Citeva concluzii rapide ale alegerilor. Finalul unei elite politice.

  • Dreapta trebuie să lupte pentru liberalizare, dereglementare și privatizare, nu pentru pușcării, restricții, centralism și etatism.
  • Dreapta trebuie să lupte pentru omul simplu, pentru familie, pentru oamenii care muncesc și se zbat, nu pentru un construct monden-intelectual al susținătorului dreptei. Susținătorul dreptei are părinți bolnavi, copii de educat, facturi de plătit, are nevoie de job, are nevoie de repere, are nevoie de liniște, siguranță, de casă și masă, nu de parașute și papițoi împăunați
  • Toți liderii partidelor de dreapta ar trebui să facă cel puțin un pas în spate. Pe termen lung spre nedeterminat.
  • Mircea Diaconu e marele pariu cîștigat de Antena 3 împotriva tuturor, chiar și împotriva lui Ponta. E dovada că sistemul polițiot nu e soluția.
  • Mesajul alegătorilor pentru dreapta: Chiar dacă îi băgați în pușcărie și le interziceți să candideze tot vă bat la alegeri. Dreapta nu poate încerca la infinit să-și învingă inamicii penal și administrativ.
  • PMP nici măcar n-a fost un proiect politic. A fost doar un moft de divă cu lingăi în coadă, parașute, mere și mondenități de tabloid.
  • PDL ar trebui să refuze orice negocieri cu PMP. PMP ar trebui să se desființeze și membrii săi să revină pe persoană fizică în PDL, dacă sînt primiți. Blaga ar trrebui să-și dea urgent demisia. Liderii PNL și PDL ar trebui să anunțe renunțarea la candidaturile la președinție ale lui Antonescu și Predoiu și stabilirea unui candidat comun împreună cu celelalte partide de pe dreapta.
  • Blaga își dă demisia doar dacă PDL scoate un scor cu minus în față. Nu e departe. Să așteptăm alegerile din 2016.
  • De la 3-ul ăla din fața scorului PSD Ponta scapă de Dragnea, iar noi nu scăpăm de Udrea, Base, Antonescu și Blaga.
  • Nu se mai pune problema unificării dreptei în jurul lui Traian Băsescu. Băsescu poate cel mult participa la o asemenea unificare, de pe o poziție foarte slabă însă. Politic e scos din joc.
  • E prima înfrîngere reală a lui Băsescu. E și înfrîngerea care îl trimite pe tușă.
  • Candidatul lui Voiculescu a luat mai multe voturi decît partidul lui Băsescu
  • Cariera politică a lui MRU se încheie. De prezidențiale nu mai poate fi vorba.
  • Udrea, Predoiu, MRU, Diaconescu și Antonescu au ieșit din cursa prezidențială. Rămîn Iohannis și Macovei.
  • PDL a redevenit un partid minor
  • Macovei devine o opțiune serioasă pentru prezidențiale.
  • Elena Udrea e un eșec politic răsunător și la finalul carierei politice.
  • Mircea Diaconu devine un jucător important, al patrulea experiment reușit al poveștii ”victimă a sistemului băsist”, după Oprescu, Becali șI Arafat.
  • Dreapta trebuie să renunțe la sloganuri țipate ascuțit, mondenități, mere, hore, salturi cu parașuta, plimbări cu balonul, țopăială în blugi
  • Dreapta trebuie să renunțe la misecuviniști, la cei mai intelectuali dintre politicieni și cei mai politicieni dintre intelectuali, adică la ăia care-și justifică existența politică academic și existența academică politic.

Scoruri parțiale (ora 17.00):

  • Alegători prezenți la urne – 5 911 232
  • Voturi valabil exprimate – 5 566 005
  • Voturi nule – 344 980
  1. PSD – 2 093 032 – 37.60%
  2. PNL – 835 453 – 15.00%
  3. PDL – 680 759 – 12.23%
  4. Mircea Diaconu – 379 528 – 6.81%
  5. UDMR – 350 659 – 6.30%
  6. PMP – 345 908 – 6.21%
  7. PPDD – 204 289 – 3.67%
  8. PRM – 150 468 – 2.70%
  9. Forța Civică – 145 184 – 2.60%
  10. PER  – 64 230 – 1.15%
  11. ANA – 53 264  – 0.95%
  12. PNȚcd – 49 978 – 0.89%
  13. Iulian Capsali – 49 609 – 0.89%
  14. Peter Costea – 41 271 – 0.74%
  15. Corina Ungureanu – 27 320 – 0.49%
  16. Partidul Verde – 19 125 – 0.34%
  17. Noua Republică  – 15 419 – 0.27%

De ce votez PNTcd

În campania electorală au existat doar doi candidați care au abordat teme europene de pe poziții doctrinare de dreapta: Monica Macovei și Sebastian Bodu. PDL e un partid-impostură, care trebuie să dispară de pe partea dreapta a scenei politică. Așa că votez PNȚcd. Și oricum Macovei are locul asigurat în Parlamentul European (ratează locul doar dacă PDL nu trece pragul, ceea ce e imposibil).

Votul util? Dacă utilitatea constă în perpetuarea actualului oligopol politic al frăției PSD-PNL-PDL-PMP-UDMR, partide care au epuizat toate combinațiile și alianțele politice și de afaceri și care doar mimează alegerile, atunci mă lipsesc de o astfel de utilitate.

Dacă Sebastian Bodu și PNȚcd vor fi pe harta politicii și după alegerile europarlamentare de mîine, eu mă declar mulțumit. Dacă impostura dreptei reprezentată de Antonescu, Blaga sau Udrea va pierde teren, cît de puțin, eu mă declar mulțumit.

Dacă PSD va avea sub 40%, eu mă declar mulțumit. Aici sînt cîteva observații de făcut. Analizele politice, în partide sau în media, se fac în funcție de scorul la alegeri, nu de redistribuiri, inclusiv moralul structurilor de partid funcționează raportat la acest scor, nu la cel de după redistribuire. Întotdeauna am discutat despre aceste scoruri. Mai știe cineva ce scor au avut PSD și DA după redistribuiri, în 2004? Sau PSD în 2000? A știut cineva atunci? Nu. Ca să nu mai spunem că la prezidențiale nu se fac redistribuiri. Ai reușit să mobilizezi la vot 38% pentru tine, atunci asta e puterea ta de mobilizare, 38%.

Dacă în seara zilei de 25 mai, la exit poll, PSD va fi sub 40%, Ponta și PSD vor suferi o lovitură de moral, care va avea efecte în partid și care le va diminua încrederea în forțele proprii. În același timp, chiar n-aș vrea să le crească încrederea în forțele proprii lui Antonescu, Blaga și Udrea, liderii așa-ziselor partide de dreapta. Un scor cît mai mic al PSD coroborat cu un scor cît mai mic al PNL, PDL și PMP ar fi ideal. Acest lucru se poate întîmpla doar votînd partide din afara cvintetului PSD-PNL-PDL-PMP-UDMR. Pentru sănătatea scenei politice este vital ca PSD, PNL, PDL și PMP să nu-și atingă țintele electorale și conducerile, reprezentate de grupările Antonescu, Blaga și Udrea să iasă din scenă. La PSD nu se pune problema unei demisii a conducerii, însă e bine ca lui Ponta să-i scadă acțiunile înPSD în vederea prezidențialelor.

Una peste alta, Macovei și Bodu au arătat în această campanie plină de sărituri cu parașuta, maratoane, curse cicliste, zburat cu balonul și glumițe, că se poate face politică pe bune, consistent, cu sevă. Că poți fi relevant pentru cetățeni și pentru țară într-o cloacă de irelevanță și pițiponceală.

Aici ar merita menționat și MRU, care a făcut o campanie decentă și a arătat că e capabil să ducă o campanie electorală. Chiar dacă n-are curajul să spună lucrurilor pe nume și doctrinar e undeva la centru-centru-stînga. Dacă scapă de tremuriciul obsesiei de sine ar putea fi un bun candidat prezidențial de centru-stînga, oricum, mult mai decent decît Ponta sau Udrea. Și mult mai consistent decît Predoiu. Din păcate, doctrinar e mult mai la stînga și mult mai fricos decît Macovei și Bodu. Deci nu pe gustul meu.

Campaniile lui Macovei și Bodu, poate și a unor candidați independenți (pe care nu i-am urmărit), sînt o invitație la vot. Sînt dovada că merită să mergem la vot.

Că votați PNȚcd sau PDL, PFC sau Peter Costea, mergeți la vot. Eforturile unor candidați de a fi relevanți și de a vorbi despre adevăr și despre ceea ce e important merită răsplătite. E o investiție în libertate și democrație care s-ar putea să merite.

Twitterul si politicienii

Twitter-ul e cea mai bună unitate de măsură a forței politicianului. Dacă nu reușești să fii convingător în 140 de caractere, n-ai nicio șansă în politică. Haideți să ne imaginăm că aveam twitter din 1990 și că politicienii n-ar fi putut exista ca persoane publice fără twitter. Care ar fi fost cel mai, hai să nu zicem bun, cel mai de succes om politic român? Cum suna campania din 1990 pe twitter? Dar cele din 1996 sau 2004?

Ion Iliescu

@Ceaușescu Doar ai întinat nobilele idealuri ale socialismului! Apropo, RIP.

Ion Iliescu

Să fie liniște!

 

Traian Băsescu

@popor Să trăiți bine!

Traian Băsescu

@corupți La țepe!

Traian Băsescu

@Geoană V-a plăcut aseară la Vîntu?

Traian Băsescu

@Năstase Nici nu știi cît de mic începi să fii!

 

Emil Constantinescu

@Iliescu Credeți în Dumnezeu?

 

Care politician ar fi cel mai bun twitterist în 2014? Care ar avea cele mai multe retweeturi, menționări, răspunsuri, like-uri?

Europarlamentarele, repetitie cu public pentru prezidentiale

Anul 2009 a fost primul în care am avut europarlamentare și prezidențiale (la o distanță de 6 luni, ca și în 2014), Sînt rezultatele de la europarlamentare un indicator serios al scorului de la prezidențiale? Da.

Europarlamentare 2009

  • PSD – 1 504 218 – 31.08%
  • PDL/EBA – 1 642 280 – 33.93%
  • PNL – 702 974 – 14.52%

Prezidențiale 2009 turul I

  • Geoană – 3 027 838 – 31.15%
  • Băsescu – 3 153. 640 – 32.45%
  • Antonescu – 1 945 831 – 20.02%

Prezidențiale față de europarlamentare:

  • Geoană/PSD + 1 523 620 + 0.07%
  • Băsescu/PDL + 1 511 360 – 1.48%
  • Antonescu/PNL + 1 242 857 + 5.50%

Geoană/PSD

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 2 voturi la prezidențiale. Procentual au rămas la același scor.

Băsescu/PDL

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 1,92 voturi la prezidențiale. Procentual au scăzut, dar nu semnificativ.

Antonescu/PNL

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 2,77 voturi la prezidențiale. Procentual au avut cea mai spectaculoasă creștere.

În 2009, în primul tur Antonescu a fost candidatul ”altfel”, ”altceva”, în condițiile în care, în plină criză economică, PDL și PSD s-au aflat la putere împreună pînă cu o lună înainte de alegerile prezidențiale, iar PNL reprezenta opoziția.

”Marea revoltă populară” s-a întîmplat în turul I și nu a mai supraviețuit pînă în turul II, după două săptămîni extrem de proaste și dezamăgitoare pentru ”revoltați” între cele două tururi, cu o prestație absolut penibilă a lui Antonescu.

Între europarlamentare și prezidențiale nu au existat schimbări electorale semnificative, cu excepția valului de revoltă transformată în simpatie pentru Crin Antonescu și PNL înainte de primul tur, val insuficient însă pentru a schimba finaliștii.

Ca și la europarlamentare, în turul I la prezidențiale contează foarte mult structurile de partid. În același timp însă, în primul tur se poate naște o mișcare de revoltă, pentru un candidat ”altceva”. Chiar dacă candidatul respectiv nu intră în turul II, poate influența decisiv finala, cu condiția ca în atitudinile sale să-și păstreze autenticitatea și să rămînă plauzibil pentru susținătorii săi. Ceea ce n-a reușit Crin Antonescu în 2009. Cui i-ar putea folosi o astfel de mișcare în turul II, lui Ponta sau contracandidatului său? Vom vedea într-un articol viitor.

Va candida Ponta la prezidentiale?

Funcția de premier e dependentă de susținerea parlamentarilor, ai partidului tău și ai celorlalte partide. Un premier poate fi oricînd demis dacă apar defecțiuni în majoritatea parlamentară sau în partidul din care provine premierul. I-o place lui Ponta să fie prim ministru, dar poate fi executat oricînd de baroni, de Dragnea și de inamicii săi din PSD, mai ales în condițiile în care din decembrie vom avea un nou președinte.

Din cei zece premieri pe care i-am avut pînă acum, doar trei și-au dus mandatul integral, la capăt: Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu. Petre Roman a fost dat jos cu minerii, Stolojan a fost un premier de avarie, în pregătirea alegerilor din 1992, Ciorbea a fost dat jos din cauza defecțiunii PD în majoritatea guvernamentală, Radu Vasile a fost dat jos de Emil Constantinescu și o parte dintre țărăniști, Mugur Isărescu a fost premier de avarie, Emil Boc a fost demis printr-o moțiune de cenzură la primul mandat și la al doilea și-a dat demisia după mișcări de stradă, MRU a fost demis prin moțiune de cenzură cu largul concurs al principalului partid de guvernare, PDL.

Băsescu, în schimb, a fost suspendat de două ori și, iată, după zece ani e tot președinte. Nu avem pînă acum vreun președinte demis, care să nu-și fi dus mandatul pînă la capăt. Mandatul prezidențial nu e dependent de majorități parlamentare, de partide. Președintele poate fi demis doar prin referendum și în caz de înaltă trădare. Sînt ceva șanse să fie demis prin referendum doar cînd stă foarte prost la capitolul popularitate, adică la finalul celui de-al doilea mandat, de obicei.

Președintele are putere asupra justiției și serviciilor. Tot el desemnează premierul și poate forța majorități parlamentare amenințînd parlamentarii cu alegeri anticipate, cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009 (nu a mai putut-o face în 2012 din cauză că avea popularitate extrem de scăzută, venise după un referendum care îl delegitimase popular, iar majoritatea rezultată din alegeri era prea puternică – nu în ultimul rînd, Occidentul s-a opus unei decizii care să nu ia în considerare majoritatea parlamentară).

Va renunța Ponta la toate acestea, va refuza lupta în numele partidului său pentru ca, în cel mai bun caz, să rămînă premier doi ani? O spun de doi ani: Ponta va candida la prezidențiale fiindcă nu are de ales, nu are spațiu de manevră. E obligat să candideze, mai ales că pornește cu prima șansă, la mare distanță de concurenți. Care nu există. Cel puțin deocamdată (și sîntem în ceasul al 13-lea).

Dacă nu va candida și candidatul PSD va pierde, Ponta va fi principalul vinovat și va fi decapitat de PSD. Dacă candidatul PSD va cîștiga, va prelua PSD și îl va trimite la munca de jos pe Ponta.

Are Ponta vreo garanție că un alt candidat din partea PSD, unul, să zicem neutru, care nu vrea să preia PSD, Mugur Isărescu, de exemplu, îl va desemna pe el premier în 2016? Are Ponta garanția că va trece în 2015 o nouă Constituție și că vom ajunge la regim parlamentar? Nu.

Decizia candidaturii lui Ponta s-a luat încă din 2013 sau chiar 2012, deși, teoretic, pesediștii, cu Ponta în frunte, s-au gîndit la tot felul de soluții fanteziste.

Prezenta la vot aduce libertate, bani si democratie

Cea mai slabă participare a fost la referendumul pentru vot uninominal, din 2007, cu 26.52%, la alegerile europarlamentare din 2009, cu 27.67%, și la alegerile europarlamentare din 2007, cu 29.47%. A căzut șocată pe spate clasa politică după aceste alegeri? S-a îngrozit? Și-a pus probleme? Au apucat-o gînduri negre de reformă sau retragere? Au avut politicienii crize de depresie și s-au retras în hohote la vilele din Elveția? Nu.

Înțeleg că unii vor să-și anuleze votul, să pună mai multe ștampile sau să nu pună ștampila deloc. În primul caz, în percepția publică și a politicienilor, votul nul e semnul prostiei, al întîrziatului mintal care nu știe să voteze și nici măcar să citească. În al doilea caz, buletinele de vot din urnă, neștampilate, sînt o mană cerească pentru cei care vor să fraudeze alegerile.

Și, cel mai important pentru corporatiști, hipsteri, creativi și lumea bună din multinaționale, artă, advertising, PR, producție publicitară, media și alte asemenea. Cu cît prezența la vot e mai scăzută cu atît politicienii și partidele cheltuie mai puțin bani în campanie și peste an pe comunicare cu electoratul. Dacă știi că vin la vot 20% dintre alegători și partidele mari își împart liniștite între ele procentele, nu te mai omori să te adresezi celorlalți alegători. Procentele rămîn aceleași, indiferent de numărul de alegători. Tot 30% ai și tot atîția parlamentari sau europarlamentari sau tot un președinte ai, și dacă vin la vot 12 milioane de oameni, și dacă vin 2 milioane. Însă te costă mult mai puțin să faci comunicare către 2 milioane de alegători. Pentru marile partide politice ar fi ideal să vină la vot doar 1 milion de oameni sau 500 de mii. Ar avea aceleași procente, același număr de parlamentari sau europarlamentari, dar cu costuri minime în campanie. De ce să mai dai banii pe PR, media, apariții TV, outdoor, întîlniri electorale, închiriere de săli, concerte cu artiști, catering, mașini închiriate, benzină, confeti, texte, slogane, fotografii, actori șamd, cînd poți obține același rezultat adresîndu-te doar cîtorva sute de mii de militanți plus niște găletușe și ieftinături la amărîți?

Așa a făcut presa la criza economică din 2009-2011. A urlat criză criză, a băgat companiile în sperieți, companiile s-au panicat și au tăiat cheltuielile cu marketingul, publicitatea și PR-ul și uite așa a murit presa, care n-a mai avut publicitate.

Dacă lumea bună, urbană, creativă, hipsterească, corporatistă, multinațională, artistă, jurnalistă, intelectuală merge la vot și crește numărul de alegători, politicienii sînt nevoiți să inveastească mai mult pentru a ajunge cu mesajul la toți potențialii alegători. Și uite așa, măcar la patru ani, dacă nu chiar mai des, are și gura la yupiși ce mînca. La 80% prezență la vot, la 15 milioane de alegători potențiali, efortul financiar al clasei politice și sponsorilor din dotare e pe măsură.

Cu cît politica e mai vizibilă, cu cît anii electorali sînt mai spectaculoși, cu cît scena politică e mai plină de evenimente, cu atît mai multe resurse umane, financiare și de tot felul se duc către politică. Cu cît e mai cenușie, sectară și marginală cu atît mai mult oamenii de calitate vor sta departe de ea, cu atît mai puține resurse de inteligență și creativitate vor fi atrase.

Avem nevoie de o piață politică vie, spectaculoasă, extinsă, diversă. Avem nevoie de modificarea legii partidelor politice și legii electorale, de eliminarea pragurilor de înregistrare a partidelor și înscriere în alegeri a acestora și a independenților. Și avem nevoie de interesul publicului, avem nevoie de prezență la vot. Scăderea prezenței la vot transformă piața politică într-un monopol și într-un sistem unipartit de facto. Schimbarea legii partidelor și prezența la vot au același scop și merg mînă în mînă. Nu poți cere libertatea pieței și susține monopolul în același timp.

O prezență scăzută la vot în 2014 și lipsa de interes a publicului va îngropa definitiv presa politică și ong-urile politice și ultimele voci politice care au mai rămas pe piață.

Dacă vreți să le dați cu tifla partidelor mari, sistemului, mergeți în 25 mai la vot și votați partidele mici sau independenții.

Prezența la vot:

  • 1992 parlamentare – 76.01%
  • 1992 finala prezidențiale – 73.23%
  • 1996 parlamentare – 76.29%
  • 1996 finala prezidențiale – 75.90%
  • 2000 parlamentare – 65.31%
  • 2000 finala prezidențiale – 57.50%
  • 2004 parlamentare – 58.51%
  • 2004 finala prezidențiale – 55.21%
  • 2007 referendum demitere președinte – 44.45%
  • 2007 referendum vot uninominal – 26.52%
  • 2007 europarlamentare – 29.47%
  • 2008 parlamentare – 39.20%
  • 2009 europarlamentare – 27.67%
  • 2009 finala prezidențiale – 58.02%
  • 2012 parlamentare – 41.76%

Sa dam ora dupa Crin, sa facem susul jos, estul vest si noaptea zi

PNL spune că ora trebuie stabilită de guvern și dă ca exemplu Rusia, China și pe Ceaușescu. Cel mai important mesaj politic al partidului presupus liberal condus de Crin Antonescu e schimbarea orei prin ucaz de sus. Poate că guvernul ar trebui să schimbe și legile fizicii, sexul cetățenilor, punctele cardinale și să facă noaptea zi și toamna vară. De ce să nu inversăm punctele cardinale și să fim și noi în vest, iar Germania și Marea Britanie în est? Dacă lui Crin Antonescu și liderilor PNL nu le place vestul așa cum e el acum, așa cum au declarat în nenumărate rînduri, cînd erau deranjați în mijlocul vreunei lovituri de stat, de ce nu transformă, prin hotărîre de guvern, estul în vest? Nu de altceva, dar noul vest, Rusia, nu e deranjat de loviturile de stat și nici de grupuri infracționale organizate. Ba dimpotrivă.

Sau, uite, PNL ar putea da o hotărîre de guvern (după noile reguli cardinale, hotărîrile de guvern le dă opoziția) prin care sensul gravitației se inversează. De acum încolo se sare în jos și se cade în sus. Așa, ca să dea Crin Antonescu senzația că se ridică politic și în sondaje.

Să schimbe geografia, clima și oamenii să meargă în față cu spatele, o decizie în regim de urgență pentru Norica Nicolai. Să aibă toată lumea 28 de grade în fiecare zi din an, cu ploi în timpul serviciului, de la 14 la 17, cu soare în weekend și palmieri din care să crească mititei cu bere.

Dacă nu se poate da Crin după timp, să se dea timpul după Crin.

Boicotul unitisalvam

Se adresează acelora care nu se omorau cu votul nici pînă acum. Electoral, are efecte zero. Oricum, scopul mișcării nu are nicio legătură cu alegerile europarlamentare.

Prezența la vot va fi într-adevăr extrem de scăzută, cel mai probabil sub 30%, apropiată de 25% chiar, însă nu din cauza campaniei unițisalvăm. Vinovații sînt politicienii, partidele politice și, aparent paradoxal, societatea civilă arondată partidelor politice. Credibilitatea acestora e sub nivelul mării și orice mesaje venite din partea lor au efect invers.

Campania pentru boicotarea alegerilor pornită de liderii unițisalvăm e făcută pentru a păstra în centrul atenției liderii mișcării. Pînă acum le-a reușit. Pentru liderii unițisalvăm este foarte important să se profileze acum ca lideri antipolitică, în vederea turului II al prezidențialelor, cînd își vor folosi imaginea pentru a susține unul dintre candidați.

La cine are cel mai mare succes mesajul ”Nu veniți la vot. Politicienii sînt de rahat, sînt toți la fel”? Ați ghicit. La cei care nu vin la vot și care cred că politicienii sînt toți la fel, de rahat. Iar purtătorii mesajului cîștigă încrederea acestora. Încredere pe care au mai cîștigat-o și în ianuarie 2012, și în toamna lui 2013 și pe care o vor folosi la alegerile prezidențiale.

”Noi sîntem imparțiali și scîrbiți, ca și voi. Noi sîntem de-ai voștri. Acum a venit timpul să mergeți la vot, să votați schimbarea, votați un politician tînăr, care să ne scape de Băsescu și vechea generație de politicieni. Votați Victor Ponta!”

În toamnă noul, proaspătul, schimbarea, tinerețea și viitorul vor fi reprezentate de Ponta. În turul II se vor adăuga și imparțialii.

Important pentru unițisalvăm e să cîștige încrederea yupișilor indeciși, dezamăgiți și scîrbiți și să ocupe spațiul ”imparțial”. Liderii de opinie ai dreptei, oengiști & intelectuali & jurnaliști, le răspund acestora agitînd pericolul pesedist. O idee mai proastă de atît nu se poate. Și uite așa, liderii de opinie ai dreptei își pierd orice brumă de credibilitate și influență în acest spațiu, al indecișilor cu pretenții.

– Votați PDL, votați Udrea, votați Băsescu, votați Macovei, votați Blaga, votați PMP, votați dreapta, votați ai noștri, jos PSD!

– Yeah, fuck off…

Ce va face Ponta?

Cîteva idei, în pregătirea unui viitor articol.

Știu ce va face Ponta (ați ghicit, spăl vase și țin telefonul la îndemînă): Va prelua sistemul lui Băsescu. Nu va schimba nici serviciile și nici justiția. Le va lăsa ce le-a dat Băsescu: puterea. Și va rămîne garantul puterii lor. Mai ales că vorbim de două domenii în care Ponta a activat și încă mai activează (aici stă mai bine decît Băsescu: Băsescu n-a lucrat niciodată în justiție). Și cîștigă cîțiva aliați puternici: justiția, serviciile, americanii și europenii. Lupii tineri care au primit libertatea sub Băsescu vor fi fericiți să și-o păstreze. În al doilea rînd, va scăpa de vechii pesediști și baroni și va prelua întregul PSD prin Ghiță, Șova, Maior et comp. Ponta a cel mai mare fan în viață al lui Băsescu. E rolul vieții lui. Așa cum orice actor vrea să-l joacepe Hamlet, Ponta vrea să-l joace pe Băsescu. Mă întorc la vase. Rețineți; servicii, justiție, lupi tineri, americani, europeni, PSD, baroni out. Criteriul de recrutare a apropiaților, la fel ca la Băsescu, va fi loialitatea și lipsa de personalitate. Și, extrem de important, libertatea. Am scris în 2010 un articol în care intuiam marele atu al strategiei Băsescu: lupii tineri din servicii și justiție sînt dependenți de libertatea pe care le-a dat-o Băsescu. Ponta are șanse doar dacă înțelege asta. Lanț lung, ăsta e secretul.

Însă Băsescu nu a reușit să să creeze o structură politico-economică, s-a păstrat în zona de culise, servicii & shit. Ponta are mai multe șanse să facă asta.

Gata, mă întorc la vase.

În 2009 SOV, Patriciu și Viiculescu au amenințat serviciile și justiția. A fost teribila lor greșeală. Ponta nu va mai face greșeala asta. De ce să-și pună capul pe butuc prntru baronii de care oricum vrea să scape ca să aibă puterea absolută în PSD? Va lăsa libere serviciile și justiția. Iar serviciile și justiția nu-l atacă pe cel care le garantează libertatea. De ce l-ar ataca? Să-l elimine și să vină în locul lui alții care le-ar putea face probleme lupilor tineri din servicii și justiție? Între gruparea președintelui și structuri se creează o legătură, un respect reciproc și tacit. Dacă aș fi din structuri m-aș gîndi la viitorul meu, adică la urmărorul preșefinte. La cibe are șsnse să ajungă, ce se poate face, cum ne putem înțelege. D-aia cred că baronii și Felix vor fi scoși pe tușă. Mă rog, aici intervin și altfel de rivalități.

Crin Antonescu, precizia ratarii

Mai 2009. Antonescu e ales președinte PNL și devine candidat prezidențial al partidului.

La putere e o supermajoritate, PDL-PSD, de peste 70%. Adică FSN. Adică stînga. Președintele aparține tot supermajorității. PNL e principalul partid de opoziție.

Criză economică de amploare. Scade consumul, scad investițiile, scade drastic nivelul de trai. Sistemul privat e în genunchi. Falimente, concedieri, afaceri create în ani sau zeci de ani dispar în cîteva luni. Credite neplătite, case pierdute, proiecte rămase în paragină, familii în pragul disperării. Anul 2009 e anul cel mai greu al crizei, mai greu decît 2010. Firmele care nu-și închid porțile, reduc salariile angajaților sau fac concedieri.

Guvernul Boc nu e un prieten al sistemului privat, ba dimpotrivă. E incapabil să reacționeze. În disperare, introduce taxe și caută tot felul de improvizații contabile pentru a mai suge ceva de la sistemul privat pentru buget.

Antonescu are oportunități cît n-au alții în șapte vieți. Poate transforma în PNL în principalul partid al dreptei, el poate deveni liderul dreptei, indiferent cine cîștigă prezidențialele din 2009. Ia decizia ca la campania pentru prezidențiale și, mai ales, între cele două tururi, să joace cu Geoană. Apoi în 2010 continuă apropierea de PSD. Se blochează în obsesia bolnăvicioasă pentru Băsescu. Se lasă îmbrățișat pînă la sufocare. În ianuarie 2011 capitulează total și își vinde partidul PSD-ului. Participă la o tentativă de lovitură de stat, devine antieuropean și antiamerican, se joacă de-a Vadimul, apoi face cadou puterea PSD-ului. După care este scuipat afară de la putere, împreună cu PNL, de către Ponta și pesediști. În loc să joace cu gîndul și grija la electoratul uselist, acceptă să devină un nimeni în no man’s land și să cedeze întreg electoratul uselist PSD-ului. A ratat șansa de a se poziționa ca lider al dreptei și ca alternativă la Băsescu și PSD, a ratat șansa de a poziționa PNL și a-i întări identitatea politică, apoi a ratat șansa de a folosi uselismul în favoarea sa, Bum, bum, bum, bum. Antonescu ratează cu o precizie de lunetist absolut totul. Ratarea lui atinge perfecțiunea.

Geoană s-a făcut de rîs cu țopăitul în seara de 6 decembrie, însă cel care a ratat totul, adevăratul învins ridicol, cel mai prost politician postdecembrist, nu e Geoană. E Crin Antonescu.