Posts Tagged → PNL

Klaus Iohannis si amputarea atributiilor prezidentiale

Comportamentul președintelui Johannis sau ”modelul de președinte” pe care îl promovează nu este nou. Acest model a fost proiectat încă din vara lui 2013.

Proiectul de modificare al Constituției inițiat și promovat de USL, cu PNL și Crin Antonescu în fruntea Comisiei de revizuire, a creionat modelul prezidențial pe care îl vedem aplicat astăzi de Klaus Johannis.

Chiar dacă Constituția nu s-a modificat încă, Johannis ne oferă în premieră un teasing pentru ceea ce este foarte probabil să urmeze.

Astfel:

Johannis nu se luptă cu premierul. Johannis se întâlnește, discută, cooperează și convine cu premierul.

Premierul este cel care comunică deciziile și administrează țara. Este vioara întâi pe scena politică. Premierul este cel care dă tonul și setează agenda media. Rolul de prim-jucător al țării îi revine premierului, nu președintelui.

Johannis nu se luptă cu Parlamentul. Johannis ia act, observă sau, eventual, nu trece cu vederea. Însă Johannis nu acuză, nu se războiește și nu cheamă la ordine.

Parlamentul trebuie să se recredibilizeze și să recapete încrederea cetățenilor.
Johannis își dorește un Parlament puternic. Nu întâmplător, primul discurs în calitate de președinte a avut ca temă ”recredibilizarea Parlamentului”.

Partidul care are majoritatea parlamentară necesară să desemneze premierul decide și numele viitorul premier. Johannis nu se implică în jocurile din interiorul partidelor și nu are preferințe. Numele premierului îi este indiferent. Partidul este cel care decide.

Johannis este deasupra jocurilor din interiorul partidelor și deasupra luptelor politice duse în mocirlă. Johannis poate colabora atât cu un premier PNL, cât și cu un premier PSD.

Cine pierde – cine câștigă

Un președinte decorativ este atât pe placul partidelor politice, cât al structurilor de forță.

Noul PNL – vechiul PDL și vechiul PNL – nu își doresc să retrăiască experimentul Băsescu. PDL este încă timorat de umbra fostului președinte, în timp ce PNL își mai tratează și acum cicatricile provocate de Băsescu în perioada 2004-2008.

PSD este un alt partid care suferă de complexul Băsescu. Candidat sau nu, Băsescu le-a suflat de trei ori funcția de președinte celor din PSD. 2004, 2009 și 2014 vor rămâne în istoria PSD marcați drept ”ani negri”. Teama pe care o inspiră încă partidul lui Iliescu, Năstase și Ponta, atunci când ajunge în apropierea Palatului Cotroceni, nu poate fi atenuată decât dacă această funcție este golită de conținut. De mai bine de 10 ani, poporul nu vrea ca PSD să dețină puterea totală. Însă un președinte aproape decorativ nu sperie pe nimeni. PSD va avea șanse reale să ocupe din nou Palatul Cotroceni doar când această funcție va fi golită de conținut. Amputarea atribuțiilor prezidențiale este singura șansă pentru PSD să își mai treacă în portofoliu funcția de președinte al României. Chiar Victor Ponta a reluat în plină campanie electorală tema necesității amputării atribuțiilor prezidențiale.
Victor Ponta, 19 octombrie 2014 (sursa: RomâniaTv): “Eu aş fi un preşedinte parlamentar, ca un preşedinte ales de Parlament, dar ales prin vot universal. Este valabil pentru Polonia, Bulgaria, Austria, sunt mai multe ţări în care preşedintele, deşi este ales prin vot direct, nu stă toată ziua peste Guvern. E un singur caz în Europa, Franţa, în care preşedintele are puteri executive sporite”.

Structurile de forță – sunt un alt actor care nu își mai doresc ca ”accidentul” Băsescu să se mai repete. Capii serviciilor s-au săturat de un președinte mână forte. Gustul dulce al libertății este mult prea puternic. Un președinte ales de popor, înzestrat și cu o personalitate puternică, este greu de controlat sau de înlăturat de la putere. Cele două referendumuri, din 2007 și 2012, au demonstrat că poporul nu este dispus să renunțe la cel pe care l-a votat, chiar dacă acesta nu mai beneficiază de foarte multă popularitate. Un premier, în schimb, este mult mai ușor de controlat. Fără să fie investit cu putere direct de popor, dependent de jocurile de putere din partide și din Parlament, acesta este mult mai ușor de înlăturat de la putere (precedentul Boc și MRU). Structurile de forță pot să controleze, să manipuleze și să influențeze mult mai ușor și cu resurse mai puține masele restrânse – partide și Parlament – decât masele mari – populația.

Modificarea Constituției pentru a diminua puterile președintelui în raport cu premierul este soluția câștigătoare atât pentru partide, cât și pentru structurile de forță. Rolul de prim-jucător al țării îi va reveni premierului, însă acesta este lipsit de cel mai puternic atuu: votul direct al poporului.
Primul-jucător al țării va fi ”ales” de Parlament. Poporul trebuie să-și recapete încrederea în Parlament, iar în acest sens se va trece la sistemul de vot pe liste. De asemenea, poporul trebuie să își recapete încrederea în partidele politice. PNL și PSD sunt curățate cu ajutorul DNA și adoptă rezoluții de integritate.

Demonizarea lui Băsescu

Singurul impediment pentru ”operarea” și ”amputarea” atribuțiilor prezidențiale nu îl constituie nici CCR ( ”lecția” Greblă a fost asimilată și învățată”) și nici Comisia de la Veneția. Singurul impediment îl constituie…poporul. Care, foarte probabil, nu va accepta să voteze un președinte decorativ și castrat de principalele atribuții prezidențiale. Pentru a fi convins mai ușor, poporul trebuie să ”înțeleagă” că un președinte cu atribuții sporite este un ”rău” pentru țară. Iar demonizarea lui Traian Băsescu servește perfect acestui scop. ”Regimul Băsescu” trebuie portretizat ca fiind cea mai coruptă și cea mai urmărită penal putere din România. Poporului trebuie să i se prezinte un film în care Traian Băsescu, folosind pârghiile de putere pe care i le-a oferit actuala Constituție, a dezvoltat și a patronat adevărate rețele mafiote, în timp ce același popor suferea tăieri salariale. Poporul trebuie să înțeleagă că o putere prea mare corupe, iar ”accidentul” Băsescu nu trebuie să se mai întâmple. ”Regimul Băsescu” trebuie asociat cu următoarele atribute sau simboluri: abuz, mafie, clan, corupție, genți cu bani, etc. În momentul în care campania de demonizare a lui Traian Băsescu își va face efectul, poporul va accepta cu mult mai mare ușurință amputarea atribuțiilor prezidențiale. Tot în acest scop, în paralel cu demonizarea lui Băsescu, poporului i se servește modelul Johannis. Modelul ”președintelui altfel” care și-a amputat de bună voie atribuțiile prezidențiale.

Amputarea atribuțiile prezidențiale în viziunea USL (PNL+PSD)

– Rol formal în desemnarea premierului: Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau alianței care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.

– Președintele nu mai beneficiază de imunitatea prezidențială, cu excepția celei pentru declarațiile politice.
Obs: Johannis declara chiar în campania electorală că este dispus să renunțe la imunitatea prezidențială.

– La numirea judecătorilor şi procurorilor, rolul şefului statului ar urma să fie strict ceremonial, de semnare a decretului, propunerile de desemnare venind de la Consiliul Superior al Magistraturii.

– Președintele, obligat să numească miniștrii propuși de premier în caz de remaniere
Obs: Johannis nu a avut nicio obiecție față de numirea lui Teodorovici la Finanțe, deși actuala Constituție îi permite acest lucru.

– Președintele nu mai poate cere urmărirea penală a unui membru din Guvern. Miniștrii beneficiază de o imunitate sporită. Astfel, odată pornită urmărirea penală în cazul unui ministru, decizia de suspendare din funcție va reveni președinților celor două Camere din Parlament, nu președintelui țării, ca în Constituția actuală.

– Președintele nu mai poate convoca un referendum fără aprobarea Parlamentului.

(Foto: agerpres.ro)

De ce Diaconescu si MRU sint sah mat si obligati sa-l sustina pe Iohannis in turul II

Ce se întîmplă dacă negocierile eșuează? Dacă cei doi și partidele lor nu primesc ceea ce-și doresc? Aruncă în aer unitatea dreptei și nu mai luptă împotriva lui Ponta? Păi și discursul lor de pînă atunci? Cum rămîne cu el? Și cum rămîne cu mandatul dat de alegători? Dacă Diaconescu sau MRU nu-l susțin necondiționat, fără negocieri, pe Iohannis în turul II, înseamnă că și-au mințit și trădat alegătorii.

Continue reading →

De ce candideaza MRU si Diaconescu?

La alegerile europarlamentare, PMP a luat 6,21%, FC a luat 2,60% iar PNL și PDL împreună au luat 27,23%. De aici pornesc negocierile pe dreapta. Nu pentru stabilirea candidatului unic, că nu se pune problema ca PMP sau FC să aibă vreun cuvînt de spus.

E vorba despre negocierile pentru o poziție într-o viitoare alianță pentru 2016 și chiar pentru funcții și acces la buget într-o majoritate parlamentară începînd din 2014 sau 2015. Și nici măcar nu vorbim de negocieri exclusiv pe dreapta. Se poate negocia și cu PSD și Ponta, chiar dacă pe sub masă.

Cam așa:

Ponta: Uite ce vreau de la voi. Vreau să faceți pe dezabuzații dezamăgiți și plictisiți de politică, scîrbiți de tot și toate, revoltați de PNL-PDL. Să-l atacați pe Klausy pînă în ultima clipă. Să le spuneți votanților să stea acasă sau să voteze conform conștiinței sau să nu le spuneți nimic și să jucați pe triștii dezamăgiți de Klausel. Da? Las’ că ne înțelegem noi!

Ar putea cere MRU ministerul de externe, șefia unui serviciu de informații sau susținerea pentru vreo funcție europeană pornind de la cei 2,60% ai FC? Categoric nu. Dacă însă MRU ia un scor mai mare în primul tur al prezidențialelor, are ce pune pe masă într-o negociere. 5-6 procente contează în turul II, cînd bătălia va fi pe muchie (deși, avînd în vedere că nu are structuri și resurse, e greu de crezut că MRU va lua la prezidențiale peste 3%). MRU nu va putea negocia dacă nu are voturi în spate, dacă nu are ceva palpabil. Să presupunem că nu candidează și că negociază o susținere pentru candidatul PNL-PDL încă din primul tur. Cu ce vine la aceste negocieri? Cu cele 145 de mii de voturi luate la europarlamentare, care nici nu știe dacă mai sînt ale lui? Cînd lui Iohannis și Ponta le va arde buza în turul II (dacă nu cumva o fi candidat unic al tuturor partidelor Maior) MRU vine cu voturile din primul tur, 2-300 de mii, cîte or fi, și le pune pe masă. Calde, proaspete, de doar o săptămînă-două. Probabil MRU a negociat deja (se zvonea că va intra în PNL) și nu a primit ce a cerut. Poate că vrea mai mult. Șansele sale electorale sînt zero, nu va reuși să ia un scor de peste 5%, iar de intrat în turul II nu se pune problema. Negocierea unei poziții e singurul motiv pentru care candidează.

La răndul său, PMP-ul riscă să-și piardă parlamentarii și primarii, ăia pe care încă nu i-a ridicat DNA-ul, în favoarea PSD, PNL și PDL, dacă nu-i ține în priză, în bătălia politică și pentru negocieri. ”De ce să plecați acum la PSD, PNL și PDL, să negociați în pierdere, pe persoană fizică, cînd avem posibilitatea să negociem ca grup, între cele două tururi, și să obținem pentru noi toți, baronii altfel, ceea ce ne dorim?” PMP speră că Diaconescu va obține mai mult în turul I, poate chiar un scor cu două cifre și va primi ceea ce dorește la negocierile cu PSD, PNL și PDL.

Dacă toate partidele ”dreptei” obțineau scoruri relativ egale erau obligate să negocieze un candidat unic. În condițiile în care PMP și FC au obținut scoruri mult sub PNL și PDL, nu pot lua parte le negocieri de pe poziții acceptabile și își mai încearcă o dată norocul, în primul tur al prezidențialelor. Dacă atunci reușesc să scoată scoruri bune, vor fi primite la negocieri și vor avea șanse mari să primească ceea ce-și doresc.

De ce nu au PMP și FC un candidat comun?

Fiindcă MRU și Udrea au obiective diferite la negocieri. Fiecare vrea să negocieze pentru el. Un MRU cu 12% în primul tur din partea PMP-FC va trebui să negocieze la pachet cu PMP-ul. Și nu-i convine. Udrea, la rîndul ei, crede că PMP poate scoate un scor bun și fără MRU și poate intra în negocieri fără să fie nevoie să negocieze o poziție pentru MRU și să nu-i mai rămînă mare lucru de negociat pentru Udrea și baronii altfel.

Este posibilă o candidatură unică din partea dreptei, încă din primul tur? Categoric nu.

Ce scria Blogary in 2012 si 2013 de fuziunea PNL-PDL

14 decembrie 2012 (PNL si Crin Antonescu, speranta Dreptei)

”Dacă PNL, cu ajutorul planului ”dizidenței” față de PSD, plan care va fi pus în aplicare începînd cu 2013, va reuși să depășească criza de credibilitate, se va instala definitiv și unic, pe partea dreaptă a scenei politice. Și va fi acceptat și adoptat fără cea mai mică problemă.

Am văzut, cu ocazia acestor alegeri, cît curaj au susținătorii Dreptei. A doua zi după ce, în urma farsei numite ”cearta PNL-PSD”, PNL se va instala pe partea dreaptă a scenei politice, toți comentatorii și editorialiștii dreptei vor psihologiza trist, în genunchi, făcînd apologia ”răului celui mai mic” și ne vor îndemna să sprijinim, cu lămîie, soluția unică și imperfectă numită PNL, în frunte cu Crin Antonescu, Tăriceanu, Orban, Becali sau oricine o mai fi. Nu subestimați susținătorii Dreptei, habar n-aveți cît de jos sînt dispuși să coboare, pînă în centrul Pămîntului, de unde, tîrîndu-se în patru labe, triști, scîrbiți, dar pătrunși adînc, pînă-n mațu’ gros, de responsabilitatea civică, își vor folosi decibelii, argumentele și figurile de stil ca să ne convingă că nu avem de ales.

Am scris despre planul PNL și PSD de a împărți scena politică în două cînd încă nu exista un asemenea plan. Acum este evident pentru orice cetățean cu o minimă inteligență că acesta este obiectivul peneliștilor și pesediștilor, Din momentul în care PNL se va fi instalat ca ”ultimă speranță”, ”unică alternativă”, jocurile sînt făcute. De a doua zi, încet încet, ultimele insulițe de rezistență (Blogary va fi, ca de obicei, printre ele) vor fi luate cu asalt de majoritatea susținătorilor Dreptei, adepți ai ”răului celui mai mic”, ”fără mofturi”, ”ăștia sînt, cu ăștia defilăm”, care sînt capabili să transforme, unii cu talent, alții cu inteligență, majoritatea cu insistență, orică căcat într-un căcat comestibil. Și vor transforma și PNL-ul, cu Crin sau fără Crin în frunte, într-un căcat comestibil.

PNL este viitoarea unică forță a Dreptei. Crin Antonescu e speranța. Dacă am timp și chef, în iarna asta scriu toate editorialele, toate postările pentru Facebook și Twitter care s-ar putea scrie și desenez toate fotoșoapele care s-ar putea desena despre ”soluția răului celui mai mic”, ca să fie deja scrise și desenate, să nu se mai obosească susținătorii Dreptei peste doi sau trei ani.

Nu veți accepta PNL-ul lui Crin Antonescu? Și ce veți face? Veți lăsa răul cel mai mare să cîștige? Nu. Sînteți electorat captiv, vă încolonați frumușel și mergeți la vot să-l votați pe Crin, ca să nu cîștige Oprescu. Sau pe Oprescu, ca să nu cîștige Crin. Depinde cum se împart rolurile între PSD și PNL, și ce personaj vă revine vouă, pretențiosul și educatul electorat de dreapta.”

14 martie 2013 (Fuziunea prin absorbtia PDL de catre PNL)

”Pentru Crin Antonescu și Dan Voiculescu este vital în același timp să distrugă PDL ca vehicul al lui Băsescu. Băsescu atunci cînd își încheie mandatul la Cotroceni (cît mai repede, speră Voiculescu și Antonescu) nu trebuie să aibă PDL la dispoziție ca vehicul politic. Aceasta se poate face în două moduri: prin fuziune și prin păstrarea lui Blaga la conducerea partidului cît mai mult timp posibil. În același timp, alegerile prezidențiale din 2014 trebuie să găsească PDL incapabil să dea un prezidențiabil cu șanse, trebuie să găsească PDL condus de Blaga. Important este să se intre în vara lui 2014 cu un PDL slab și fără un candidat prezidențial cu șanse. În principiu, n-ar trebui să fie probleme. Un previzibil scor slab al PDL la europarlamentare va antrena scandalul în PDL fără a tranșa însă lucrurile. Blaga va refuza să-și asume responsabilitatea pentru înfrîngere și îi va acuza tot pe Băsescu, Macovei, Boc, Preda și Voinescu.”

13 noiembrie 2013 (Triunghiul iubirii: Antonescu, Blaga, Basescu)

”Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.
…
2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.”

25 martie 2014 (Capitalul politic si validarea liderilor, adevaratele mize ale europarlamentarelor)

”Dacă însă PNL are un scor slab, sub 20%, este foarte posibilă debarcarea lui Antonescu și, în funcție de cel care îi va lua locul, de revenirea în USL sau o posibilă alianță sau fuziune cu PDL sau PMP.

…

Un scor mare, de peste 35 sau 40%, ar convinge pesediștii să meargă la prezidențiale cu candidat propriu. Dacă pesediștii vor fi convinși că pot scoate în jur de 40% în primul tur al prezidențialelor vor merge sigur cu un candidat pesedist, Ponta cel mai probabil.

…

Un scor sub așteptări ar șubrezi poziția lui Blaga, deși e greu de crezut că pedeliștii, radicalizați și antagonizați de gruparea Băsescu-Udrea, vor fi dispuși să-l basculeze pe Blaga.

Dacă în 2012 au avut scuza participării sub numele ARD și uzura guvernării, acum au scuza despărțirii de Băsescu și a dezertărilor. Dacă PDL va avea însă sub 15% și nu va fi la o distanță suficient de mare de PMP, adică cel puțin cinci procente, este foarte posibil ca printre pedeliști să se instaleze panica.

..,

Chiar și un scor de peste 7% ar fi considerat suficient pentru validarea Elenei Udrea (neatingerea obiectivului de 10% va fi pusă pe seama retragerii Elenei Băsescu la presiunea ”justițiarilor” și pedeliștilor). Un scor sub 7% sau sub prag o va scoate pe Elena Udrea din jocul politic mare. Băsescu va trebui să o sacrifice sau să se scufunde împreună cu ea.”

Dreapta a pierdut dezastruos in orasele mari

Singurele fiefuri ale dreptei, Cluj-Napoca, Sectorul 1, Sibiu. Egalitate la Timișoara. Înfrîngeri pe linie în restul orașelor mari.

Stînga (PSD+Diaconu), 46 procente. Dreapta (PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd), 35 procente.

Scorurile electorale în orașele de peste 100 de mii de locuitori

Oraș Voturi valabile PSD+Diaconu PNL+PDL+PMP+FC+PNȚcd
SECTOR 3 94 117  46 126 (49,01%) 35 282 (37,49%)
SECTOR 6 89 400 43 396 (48,54%) 32 879 (36,78%)
SECTOR 2 85 347 40 552 (47,51%) 33 563 (39,33%)
CLUJ-NAPOCA 77 400 23 489 (30,35%) 29 542 (38,17%)
TIMIȘOARA 66 163 26 731 (40,40%) 26 995 (40,80%)
SECTOR 4 66 479 33 883 (50,97%) 22 974 (34,56%)
IAȘI 77 593 36 683 (47,28%) 28 916 (37,27%)
CONSTANȚA 75 445 35 915 (47,60%) 28 908 (38,32%)
CRAIOVA 66 504 37 770 (56,79%) 21 411 (32,20%)
BRAȘOV 69 303 29 739 (42,91%) 25 497 (36,79%)
GALAȚI 63 770 33 467 (52,48%) 19 507 (30,59%)
SECTOR 1 71 578 28 857 (40,32%) 34 206 (47,79%)
PLOIEȘTI 57 536 24 832 (43,16%) 22 826 (39,67%)
ORADEA 44 015 16 123 (36,63%) 12 482 (28,36%)
BRĂILA 50 460 26 620 (52,75%) 15 275 (31,16%)
PITEȘTI 40 956 23 031 (56,23%) 12 661 (30,91%)
SIBIU 39 208 14 520 (37,03%) 18 181 (46,37%)
BACĂU 41 268 18 600 (45,07%) 15 406 (37,33%)
TÎRGU MUREȘ 38 289  9 524 (24,87%) 7 053 (18,42%)
BAIA MARE 25 382 10 746 (42,34%) 8 714 (34,33%)
BUZĂU 26 171 15 561 (55,64%) 7 173 (27,41%)
BOTOȘANI 26 932 14 104 (52,37%) 8 521 (31,64%)
SATU-MARE 32 774 9 229 (28,16%) 6 784 (20,70%)
TOTAL 1 293 316 599 498 (46,35%) 454056 (35,11%)

Blaga nu iubeste portocaliul, trandafirii si ”verde-nrourat”

Culmea e că PDL-ul va fi vîndut tocmai de acela care a pozat în marele apărător al identității partidului, al adevăratului spirit pedist. Blaga a rămas în fruntea PDL ca să apere partidul de cei răi care voiau să-l asimileze, desființeze.

Crin Antonescu a declarat în 2010 că vrea să desființeze PDL. Nea Vasile, acest Burebista al PDL, i-a îndeplinit dorința și misiunea.

Cînd scriam că Blaga va vinde PDL și îl va vărsa în PNL, ziceați că-s răutăcios și am ceva cu nea Vasile.

16 noiembrie 2012, De ce se roaga Vasile Blaga de Crin si de PNL?

PDL este un partid aflat în pragul desființării. Dacă nu se agață de o alianță cu PNL (în condițiile impuse de PNL, inclusiv susținerea la prezidențiale a lui Crin Antonescu – abia aștept să văd trepădușii făcîndu-i campanie lui ”Căcărău”), vor urma migrații masive către PNL și PSD, care vor șterge probabil partidul de pe harta politică. Demobilizarea și dezorganizarea la PDL au trecut de orice limite cunoscute în politica românească iar singurul lucru care îi mai poate mobiliza pe pedeliști este prezența la guvernare chiar și din postura de remorcă, de al doilea partid.

26 ianuarie 2013, Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului.  O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL.

Bine că va primi de la Iohannis funcția de prim ministru. Asta ar trebui să-i consoleze pe pedeliști.

Crin Antonescu, 2010: ”Vreau sa desfiintez PDL.” A reusit.

Crin Antonescu, 10 februarie 2010, Congresul PNL:

Din punct de vedere strategic, trebuie spus foarte clar: ori noi, ori ei. Adrian Nastase, in 2003, a vrut sa desfiinteze PD pe cale administrativa, folosind uneltele puterii. si am protestat atunci pentru ca nu era democratic. Eu doresc sa desfiintez PD pe cale politica si democratica, nu administrativa. Tara asta trebuie sa ramana cu doua partide mari, unul de dreapta, PNL, al doilea partid de stanga, care e probabil PSD, nu ma intereseaza, dar pe dreapta asta e strategia, pe asta o propun, pe asta o asum.

A reușit. PDL se varsă în PSD. Rămîn două mari partide pe scena politică, PSD și PNL. Crin Antonescu și-a îndeplinit misiunea, acum se poate retrage. Vom avea pe scena politică două partide mari, cele care pînă în februarie anul ăsta formau USL și vom avea în finala prezidențială doi useliști. Înfrîngerea  grupării Băsescu/PDL e totală. Victoria USL e totală.