Prietenilor mei de dreapta, care sînt de stînga.

Şi nu cred.

Am şi eu, ca orice om, problemele mele cu prietenii. De pildă, cînd ne certăm de la politică. Surprinzător, cel mai simplu e cu prietenii de stînga. Durează foarte puţin. În fond, cît timp poţi să te cerţi de unul singur? Dacă monologul ţine mai mult de trei minute, dau să plec. Sigur, sînt acuzat că refuz dialogul. Dialogul cu ideea fixă, adică.

Le reamintesc, atunci, că tot ce încearcă să-mi vîndă, toată social-democraţia, provine din “Manifestul Partidului Comunist”, Karl Marx şi Friedrich Engels, 1848. În plus, e relativ normal să fii de stînga la tinereţe, pînă te coci la minte, dar să rămîi necopt nu e vreo izbîndă. Şi Reagan a fost întîi de stînga, a vrut să facă bine la tot poporul. După ce-a devenit de dreapta, a reuşit. Thatcher n-a fost niciodată de stînga, ea a fost lucidă încă din copilărie. Acestea fiind zise, le propun amicilor să schimbăm subiectul. Fiind oameni de stînga, le e foarte greu.

Articolul integral, pe Taxescu.

Munca l-a făcut pe om

Nu, nu m-am lăsat de blogging (sau spuneţi-i cum vreţi, să nu se supere bloggerii adevăraţi, clasici în viaţă). Doar m-am apucat de muncă.

 

UPDATE. De mîine, Madame Blogary va mai avea doi autori după modelul În Linie Dreaptă, şi anume,  CADI şi Kamikaze. Sub aceste semnături vom prelua texte, parţial sau integral, de pe cele două site-uri/bloguri. Vom prelua, parţial, şi texte ale lui Cristian Câmpeanu. Săptămînal vom avea şi o culegere a celor mai relevante/inteligente/amuzante/documentate/stupide/aberante/cretine/etc comentarii de pe blog. Şi, tot de săptămîna asta sau săptămîna viitoare, vom avea şi semnături noi pe Blogary. Sper să-l convingem şi pe TRU (aici ar trebui să ne ajutaţi şi voi, cititorii) să scrie aici.

Andrew Breitbart vs all

Personaje:

Andrew Breitbart – blogger conservator

Anthony Weiner – congresmen democrat

MSM – mainstream media, în majoritate stîngistă

Povestea, pe scurt:

Andrew Breitbart îl acuză pe Anthony Weiner că are relaţii online, pe Twitter şi pe Facebook, cu fete a căror vîrstă nu o ştie şi că le trimite acestora fotografii personale cu conţinut sexual, cu însuşi Membrul Congresmenului chiar. Anthony Weiner neagă tot, declară că i-a fost hăckuit contul de Twitter dar refuză o investigaţie a FBI (era totuşi contul unui congresmen!) preferînd să angajeze o firmă privată care să investigheze presupusa spargere a contului.

În timpul ăsta Andrew Breitbart este executat de blogosfera liberală şi de posturi TV ca NBC sau CNN pentru că încearcă să distrugă un politician cu acuzaţiile sale aberante. Ba, unele dintre blogurile liberale insinuează că Breitbart însuşi ar fi hacker-ul care a spart contul bietului Weiner şi a trimis pozele.

Exemplu:

http://youtu.be/MtRgfO-hwaA

 

Finalul? Presat de ultimele articole ale lui Andrew Breitbart, în care acesta publică cîteva din pozele trimise de Anthony Weiner „iubitelor” sale online, politicianul democrat recunoaşte apartenenţa pectoralilor şi membrului din poze şi recunoaşte că pozele-s trimise de el, ba chiar mai mult decît atît, recunoaşte că a avut de-a lungul timpului şase relaţii online cu fete a căror vîrstă n-o ştie dar că bănuieşte că ar fi adulte, îşi cere scuze că a minţit publicul, familia, poporul, presa, regretă şi alte asemenea. Cu alte cuvinte recunoaşte toate acuzaţiile „aberante” ale lui Breitbart, acuzaţii pentru emiterea cărora acesta din urmă a fost executat de presa americană.

http://youtu.be/u1tJ6B6DDJo

Weiner a întîrziat la conferinţa de presă. Breitbart era în public şi a ţinut o conferinţă de presă ad-hoc pînă a apărut Weiner:

http://youtu.be/msUZHBTZVtk

Dispariţia PNL

În condiţiile în care propunerea USL privind sistemul de vot majoritar într-un singur tur ar trece, PNL nu mai poate părăsi USL şi în orice viitoare negociere va fi nevoit să accepte termenii impuşi de PSD. Printr-un asemenea sistem peneliştii rămîn prizonierii nu numai ai PSD ci şi ai lui Crin, de aici şi acordul acestuia pentru votul majoritar într-un tur. Orice încercare de revoltă împotriva lui Crin şi a PSD-ului va fi sortită eşecului atîta timp cît rezultatul, un „al treilea partid”, are şanse minime să intre în Parlament de unul singur. Peneliştii vor fi nevoiţi să accepte ceea ce le oferă Crin şi PSD, Crin fiind deja o instituţie în sine, distinctă, care, din păcate pentru penelişti, este mai aproape de PSD decît de ei.

UPDATE. PNL este victima trocului dintre PSD şi Crin: sprijin pentru prezidenţiale contra brandul şi structurile PNL. Spuneam mai demult, într-un articol apărut înainte de crearea USL, că pesediştii nu vor accepta un candidat la preşedinţie din afara partidului. Se pare însă că Antonescu deja nu mai e considerat în PSD ca fiind din afara partidului.

Neamţu versus Ernu despre “los indignados” şi recrudescenţa stângii (video)

Alături de scriitorul Vasile Ernu, am participat la emisiunea Ioanei Lupea şi a lui Mircea Marian de la TVR Info (ora 22.10), pe tema: RECRUDESCENŢA IDEILOR DE STÂNGA.

Imi pot reprosa tonul reactiv si excesele temperamentale din prima parte. N-am putut sa nu reactionez, insa, vazind cum cineva compară moartea tinerilor din 1989 pentru cauza libertatii și lupta impotriva colosului sovietic cu isteria colectivist-stângistă a anilor 1968 sau anarhismul străzii din 2010-2011 (la Paris, Atena sau Madrid, respectiv). E indecent să compari un aşa-zis “Glamour Goulag” (Vasile Ernu) cu suferinta celor din Vorkuta sau Solovki, datoriile la bănci cu atrocitatea şi bestialitatea tratamentului aplicat dizidentilor anti-comunisti.

Să acceptăm oare devalorizarea semantica a termenului de genocid, utilizat frecvent de corifeii stângii literare (Ernu, Rogozanu & co)? Poţi compara experimentul genocidar împotriva evreilor din Holocaust cu suferinta pensionarilor din Europa statului social? O ipotecă pentru un televizor cu plasmă te inlănţuie faţă de sistem cu aceeasi “violenţă structurală” cu care te maltrata Militia ori Securitatea în 1980 sau în 1950? Astea mi se par intrebarile grave suscitate de recrudescenta stingii, etosul revoluţionar şi estetica revoltei fără scop.

De aici supararea (temperată alegru) din timpul emisiunii. Civilizatia dialogului se naste plecind de la respectul pentru rationalitate.

PS: Multumesc tuturor celor care mi-au trimis sugestii critice, observatii, recomandari (pe Facebook sau pe internet – MN).

mihailneamtu.ro

Exponatul IV

Primăvară nu mai vine, astenia nu mă lasă, strănut destul de des, am impresia că sunt răcit din octombrie anul trecut şi nu îmi mai trece. Desigur, nu vreau să vă plictisesc.

Am 5 perechi de şosete pentru care am dezvoltat un sistem rotativ de întrebuinţare ce îmi permite să economisesc bani, pe care mai târziu pot să-i folosesc altfel. Acest sistem poate fi şi una din cauzele răcelii mele eterne. Dar nu vreau să vă plictisesc. De aceea continuu prin a vă recomanda una din cele mai fascinante şi mai interesante şi mai pline de tâlc şi de nu ştiu ce, expoziţii din viitorul apropriat.

Lângă biserica Sfinţii Împăraţi de pe strada Lăcustelor, nu ştiu dacă bisericile au număr, o coadă foarte lungă se va forma pentru a intra în biserică şi a vedea, atinge, pupa moaştele unui Sfânt. Această coadă este o expoziţie la care lucrează de 5 ani tânărul artist Mondrian. Coada reuneşte diverse nume, poveşti, drame, care, puse împreună, nu au cum să nu vă afecteze emoţional. Nu se recomandă atingerea exponatelor. Tablou în mişcare, coadă de oameni la moaştele unui Sfânt în tempera, umor, tragedie, suspans, acţiune!

 

PNL n-a murit, s-a transformat într-o aripă a PSD

Nu pot să mă abţiu să vă readuc aminte ce scriam în 6 decembrie 2008 (adică acum doi ani şi jumătate) pe bleen.ro:

„PNL poate să aibă 30% din votul popular şi să nu obţină niciun mandat, atâta timp cât candidaţii săi nu se vor situa pe locul 1 în colegiile lor (în sistemul într-un singur tur). În sistemul în două tururi trebuie să se situeze cel puţin pe locul 2 şi să spere să câştige în al doilea tur.  Presupusa creşetere electorală a PNL în condiţiile unei presupuse nemulţumiri a votanţilor de dreapta nu înseamnă că PNL ar putea avea mai mult de 5 sau 10 mandate în Parlament. Să nu uităm de votul util. Câţi vor vota un partid ale cărui şanse să ajungă în Parlament sunt mici şi la putere sunt zero? Presupusele neumulţumiri la adresa PDL sau PSD trebuie să se îndrepte spre un partid cu o puternică structură ornaizaţională, teritorială şi financiară (la capitolul ăsta atât PDL cât şi PSD stau mult mai bine decât PNL). Într-un sistem de vot majoritar a treia cale ori nu există, ori e prea firavă pentru a putea influenţa ceva. A treia cale nu se poate manifesta decât în interiorul celor două partide mari, caz în care raporturile dinte diferitele aripi ale acestor partide devin extrem de importante. ”

Un armistiţiu sau un “cartel” pe patru ani între PDL şi PSD ar elimina PNL de pe scena politică

Nu credeam însă atunci că Antonescu va prevedea asta şi îşi va transforma gruparea numită PNL într-o aripă a PSD.

Tom Degeţel şi Sandokan au decis: naratorul e noul ministru al muncii

Madame Blogary îi transmite felicitări naratorului (deşi, ca ministru al muncii în guvernul Tom Degeţel cred că ar merita mai degrabă compasiune). Deci acum chiar nu mai am nicio şansă să-mi depun actele pentru şomaj, ca să nu se interpreteze (chiar dacă formal Sebastian Lăzăroiu nu face parte dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Blogary*).

*  între Sebastian Lăzăroiu şi Blogary nu există nicio legătură formală – o precizare necesară, acum, că e ministru

UPDATE ŞOC! Vine Botiş la Blogary!

10 SFATURI pentru potenţialii investitori în presă

Dacă manifestaţi un pruruit anal precum Zambilica şi visaţi să deveniţi patron de ziar, mă simt dator să vă dau câteva sfaturi care o să vă folosească toată viaţa.

1. Dacă nu aveţi companii naţionale de privatizat, bănci de devalizat, TVA fraudulos de recuperat, dacă nu aţi jefuit pe nimeni, dacă n-aţi avut probleme cu rakeţii în trecut, dacă nu vizaţi concesiuni pe 100 de ani pentru a extrage ceva valoros din subsol, dacă nu intenţionaţi să vă numiţi complicii în funcţii-cheie în Stat, dacă nu aveţi de construit zgârâie-nori în Cişmigiu, dacă nu trebuie să șantajaţi sau să vă răzbunaţi pe cineva, dacă nu ştiţi nici o fabrică rentabilă, de dat la fier vechi, sau dacă nu trebuie să spargeţi nişte bani în calitate de hoţi cu obligaţii la vreun Partid, dacă nu aveţi de gând să fugiţi de Justiţie în ţări civilizate, dar naive, care ar putea să vă creadă că sunteţi chiar un patron de presă onorabil, persecutat de Putere, atunci sfatul meu este să NU INVESTIŢI ÎN PRESĂ! Nu o să vă scoateţi banii niciodată!

2. Dacă o să vă apară la uşă unul sau doi indivizi, care o să vă propună să investiţi în proiectul lor de presă şi o să vă ia cu nişte termeni străini, preluaţi dogmatic de pe la cursuri de alfabetizare din străinătate să nu vă închipuiţi că sunt cei mai mari specialişti în domeniu. De fapt, habar nu au cum funcţionează mecanismul unei publicaţii.

3. Verificaţi-le backgroundul. Incercaţi să aflaţi ce alte reviste au falimentat, ce cotidiane au închis sau au trecut în online, ce creditori au ţepuit cu sute de mii şi milioane de euro. Întrebaţi-i şi ce salarii şi prime au ridicat până să ajungă la asemenea performanţe negative. S-ar putea să vă îngroziţi!

4. Nu faceţi afaceri cu persoane cercetate de DNA, chiar dacă o să vă spună că dosarele lor sunt instrumentate la ordin politic. E vrăjeală! (vezi la punctul 8 de ce)

5. Dacă totuşi aţi făcut pasul, greşit, în opinia mea, nu staţi de vorbă cu responsabilii de produs pe “cifra de afaceri” mai ales la ora la care veţi negocia drepturile lor băneşti şi auto. Cereţi-le PROFIT! Altfel, speculându-vă grandomania, o să vă treziţi, nu cu o singură publicaţie, ci cu un trust cu picioare de lut – radio, TV, online, multimedia etc.

6. Nu îi lăsaţi să frecventeze cursuri de specializare în străinătate pe banii companiei! Vor prăpădi banul pe cursuri entry-level, unde se predau noţiuni pe care trebuiau să le ştie la ora la care vorbesc business cu dumneavoastră.

7. Nu primiţi ziarişti în acţionariat! Nu veţi mai scăpa de ei niciodată! Cel care va părăsi patronatul veţi fi dumneavostră. Ei pot oricând să-şi facă alt ziar similar şi să-l falimenteze pe al dumneavoastră. (vezi la pct. 8 cum)

8. Cel mai bine este să nu-i lăsaţi deloc pe ziarişti la butoanele administrative. Altfel, o să vă treziţi că aveţi de dat “rebate-uri” unor terţi de nu le puteţi duce, că schema TESA s-a încărcat de persoane inutile, fictive, prieteni, rude şi amante bine plătite, că trebuie să achitaţi devirusări pe Apple-uri, că vă trebuie kituri de Windows pentru fiecare Macintosh în parte, că sunteţi datori-vânduţi la tot felul de firme de consultanţă de marketing sau cercetare de piaţă, că o imprimantă consumă 100 de cartuşe de tonner pe lună etc. Pentru performanţele slabe o să dea vina pe Difuzare, Vânzări, Criză, Băsescu, DNA, internet, alţii. Lăsaţi-le maxim în grijă hârtia igienică şi neoanele de schimbat.

9. Dar nici nu vă culcaţi liniştit pe-o ureche la gândul că i-aţi lăsat să se ocupe strict de partea editorială! Sunt destule metode şi prin care puteţi fi determinat să scăpaţi ziarul din braţe. Gândiţi-vă că aveţi prieteni, rude, oameni pe care îi respectaţi, aveţi parteneri de afaceri, unii mai vulnerabili. Asumaţi-vă riscul să nu vă mai răspundă vreodată la telefon! Sau nu ţineţi cu dinţii de publicaţie/afacere.

10. Dacă vi se propune să achiziţionaţi “o marcă” de ziar, asiguraţi-vă că marca respectivă conţine şi SPIRITUL ziarului. Deşi SPIRITUL, înclin să cred că nu o să vi-l vândă. O să vă invite să luaţi o vreme parte la FENOMEN, cât aveţi bani, dar cu SPIRITUL nici măcar nu o să vă facă cunoştinţă! SPIRITUL unei publicaţii este veşnic liber şi are misiunea să caute alt fraier “full de lovele” atunci când dumneavoastră veţi începe să gâfâiţi.

SUCCES!

cucui.kamikazeonline.ro

Traian Ungureanu: Banal, fiscal, corect, halucinant

„Uneori, cîte o întîmplare vine servită şi face din restul lumii o realitate mult rămasă în urmă. Fiscal. Unde fiscal e precedat de politic iar politic de uman.

Nu bănuiam întîmplarea servită, în clipa în care am plecat să votez. Era vorba de alegeri locale în Anglia şi, în aceeaşi zi, referendum. Dar n-are importanţă pentru ce s-a votat. Are importanţă  cum s-a votat.”

Articolul integral, pe taxescu.ro

UPDATE. Tot pe Taxescu îl puteţi citi şi pe Lucian Mîndruţă (Judecătoria, ultima tiparniţă)