Sirena in viata comunitatilor locale mici

Conspecte din presa de provincie, udate, încolțite și îngrijite de Leon cel Treaz:

“O sirena cu trei picioare l-a atacat ieri pe la pranz pe baietelul Robert Mutu de 9 ani, din comuna Plescoi, judetul Buzau, pe care tatal sau il trimisese la carciuma sa-i cumpere o sticla de rachiu superior. Copilul s-a zbatut ca disperatul circa sase minute sa scape dintre dintii foarte ascutiti ai creaturii, scotand urlete infioratoare, care au atras atentia vecinilor. Un flacau inimos, Lache Vasiloiu, in varsta de 23 de ani, cu stagiul militar satisfacut (a votat cu Geoana; vrea sa plece in Italia la furat) a intepat-o pe faptura cu furca in mai multe locuri moi. “Va halesc pe toti”, a descris Lache Vasiloiu contractul cu bestia, “nenorocitilor, mortaciunilor, limacsilor, de ce mamele mamei voastre ati votat cu Prosto?!”. Lache descrie scene de cosmar: “Oratania avea latze blonde si mamele foarte mari, pe care si le ducea in maini, ca sa n-o deranjeze in timpul mersului. S-a deplasat pe cele trei picioare ale ei pana la sediul PSD din Plescoi, pe care l-a atacat cu pietre smulse din caldaram, reusind sa-i sparga toate geamurile. A fost indepartata si alungata in padure, abea cand tovul agent de politie Marius Argasala a scos pistolul si a tras mai multe focuri de descurajare in pozitia de jos in sus.” (Noua Cronica de Buzau)

Artistul Catalin Mihalache din satul Prooroci, comuna Milcov, judetul Olt, a facut bustul Sirenei din Plescoi din chirpici, pentru ca n-a avut deocamdata bani sa-l ciopleasca din diamant, asa cum merita. Bustul este pictat ca statuile indiene. Sirena are gurita intredeschisa, rujata intens in rosu-carmin, fata roz, parul revarsat in bucle grele, blond-pamantii, carliontate si caltoase pe sanii adunati unu-ntr-altul ca doua oite intr-un sutien care seamana din acest motiv cu un staul, n-are maini, si chestia asta iti induce un sentiment de apasata frustrare, ca n-ai si tu cu cine sa dai mana la o adica, este imbracata intr-un bluzon galben cu guler alb si se termina brusc, cam in dreptul diafragmei. In cel mai fericit caz, bustul Sirenei din Plescoi seamana – zic cunoscatorii in materie – cu un inceput promitator de gonflabila. Cea mai nefericita opinie a retinut imaginea unui corp transat de un criminal in serie, care a reusit sa indeparteze membrele superioare ale cadavrului, sectionand bustul cu precizie chirurgicala, pe linia epigastrului. Pana de curand, bustul lenevea fara griji in gradina casei lui Mihalache din satul Prooroci, comuna Milcov, judetul Olt, intre statuia Adelei Popescu si cele ale lui Iisus Hristos si Vlad Tepes, printre picioarele carora se zbenguie Porcul cu cravata, Regele Revelion, Donald Duck si Piticii din Alba-ca-Zapada. Traian Basescu (Zeus ex machina) este pictat pe peretele casei artistului in manusi de box, alaturi de George Bush. Ci doi se privesc cu subantelesuri, fara sa boxeze. Reprezentarile artistice mobile sunt toate de vanzare. In curtea miracolelor din Prooroci a zabovit pana de curand Gigi Becali Statuie, care a fost vandut cu 4.000 de lei unui membru PNG din Scornicesti. La fel a patit si Basescu Statuie de 4 Metri, vandut la acelasi pret si aceluiasi penegist din Scornicesti. Printul Charles Cangur este expus intr-un muzeu american. Pretul Sirenei din Plescoi nu era fixat cand s-a intamplat nenorocirea. Sirena a fost furata! Nenorocirea a cazut pe capul satului Prooroci, comuna Milcov, judetul Olt, ca un asteroid pregatit sa rada viata de pe suprafata pamantului. Fara Sirena din Plescoi, Proorocii sunt neinteresanti, indigesti si buni de dat uitarii.

Comunicat

Comitetul director al saptamanalului Noua Cronica de Buzau isi cere scuze cititorilor sai, pentru stirea profund distorsionata, strecurata intre paginile sale dintr-o crasa lipsa de atentie din partea secretariatului de redactie, cu privire la sirena din Pescoi, material semnat de colaboratorul Veaceslav Ciobanu.
Este vorba despre o biata sirena bolnava si neajutorata, nu cu trei picioare cum s-a scris profund eronat, ci cu trei cozi, care se chinuia sa ajunga la sediul primariei comunei Berca (nu Plescoi, cum s-a scris in material), pentru a cere ajutorul administratiei locale.
Sirena ramasese pe uscat, deoarece lacul din Berca a secat din cauza secetei. In timp ce sirena se chinuia sa traverseze strada, pe doua cozi mergand, iar cu a treia tinand directia stanga-dreapta, inainte-inapoi, a alunecat epuizata. In cadere, a cazut cu dantura pe bratul unui copil care mergea la scoala. Ghiozdanul acestuia a fost atins din greseala de coada de directie a sirenei si azvarlit in geamul sediului local al PSD. Un geam s-a spart, pagubele fiind minore (20 RON).
Semnatura colaboratorului Veaceslav Ciobanu a fost suspendata pe o perioada de 6 luni. Nu l-am dat afara din mila crestineasca, el fiind orfan de razboi, fiind fiul unui erou al URSS (fosta RSS Moldoveneasca), care a fost adus mort (de beat) din Afganistan. Redactia isi cere inca o data scuze cititorilor.

Publicitate:

Basescu lupta pentru tine!
Vom trece cu bine de furtuna!
Voi sunteti adevarata majoritate!
De ce le e frica nu scapa!

O suta de minti in cautarea unei singure sigle

Reuniunea PD-L de la Poiana Brașov a hipnotizat atenția presei  americane. De la “Stuff & Dough” a lui Cristi Puiu (într-un exces de zel, cei de la “San Cisco Chronicle” i-au tradus atunci numele în Chris Chicken), media de dincolo de ocean n-a mai alocat atâta spațiu unui eveniment românesc. Vuiește “The Newark Times” pe seama istoricului meeting. “Apple, steering, compass or siren? This is the question” este fulminantul titlu de articol de fond al senior-editorului Yul Itzkoff, care pare perfect familiarizat cu problemele politicii românești. El intră cu o lejeritate dezarmantă în culisele ciondănelilor din PD-L și vorbește despre rebrenduirea partidului, despre necesitatea schimbării denumirii și siglei formațiunii politice de guvernământ din România, ca și cum ar fi participat in corpore la reuniunea colegiului director al PD-L din Poiana Brașov, “o stațiune montană exclusivistă din sud-estul Transilvaniei, comparabilă ca aspirații cu Aspen”: Europarlamentarul Cristian Preda – acest nume are precis legătură cu Predator*, filozofează Yul Itzkoff – s-a gândit la un măr, în loc de trandafir. Mărul coboară direct dintre crăcile imnului partidului, “Omul bun și pomul copt”, pe când trandafirul, o floare violentă, specifică deșerturilor pietroase asiatice, este de sorginte socialistă. Sunt însă, felurite mere. Unul roșu te poate duce cu gândul înapoi la socialismul de care tuturor le este silă, deși încă nu știu cum să scape de el și care, iată că obsedează în cel mai serios mod cu putință elitele dreptei politice. Un măr verde te duce cu gândul la ecologiști, afacere capro-varzistă perversă, căci cu verzii nu se știe niciodată cum stau lucrurile până la capăt.

Până ca Preda să se decidă asupra culorii mărului (putea să opteze de la bun început pentru auriu sau oranj, în loc să se piardă în strigături de fermier cu aspirații de medic nutriționist, de genul: “mărul este un semn de sănătate, de deschidere și de simpatie, este un fruct pentru toată lumea, oricine putând să mănânce un măr”), vicepreședintele Ioan Oltean i-a smuls mărul din mână, înlocuindu-l cu o pară. Argumentul lui Oltean este cel puțin hilar: “Uite așa, ca să nu fie mărul. Și para este un fruct foarte căutat”. “Ciudat”, concluzionează Yul Itzkoff. “Am cercetat atent de ce are atâta căutare para și am descoperit o mulțime de lucruri interesante, care țin de istoria semiclandestină a Transilvaniei actuale: din cauza permanentei crize de prune, transilvănenii obișnuiesc să facă țuică de pere, cu nimic mai prejos decât cea de mere sau de prune (apple or plum brandy). Preparat de cele mai multe ori în casă, produsul este comercializat ilegal pe piața neagră, în toată Uniunea Europeană, ajungând până în Albion, unde britanicii se dau în vânt după el”, scrie Yull Itzkoff.

“What would you say about a siren?”, se întreabă Mark Stiglitz de la “The Newarker”. Domeniul coșului cu fructe din care să se poată  extrage ideea de nouă siglă a PD-L a fost abandonat instantaneu, în momentul în care care Teodor Paleologu, fostul ministru al Culturii, a trecut pe un concept marinăresc: “O timonă sau o ancoră, un nod marinăresc sau o sirenă. Orice are legătură cu navigația”. “Paleologu”, scrie Mark Stiglitz, “are o aplecare naturală  spre slugărnicie, pe care și-o joacă într-o notă naivă, de copil cu părul bucălat și cu buzele umflate, după ce a fost prins cu degetele în borcanul cu miere. Pretins descendent al împăraților bizantini, a surprins opinia publică lăudându-l pe președintele Traian Băsescu, pe care l-a făcut direct “responsabil” de toate victoriile repurtate de PD-L în alegerile parlamentare. El îl cadorisește pe președinte cu cuvinte încărcate cu semnificația lingușelii, de genul “pleașcă” (a kind of windfall), iar retorica marinărească de acum, este iarăși o dedicație făcută președintelui, dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost comandant de vas în timpul regimului Ceaușescu.

“Ar fi de remarcat că Paleologu nu se pricepe la navigație. Sau are probleme de cultură generală”, scrie Mark Stiglitz, “deși a studiat filozofia la Sorbona. Unii dintre noi ar putea avea o părere ceva mai bună despre sirene. Știam că îi înnebunesc la cap pe marinari, deci îi ajută să piardă direcția, nu să navigheze. Apoi, o ancoră te poate duce cu gândul involuntar, mai degrabă la un port maritim sau fluviatil, decât la sigla unui partid. Iar nodul marinăresc încurcă și mai mult lucrurile, deoarece un neavizat îl poate confunda ușor cu un laț de prins guguștiuci”. “Tot aproape de domeniul marinăresc a rămas și propunerea făcută de Sorin Frunzăverde”, fost ministru al Apărării, continuă Mark Stiglitz”, care s-a gândit la o busolă. Om pragmatic, misterios și dur, Frunzăverde a pornit de la premisa că noua emblemă a PD-L ar trebui să fie un simbol grafic asemănător cu cel al NATO”. “|n fine, aici în Poiana Brașov lucurile par tot mai complicate, iar PD-L pare să-și mai caute mult și bine busola, de vreme ce unii nu fac încă deosebirea dintre NATO și un partid politic”, își încheie articolul într-o notă ironică, inegalabilul Mark Stiglitz.

Cornel Ivanciuc

* “The Predator aliens are a fictional extraterrestrial species featured in the Predator science-fiction franchise, characterised by their trophy hunting of other dangerous species for sport, including humans and their fictional counterparts, Aliens”. (Charly Daarwin).

Puțintică răbdare

După întîlnirea din poiană, unde lupul BVB a mîrîit la scufița reformatoare, a urmat o avalanșă de tînguiri, mai mult sau mai puțin enervate: Adio reformă! Parlamentari trădători! BVB Mișel! Stau și mă întreb ce om sănătos la capul politic s-ar fi așteptat la altceva. Preda și Macovei purtați pe brațe la mai puțin de o lună după ce au formulat cîteva principii de reformă? Videanu legat cu lanțuri de două borduri enorme? Berceanu plîngînd ca Postelnciu și declarînd la prezidiu că a fost un tîmpit pentru că a iubit doar banul? De unde dezamăgirea asta exagerată și valurile de simpatizanți de-ai Marinarului care prezic moartea partidului și agonia dreptei? Eu cred că am o idee:

Prezidențialele din iarnă, cîștigate la mustață, au lăsat pe mulți dintre noi într-o stare similară cu cea pe care o avem cînd scăpăm dintr-un accident de mașină: Picioarele moi, ochii mari, vocabularul limitat la un șir de oftaturi. Ne-am prefăcut bucuroși, încercînd să empatizăm cu celebrul „I-am ciuruit”, în realitate nu am putut sărbători victoria, catharsisul care să ne elibereze de spaime, vini și ură nu a venit niciodată. Am rămas suspendați cu toții în tensiunea dinaintea turului doi iar acum nu facem decît să căutăm o modalitate de a ne elibera.

Am ridicat astfel așteptările față de reforma PDL la un nivel absurd. Atacul lui Preda la Honorius, cel care a declanșat discuția aprinsă depsre reformă,  nu are decît 3 săptămîni! Lupii tineri au mușcat de coadă vulpile bătrîne. Doar nu se aștepta cineva ca Vulpea Berceanu să fugă schelălăind în huiduielile nobililor parlamentari PDL? Acum abia începe testul de anduranță pentru Preda, Macovei, Voinescu. Abia acum vor putea demonstra dacă sînt gata să se bată pentru putere pe viață și pe moarte, nu dînd palme de pe blog. Ci mai degrabă negociind dur, instigînd la trădare, fiind pregătiți pentru alianțe nefirești, strîngînd cu ușa. Iubesc ideile, sprijinul în PDL e însă o chestiune pragmatică și dacă vor reformă trebuie să-l cîștige. Abia de acum înainte au șansa să arate că sînt pregătiți să preia puterea.

Dacă discuția despre reformă se oprește la episodul Poiana Brașov nu BVB trebuie acuzat ci tocmai grupul reformatorilor, cu Preda în frunte. Cred însă că eșecul unui demers politic nu poate fi constatat după 3 săptămîni de la enunțarea necesității lui pe blogul personal. Puțintică răbdare, stimabililor.

Blaga, Videanu, Berceanu si Boc se duc la curve pe banii nostri

După ce parlamentarii PSD şi PNL au fost cumpăraţi cu bani de la buget ca să-şi retragă amendamentele la legea bugetului iată că şi parlamentarii PD-L sînt cumpăraţi tot cu bani de la buget ca să stea capră în faţa BVBb-ului. Şi uite aşa s-a clarificat doctrinar PD-L, renunţînd la o eventuală politică de dreapta şi un stat minimal care ar lăsa Triada-cu-boc-în-coadă fără bani de curve. Aşa că reforma statului se amînă pînă la o dată ce va fi anunţată ulterior, eventual într-o viitoare campanie electorală. Că vorba aia, un stat minimal înseamnă pîrghii minimale, pomeni şi şantaje minimale şi implicit profituri minimale. Şi doar nu d-aia i-am votat noi.

Nu cred într-o eventuală reformă a PD-L şi cu atît mai puţin într-o reformă a statului. Băieţii sînt la guvernare, au în mînă şi în buzunar bugetul, dispun de alocarea resurselor către clientela politică şi economică cum vrea muşchiul lor creştin-democrat, vînd contra avantaje politice sau economice mii de posturi din administraţie şi chiar din interiorul PD-L, candidaturi, directorate, secretariate, deconcertate, rectificări bugetare, contracte şi tot ce se mai poate vinde sau schimba atunci cînd ai pe mînă statul maximal. Stat maximal la care nu vor fi atît de proşti încît să renunţe.

Less People, Less Meat, Less Heat

Pus la zid din cauza prezicerilor mincinoase privind ghetarii din Himalaya, Rajendra Pachauri (seful grupului ONU pentru schimbari climatice) si-a gasit un aliat – Osama Bin Laden. De-acum si Osama îti va pune întrebarea incomoda: „Tu ce ai facut azi pentru salvarea Planetei?”

Convergenta era inevitabila. Ambele tabere urasc de moarte capitalismul democratic. Co-detinatori ai Premiului igNobel pentru frauda intelectuala, Rajendra si Gore considera ca sistemul capitalist distruge planeta. Osama sustinea mai ales varianta asupririi musulmanilor.

Cu popularitatea scazuta în lumea islamica dupa carnagiile savârsite în Irak, Osama a încearcat o noua strategie. De prin 2007, nu s-a mai adresat doar musulmanilor si a început sa trimita mesaje universale.

Mai întâi le-a cerut occidentalilor sa se elibereze de “inselatoria si catusele sistemului capitalist” si l-a laudat pe Noam Chomsky – icoana stangii anti-americane. Ieri l-a laudat din nou pe Chomsky. Si, în premiera, a cerut “solutii drastice” pentru combaterea încalzirii globale produsa de imperialisti, “nu doar solutii care reduc partial efectul schimbarilor climatice.”

Bun practician al miscarii revolutionare, Osama pricepe ca lupta adeptilor Religiei Global Warming cu binefacerile capitalismului e asimetrica. Dusmanul Om nu renunta la apa calda, carne si masina. Adeptii sectei sunt “sovaielnici” si nu trec la fapte. Admira politicile coercitive chinezesti de reducere a natalitatii, dar cer doar taxarea familiilor cu copii in functie de câte tone metrice de emisii de dioxid de carbon (MtCO2e) urmeaza sa fie eliberate de odrasle. Australienii (17 MtCO2e per capita) ar putea plati 5.000 dolari de nou-nascut, apoi câte 800 de dolari anual daca familia vrea sa-l tina in viata.

Osama e mai eficace. Stie ce inseamna “solutii drastice”. Ne trimite direct pe lumea cealalta pe noi si pe copiii nostri. Masinile ramân nefolosite, altele nu mai sunt produse. Se reduce traficul aerian. Scade productia de carne, mai ales de vita. Vitele, arata cercetatorii, sunt aproape la fel de rele ca Omul. Au un sistem digestiv periculos pentru Planeta prin gazele pe care le emana (cangurii sunt mai eco-friendly, sunt „methane-free”). Numai efecte benefice pentru Planeta. Less People-Less Meat. Less Meat-Less Heat.
GMT

“Factorul motor” a dat gaura in tricolor

Care va să zică, de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie si până vinerea trecută au tăiat frunză la câini. Socialismul adevărat nu a fost instalat nicăieri în lume, le-a dat Iliescu vestea cea bună pesediştilor deprimaţi, adunati la priveghi la Institutul Ovidiu Şincai.

Dacă socialismul nu a existat, nu avea cum să dea greş. Pesediştii mai pot încerca o dată. Viitor există, şi e luminos.

Intelectualii progresişti pot sta şi ei liniştiţi. Ororile trecutului sovietic nu sunt ale stângii. “Stalinismul nu poate fi considerat de stânga.” “Socialismul de tip sovietic” nu a fost de stânga, ci “capitalism de stat cu ambalaj socialist”. În 1989 “nu a fost o revoluţie anti-socialistă”. “Factorul motor” a fost “muncitorimea”. Cum muncitorii erau comunişti, revolta nu putea fi anti-socialistă, Iliescu dixit.

E ca în filmele cu super-eroi ilegalişti care au răsturnat lumea la 23 august 1944.

Dar noul horror revizionist are probleme chiar la “factorul motor”. Pe 22 decembrie, “muncitorii” au făcut ore suplimentare, nu au părăsit Piaţa Palatului la sfârşitul programului. Strigau “fără comunişti”. Fără ei, cei din Piaţă? Sau fără Iliescu, cel din balcon?

Dupa ce au făcut scrum drapele roşii şi carnete de partid, au găurit steaguri tricolore. Nu decupau vreun simbol capitalist, ci o imagine cu spice, sonde, munţi, ape, păduri şi o stea roşie, chiar stema Republicii Socialiste România.

Fără îndoială, am delirat cu toţii. Nimic din ce am trăit, văzut şi auzit în decembrie 1989 nu s-a petrecut în realitate, doar Iliescu a decretat: nici vorbă de anti-socialism.

Comuniştii sunt meşteri şi la rescris istoria, şi în arta decupajului. Când Beria a fost mazilit, abonaţii Marii Enciclopedii Sovietice au primit în plic noi pagini şi instrucţiuni. Fiecare a decupat acasă paginile despre Beria  şi le-a înlocuit, cu migală, conform instrucţiunilor, cu noile pagini despre Marea Bering.

Şi atunci de ce decupau muncitorii steagurile republicii socialiste? Pentru că erau colecţionari de steme. Sau maniaci. Pentru că iubeau frumosul, recunoaşteti, stema era urâtă. Dacă veţi şovăi în continuare, Iliescu mai are un as în mânecă: “Uitaţi-vă la tricolor”, vă poate spune. “Vedeţi vreo gaură la mijloc?”

GMT

Guzganii au ieșit în stradă. Să-și cumpere ceva salam

Foamea îi împinge la imprudenţe. Mai puţini jurnalişti, mai puţină mâncare. Salarii mai mici, mai puţină mâncare. Şefi mai mulţi, mai competenţi și mai bine plătiți, mai puţină mâncare. Guzganii au intrat în panică. S-a spart ţeava cu criză la Casa Scânteii şi-acum a inundat şi subsolurile. Fii şi fiice, unchi, veri, cumnaţi, nepoţi, mătuşi, cuscri fug din calea torentului ucigaş de informaţii toxice, trăncăneală toxică, strategii toxice, politici toxice. Chirăitul lacom se furişază afară din cotloanele sigure. Goana după resurse are un preţ. Acum câteva seri, scrâşnetul ascuţit al chiţcanilor ieșiți la vânat prin parcări a fost urmat de ţipătul buhei. Supremaţia cloţanilor în lanţul trofic din Piaţa Presei Libere e în pericol. Ceva se clatină în ecosistem. Zvonurile circulă pandemic în coloniile de șobolani. Doar spaima mai păzește ierarhiile în clanuri. Puterea e din ce în ce mai labilă. Se strecoară, cu un zâmbet seducător, prin birouri. În urma ei rămâne rânjetul sec al dizgrației. Puterea e o curtezană mofturoasă. Cere compromisuri din ce în ce mai crâncene, clipind hipnotic din cearșafuri. E lacomă. Are nevoie de spațiu. Mediocritatea o pune în valoare. Vrea capetele care revendică spațiul de la mediocritate. Puterea a inventat uniforma. Ea știe exact cum să îmbrace o știre, cum s-o camufleze sau s-o facă să țipe isterică pe străzi. Ea știe cum să dreseze mii de șurubari ai cuvântului să facă asta pentru ea. E simplu. Iei o fabrică dezafectată din vremea lui Ceașcă. O vopsești (opțional). Adaptezi liniile de producție, după noile tehnologii ale informației. Angajezi muncitori cu normă întreagă. Instructaj la locul de muncă. Know-how de la veterani. Produse standard. Diviziunea muncii. Unii fac șuruburi. Alții dau la strung. Ceilalți asamblează. Fabrica merge de la sine. Îi elimină de la sine pe indisciplinați. Puterea a trecut însă prin niște crize existențiale. În lăcomia sa de a acapara spațiul public, de a controla opiniile pro și contra, de a dirija în direcția corectă fluxul de informație, a greșit. În procesul de producție au apărut fisuri. Prea multe linii de producție, prea multe delegări de competențe. Prea multe surse de informație. Prea multe mici centre de putere cu interese divergente. În esență, indispensabile funcțiunii mecanismului extrem de fragil al democrației. Focare de informație care se strecoară prin fisurile sistemului. Noi medii de informare în masă greu de controlat. Fabrica dă rateuri. Fabrica trebuie restructurată. Opriți robinetul la print! Mimați onlineul! Dezbateți implicațiile socio-politice și economice ale flacării violet! Înjumătățiți efectivele de muncitori. Dublați norma de muncă. Fabrica a murit, trăiască fabrica!

Reţeta ideală de praline pentru clarificarea doctrinară a PDL

Se ia un membru PDL şi se alege primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nici prea mare, nici prea mic, după gust. Să zicem, Rîmnicu Vîlcea. Se presară cu mită din belşug, apoi se amestecă cu un viceprimar. Se scoate viceprimarul din funcţie, după care se lasă un pic la însiropat. Între timp, se aprinde DNA-ul pînă devine incandescent. Se introduce pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pralinele astfel obţinute se lasă într-un loc răcoros, pentru a fi servite cu pachete de acasă.

Atenţie, gospodine! Reţeta este valabilă numai pentru praline, deoarece sînt membre PDL. Cu bombo am încercat şi nu merge.