Posts Tagged → Victor Ponta

Antonescu e blocat iar Ponta si Dragnea scapa de furia baronilor

Cum s-a ajuns la decizia de a organiza referendumul pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare?

În 6 ianuarie 2014 Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare. În 10 ianuarie 2014 legea descentralizării lui Dragnea a fost declarată în unanimitate neconstituțională de CCR. În 13 ianuarie 2014 USL anunța că va organiza referendum pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare.

Ce s- a întîmplat? De ce n-a știut nimeni de această schimbare de macaz în USL?

Cel mai probabil, baronii, speriați de condamnarea lui Năstase și turbați de căderea descentralizării, au sărit la gîții lui Dragnea și Ponta, să-i linșeze. ”Nu ne interesează ce și cum faceți, dar ne dați puterea locală și ne scăpați de justiție! Nu ne interesează certurile voastre cu Antonescu. Împăcați-vă cu el și haideți să facem dracului o treabă, că ne încalecă pe toți Băsescu, Curtea Constituțională și justiția.” Drept răspuns, Dragnea și Ponta, să scape de gloatele turbate de baroni penali, le-au oferit, în disperare, varianta referendumului pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare. ”Vreți descentralizare? Vreți să scăpați de Băsescu și justiție? Vreți să scăpați de Curtea Constituțională? Puneți mîna la muncă și aduceți oamenii la vot în mai și aveți tot ce v-ați dorit. Altfel nu se poate. Singura modalitate prin care putem să avem descentralizarea așa cum ne-o dorim noi și singura modalitate prin care putem scăpa de instituțiile statului și ale justiției care ne deranjează e să trecem cît mai repede noua Constituție. N-o putem trece împreună cu alegerile prezidențiale, că ne trezim dracului cu Antonescu președinte puternic pe actuala Constituție și n-am făcut nicio afacere, doar îl înlocuim pe Băsescu cu Antonescu. Trecem Constituția în mai, cu prag de 50%, împreună cu alegerile prezidențiale. Vreți descentralizare și impunitate, nu vă mai smiorcăiți și nu ne mai cereți nouă, puneți mîna și mobilizați alegătorii la vot. Noi nu avem ce face atîta timp cît e în vigoare actuala Constituție, care ne leagă de mîini și de picioare. Nu vedeți că nu trece nimic de Curtea Constituțională? Nu vedeți că nu trece nimic de Băsescu? Nu vedeți că nu trece nimic de ICCJ? Dacă vreți să vă ajutăm cu impunitatea și descentralizarea dați-ne puterea prin noua Constituție. Schimbarea e la îndemîna voastră. Sînteți în stare să mobilizați lumea la vot? Bravo, veți avea descentralizare și impunitate. Nu sînteți în stare, nu veți avea nici descentralizare, nici impunitate.”

Efectele deciziei de organizare a referendumului pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare, în mai?

  1. Ponta și Dragnea scapă pentru cîteva luni de furia baronilor și de decapitare și aruncă responsabilitatea pe umerii baronilor, cei care vor trebui să aducă lumea la vot.
  2. Antonescu este ținut în șah încă patru luni, timp pierdut pentru el, în care nu mai poate face pe salvatorul dreptei împotriva USL. După ce va fi lăsat de căruță, în mai, va fi prea tîrziu pentru el să-și contureze povestea prezidențială antipesede,

Atlantism si puciulism

Potomac peste capac

Nu, cînd americanii trimit la Bucureşti un înalt funcţionar din ministerul de Externe, nu e ceva de rutină. Nu, cînd conducerea Consiliului Suprem al Magistraturii şi ministrul Justiţiei sînt convocaţi de ambasada americană , nu e ceva de rutină. Nu e ceva normal. Nu e ceva banal, ci altceva. E groasă.

Grosimea respectivă e situată în zona facială a conducerii actualei puteri de la Bucureşti. În speţă, la nivelul obrazului. Totodată, ea, grosimea, e acompaniată de o accentuată scurtime la etajul cortical al respectivei conduceri. A USL, un interesant mecanism de stînga-dreapta, care revarsă asupra patriei noastre rezultatul obişnuit al mişcărilor de stînga-dreapta.

Partea bună e că americanilor continuă să le pese. Partea proastă e că doar lor pare să le mai pese destul. Dar, ce vreţi, istoria, departe de-a se fi sfîrşit, continuă. Probleme în Siria, cu un regim racordat la gîndirea ayatollahilor din Iran. Probleme în Turcia, cu un regim racordat la gîndirea Frăţiei Musulmane din Egipt. Probleme şi în Ucraina, cu un regim racordat la gîndirea fratelui Putin. Privind dinspre Washington, pe direcţia unor baze militare utile, decuplarea unei ţări europene din NATO de la cutumele ţărilor europene din NATO şi racordarea ei la cutume opuse şi de semn contrar n-ar fi deloc oportună. De unde şi gesturile, deloc cutumiare, ale oficialilor americani.

I’ll be back!

Le-au mai făcut ei, de-a lungul ultimilor doi ani, pe care îi putem numi, cu îndreptăţită mîndrie, anii-lumină ai uselismului. După alţi autori, e vorba de anii pucismului. Un sinonim pentru uselism, printre puţine altele. A venit, mai întîi, un domn, Gordon, de la Departamentul de Stat al SUA (ministerul lor de Externe), în vara lui 2012, trecînd pe la un garaj, cînd cu declanşarea puciului parlamentar uselist. Au venit, apoi, pesedeii din Comisia Juridică a Camerei, fără penelei, convocaţi la ambasada americană, în decembrie 2013, ca să-i explice ambasadorului treaba cu super-imunitatea, super-aministierea şi super-graţierea bandiţilor din politică.

A venit, acum, în ianuarie 2014, o doamnă, Nuland, tot de la Departamentul de Stat, exact, hăăăăăt, de la Washington, cu prilejul respingerii, la Curtea Constituţională, a legii împroprietăririi baronilor prin descentralizare. Şi anume, a respingerii respingerii prin critici useliste, publice. Cu ameninţări deloc voalate, doar ţăţeşti, la adresa “justiţiei băsiste”. Semn că pucismul s-a demascat drept puciulism.

Pucistul are, totuşi, o anumită maturitate. Bunăoară, dă puciul, chiar şi parlamentar, într-o ţară sud-americană, nu în România, membră a NATO. Iar cînd vede că riscă anumite consecinţe dinspre Washington, pucistul încetează. Puciulistul, nu. Semn al unei pronunţate imaturităţi, care îl face să nu vadă consecinţele. Din cauza imaturităţii, nu înţelege riscurile trecerii de la uselism la uslamism. Căci puciulismul din uslamism vine. Uslamistul e perceput altfel: refractar, radical. În sensul că lipsit radical de contact cu realitatea. La care e complet refractar.

Do you feel lucky, punk?

O fi Obama din aceeaşi familie, politic vorbind, cu Victor Ponta. Dar dacă premierul a înţeles că a fost chemat la Washington, în toamna trecută, fiindcă a practicat acelaşi sport ca şi Ghiţă Mureşan, fost jucător de baschet la Washington Bullets, atunci n-a înţeles. La discuţiile cu vicepreşedintele SUA, că Obama nu primea, Joe Biden i-a explicat clar, de la obraz, ce vrea America de la el şi tovarăşii lui de joacă: să lase Justiţia în pace. După cutuma euroatlantică. La care Veve ce-o fi zis? Vezi-ţi bă, Baidene, de treabă! Ce, nu ţi-e bine? Sau: Da, să trăiţi, eu dintotdeauna, cum să nu, Justiţia, fireşte, nici o problemă, contaţi pe mine! Săru’ mîna! Or, în pofida eforturilor antenisto-ghiţisto-realităţiste de-a eluda realul, sînt lucruri la care americanii ţin.

Obrazul gros şi mintea scurtă nu reprezintă atuuri în relaţiile cu americanii. Dimpotrivă. Puciuliştii sigur că nu înţeleg. În puciulismul lor, n-au cum. Structural. “Ei, şi ce-o să ne facă americanii? O să bage portavioane pe Dîmboviţa? N-au loc! Ha, ha! Fiindcă e băsistă, adică dă sentinţe care nouă nu ne plac, normal că Justiţia trebuie schimbată, cu tot cu legi. Cine le-a dat americanilor voie să facă baze NATO la noi? Adrian Năstase, cel mai bun premier din istorie! Băsiştii îl bagă la pîrnaiei şi vor să bage şi alţi colegi, iar americanii sînt de acord? Să-şi ia bazele şi să ne lase, naibii.” Ceea ce americanii, după o atentă evaluare, chiar ar putea face. Depinde numai de ţară. Cînd puciuliştii vor ţara, iar ţării i se rupe, ce mai e de făcut? Uniţi, salvăm? Sigur. Ulterior, sigur că tot americanii ar fi de vină. Că n-au băgat portavioane pe Dîmboviţa. Să fi făcut unele mici, să încapă, şi nepoluante, să protejeze mediul. Să se fi preocupat, nu să ne lase de izbelişte, cu puciuliştii, să ne dea la ruşi şi la chinezi. Nişte loaze.

Presedintele si noua Constitutie. Argumente si scenarii.

Iată o listă cu articole pe care le-am scris de-a lungul timpului pe Blogary despre prezidențiale și o nouă Constituție. Știu, nu sînt grohăieli motivaționale și urături sub LSD, nu sînt nici predicții, însă găsiți aici toate scenariile, simulările și argumentele posibile și imposibile. Lucrurile nu sînt chiar atît de simple și de clare nici pentru USL. De obicei, politicienii nu văd în viitor și nu sînt capabili să imagineze consecințele deciziilor de azi.

19 aprilie 2013 –  Antonescu președinte, Ponta cel mai puternic om în stat, Băsescu renăscut 

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL.

Prima mențiune publică a scenariului negocierii între PSD și PNL a unei noi Constituții cu președinte slab, din cîte știu eu, deși s-ar putea să mă înșel. Dacă n-aveau ideea (greu de crezut, la consultanți useliștii stau infinit mai bine decît dreapta), atunci să-mi spună să-mi deschid contul ăla din Insulele Seychelles în care o să bage 1 milion de euro.

22 aprilie 2013 – Vor avea PSD și PNL candidat comun la prezidențiale?

S-ar putea negocia o susținere doar după ce Constituția va fi modificată astfel încît președintele să nu mai desemneze premierul. Dar chiar și așa, partidul care desemnează premierul nu ar avea puterile pe care le are acum președintele.

…

S-ar putea negocia scăderea puterilor prezidențiale prin modificarea Constituției însă trecerea unei noi Constituții nu e sigură, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar rezolva prea mult problemele PSD-ului, care s-ar vedea izolat într-un sistem parlamentar de facto. Chiar și cu 35-40% în 2016 PSD riscă opoziția, așa cum am mai arătat. De obicei, partidele mai mici negociază mai bine între ele și cîștigă fiecare mai mult decît dacă ar negocia cu partidul cel mai mare, ceea ce face ca partidul cel mai mare să rămînă izolat. Faptul că premierul este desemnat de partidul cu cele mai multe mandate nu asigură însă și trecerea guvernului, dacă nu există, ca în cazul președintelui, posibilitatea de a forța o majoritate sub amenințarea dizolvării Parlamentului. Astfel, PSD, chiar și cu un Antonescu președinte decorativ, ar putea avea surpriza ca din 2016 să treacă în opoziție.

28 mai 2013 – Puterea politică se mută de la Președinte la partidele mici, au decis partidele mari

Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea.

5 iunie 2013 – Constituția și Partidul Superputere

Dacă se păstrează actualul sistem sau se trece la sistem unicameral ”pur”, se adoptă sistemul de vot majoritar (așa-zisul ”uninominal pur și dur”) iar Președintelui i se ia atribuția desemnării premierului, există riscul ca Parlamentul să reprezinte puterea unui singur partid, iar un Parlament puternic, neechilibrat de alte puteri, transformă partidul majoritar într-o superputere politică.

6 iunie 2013 – Situațiunea strategică

Propunerile PSD vizează eliminarea Președintelui din ecuația puterii, rămînînd ca aceasta să fie disputată doar de partidele cu structuri teritoriale puternice, așa cum este PSD și așa cum speră să devină PNL.

11 iunie 2013 – ”Constituția Antonescu” menține atribuțiile prezidențiale în desemnarea premierului

Văd că n-a remarcat nimeni, dar Președintele păstrează în continuare aceleași puteri ca și pînă acum în desemnarea premierului. Toată presa o dă în continuare cu ”Președintele decorativ”, în condițiile în care amendamentul Chiuariu conservă forța politică a Președintelui. Mă mir însă că acest amendament le-a scăpat pesediștilor și că au fost păcăliți atît de ușor. Asta dacă ei chiar iau în serios Comisia Antonescu și nu joacă teatru ca să-l îngroape pe Antonescu, noul tată al Constituției.

12 iunie 2013 – Desemnarea premierului în variantele Băsescu, Chiuariu și Dragnea

Ceea ce este extrem, extrem de important, decisiv chiar, și schimbă complet datele problemei, este nesincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Dacă alegerile ar fi fost simultane, atunci Președintele nu ar fi avut marjă de manevră nici în ”varianta Chiuariu”. Ar fi venit la putere ca reprezentant al unei alianțe și probabil că susținerea la prezidențiale ar fi fost condiționată de formarea unei alianțe politice care apoi să dea premierul. În condițiile în care între alegerile prezidențiale și cele parlamentare e o distanță de doi ani, un politician poate ajunge președinte ajutat de o alianță apoi în doi ani poate schimba alianța. Să zicem că-l cheamă Antonescu (am luat un nume la întîmplare) și ajunge președinte în 2014 cu ajutorul alianței PSD-PNL apoi inițiază formarea unei alte alianțe, PNL-PDL, să zicem, din rîndurile căreia desemnează apoi un premier în 2016 (o alianță are șanse foarte mari să bată PSD).

19 iunie 2013 – Trei chestii fierbinți

  1. Așa cum am mai scris, dacă trece actuala variantă de Constituție, PSD îl poate sprijini pe Antonescu să cîștige alegerile prezidențiale în 2014 iar în 2016 Antonescu poate da guvernarea unei alianțe din care face parte PNL, dar nu și PSD.  Alegerile prezidențiale și parlamentare sînt la doi ani distanță, iar un lider politic poate fi ales Președinte din partea unei alianțe, iar între timp să schimbe împreună cu partidul său alianța și să dea guvernarea peste doi ani unei alte alianțe. Eu sînt convins că PSD nu va vota o asemenea modificare. Va prefera ori actualul sistem în care Președintele poate, la limită, forța o majoritate, iar Ponta va candida la prezidențiale, ori va prefera un sistem în care Președintele desemnează premier de la partidul, nu de la alianța, cu cele mai multe mandate (varianta Dragnea).

27 iunie 2013 – Personalizarea alianțelor

Pe termen scurt PSD e avantajat de sistemul semiprezidențial, pe termen mediu și lung e avantajat de sistemul parlamentar. Cu alte cuvinte, poate încerca modificarea Constituției și eliminarea atribuțiilor prezidențiale, dar care să opereze după ce expiră mandatul prezidențial al lui Ponta. Dacă vom rămîne la actualul sistem, partidul mare, PSD în cazul nostru, va avea întotdeauna această problemă: personalizarea alianțelor împotriva sa.

3 iulie 2013 – Antonescu președinte, șansa unității dreptei.

  1. Varianta ”Președinte cu atribuții reduse – Constituția nouă”: Antonescu, ajuns președinte, forțează o alianță anti-PSD înregistrată la tribunal între PNL și celelalte ”partide de dreapta” (PDL, FC, PNȚcd, NR) și în 2016, dacă această alianță are mai multe mandate decît PSD, va da premierul (conform ”Constituției Antonescu”, amendamentul Chiuariu, ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cel mai mare număr de mandate). Din decembrie 2014, cînd își începe mandatul prezidențial, și pînă în septembrie 2016 Antonescu are timp suficient să forțeze ”unitatea forțelor de dreapta”.

 

9 iulie 2013 – Revizuirea Constituției și Antonescu candidat USL: șanse minime

Dacă PSD ajunge pînă în toamnă cu Antonescu candidat din partea USL, PNL poate trage de timp la proiectul de revizuire a Constituției, poate chiar introduce în proiect prevederi neconstituționale, care să blocheze proiectul la Curtea Constituțională. Și se poate trezi astfel partid prezidențial iar Antonescu președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Iar asta va schimba complet echilibrul politic și va face din Antonescu cel mai puternic politician iar din PNL cel mai puternic partid. Astfel, după 2016 PNL poate spera și la premier, într-o alianță cu PDL (dacă va supraviețui) sau chiar cu PSD, care va trebui să tacă și să înghită.

11 iulie 2013 – Scenarii și riscuri prezidențiale

Nici Antonescu nu e într-o situație prea bună. Dacă USL rămîne unit și Antonescu este candidatul alianței, în varianta în care trece revizuirea Constituției și președintele își pierde puterea, PSD se va demobiliza în turul II al prezidențialelor. Există chiar riscul să se demobilizeze întregul USL: Nici pesediștii, nici peneliștii nu mai au ce cîștiga de pe urma unui președinte fără atribuții, iar costurile financiare, de timp și energie în campania electorală și mobilizarea la vot în turul II nu-și mai au rostul. Dacă Antonescu va cîștiga prezidențialele, va trebui să-și dea demisia din PNL, însă ar rămîne cu influență destul de puternică în partid, dar nu comparabilă cu a unui președinte cu atribuțiile constituționale de acum.

Scenariu pentru 24-25 mai: suspendare, o noua Constitutie si europarlamentare

UPDATE 14 ianuarie.

Înțeleg că alegerile europarlamentare pot fi puse în perioada 22-25 mai. Ceea ce înseamnă că USL va pune europarlamentarele pe 24 mai. În ziua respectivă partidele își mobilizează alegătorii ca de obicei. Prezența va fi între 25% și 30%. Nu se pune problema vreunui boicot. Va fi și prima zi de referendum pentru Constituție. A doua zi, pe 25 mai, se pune referendumul pentru demiterea președintelui. Și va fi și a doua zi de referendum pentru Constituție. În această zi sînt mobilizați la vot, prin referendumul pentru demitere, cei care nu ar fi venit în 24 mai și pe care nu-i prea interesează partidele. Nu va fi niciun boicot, deci va fi mobilizare maximă din partea tuturor taberelor politice. Absolut toți vor chema lumea la vot. În prima zi, pentru a se asigura cu cît mai multe mandate de europarlamentar și pentru a vota pentru sau împotriva Constituției, a doua zi, pentru a vota pentru sau împotriva lui Băsescu, pentru sau împotriva Constituției. Vor aduce PSD, PNL, PC, UNPR, UDMR, PPDD, PRM, PDL, PMP, PFC și PNȚcd peste 50% dintre alegători în 2 zile? Posibil.

  • 24 mai, referendum pentru demiterea președintelui Băsescu și prima zi de referendum pentru Constituție;
  • 25 mai, alegeri europarlamentare și a doua zi de referendum pentru Constituție. Probabil Băsescu nu este demis, însă se mobilizează alegătorii pentru Constituție.

Să zicem că vin la suspendare în jur de 40-50%, în condițiile în care Băsescu sigur nu va mai accepta boicotul. Un boicot la referendumul pentru Constituție cuplat cu venirea la referendumul pentru suspendare este foarte greu de realizat, în condițiile în care ”dreapta” nu are infrastructuri politice serioase și canale de comunicare cu marile mase populare.

A doua zi, la europarlamentare vor mai veni încă 25-30%, și aici niciun partid nu-și va permite să vorbească de boicot. Ba mai mult, nu-și va permite să vorbească deloc de boicot, nici măcar pentru prima zi, pentru a nu-și confuza alegătorii. Toate partidele vor mobiliza la vot, pentru sau împotriva noii Constituții, pentru sau împotriva suspendării lui Băsescu, ca să nu-și gonească alegătorii de la europarlamentare. În weekendul europarlamentarelor nu se poate discuta de boicot.

În jur de 25-30% dintre alegători vor veni de două ori la vot, și sîmbătă și duminică, în prima zi pentru a vota suspendarea și Constituția, a doua zi pentru a vota la europarlamentare și Constituția, dacă nu au votat-o în prima zi. Un asemenea weekend complicat electoral cere multă informație și comunicare cu marile mase alegătoare, deci vom asista la un adevărat război mediatic susținut de USL, care probabil ca pînă în mai va ocupa 95% din canalele de comunicare (acum ocupă probabil 80%). Oamenii trebuie scoși la vot două zile la rînd și vor trebui să voteze pe trei buletine: referendum pentru demitere, referendum pentru Constituție, europarlamentare.

Riscul USL-ului e să obosească oamenii în prima zi și să nu mai vină a doua zi la europarlamentare, iar riscul PSD-ului, destul de mic însă, e să fie demis Băsescu și să nu treacă noua Constituție, iar în august să fie prezidențiale anticipate după actuala Constituție, ceea ce va face din Antonescu un președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Însă e greu de crezut că referendumul pentru noua Constituție nu va scoate în două zile scorul pe care îl va scoate referendumul pentru demiterea lui Băsescu într-o zi.

Dacă scenariul anunțat de USL, referendumul în 24 mai și 25 mai, împreună cu europarlamentarele, va deveni realitate, vom asista la unul dintre cele mai dure războaie politice, mediatice și electorale din ultimii 24 de ani. Dacă se va adăuga și referendumul de demitere a lui Băsescu, vom asista categoric la cel mai dur război politic, mediatic și electoral al României moderne. Și cel mai dezechilibrat din punctul de vedere al taberelor. Vom avea cinci Goliați versus un văr mai mic și mai bolnav al lui David.

Pe ce infrastructură politică, mediatică, civilă și doctrinară ne putem baza în varianta unui astfel de război? Aiasta e întrebarea.

Și care ar fi strategia de urmat într-o asemenea penurie de resurse? Partidele nu vor susține niciun fel de boicot, în joc fiind funcțiile de europarlamentar, adică obiectivele politice centrale, vitale, ale anului 2014 pentru politicienii ”dreptei”. Băsescu nu va susține niciun fel de boicot în cazul suspendării. Astfel, boicotul iese din discuție. Nu se pune problema ca cineva să ceară boicotul la referendumul pentru Constituție și să ceară venirea la vot la referendumul pentru suspendare și la europarlamentare. E prea riscant și complicat, mai ales pentru ”dreapta”, căruia îi lipsesc canalele de comunicare cu alegătorii și comunicatorii capabili să exprime ceva clar și coerent.

Astfel, șansa ”dreptei” e să fie mai mulți de NU decît de DA, atît la referendumul pentru demitere a președintelui, cît și la referendumul pentru adoptarea noii Constituții. Asta înseamnă ca ”dreapta” să ia mai mult decît USL și la europarlamentare. Ca demiterea președintelui și noua Constituție să fie respinse e nevoie de peste 50% din voturi împotrivă, pentru fiecare referendum. În condițiile în care USL susține demiterea și noua Constituție, iar ”dreapta” respinge demiterea și noua Constituție, ”dreapta” va trebui să învingă USL și să ia peste 50%.

Mai există varianta unui boicot total, dar aici va trebui să luptăm împotriva tuturor partidelor, lui Băsescu și ambițiilor europarlamentare ale politicienilor ”dreptei”. Și oricum, boicoturile astea duse la infinit sînt greu de argumentat. Nu putem refuza lupta la infinit, doar pentru că sîntem mai puțini.

Sînt convins că la dreapta se va vorbi acum la infinit de strategii de gherilă, neconvenționale, idei geniale cum să faci din rahat bici și să pocnească. Nu merge. E nevoie de un partid de 40-50% și de un imperiu media. Ieri, dacă se poate.

Dacă noua Constituție trece nu e totul pierdut. Dacă rămîne Constituția actuală și Ponta sau orice alt pesedist sau uselist cîștigă prezidențialele, cinci ani sîntem pe bară. Cel puțin cinci ani. Dacă trece noua Constituție, puterea se decide la parlamentare. Astfel, nu ne rămîne de făcut decît un partid de 45-50% și cel puțin un imperiu media și o structură nonguvernamentală la fel de formidabilă ca partidul și imperiul media.

PS. Deși, dacă Antonescu rămîne o piedică în calea ascensiunii prezidențiale a lui Ponta, așa cum susțin mulți de la ”dreapta”, el rămîne o piedică și dacă îl oprește pe Ponta în interiorul USL. Așa că putem sta liniștiți și fi fericiți. Mai multe despre subiectul ăsta am scris în 21 noiembrie 2013: Crin Antonescu, înger și demon, karamazovul românilor. Oricum, ideea de a spăla candidatul USL-ului la prezidențiale nu e una dintre ideile cele mai geniale ale ”dreptei”.

Alegerile prezidentiale si mitul izolarii PSD-ului

”PSD are șanse mici să cîștiga prezidențialele fiindcă celelalte partide se vor coaliza împotriva sa și va fi izolat.” Cam așa sună un argument după un kil de heroină pură.

Haideți să discutăm despre mitul înfrîngerilor prezidențiale ale PSD din cauza izolării. PSD a pierdut de trei ori prezidențialele pînă acum, în 1996, în 2004 și în 2009. Să le luăm pe rînd:

1996 – PSD era relativ izolat pe scena politică, avînd împotriva sa CDR, PD și UDMR. Însă izolarea aceasta nu a apărut în anul electoral. CDR, PD și UDMR erau de cealaltă parte a baricdei încă din 1992 și alegerile veneau după patru ani în care susținătorii CDR, PD și UDMR se obișnuiseră cu ideea de a fi împreună împotriva PSD. Izolarea PSD era reală, nu doar în culisele politice și la nivel declarativ. PSD era izolat la nivelul alegătorilor, acolo unde votanții CDR, PD și UDMR făcuseră corp comun împotriva lui Iliescu.

2004 – PD și PNL erau inamicii PSD, cu tot cu alegători, de cel puțin 12 ani. Din 1992 pînă în 2004 niciunul dintre cele două patide nu s-a aflat de aceeași parte a baricadei cu PSD, nu a guvernat cu PSD, nu a făcut opoziție împreună cu PSD, nu a participat la alegeri în alianță cu PSD. Alegătorii erau bine dresați să izoleze PSD-ul. Explicația înfrîngerii nu e izolarea PSD, care avea un aliat important, PRM, și care cîștigase alegerile parlamentare confortabil, la șase procente în fața Alianței DA. Înfrîngerea prezidențială a PSD în 2004 are două explicații: Băsescu și Năstase.

2009 – Aici chiar nu putem vorbi de izolarea PSD-ului. PSD era aliat cu PNL și cu UDMR, iar PDL și Băsescu erau cei izolați. Cu toate acestea, Băsescu a cîștigat, chiar și împotriva izolării. Dealtfel, în 2009 s-a atins recordul la izolare pe scena politică românească. Niciun politician și nicio forță politică nu au fost mai izolați decît au fost în 2009 Băsescu și PDL. Iar această izolare era veche de cinci ani, nu apăruse peste noapte.

Este izolat PSD astăzi? Haideți să vorbim tîmpenii cu capul în butelca de LSD! E o temă falsă. Nu se pune problema izolării PSD-ului astăzi. PSD e într-o alianță cu PNL, o alianță veche de cel puțin șapte ani, care și-a arătat primele semne în 2005, anul în care PSD a scăpat de izolare și a acceptat mîna întinsă de PNL.

Alegătorii PSD și PNL sînt obișnuiți împreună, sînt familiarizați cu alianța și cu partidele din alianță. Au votat cu aceste partide la localele din 2012, la referendumul din vara lui 2012 și la alegerile parlamentare din 2012, și nu e prima oară cînd votează împotriva lui Băsescu și PDL-ului. O mare parte dintre ei au mai făcut-o și în 2009, 2008 sau 2007.

Credeți că milioane de alegători vor putea fi dizlocați în cîteva luni, adică peste noapte, să voteze împotriva celor pe care i-au susținut și pentru cei pe care îi detestă și împotriva cărora au votat? Politicienii și militanții se schimbă peste noapte, după cum le dictează interesele, însă votanții își au fidelitățile, antipatiile, consecvențele, nostalgiile, locurile familiare și inerția lor, și durează ani de zile pînă întorc armele. Sîntem în ianuarie 2014 și USL încă există și Antonescu încă e candidatul alianței la prezidențiale. Credeți că votanții lui Antonescu, care sînt și votanții USL-ului, adică ai PNL și PSD, sînt dispuși să voteze peste noapte împotriva PSD doar pentru că așa li se ordonă?

Votanții USL nu mai pot fi întorși împotriva PSD-ului. Nu mai e timp și nu mai sînt mijloacele și resursele necesare pentru o asemenea întreprindere. E nevoie de ani și de un teribil bombardament mediatic pentru a crea falia între PSD și PNL, pentru a realiza asocierea dintre PNL și PDL și pentru a izola PSD pe scena politică.

Pentru votanții PNL antipesedismul nu e o valoare. Oamenii ăștia au votat PSD și au suferit pe baricade împreună cu PSD în lupta cu hidra băsist-pedelistă. Poate nu sînt entuziasmați de Ponta și PSD, însă e o dovadă de disperare tristă cu miros de cocaină să crezi că acești oameni vor ieși la vot în turul II pentru Băsescu, Boc, Blaga, Udrea și alți pedeliști.

Dealtfel, sondajele o arată cît se poate de clar: în turul II Ponta cîștigă la foarte mare diferență în fața candidaților opoziției fiindcă alegătorii lui Antonescu, useliști cu sufletul și mintea, se duc în turul II spre un alt uselist, Ponta. Prostia aia cu dreapta nu funcționează fiindcă pentru oamenii ăștia ”dreapta unită” nu înseamnă nimic. Li se rupe în paișpe de dreapta. Ei știu alte povești. Ei știu povestea cu USL, cu Băselul și pedeliștii, cu dictatura, cu Boc și Udrea. Nu rezonează la mitul cu ”dreapta unită”. La mitul ăsta rezonează o infimă minoritate de milianți din nucleul ultradur al grupărilor PDL și Băsescu.

Votanții liberali ai lui Antonescu, dacă candidatul lor va ieși din cursă, în turul II vor avea de ales între un uselist de-al lor și un pedelist de-al lui Băsescu, Blaga, Boc și Udrea. Poate că unii, dezamăgiți de ruptura dintre PSD și PNL și de trădarea lui Antonescu de către PSD, vor sta acasă, însă cei mai mulți vor vota pentru uselistul lor, împotriva pedelisto-băsistului. Are ”dreapta unită” timp și resursele necesare pentru a schimba percepția milioanelor de votanți ai lui Antonescu? Ca să nu mai spunem că nu sînt îndeplinite condițiile minimale pentru lansarea unei asemenea campanii mediatice: USL nu s-a rupt și Antonescu este în continuare candidatul useliștilor la prezidențiale.

Pînă în decembrie anul acesta votanții useliști ai lui Antonescu trebuie să fie convinși că PSD și Ponta sînt răul absolut și că binele e în tabăra lui Băsescu, Blaga, Boc sau Udrea. Cine va reuși și cum va reuși să convingă milioane de votanți useliști ai lui Antonescu să voteze cu ”dreapta unită” a lui Băsescu și a PDL-ului?

Narativul ”Dreapta unită” e blocat definitiv și irevocabil la 20-25%. Hai 30%, în caz de miracol (la locale a avut 22%, la parlamentare, 16%). Dar acolo moare. A încerca să înghesui și pe PNL și Antonescu, cu susținătorii și votanții lor useliști, în cutiuța strîmtă și șuie a ”dreptei unite” este categoric o tîmpenie.

Să presupunem însă că Antonescu va ajunge în turul II împotriva lui Ponta. În visele cu ecstasy votanții ”dreptei unite” se mobilizează și votează cu Antonescu, candidatul dreptei, și împotriva lui Ponta, candidatul stîngii. În realitate, fără ecstasy, dacă Ponta și Antonescu vor ajunge în turul II, prezidențialele devin o chestiune pur uselistă iar ceilalți alegători vor fi demobilizați și vor sta acasă. Cei care se vor duce se vor împărți între Ponta și Antonescu, în funcție de antipatiii și de cel pe care îl percep mai periculos.

Un candidat în firea lui, acceptabil și dezirabil ca președinte, nu poate cîștiga în fața lui Ponta și/sau Antonescu decît dacă iese din narativul USL și ”dreapta unită” și nu vine nici din USL, nici din ”dreapta unită”. E nevoie de cu totul altă poveste.

Din păcate, sînt convins că se va merge pe povestea cu ”dreapta unită” versus hidra pesedistă și toată marea luptă a Binelui se va împotmoli în turul I, ca în 2000. Nu e nevoie de un erou care să unească cele 25% ale dreptei unite, că nu are ce face cu ele. Însă aceasta rămîne tema centrală a opoziției, unitatea lui 20% ca să nu se știe ce*.E nevoie de un candidat care să aducă la vot în favoarea sa peneliști, pedeliști, țărăniști, pepedediști, peremiști, udemeriști, mepiști, feciști, gură cască și alți asemenea.

Ne place sau nu:

  • ”unitatea dreptei” e un joc marginal al unor forțe politice minore
  • telenoveluța cu dreapta unită e blocată definitiv și irevocabil la 25%
  • PSD-ul nu e izolat, e într-o alianță cu PNL, o alianță care încă există și care are deja o tradiție de șapte ani
  • pentru majoritatea alegătorilor ”dreapta unită” și ”antipesedismul” sînt povești fără semnificație și valoare
  • uselismul ca poveste politică nu a murit, încă mai înfierbîntă imaginații și nostalgii ale unității
  • oamenii nu pot fi întorși cu cheia, peste noapte, așa cum vor politicienii și militanții
  • alianța PNL-dreapta unită nu va funcționa la prezidențiale
  • PSD deține cvasi-monopolul mediatic.

* ca să se salveze x și y pe persoană fizică. Nu vorbim de analize politice sau strategii, ci de alibiuri pentru Costeluș și Vasilica. Inutile și ineficiente. Apropo, Renate Weber candidează din partea PC, Emil Constantinescu și Victor Ciorbea sînt unde sînt, Alina Mungiu, Stelian Tănase și Cristian Pîrvulescu sînt și ei unde sînt. Aici vor ajunge toate personajele a căror unică preocupare e să caute alibiuri pentru uz personal și de gașcă.

O masura venezueleana a guvernului Ponta. Ingradirea dreptului de proprietate la romani.

Cu adevărat scandaloasă, o măsură specifică regimurilor totalitare, e ordonanța prin care se îngrădește dreptul de proprietate. Sper că nu va trece de Curtea Constituțională.

Prin această ordonanță, la cumpărarea unui teren, statul, arendașii, vecinii și consătenii pînă în 40 de ani au drept de preemțiune. Astfel, proprietarul înregistrează o cerere de notificare a preemtorilor și afișează la primăria localității oferta de vînzare timp de 30 de zile. Dacă preemtorii nu-și manifestă disponibilitatea de a cumpăra terenul în aceste 30 de zile, proprietarul poate vinde altcuiva. Vînzările sînt monitorizate și avizate de Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare, aflată în subordinea Guvernului și coordonarea Prim Ministrului. Membrii comitetului de conducere şi directorul general sunt numiţi şi revocaţi din funcţie prin decizie a Prim Ministrului.

Este o măsură prin care este îngrădit dreptul de proprietate, sînt dezavantajați eventualii noi intrați pe piața agricolă și sînt avantajați statul și actualii mari proprietari și arendași din agricultură, care au drept de preemțiune la cumpărarea terenurilor.

Să presupunem că proprietarul vrea să vîndă un teren de 10 ha cu 10 000 de euro. Face oferta, face cererea de notificare a preemtorilor și așteaptă 30 de zile răspunsul acestora. Dacă, în a 28 a zi găsește un cumpărător fără drept de preemțiune, care e dispus să-i plătească 11 000 de euro, proprietarul trebuie să facă o nouă ofertă de vînzare și o nouă cerere de notificare a preemtorilor și trebuie să aștepte alte 30 de zile răspunsul acestora. Dacă după 30 de zile niciun preemtor nu-și manifestă dorința de a cumpăra, proprietarul poate vinde cumpărătorului respectiv. Dacă, însă, în cele 30 de zile un preemtor își anunță disponibilitatea de a cumpăra, iar cumpărătorul din afară crește și el prețul și oferă 12 000, nu 11 000, proprietarul modifică iar oferta și o lasă iar 30 de zile afișată la primărie. De fiecare dată trebuie anunțată și AARPF (Autoritatea lui Ponta), plus toate actele și avizele și frecușul de rigoare. La fiecare creștere a prețului oferit de cumpărătorul fără drept de preemțiune, se prelungește termenul de afișare cu 30 de zile. E ca la licitație, numai că răspunsul celor cu drept de preemțiune trebuie așteptat timp de 30 de zile. Oricine are drept de preemțiune, stat, arendași, vecini, săteni sub 40 de ani, poate amîna vînzarea terenului la infinit. La fiecare a 28-a sau a 29-a zi de la afișarea ofertei, statul sau un cetățean cu drept de preemțiune (pot fi zeci sau sute sau chiar mii într-o localitate) își manifestă intenția de a cumpăra. După care se răzgîndește. Sau n-are bani. Și se reia procedura. În același timp, niciun cumpărător fără drept de preemțiune (adică din afara localității sau care nu are terenuri în localitate) nu poate ști dacă poate cumpăra sau nu terenul respectiv pînă nu trec cele 30 de zile. De fiecare dată cînd vînzătorul și cumpărătorul fără drept de preemțiune se înțeleg asupra unui preț, trebuie să aștepte răspunsul celor cu drept de preemțiune și avizele primăriei și Autorității lui Ponta.

În tranzacțiile de vînzare-cumpărare, dificultatea tranzacției în sine și piedicile administrative reprezintă un preț adițional. Timpul înseamnă bani. Iar cumpărătorii fără drept de preemțiune, nu numai că trebuie să ofere un preț mai mare decît cumpărătorii cu drept de preemțiune, dar trebuie să aștepte și răspunsul acestora cîte 30 de zile la fiecare modificare a ofertei, plus avizele primăriei și Autorității lui Ponta. Terenurile rămîn astfel o afacere in-house a actualilor arendași sau mari proprietari de terenuri. Să fim serioși, nu populimea țărănească din satul respectiv beneficiază de dreptul de preemțiune, fiindcă, în majoritatea cazurilor, nu-și permite să cumpere terenul. Beneficiază cei care au pus ochii pe terenurile respective și care își permit să le cumpere: statul, arendașii și actualii mari proprietari. Care au dreptul să cumpere terenul mai ieftin decît alți cumpărători veniți din afară și care trebuie să-și dea acordul pentru vînzarea terenului și care, în general, pot bloca vînzarea terenului la infinit pînă cînd obțin cel mai mic preț de la proprietar.

Cine știe, probabil mafioții băștinași din agricultură, toți ăia ale căror nume se termină în iță, îță și oiculescu s-or fi speriat de intrarea nemților, italienilor, portughezilor, spaniolilor și a altor europeni pe piața terenurilor agricole. Dacă cumpără străinii terenuri agricole și își fac ferme, acilișea, pe rîul și ramul mafiei daco-gete din Securitate și Partid? Ă? Fiindcă străinii n-au drept de preemțiune, că nu sînt arendași sau vecini cu terenul, ca iță uiță, iar stat român, veri sau consăteni cu proprietarul, nici atît. Ca să nu mai spunem că deținătorii dreptului de preemțiune pot fi folosiți de jucătorii de pe piață pentru a manipula prețurile de vînzare sau a bloca vînzările.

Așteptăm o ordonanță similară și pentru terenurile intravilane, ca să mănînce și gura la rechinii imobiliari ce mănîncă gura la mafia din agricultură.

PS. Forța Civică a sesizat Curtea Constituțională pe această ordonanță. Notați în carnețelul de votant chestia asta.

Boc. Sanse prezidentiale nule.

Am înțeles că în anumite cercuri înalte se consideră că la prezidențiale Boc ar avea nu numai șanse pentru turul II, ci și șanse să cîștige președinția. Asta arată nivelul de disperare, derută și autoiluzionare la care s-a ajuns în respectivele cercuri. Cu cît cercurile sînt mai înalte, cu atît drogurile care se folosesc sînt mai tari.

Din partea cărui partid va candida la prezidențiale?

Să presupunem că Emil Boc va candida la prezidențiale. Din partea cărui partid o va face? Nu și-a depus candidatura în interiorul PDL la alegerile primare pentru prezidențiale. Mai mult ca sigur, candidatul PDL va fi Cătălin Predoiu. Ce va face Boc? Îl va da jos pe Blaga și va decreta anularea rezultatului alegerilor primare și se va autodesemna candidat la prezidențiale? Dacă a vrut să candideze la prezidențiale de ce n-a avut curaj să participe la alegerile primare interne? De ce preferă mașinațiuni și desemnări de sus în jos? Chiar dacă ar vrea să facă asta, plecarea lui Blaga de la conducerea PDL înainte de prezidențiale este exclusă. Nici după înfrîngerea la prezidențiale, previzibilă, nu cred că Blaga va pleca din fruntea PDL. Partidul e paralizat și nu poate exista decît ca gloată informă și paralizată, la picioarele unui lider maxim, așa cum a fost și în epocile Iliescu, Roman și Băsescu. Atenție, prin înfrîngerea la prezidențiale nu mă refer la înfrîngerea candidatului PDL, aceasta este subînțeleasă și la fel de sigură ca alternanța zi-noapte. Mă refer la înfrîngerea candidatului PNL, Crin Antonescu, cel care va fi susținut de pedeliști.

Este cît se poate de clar că Emil Boc nu va putea prelua PDL și nu va fi candidat prezidențial din partea acestui partid. Atunci ce va face? Va demisiona din PDL? E, și aici avem o mare problemă, pe care o vom trata mai jos. Dar să presupunem că Boc va demisiona din PDL și va pleca de la Primăria Cluj, de la care oricum trebuie să plece, dacă chiar vrea să fie președinte de țară. Va pleca probabil, de fapt, sigur, la partidul rezultat din fuziunea FC cu MP, la așa-zisa Alianță DA și va fi candidat din partea respectivei alianțe. Căci atîta timp cît PNȚcd e acolo, nu poate fi decît alianță – PNȚcd nu poate fuziona decît prin absorbția celor cu care fuzionează – are prea multă istorie și tradiție în spate și, în ciuda deceniilor mai proaste prin care trece (n-ar fi prima oară), rămîne cel mai puternic brand politic de la noi, în condițiile în care PNL e complet compromis de alianțele toxice la care a participat de dragul puterii – PNȚcd stă mult mai bine, și-a plătit păcatele în ultimii 12 ani, poate va mai plăti încă cîțiva ani de acum încolo, însă nu s-a compromis definitiv, ca PNL.

Cum va ajunge Emil Boc în turul II? Candidatul PSD, Ponta sau Dragnea, care o fi dintre cei doi, are deja asigurat locul în turul II. Boc se va lupta cu Crin Antonescu, candidatul PNL, și Cătălin Predoiu, candidatul PDL. Va reuși Boc, din partea unei alianțe de 5-7%, să-i bată pe Predoiu și Antonescu, în condițiile în care Predoiu are un partid de 10-15% în spate iar Antonescu un partid de 20-25%? Cum va reuși gruparea Băsescu-Blaga să-l învingă pe Antonescu, dacă va avea doi candidați?

Și ce se va întîmpla cu MRU? Omul știe doar una și bună: candidatura la președinție. Nu are nicio treabă cu politica și partidele, nu-l interesează guvernare. Îl interesează doar candidatura la președinție. Va renunța de bunăvoie la o asemenea candidatură? După fuziune va fi trecut pe linie moartă? Va fi dat afară din noul partid rezultat din fuziunea MP-FC?

Personal, nu cred că mizează cineva pe MRU, MP și FC. Aceștia trebuie doar să muște din electoratul PDL, iar după un presupus scor slab la europarlamentare, gruparea Băsescu-Udrea-Boc să-l dea pe Blaga jos și să preia partidul, urmînd apoi să-l trimită la colțul rușinos pe Cătălin Predoiu și să desemneze un nou candidat la prezidențiale, Boc sau Udrea. Dacă Boc va candida vreodată la prezidențiale, o va face doar din partea PDL. Deși eu cred că Boc nu va candida chiar și dacă Blaga va fi îndepărtat de la conducerea PDL înainte de prezidențiale. Cred că Emil Boc va ieși public, va declina ofertele de candidatură și o va propune pe Elena Udrea drept candidat. Dar pînă acolo, noi ne jucăm acum de-a ipoteza candidaturii lui Boc la prezidențiale.

Va renunța Boc a doua oară consecutiv la Primăria Clujului? Va denunța votul cetățenilor pentru a doua oară consecutiv?

Dacă Emil Boc demisionează din PDL, va pierde funcția de primar al Clujului. La doar un an de la  alegerile locale. Ar fi pentru a doua oară consecutiv cînd Emil Boc renunță și îi lasă pe clujeni cu curul în baltă. Singurul mandat integral al lui Boc la Cluj a fost cel cîștigat în 2004. Apoi în 2008, la numai cîteva luni de la realegerea sa în fruntea Clujului, Boc îi părăsește pe clujeni pentru funcția de prim ministru. Lasă în locul său viceprimarul și mîna dreaptă, un mafiot, cel care va fi condamnat pentru corupție chiar pentru ce a făcut în poziția sa de primar și înlocuitor al lui Boc.

Și chiar dacă Boc va candida din partea PDL, tot pentru plecarea sa de la conducerea Clujului candidează. Căci nu poți fi și președintele țării, și primarul Clujului. Acest tip de cumul de funcții nu e permis. Cum va justifica Boc în fața clujenilor și în fața românilor o asemenea lipsă de consecvență și seriozitate? Nu cred că a mai existat o asemenea situație, în care un primar părăsește orașul care l-a ales în două mandate consecutive. Clujenii au înțeles prima trădare a lui Boc, atunci Stolojan a renunțat la funcția de prim ministru și Băsescu a fost cel care l-a desemnat pe Boc. Bine, putea refuza, că doar nu l-a desemnat cu forța, Acum însă nu mai poate spune că a fost luat pe nepusă masă. Candidatura la prezidențiale presupune o decizie luată cu cîteva luni sau chiar mai mult înainte. Dacă Boc avea de gînd să candideze la prezidențiale sau lua cît de cît în considerare o asemenea variantă, de ce a mai candidat la primăria Clujului?

Dacă Emil Boc se decide să candideze la prezidențiale și renunță la Primăria Clujului, pentru a doua oară consecutiv, după ce a fost ales și clujenii și-au investit încrederea în el, la prezidențiale în Cluj nu va lua mai mult de 2%. Însă nu Clujul e marea problemă. Impactul negativ va fi în toată țara. Emil Boc are imagine de om serios, perseverent, consecvent. Trădarea clujenilor, după ce aceștia i-au dat încrederea, în două mandate consecutive, și în condițiile în care în primul mandat a garantat și a lăsat în locul lui un mafiot, va avea efecte catastrofale pentru imaginea prezidențiabilului Boc. ”A fost ales de trei ori la conducerea Clujului, de trei ori i-au acordat oamenii încrederea, iar de două ori le-a înșelat-o, i-a trădat și a plecat spre alte funcții, la nivel central. Se prezintă la alegeri, pune lumea pe drumuri la vot, îi minte pe oameni că va face și va drege și îi va reprezenta și va fi alături de ei, după care își pune coada pe spinare și pleacă spre funcții mai apetisante, gen prim ministru sau președinte. Și dacă face la fel și din funcția de președinte? Voi, cei care doriți să-l votați pe Boc ca președinte, ce veți face dacă acestuia, i se năzare să plece în altă parte?”

Boc în campania pentru prezidențiale

Cum îl vor primi alegătorii pe Boc? Îl vor primi prost. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Oamenii l-au iertat oarecum pe Boc din cauza imagineii sale de ardelean cumpătat și umil. O candidatură la prezidențiale e o acțiune ofensivă, agresivă, mai ales că Boc nu vine de pe poziția favoritului. E un challanger, care trebuie să atace și să muște tare din contracandidați. Și aici se termină cu imaginea de om cumpătat, din popor, modest, umil chiar. Poporul va reacționa urît. ”Uite, domnule, un politician care s-a retras liniști la el, acolo, printre ai lui. Cum? Nu s-a retras? Vrea să-l votăm președinte??? Bă, nene, dar ai tupeu, nu glumă!”

Mai are rost să discutăm despre Boc comunicatorul? În cei trei ani de prim ministeriat a fost o catastrofă. A turuit egal și monoton și irelevant timp de trei ani, pînă a reușit să-i aducă pe toți la exasperare. La locale a făcut campanie plimbindu-se cu tramvaiul, pupînd babe și bazîndu-se pe problemele interne ale PNL Cluj. La prezidențiale e cu totul altceva. Boc va trebui să fie ofensiv și agresiv. Va trebui să acuze guvernarea. Îl va acuza pe Ponta că nu a crescut pensiile și salariile? Îl va acuza că a introdus impozitul forfetar? Îl va acuza că a extins contribuțiile sociale la toate categoriile de venituri? Îl va acuza că a crescut TVA?

”Boc nu e corupt.” S-a văzut cît au contat electoral scandalurile de corupție la alegerile din 2012. El personal nu e corupt, dar oamenii din jurul său sau conduși de el au avut ceva probleme în domeniu. Am zis deja de Apostu, mîna sa dreaptă la Primăria Cluj, cel condamnat pentru corupție. Și n-aș băga mîna în foc că în anul ce vine nu vor începe urmăririle penale împotriva cîtorva pedeliști de soi. De fapt, au început. Videanu și Oltean sînt deja urmăriți penal pentru corupție.

Va accepta Boc să candideze la prezidențiale?

Nu. Știe că nu poate renunța a doua oară consecutiv la primăria Clujului, după ce oamenii i-au acordat încă o dată încrederea, în condițiile în care el i-a lăsat cu curul în baltă, pe mîna unui mafiot crescut chiar de el. Știe că nu are șanse la prezidențiale și că după aceea va rămîne și fără primăria Clujului, și cu imaginea șifonată de atîtea renunțări și trădări, și fără șansa de a mai candida vreodată.  Prin candidatura la prezidențiale, Boc își semnează ieșirea din politică. Să nu uităm că Boc a renunțat la prim ministeriat în 2012, pentru a putea candida la primăria Clujului. Aceasta spune cît de dispus la riscuri e Boc și cît de importantă e primăria Clujului pentru el. Omul a vrut să se retragă la Cluj, nu să iasă definitiv din politică. Dacă nu se retrăgea din funcția de premier cu cîteva luni înainte de alegerile locale, nu putea candida la primăria Clujului și astăzi ar fi fost afară din politică, fără nicio funcție. Și uite așa aveți și explicația plecării lui Boc de la șefia guvernului.

Feudalismul cu internet si Victor Vocea Ratiunii

Hai că-i la fix!

Salutări din feudalism. Da, feudalismul nostru este cu internet. De pe internet, mulţi oameni de ispravă culeg o sumedenie de bazaconii, pe care ajung să le confunde cu adevăruri absolute. O fac fiindcă aşa le spun voci autoritare, pe bloguri, pe Facebook, pe Twitter, vai de noi, cianură, gaze de şist, sfîrşitul lumii. Vocile autoritare de unde ştiu? Ei, na. Ştiu. Hai în stradă. Să ce? Să jos. Uniţi, salvăm. Ce? Tot! Cum? Jos, nu pricepi? Jos cine? Toţi! Şi-n locul lor? Vedem noi, hai că nu se mai poate. Hai odată!

Oamenii de ispravă sînt convinşi că nu-i conduce nimeni, e un protest apărut spontan, pe Facebook, pe Twitter. E ştiut, Facebook şi Twitter se scriu singure, spontan. Şi chiar dacă nu e aşa cu cianurile, cu şistul, bine că iese lumea, că prea şi-au luat-o în cap ăştia, cu majoritatea lor de 70%. Au promis fără cianuri, fără şist. Au minţit şi ei. Dar aşa e: uite, de la gazele de şist deja sînt cutremure în judeţul Galaţi. De unde ştii? Nu fi copil, toată lumea ştie. E şi pe Facebook. La Pungeşti, din cauza jandarmilor a şi murit un om. E revoluţie, oamenii nu vor să aibă şi ei cutremure, au dreptul să îi gonească pe ăia cu şistul. Dar n-a murit nimeni, doar a leşinat unul. Ehei, la cîţi jandarmi erau, putea să şi moară, nu doar să leşine.

Cum se face treaba

Peste această Curte a Miracolelor cu informaţii beton, de aceeaşi calitatea ca şi în feudalismul clasic, fără internet, se ridică, demnă, calmă, Vocea Raţiunii. În cadrul cel mai adecvat, cu lansarea cea mai adecvată. La telefon este ministrul Culturii, bună seara, domnule profesor Daniel Barbu. Bună seara, domnule Gâdea, au intrat peste noi în Club A, discutam despre cultură. Mi-au reproşat că susţin exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană şi mi-au cerut demisia. Afară, mi-au spart geamul de la maşină. Am ţipat la ei: “Voi strigaţi demisia, legionari ce sunteţi!” I-am făcut neonazişti, domnule Gâdea. Va mulţumim, domnule profesor. Domnule premier?

Şi iat-o: Vocea Raţiunii. E a lui Victor Ponta. Oamenii au dreptul să protesteze, dar numai paşnic. În chestiunea Roşia Montană, va decide Parlamentul. Crearea de locuri de muncă este, însă, o prioritate. În privinţa gazelor de şist, nici măcar n-a început explorarea zăcămintelor. N-a început nimic. Dar asigurarea independenţei energetice a României este esenţială. Sigur că gazele nu vor fi luate de Chevron şi duse în America, sînt pentru piaţa românească. Sigur că vor fi mai ieftine decît cele din import. Normal că americanii au cea mai bună tehnologie, doar ei au pus-o la punct şi-o folosesc pe scara cea mai largă. În America, gazele s-au ieftinit cu douăzeci la sută. În Europa s-au scumpit. Peste patru ani, cît vor dura explorările din România, metodele vor deveni şi mai sigure decît sînt acum. Vă mulţumesc, domnule Ponta. Vă mulţumesc şi eu, domnule Gâdea.

Cui foloseşte

Fără iureşul iscat de protestele legate de cianuri şi gazele de şist, Victor Ponta n-ar fi căpătat platforma de pe care să se prezinte electoratului său potenţial, voila de vezi, ca politician echilibrat, responsabil, lucid, atent la soarta ţării. Poate singurul. Locuri de muncă. Independenţă energetică. Nici o legătură între cutremure şi gazele de şist, din moment ce explorările nici măcar n-au început. Toată înţelegerea faţă de manifestanţi, chiar dacă au ajuns să blocheze traficul din centrul Bucureştiului şi în timpul săptămînii, nu numai în weekend, dar înţelegere numai pînă la un punct. Violenţele nu vor fi tolerate. Şi atenţie la legionari, rămîn cel mai mare pericol!

Graţie iureşului iscat de cianuri şi gazele de şist, tentativa de cimentare a puterii baronilor locali, prin luarea în stăpînire a României descentralizate, trece aproape neobservată. Privatizarea CFR Marfă, privatizarea DNA prin schimbarea unor procurori incomozi, au fost, şi ele, împinse în plan secund. De la întîi septembrie, agenda e dominată de roşmontanism şi antişistism. Opoziţia PDL-isto, PMP-isto, MRU-istă e tot mai vraişte. Sărind pe valul roşmontanist, Crin a reuşit să se afunde în sondaje, cu tot cu PNL. Degeaba te dai cu hipsterii, cînd lor li se rupe de politicieni. PSD stă, însă, excelent în sondaje şi nici Ponta n-are de ce să se plîngă. Participarea la protestele din Bucureşti nu creşte, ci scade. Pînă aici, toate bune pentru Victor Vocea Raţiunii. Cui trebuie să-i mulţumească el, visînd la preşedinţie? Unei campanii apărute spontan, cu bazaconii luate drept adevăruri absolute, ca-n evul mediu clasic. Adică feudalismului cu internet. Adică nimănui. Este?

Candidat numit pe baza sondajelor? Furculite si spaghetti!

Atât PDL cât şi MRU afirmă că, indiferent de numele câştigătorului din competiţia internă a PDL, candidatul la preşedinţie va fi desemnat pe baza sondajelor.

Nu e clar de ce mai există atunci o competiţie în PDL, Ungureanu e mult peste orice membru al partidului. Dar se poate argumenta că prezidenţiabilii PDL n-au avut şansa să se prezinte ca atare în spaţiul public, iar în ianuarie-aprilie vom vedea la sondaje ce şi cum.

Să nu avem iluzii: contează muşchiul politic şi europarlamentarele. Povestea cu sondajele e praf în ochi.

Chiar dacă în mod sincer se va încerca identificarea candidatului cel mai bun pe baza sondajelor, vor exista nişte dificultăţi mari dar nu foarte evidente la prima vedere.

Câteva exemple (voi folosi nume reale nu ca aluzie, ci pentru ca discuţia să nu pară teoretică) :
1. Transfer imperfect între candidaţi
Sondaj în martie: „Cu cine aţi vota la prezidenţiale?”
18% spun MRU.
12% spun Predoiu.
(Suma: 30%).
MRU e asumat drept candidatul oficial. Însă… e posibil să ajungem la următoarea situaţie: după ce Predoiu renunţă la candidatură MRU nu ajunge la 30%, ci la 24%. Jumătate din susţinătorii lui Predoiu sunt oameni cărora nu le place de MRU, ci care l-ar prefera pe Antonescu sau care, mai degrabă decât să voteze MRU, ar sta acasă. În schimb dacă MRU ar fi cel care ar renunţa la candidatură, Predoiu ar urca la 28%, pentru că aproape toţi votanţii potenţiali ai lui MRU ar face tranziţia către noul candidat al opoziţiei unite.
2. „Capcana Stolojan”
În contextul în care un candidat al opoziţiei s-ar confrunta cu un candidat PSD în turul doi, poziţionarea electoratului PNL e importantă. Electoratul terţiar, cel care nu este implicat direct în turul doi, decide câştigătorul în fiecare scrutin prezidenţial din 1992 încoace.
Acest aspect a fost ignorat atunci când s-a finalizat Alianţa DA. În sondajele de la începutul anului 2004, Stolojan > Băsescu. Foarte târziu în toamnă s-au făcut simulări apropo de ce s-ar întâmpla în turul doi. S-a descoperit atunci cu oroare că Stolojan ar fi învins clar de către Năstase, pentru că electoratul PRM – al treilea ca mărime – ar fi stat acasă. În acest context a fost nevoie de candidatura lui Traian Băsescu, care putea impulsiona pe vadimişti cu un mesaj anti-corupţie mai credibil.
În termenii de peste câteva luni, problema de mai sus ar putea suna astfel: (repet, numele şi procentele sunt strict ca exemplu)
Predoiu 16%
MRU 10%
Electoratul PNL îl preferă pe MRU lui Predoiu. Numai că nimeni nu se gândeşte să măsoare opţiunea lor în sondaje.
Predoiu este selectat drept candidatul opoziţiei, ajunge în turul doi şi pierde lamentabil, pentru că electoratul PNL nu îl susţine. O candidatură a lui MRU, pe coordonatele de mai sus, ar fi însemnat victorie în turul doi, pentru că PNL-iştii l-ar vota.
3. Factorul timp
Situaţia se poate schimba total în lunile care trec până la alegeri. Candidatul preferat de public poate avea probleme „de dosar” de care se va afla abia prin octombrie. Atitudinea electoratului PNL faţă de un potenţial tur 2 fără Antonescu se poate schimba. Candidatura PSD nu e anunţată – în cazul în care va fi una aparte va exista un deranj mare pe „dreapta”. Un rezultat prost al PNL la europarlamentare poate duce la o revoltă internă şi o candidatură nouă, care va schimba dinamici. PDL are vulnerabilităţi asemănătoare. Ce e adevărat şi plauzibil în februarie poate fi absurd şi inutil în octombrie.
În consecinţă, decizia e mai complexă decât pare. Iar opoziţia de azi are o tradiţie nefericită în folosirea sondajelor. Denumirea „ARD” a fost selectată pe baza unui sondaj în care fusese respinsă de 75% din participanţi – dar era cea mai puţin proastă dintre opţiunile propuse ( http://www.blogary.ro/comentariu/cum-a-fost-ales-numele-alianta-romania-dreapta/ ) . Prigoană a fost selectat candidat la primăria capitalei tot pe baza unor sondaje, lucru admis public de Elena Udrea şi pentru care încă îşi pune cenuşă în cap.
În realitate, decizia nu se va lua pe baza sondajelor. Şi nici n-ar trebui să se ia aşa. O candidatură e o decizie politică, ceea ce înseamnă responsabilitate pentru cei care o propun. Nu se motivează cu sondaje sau strict cu sondaje. Politicienii şi partidele, prin acţiunile lor, schimbă situaţia din sondaje, nu invers.
În alte cuvinte, sondajele măsoară dar nu au o funcţie de previziune; sunt unelte, nu soluţii sau rute strategice. A determina numele unui candidat strict pe baza sondajelor este echivalent cu a-ţi întreba furculiţele şi lingurile ce fel de spaghetti ar trebui să cumperi de la supermarket.

Demisia lui Ponta, o necesitate minimala a democratiei si statului de drept

Dincolo de motivații și mișcări de culise, declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor Papici și Alexandru și referirile sale la ”dosarul referendumului” sînt inacceptabile din partea unui politician cu funcție într-un stat al Uniunii Europene. Nu e vreun consilier de la Homocea Ploscuțeni sau Palilula, nu e vreun parlamentar plecat cu sorcova de la vreun partid extremist. Este președintele celui mai mare partid parlamentar, este prim ministru și lider al alianței de guvernare. Este unul dintre cei mai puternici și influenți politicieni români. Dacă vreun premier al unui guvern occidental făcea o asemenea declarație ieșea un scandal monstru iar premierul ieșea din politică pe ușa din dos.

Ponta se comportă ca un mafiot sau un moștenitor al tarlalei de familie. România nu e un teren viran moștenit de Ponta de la Năstase, Iliescu, Băsescu sau Sîrbu, nu e o afacere personală. Statul român, cu justiția, instituțiile și regulile sale nu sînt proprietatea lui Victor Ponta. Nu sîntem monarhie absolută, trib germanic din antichitate sau mafie siciliană. România cu instituțiile sale nu sînt la dispoziția arbitrară a vreunui puțoi care are impresia că le-a moștenit și poate face orice cu ele.

Scriam acum cîteva zile că pe un podium al iresponsabilității Tăriceanu e lider, urmat de Antonescu și Ponta. Ponta a ținut cu tot dinadinsul să mă contrazică și să-și ajungă din urmă rivalii. Dacă Ponta, Antonescu și Tăriceanu sînt variantele prezidențiabile ale românilor în 2014 mai bine desființăm președinția și România și ne cărăm care pe unde vede cu ochii.

Nu discut aici despre ce s-a întîmplat în cazul Nițu-Papici, am scris deja într-un alt articol. Indiferent de ce s-a întîmplat în cazul respectiv declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor și dosarului referendumului sînt inacceptabile într-un stat de drept, într-un stat din Uniunea Europeană și sînt motive clare și incontestabile de demisie.