, legea și instituțiile statului, vom asista la demonstrații de forță brută descătușată iar legea celui mai puternic este singura aplicabilă în relațiile dintre puterea politică și cetățeni.

Pînă azi, puciștii au blocat instituțiile statului și au folosit procedurile împotriva statului de drept și Constituției. De azi vom vedea dacă aceștia, ajunși la limită, se vor retrage sau vor desființa orice procedură, stat de drept, Constituție și instituții ale statului.

Nazistii si uselistii. Istoria se repeta. Cum a preluat USL presedintia tarii.

În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german,  guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

  • Președintele României, Traian Băsescu
  • Președintele Senatului, Vasile Blaga
  • Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

  • Președintele României, Crin Antonescu
  • Președintele Senatului, Petru Filip
  • Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea
În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.

Conform Constituției,  Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.

O modesta harta strategica

Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:

Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.

Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.

În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.

La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.

Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului.  În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.

Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca.  Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.

CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului  (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta.  E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?

Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.

Trupele sînt așa:

Echipa Bleu

  • Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
  • Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
  • Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului

Echipa Roșie

  • Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
  • Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
  • Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă

Astfel, avem:

Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta

Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media

Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul

Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.

Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.

Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.

Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).

Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.

Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.

Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.

Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.

Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice  de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.

Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.

La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):

USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.

PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.

PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu Spartak Moscova (1988?), IFK Goteborg (1989).

De ce cred ca procurorul Panait va fi razbunat

Să vedem ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea Mafiei și puciștilor și ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea statului de drept. Pentru a putea a afla răspunsurile trebuie să ne întrebăm mai întîi nu ce vor oamenii din sistem de la Mafie sau de la statul de drept ci ce vor Mafia sau statul de drept de la oamenii din sistem.

Mafia vrea ca oamenii din sistem să încalce legea, să abuzeze de funcțiile lor, să mintă în numele Mafiei și să fure pentru Mafie. Mafia nu e omniprezentă și omnipotentă. Ponta, Antonescu, Voiculescu și Hrebenciuc nu le pot face ei pe toate. Au nevoie de executanți, au nevoie de instituțiile statului, de oamenii care lucrează în aceste instituții. Voiculescu, Fenechiu și Cătălin Voicu nu pot fi și funcționari publici, și directori de instituții, și șefi de serviciu sau șefi de birou, nu pot fi și judecători, și procurori, și polițiști sau ofițeri de informații. Cineva trebuie să semneze, cineva trebuie să facă munca de grăjdan. Ponta nu poate trimite el o adresă de la ISC la Înalta Curte de Casație cu care să încerce să-l scape de pușcărie pe Năstase, trebuie să-l pună pe Grăjdan să facă asta. Rus nu se poate îmbrăca în polițist și medic și șofer de ambulanță și să se ducă la Năstase acasă. Ponta, Voiculescu, Hrebenciuc și Antonescu nu puteau modifica ei conținutul unei adrese a Curții Constituționale, aveau nevoie de un angajat al Curții pentru asta. Mafia și puciștii le cer oamenilor din instituții să nu-și facă datoria, să nu-și facă meseria, și să facă ilegalități. Le cer să fie incompetenți și infractori. Să fie deci dependenți. Fiindcă asta înseamnă incompetența și infracțiunea: dependență. Ești dublu șantajabil: pe de o parte, poți fi oricînd dat afară pentru incompetență sau pur și simplu cînd Mafia nu te mai vrea și, neștiind să faci nimic, sînt șanse destul de mici să-ți poți găsi de lucru în altă parte și, pe de altă parte, poți oricînd ajunge la pușcărie, dacă apare o breșă în gangul de mafioți cu care ai făcut ilegalitățile și tu ești aruncat peste bord. Incompetența și ilegalitățile creează dependență, care, la rîndul ei creează incompetență și ilegalități, și așa mai departe. Ești utilizabil în măsura în care Mafia are nevoie de cineva care să nu-și facă meseria și care să facă ilegalități. Iar dacă timp de trei, patru sau șapte ani nu ești lăsat să-ți faci meseria, devii fără să vrei un incompetent. Asta în condițiile în care reziști în anii ăștia să nu faci și ilegalități pentru șefii tăi politici. La final, ești un sclav. Îți calci meseria în picioare, îți calci conștiința, îți calci demnitatea, te calci pe tine în picioare. Unii se obișnuiesc cu viața de rîmă, alții, ca procurorul Panait, încolțiți, amenințați, transformați în sclavi, nu mai văd decît o singură ieșire. Grăjdanii nu sînt toți incompetenți sau infractori din start și din proprie inițiativă. Incompetența se învață, conștiința se tăbăcește. La finalul zilei rămîn doar nesiguranța, teama și dependența de stăpîn.

Statul de drept vrea să-ți faci meseria (mă refer exclusiv la oamenii din sistem) şi să nu încalci legea. Nu e mult, am putea spune. Dar dacă adăugăm ”în orice condiții” ne dăm seama că nu e deloc ușor și că în anumite momente e nevoie și de eroisme. Meseria nu se învață decît făcînd-o. A fi competent și a nu încălca legea aduce după sine libertatea. Și, mai departe, puterea. Nu ești dependent de nimeni, nu ești șantajabil. Dincolo de tot, în momentele grele, în situațiile limită, rămîi cu ceea ce știi să faci, ești ceea ce știi să faci și te salvezi prin ceea ce știi să faci. Și nu ți-e teamă că la un moment dat ilegalitățile vor ieși la suprafață, că cineva te va trăda sau că pur și simplu vei fi descoperit. La finalul zilei rămîn siguranța, încrederea în sine și independența.

În acest război care se duce și în interiorul sistemului, nu numai la nivel politic, grăjdanii luptă pentru stăpînii lor, ceilalți luptă pentru ei înșiși. Nu luptă nimeni pentru Băsescu. Mulți poate nici măcar nu-l plac sau au un cui împotriva lui pe partea financiară, de salarii și sporuri. Luptă pentru ei înșiși. Fiindcă ei sînt țintele finale ale puciului, nu Băsescu. Băsescu va intra în istorie, și în aia politică, și în aia navală. S-au dus băile de mulțime, dar, peste ani de zile, din manualul  de istorie de clasa a IV a, le poate face deja cu ochiul puștilor. Și-a făcut și meseria de marinar, și-a făcut-o și pe aceea de politician. A fost comandantul navei amiral a flotei comerciale a României, a fost și președintele României. Nu prea mai are cine știe ce mize. Însă oamenii din sistem, funcționari publici, polițiști, procurori, judecători, ofițeri, au o miză, pe ei înșiși. Dacă puciul reușește, Băsescu nu pierde mare lucru. De fapt, nu pierde aproape nimic. Însă oamenii din sistem își pierd dreptul de a profesa și libertatea. Formal vor rămîne angajați și nu vor ocupa pușcării sau lagăre. Însă li se va interzice să-și facă meseria, vor fi obligați să execute ilegalitățile dictate de șefii politici și vor deveni sclavi pe domeniile instituționale ale acestora, atunci cînd instituțiile nu vor fi altceva decît domenii private ale statului aflate în proprietatea Mafiei. Cînd hoțul e șeful paznicului, paznicul nu-și mai poate face meseria fără să calce interesele șefului. Din momentul în care Voiculescu, Ponta, Hrebenciuc, Fenechiu și Cătălin Voicu devin stăpînii României, tot aparatul de stat își încetează activitatea și se transformă într-o butaforie și toți oamenii din sistem în sclavi.

Ceea ce este important în acest moment, este absolut vital, e moralul și atitudinea oamenilor din instituțiile de stat. Fără ei nu se poate face nimic, nici de o parte, nici de alta. Ei sînt grăjdanii sau koveșii, manoloii sau morarii. Demisia lui Rus și remanierea, dacă sînt folosite cum trebuie, au un efect devastator asupra oamenilor din sistem care ar fi fost la un moment dat dispuși să dea o mînă de ajutor puciului. ”Dacă ăi mari se sperie și dau înapoi, atunci e groasă. Dacă peste trei luni se duce dracu tot puciul și eu ajung la răcoare cinci ani de acum încolo?” Dacă puciștii dau impresia de forță și Băsescu de slăbiciune, se va instala frica și resemnarea și unii dintre oamenii din sistem se vor gîndi că doi, cinci, șapte sau zece ani stau sub puciști și vor fi dispuși să facă aproape orice pentru aceștia, în speranța că vor fi recompensați de noul regim sau măcar vor fi tolerați. Este important ca Băsescu să dea mesaje puternice, să se adreseze acestor oameni, nu poporului (relația sa directă și pe bază de procente cu poporul e compromisă definitiv – nu-i mai rămîne decît relația viitoare prin intermediul manualului de istorie).

Am spus-o de la început, încă de la debutul loviturii de stat, într-o emisiune la B1Tv: e o demonstrație de forță. Mafia nu-și putea permite să arate semne de slăbiciune, să se resemneze și să accepe mioritic condamnările lui Năstase, SOV, Iacubov și Cătălin Voicu și demisia lui Victor Ponta din cauza plagiatului. Mafia a reacționat cu violență extremă și ostentativă, menită să sperie, să arate oamenilor din sistem că la orice acțiune care vizează un membru sau interesele Mafiei, există o reacțiune înmiit mai violentă și mai puternică. ”Atingeți-vă de un fir de păr din capul unuia de-al nostru și Apocalipsa se va abătea asupra voastră și asupra întregii țări.” Dacă această demonstrație de forță presupune distrugerea României, fie! Acesta este mesajul transmis de puciști.

Este un război al precedentelor și al demonstrațiilor de forță. Personalizările nu-și au rostul. Băsescu nu e o miză nici măcar marginală. În fața atîtor precedente periculoase, cu efect mortal pe termen lung asupra statului de drept (le voi trece cîndva în revistă), în fața unei asemenea demonstrații de forță, sistemului, instituțiilor statului, societății civile, acelor dintre români care știu pe ce lume trăiesc și încă mai cred în libertate și Occidentului nu le rămîne decît să reacționeze cel puțin la fel de dur. Nu vorbim aici de persoane, de tactici, de aranjamente și strategii. Uitați procentele electorale și discuțiile tehnice. E un război pe viață și pe moarte pe care sîntem condamnați să-l cîștigăm. Nu avem de ales.

Am înțeles că puciștii sînt cu spatele la zid, sînt disperați și nu mai au nimic de pierdut. De parcă noi ar trebui să fim relaxați. De parcă noi n-am fi cu spatele la zid. De parcă noi, dacă pierdem acum războiul, am mai avea ceva de pierdut.

Reiau un text la care țin foarte mult, pe care l-am scris în septembrie 2010, după prima arestare a lui SOV:

Nu Băsescu duce un război împotriva lui SOV ci sistemul sau, mai bine zis, tînăra generaţie din sistem. Fiindcă ei sînt înlocuitorii oamenilor lui SOV. Iar lupii ăştia tineri nu se vor lăsa pînă nu-i vor executa pe toţi cei care au parazitat sistemul timp de 20 de ani şi care îi ameninţă de cîţiva ani că se vor reîntoarce şi că-i vor da la o parte. De ani de zile, SOV, Felix, Patriciu şi reţelele lor mediatice, economice şi politice atacă justiţia, poliţia şi serviciile şi ameninţă că o dată ce vor lua puterea, vor face curăţenie. Iată că lupii tineri, învăţaţi deja cu gustul sîngelui, îi sfîşie pe cei care vor să-i treacă iar pe ştevie. Nu e vorba de bani sau de funcţii. Au prins gustul meseriei, au simţit aerul înălţimilor şi a început să le placă. Şi nu par deloc încîntaţi de perspectiva revenirii la marile dosare de corupţie ale naşilor de pe cursele de navetişti. După ce ai vînat urşi, nu prea îţi mai arde să te reapuci de cules castraveţi.

La început au dat cîteva rateuri importante, însă era de aşteptat. Ca procuror, judecător, poliţist sau ofiţer de informaţii te descurci mai greu la primele dosare ale peştilor mari atîta timp cît experienţa ta se rezumă la urmărit, arestat, inculpat şi condamnat hoţi de capace de canalizare. Însă au trecut deja şase ani de cînd s-a deschis Cutia Pandorei şi între timp au căpătat ceva experienţă. Dacă în 2014 le va fi indiferent cine cîştigă alegerile prezidenţiale, războiul e cîştigat. Mai au patru ani.

De ce listele de alegatori nu au nicio importanta

Listele de alegători au fost doar pretextul pe care USL și cei 4 reprezentanți ai săi de la Curtea Constituțională l-au găsit pentru amînare.  Toată povestea cu listele e atît de trasă de păr, atît de cusută cu ață albă, atît de forțată, atît de absurdă încît devine clar că nu este decît un pretext și că pe absolut nimeni nu interesează listele de alegători. USL și jumătate din CCR se vor mai juca luni bune de-a listele de alegători, USL se va preface că vrea să le curețe încă jumătate de an de-acum încolo.

Important nu e rezultatul, nu ce se va întîmpla cu listele de alegători, căci nu se va întîmpla nimic. Importantă e amînarea. Care este scopul acestei amînări?

  1. Crin Antonescu să aibă timp să schimbe cît mai mulți șefi în justiție (în 2 octombrie expiră delegarea Laurei Codruța Kovesi – apoi Titus Corlățean va propune și Crin Antonescu va numi) și din servicii. Se încearcă chiar dislocarea unuia sau mai multor judecători de la Curtea Constituțională.
  2. Trece timpul și plagiatul și situația economică rămîn în planul doi. USL intră în campania electorală pentru parlamentare avîndu-l pe Băsescu în prim plan. Se va vorbi despre liste, despre Băsescu cel care a tăiat salarii și pensii și a umilit oameni și au votat împotriva lui 7.5 milioane de români și el se ține cu dinții de scaun, nu vrea să plece și face în continuare rău țării. În campania electorală USL poate cere poporului să vină la vot să voteze ca să plece Băsescu. Va chema cei 7.5 milioane de români să vină să-l dea afară definitiv pe cel care a refuzat să plece după votul lor din 29 iulie. Pentru toate eșecurile economice și de politică externă va fi acuzat Traian Băsescu.
  3. Dacă Băsescu nu va putea fi demis pînă în 2 decembrie, USL speră măcar că va fi rămîne suspendat pînă atunci și Crin Antonescu va fi cel care va desemna prim ministrul după alegerile parlamentare. Dacă Băsescu este demis în 12 septembrie, alegerile parlamentare și prezidențiale anticipate se vor organiza simultan.
  4. Șansele prezidențiale ale lui Crin Antonescu, deja mari, cresc cu fiecare zi cît e la Cotroceni, cu pupitrul prezidențial în față și drapelele în spate. Imaginea asta face cît cinci campanii electorale. După 6 luni, Crin Antonescu la Cotroceni, reprezentînd autoritatea, ca bărbat de stat, va fi deja o imagine familiară. Cei mai mulți vor fi și uitat între timp că nu a fost ales și vor considera alegerile o simplă formalitate, în care trebuie să plebisciteze președintele. De fapt, așa va fi și campania electorală prezidențială: un plebiscit pentru Crin Antonescu. Un al doilea referendum. De fapt, al treilea referendum. Al doilea vor fi alegerile parlamentare cînd USL va cere plebiscitarea și eliminarea celui mai detestat politician, inamicul public numărul 1, Traian Băsescu.
  5. În toamnă, discuția despre listele de alegători va fi utilă USL-ului, care va avea motiv să jongleze cu listele de alegători și să fraudeze masiv alegerile parlamentare și prezidențiale, așa cum s-a întîmplat cu referendumul.
  6. În următoarele 4-5 luni accentul va cădea pe Băsescu, soarta sa la Cotroceni, măsurile de austeritate ”luate” de el și discuții tehnice despre liste și nu pe plagiatul lui Ponta,  lovitura de stat, referendum fraudat, cădere economică, izolare internațională, perspectiva unui regim autoritar orientat către Rusia
  7. Cel mai important, se dă impresia de legitimitate, democrație și legalism. E o discuție tehnică despre liste într-un stat al Uniunii Europene. Toată lumea se pierde în contre tehnice, pe cifre, în condițiile în care România este în zorii unui regim autoritar, anti-european, rezultat dintr-un puci.

Avem, pe de o parte:

  1. plagiat Ponta, pușcărie ptr Năstase, SOV, Iacubov, Cătălin Voicu, Felix, Fenechiu
  2. lovitură de stat, efect al plagiatului și pușcăriei ptr Năstase, SOV, Iacubov, Cătălin Voicu, Felix, Fenechiu
  3. referendum fraudat, efect al loviturii de stat
  4. efecte externe ale loviturii de stat și ale referendumului fraudat
  5. efecte economice ale izolării externe
  6. perspective economice și politice, regim autoritar, domnia mafiei și a forței, izolare internațională, ieșirea din lumea civilizată

Și pe de cealaltă parte:

Listele de alegători.

Ce-i de făcut? MRU să-l lase pe Băsescu și chiar restul dreptei (sau caricatura aia de dreaptă) și să iasă la atac pe aceste teme acoperite deocamdată de Marea Temă a Listelor de Alegători. În cîteva luni să și uităm că există Băsescu și listele de alegători (deși Băsescu trebuie să lupte cu dinții să rămînă la Cotroceni). Să vedem doar MRU, de dimineață pînă seara. MRU și temele sale.

Referendum pe model belarus, o bataie de joc la adresa democratiei si a dreptului de a alege. Cum luptam impotriva fraudei?

Ca să nu mai consume bani, timp, energie și alte resurse pentru a ocoli măsurile de siguranță și prevenire a fraudei, USL a găsit o soluție mult mai bună: le-a eliminat din lege. Simplu. La acest referendum frauda e norma, nu abaterea de la normă.

Eliminarea din lege a măsurilor de siguranță și prevenire a fraudei nu poate fi justificată în niciun fel de USL-iști. Modificările legislative sînt făcute cu vădită rea credință și cu intenția de a elimina orice barieră legală în fața fraudării. Neîndoielnic, nu există o altă motivație decît intenția de fraudă. Atunci cînd dai o lege în care elimini sistemul de alarmă, încuietoarea de la ușă, scoți geamurile de la ferestre, intenția de furt este clară. 

 Modificări ale legii prin care USL a eliminat măsurile de siguranță și prevenire a fraudei (EVZ)

 

Listele suplimentare

Spre deosebire de varianta anterioară a legii, aşa cum fusese modificată prin OUG 103/2009, actuala formă prevede ca în procesele verbale încheiate, în fiecare secţie de votare, după numărarea voturilor să nu se mai menţioneze separat numărul persoanelor care, neaflându- se la domiciliu, votează pe listele separate.

Mai grav, procesele verbale nu vor menţiona nici câţi dintre cetăţenii arondaţi de drept la respectiva secţie de votare au votat şi câţi dintre aceştia nu s-au prezentat la vot.

Acest lucru face mai dificilă verificarea corectitudinii votului, pentru că orice discrepanţă ar putea fi explicată prin faptul că „au votat mulţi pe listele speciale”.

 

Urne mobile

În plus, nici numărul voturilor exprimate cu ajutorul urnei mobile (cetăţenii nedeplasabili, aflaţi fie la domiciliu, fie în spitale, unităţi militare sau penitenciare) nu va fi menţionat separat în procesul verbal.

Dacă adăugăm la acestea şi faptul că pe litoral vor fi înfiinţate secţii de votare în hoteluri şi restaurante, tabloul adunării şi numărării voturilor se va complica din ce în ce mai mult.

Buletinele de vot

Procesele verbale nu vor mai menţiona nici incidentele legate de buletinele de vot, cum ar fi dacă numărul de buletine găsite în urne diferă de numărul alegătorilor care figurează că au votat.

Prin eliminarea tuturor acestor rubrici din procesul verbal, este mult mai complicată verificarea corectitudinii procesului de votare sau al numărătorii, ceea ce face mai dificilă şi depunerea de contestaţii.

 

Ștampila de vot și sigiliile urnelor de vot

Una dintre cele mai mari cauze de alarmă într-o zi de vot este absenţa uneia dintre ştampilele standardizate din secţia de votare, pentru că o ştampilă uitată sau căzută pe mâna cui nu trebuie poate permite ştampilarea unor buletine în plus şi strecurarea lor în urnă.

În acest context, este îngrijorător că procesele verbale finale nu vor menţiona nici câte asemenea ştampile existau în secţia respectivă la începerea votării, nici dacă vreuna a dispărut cumva până la sfârşitul zilei. De asemenea, starea sigiliilor de pe urnele de vot nu va mai fi menţionată.

Toate aceste modificări legislative, eliminarea tuturor acestor măsuri de siguranță dovedesc reaua credință a USL-ului și intenția clară de a frauda.

Cum luptăm împotriva fraudei?

  1. Cea mai eficace modalitate este absența de la vot. Cu cît vor absenta mai mulți, cu atît eforturile de fraudă ale USL vor fi mai mari, mai disperate, mai lipsite de măsuri de precauție și deci mai vizibile și ușor de demonstrat. Cu cît prezența la vot va fi mai mică, cu atît șansele puciștilor de a obține cvorumul sînt mai mici. Astfel, scopul fraudei este anulat. Frauda este ineficientă. Dacă vor veni la vot doar 4,5 milioane de alegători (votanții USL la locale), șansele puciștilor de a scoate din mînecă 4,5 milioane de voturi sînt absolut nule. Nici chiar USL nu poate frauda atîta. Deși vor încerca. Vor încerca pînă vor ajunge să nu se mai ferească, să facă totul pe față. Cu fiecare zi care trece disperarea crește și puciștii renunță la aparențe, la formalisme, la orice precauții și disimulare. Pînă în momentul în care vor anunța public ceea ce știe toată lumea, ceea ce știu UE, US și UK: ”Numele noastre sînt Dan Voiculescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Cătălin Voicu, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu și dăm o lovitură de stat.”
  2. A doua modalitate, în ordinea eficacității, este intimidarea, este prevenția. E nevoie de observatori care să stea în secții, de oameni care să stea în afara secțiilor, cu ochii pe ce se întîmplă în fața acestora, oameni care să stea cu ochii pe orice autobuze sau microbuze care fac turism electoral. Cu cît mai mulți ochi, mai multe camere de fotografiat și de filmat vor fi ațintite asupra lor, cu cît li se vor pune mai multe întrebări, cu atîta vor fi mai puțin dispuși să fraudeze, cu atît vor pierde mai mult timp și oportunități așteptînd un momentul în care nu vor fi văzuți.
  3. A treia modalitate este documentarea. Nu are efect propriu zis asupra proporțiilor fraudei însă acestea nu pot fi cunoscute dacă frauda nu este documentată. E nevoie de mărturii, imagini, înregistrări audio și video.
Toate aceste trei modalități de luptă împotriva fraudei, boicotul, intimidarea și documentarea, sînt la îndemîna oricui. Nu trebuie decît să nu votăm, să fim atenți la ce se întîmplă în interiorul și în jurul secțiilor de vot și să avem la îndemînă o cameră foto sau/și video.

Așa cum spunea cineva care a participat ca observator la 25 de scrutinuri (în toată lumea), acest referendum nu este organizat după norme europene, ci după norme importate din Belarus sau Kazahstan. Acest referendum este o rușine europeană, este o bătaie de joc la adresa democrației și a dreptului de a alege.

PS. Oricum, este bine ca toți ce vor absenta de la vot și vor putea merge pînă la secția la care sînt arondați, să verifice seara, pe la 22.30, dacă a semnat cineva în locul lor pe lista de alegători. Dacă da, atunci cel ce este responsabil pentru lista respectivă, cel care le verifică documentele de identitate celor care se semnează pe listă, are o problemă penală serioasă și e pasibil de cîțiva ani de pușcărie.

Mai tineti minte?

Un vis urît

Totul pare ireal. Pare un episod din Tetelu sau Divertis Animat Planet. De aici și lipsa de reacție a societății civile, a elitelor, a poporului. E un vis urît din care nu se poate să nu ieșim. Mai țineți minte coșmarurile alea în care, atunci cînd ați ajuns la punctul culminant și nu mai aveți nicio șansă în fața forțelor răului, indiferent care-s alea, brusc vă dați seama că e doar un vis și tot ce trebuie să faceți e să așteptați să vă treziți? Vă aleargă o haită de cîini mari și negri, v-ați împiedicat, ați căzut jos și vă simțiți paralizați, nu vă mai puteți ridica? Nu-i nimic. Închideți ochii, vă spuneți că e doar un vis și așteptați să vă treziți.

Așa se întîmplă și acum. Toată lumea, anesteziată, speră că e doar un vis și ne vom trezi. Ceva se va întîmpla, va veni cineva de undeva și ne va salva. Va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și tot coșmarul ăsta se va încheia. Pînă atunci nu ne rămîne decît să facem, tîmp, calcule despre referendum, despre campania electorală (???), despre forțele dreptei (?????). Am să vă dau o veste proastă. Nu e un vis urît. E realitatea. Nu așteptați, că nu aveți ce aștepta. Nu va veni nimeni și nu va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și Ponta și Antonescu împreună cu USL-ul nu vor dispărea.

Lumea se mobilizează la ce?

Mi se reproșează că sînt prea dur, că demobilizez. Nu știam că lumea se mobilizează la ceva. Nu înțeleg pe cine demobilizez. Vrea cineva să facă ceva și eu mă opun? Să-mi fie cu iertare dacă jignesc cetățeni respectabili și bine intenționați, dar în afară de calcule electorale imbecile nu văd altceva. Nu înțelegeți, nu-i așa?

Prima lovitură de stat din istoria Uniunii Europene

Uniunea Europeană a înțeles. De aici și reacția de o duritate fără precedent. În toată istoria sa, Uniunea Europeană nu a avut o reacție mai dură împotriva unui stat membru. Reacția la problemele economice ale Greciei și la lipsa reformelor a fost floare la ureche, joacă de copii, în comparație cu reacția față de România cuplului Ponta-Antonescu. De ce această reacție fără precedent? Fiindcă Uniunea Europeană a realizat că se află pentru prima dată în existența ei în fața unui lovituri de stat. România este primul stat din istoria Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat. O spune presa occidentală, o spun cancelariile occidentale, o spun oficialii Uniunii Europene. Nu și românii. Care, placizi, își fac calcule electorale și se pregătesc să legitimeze lovitura de stat. Nu există democrație în afara regulilor. Nu există libertate în afara statului de drept, nu există suveranitate în afara Constituției. Legitimarea loviturii de stat se va face prin referendum, indiferent de rezultatele acestuia (fie vorba între noi, referendumul va fi o simplă formalitate care va încheia lovitura de stat, vom fi martorii tembeli și creduli ai unei fraude comparabile cu cea din 1946 – știu, așa ceva nu se poate, trăim în Europa civilizată iar Dan Voiculescu, Ponta și Antonescu sînt totuși oameni ca și noi, basically de bună credință).

Trădare națională

Putem numi trădare națională ansamblul de norme legislative, propagandă, acțiuni politice interne și atitudini diplomatice care provoacă, deliberat sau nu, pierderea anumitor drepturi sau chiar ieșirea unui stat dintr-o alianță care îi asigura independența și securitatea politică și economică, respectarea statului de drept și a drepturilor și libertăților omului,  integritatea teritorială.

Calcule electorale sau lovitură de stat?

Ce să facem, ce să facem? Păi să facem calcule electorale pe ruinele statului român, zic. Oameni buni, iertată să-mi fie insistența: trăim o lovitură de stat! Uitați-vă la Ponta, la Crin Antonescu, la Cătălin Voicu, la Andrei Marga, la Hașoti, la Dragnea, la Nicolăescu, la Mazăre, la Mihai Voicu, la Fenechiu, la Corlățean. Uitați-vă la felul în care vorbesc despre Curtea Constituțională, despre Parlament, despre Președinție, despre statul român, despre justiție, despre Uniunea Europeană, despre Germania, despre Angela Merkel, despre Comisia Europeană.

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.

Mai țineți minte?

Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora. Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Așa cum americanii și britanicii au scuza că, pînă la Reagan și Thatcher au fost rușinați de Imperiul Sovietic.

Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști?

Pe toți aceștia îi leagă același lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.

Garda veche va prelua România

Nu vă îmbătați cu apă rece. În momentul ăsta mii de oameni din vechea gardă a sistemului (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) sînt în block starturi și așteaptă să-și reia locurile în sistem. În momentul în care Crin și Ponta au puterea absolută, schimbă garda peste tot și nimeni din noua gardă (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) nu va scăpa. În momentul acela, totul e pierdut. România este condusă de Mafie și de Rusia prin intermediul a doi puțoi iresponsabili, înapoiați mintal și dezechilibrați psihic.

Un referendum corect, ca-n 46

La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul, în frunte cu Dan Voiculescu, Crin Antonescu și Victor Ponta dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Reacția populară și instituțiile statului

Instituțiile statului nu reacționează, nu au suficient curaj, dacă nu văd că poporul nu iese în stradă. Nu vă cere nimeni imposibilul. Nu vă cere să ieșiți cu pieptul gol înaintea tancurilor. Nu e cazul. În lipsa reacției populare, lovitura de stat va fi oficializată și instituțiile statului vor asista paralizate la oficializarea ei, incapabile să reacționeze.

Reprezentanții instituțiilor statului sînt și ei oameni. Și se demobilizează în momentul în care se simt singuri. E nevoie de liderii de opinie care să scoată oamenii în stradă. Hai să facem un miting. Autorizat. Dar trebuie să fie cîțiva lideri de opinie care să scoată lumea în stradă, să facă apel la oameni. Nu politicieni. Lideri de opinie. Un miting făcut pe bune. Nu pentru Băsescu. Pentru statul de drept, pentru democrație, pentru Europa. Pentru rămînerea României în lumea civilizată. Liderii de opinie să iasă în stradă, la balcon, pe scenă sau ce dracu o fi, și să vorbească, cu subiect și predicat. Vreau să văd un Liiceanu, un Pleșu, un Patapievici, un Sorin Ioniță, un Cărtărescu, un Perjovschi, un Ionuț Popescu, un Lucian Mîndruță, un Turcescu, Anca Cernea, Monica Macovei etc etc etc (mai veniți și voi cu idei). Toată lumea nemulțumită, toți liderii de opinie, toată elita. Toți. Un miting, o demonstrație care să scoată din țîțîni popor, Europă, oameni din instituțiile statului, să ți se facă pielea de găină, să ți se ridice părul pe spate.

Îmi povestea Cristi Hrițuc de mitingurile lui Băsescu din 2009 (era cu organizarea etc). ”Le știam pe dinafară și cu toate astea de fiecare dată cînd vorbea mi se făcea pielea de găină.”

Ei bine, fără asta nu se poate. Oamenii trebuie să se simtă uniți, să simtă siguranța pe care ți-o dă mulțimea, cînd te bagi unul în altul și capeți curaj și nimic nu-ți poate sta în față, cînd ai impresia (justificată) că poți trece cu pieptul gol peste tancuri. Fără asta, nici instituțiile statului, formate din oameni, nu vor avea curajul și forța să reacționeze.  Asistăm placizi la calcule electorale și analize despre construcțiile de dreapta. Nu despre asta e vorba, nu înțelegeți?

Cele 11 porunci ale Uniunii Europene

(Sorina Matei -Someone, please, call 911!) – de citit toate articolele sale de la începutul scandalului suspendării. Sorina Matei este, la ora asta, unul dintre puținii oameni lucizi.

UE cere în mod clar și fără dubii următoarele:

A. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar:

1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 38

2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41

3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă

4. Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări scopuri politice şi mai ales pentru a evita decizii judiciare.

5. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale.

6. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare.

B. Redarea încrederii:

7. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice, printr-un proces de numire transparent şi obiectiv

8.Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie: proceduri publice şi transparente şi liste deschise pentru oricine, selecţii bazate pe criterii de profesionalism şi integritate şi de palmares în domeniul luptei anti-corupţie.
9. Nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii

10.Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligaţia celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile.

11. Demisia membrilor Parlamentului care au primit decizii finale privind incompatibilitatea, conflictul de interese sau corupţie la nivel înalt

 

Bilanțul guvernării USL

Și despre asta este vorba:

(@Cristihan, comentariu pe Blogary)

– au renuntat la un ministru inainte de numirea acestuia, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Alistar)

– au schimbat 4 ministri la educatie, din cauza minciunilor si plagiatelor dovedite (Dumitrescu, Mang, Pop, Andronescu)

– au schimbat un ministru la cultura, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Diaconu)

– au schimbat si controlat direct o institutie pentru a-l salva pe Adrian Nastase (ISC)

– au intervenit in procesul de justitie impiedicand punerea in aplicare a unei decizii definitive de condamndare (AN)

– au mutat o institutie culturala in subordinea Parlamentului, cu scopul destituirii unui intelectual incomod (ICR)

– au schimbat conducerile unor institutii ale statului pe criterii politice (IICMER, arhivele statului)

– au amenintat si cenzurat reprezentanti incomozi ai mass-media (EvZ, B1, Curentul)

– au schimbat conducerea TVR fara respectarea legislatiei in vigoare, incalcand regula de reprezentare a partidelor politice

– au schimbat si intervenit in politica editoriala a stirilor TVR

– au uitat sa rezolve lucrurile reprosate guvernelor anterioare (gazele de sist, universitatea maghiara, cresterea imediata a salariilor, guvernarea fara OUG)

– au atentat la siguranta economica a statului prin intrarea in insolventa a Hidroelectrica

– au incalcat prevederi ale acordurilor de imprumut cu organismele internationale (privatizarile programate, schimbarea conducerii unor societati de stat, etc)

– au ignorat abordarea problemelor economice ale tarii, concentrandu-se exclusiv asupra luptelor politice (75% din timpul sedintelor de guvern)

– au mutat Monitorul Oficial in subordinea Guvernului dupa 150 de ani de subordonare fata de Parlament, cu scopul de a-l folosi ca instrument politic

– au desfiintat o institutie in ziua in care aceasta trebuia sa se pronunte asupra plagiatului primului ministru (CNATDCU)

– au incalcat decizii definitive ale justitiei, refuzand retragerea calitatii de parlamentar unor parlamentari declarati incompatibili (Andon, Paslaru)

– au incalcat o decizie a Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei pe plan extern, uzurpand astfel calitati oficiale

– au blocat comunicari oficiale ale sefului statului catre Uniunea Europeana (Marga)

– au emis Ordonante de Urgenta neconstitutionale prin care au blocat exercitarea puterilor CCR

– au schimbat Avocatul Poporului incalcand legislatia in vigoare si blocand posibilitatea atacarii OUG la CCR

– au schimbat presedintii Senatului si Camerei Deputatilor prin incalcarea legislatiei in vigoare

– au suspendat Presedintele Romaniei fara ca acesta sa fi incalcat grav prevederile Constitutiei

– au atentat la independenta justitiei prin atacarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a judecatorilor care l-au condamnat pe Adrian Nastase

– au mintit partenerii europeni ai Romaniei, practicand un dublu limbaj la Bruxelles si la Bucuresti (pragul la referendum)

– tergiverseaza aplicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale

– au atras avertismente externe la adresa Romaniei, fara precedent in ultimii 20 de ani

– au emis pareri jignitoare despre inalti oficiali ai unor state membre ale Uniunii Europene (Merkel)

– au emis declaratii cu tenta nationalista si izolationista ca raspuns la cerinte ale Uniunii Europene de respectare a statului de drept (Ponta, Antonescu, „nu suntem colonie”)

PS. PDL a găsit soluția. Stănișoară propune ca voturile să fie numărate ziua, că noaptea se fură. Probabil în județul domnului Stănișoară nu a ajuns electrificarea. Nu știam că soarta statului român stă în lumina soarelui ale cărei raze mîngîie duios voturile din Mehedinți.

Vlad Petreanu – România, 13 iulie, anul 1 USL

Andrei Manțog – Judecată de om prost: între elitele mincinoase și mahalaua cinstită