Author Archives → Bleen

Cine intra in turul 2?

Cel mai mic scor cu care s-a intrat în turul 2 la prezidențiale, 28% (Iliescu în 1996 și Vadim în 2000). S-a ratat turul 2 chiar cu scor de peste 20% (Roman în 1996 și Antonescu în 2009). În turul 1 partidul e decisiv. Momentan, doar PNL poate spera la turul 2 pentru candidatul său. “Dreapta” ARD nu poate spera decît cu candidat unic. Dacă nu au candidat unic, PDL și PMP își înscriu candidați degeaba, doar pentru palmaresul partidului și CV-ul candidaților. Chiar și susținînd un candidat comun pot rata turul 2. La fel PNȚcd și PFC. Dacă PNL reușește să cîștige susținerea pentru candidatul său de la PDL sau PMP, își va duce sigur candidatul în turul 2.

În politică, în alianțe, nu funcționează adunarea. O alianță poate demobiliza militanții și votanții componentelor. Astfel 12 plus 7 poate face 14 sau 11, nu 19. Ca în 9 decembrie 2012. Ca la fuziunea PD-PLD.

O alianță PDL-PMP în spatele lui Udrea sau Predoiu sau chiar MRU nu e sigur că va reuși să depășească PNL în primul tur. PNL nu va accepta să susțină un alt candidat decît cel propriu. O alianță a PNL cu celelalte partide din opoziție se poate face doar în spatele candidatului PNL (Antonescu sau Iohannis).

Speră Băsescu în îndepărtarea lui Predoiu, candidatura lui Udrea din partea PDL/PMP și apoi intrarea în turul 2 în dauna PNL? Extrem de probabil avînd în vedere promovarea lui Udrea. Să nu uităm că Udrea e singurul politician susținut acum de Băsescu. Și singurul prezidențiabil despre care Băsescu a declarat explicit că-l votează. Însă nu Băsescu face jocurile. Nu le mai poate face.

Daniel Morar si prezidentialele

De cîteva zile circulă, în cercuri relativ restrînse, nici n-ar avea altfel cum, zvonul unei potențiale candidaturi a lui Morar la prezidențiale. E încercarea Cotrocenilor de a-i calma pe justițiari și de a-i face să mai slăbească tunurile pe Udrea. Băsescu se preface că e în căutări. ”Boc n-a vrut să sară cu parașuta, Morar n-a vrut să sară cu parașuta… Ce ne facem, fetelor, cine o avea curaj să sară cu parașuta?” Strategia consacrată la alegerile pentru președinția PDL, din 2013. Nimeni nu vrea să candideze, doar Elena Udrea are curaj. În realitate, au fost mai mulți care au vrut să candideze, dar li s-a spus s-o lase baltă. Și au lăsat-o baltă aproape toți. Mai puțin Macovei.

Băsescu îi întreabă de candidatură doar pe cei care știe că vor refuza. A fost Boc, acum e Morar. După refuzul lui Morar va veni Elena, că e singura care are curaj să se bage în luptă, nu?

Are însă Bpsescu curajul să-l întrebe de candidatură pe MRU? Sau pe Predoiu? Imposibil. Niciunul dintre cei doi nu ar refuza.

Problema, în cazul Morar, e că se compromit instituții și întreaga justiție. Mai rămîne ca mîine-poimîine Elena Udrea să-l declare candidat preferat pe Daniel Morar. Același Daniel Morar care a fost șeful DNA vreo opt ani de zile, a fost procuror general interimar și actualmente e judecător la Curtea Constituțională.

Ce mai putem spune despre imparțialitatea și corectitudinea justiției cînd fostul procuror șef candidează împotriva partidului cu cei mai mulți condamnați și arestați? Ce mai putem spune despre credibilitatea Curții Constituționale cînd unul dintre judecători se lansează în campania electorală?

După ce ani de zile Daniel Morar a fost acuzat că e instrumentul lui Băsescu, că urmărește și arestează pesediști și peneliști la ordinul lui Băsescu sau al lui Macovei, că e un procuror antipesedist, o să-l vedem în campania electorală tunînd și fulgerînd împotriva pesediștilor. Cît bine face imaginea asta credibilității justiției?

Cum va arăta o campanie electorală în care fostul procuror șef al DNA își va acuza adversarii politici de corupție? Va folosi și informații la care a avut acces din postura de avocat al statului? Cum va putea apăra Daniel Morar justiția de acuzațiile de părtinire și incorectitudine din postura de candidat împotriva taberei politice care a avut cel mai mult de suferit de pe urma campaniei anticorupție? Și, mai ales, cum se va apăra Daniel Morar de acuzația că e omul lui Băsescu, atunci cînd va fi candidat din partea taberei lui Băsescu, asumat ca atare de Băsescu? ”Nu am făcut arestări la ordinul lui Băsescu, dar candidez în echipa lui, la cererea lui.” No shit?

Oricum lupta anticorupție este asociată, în percepția publică, unei grupări politice, mai rămîne doar să-l vedem pe Daniel Morar pe scena electorală, de mînă cu Băsescu și Udrea, salutînd mulțimile. ”Măi, Elena, măi, dacă nu era bilețelul, nu știu ce ne făceam cu anticorupția asta, măi! Nu-i așa, domnul Traian?” În momentul acela toată campania anticorupție din ultimii zece ani se va transforma într-o farsă sinistră.

Zvonul ”Morar candidat al dreptei” le-o folosi Elenei Udrea și lui Băsescu, pentru a lua tunurile justițiarilor de pe Udrea în campanie și a da impresia că la Cotroceni se caută un candidat, altul decît Elena Udrea, însă face rău instituțiilor statului, justiției și lui Morar însuși.

Morar e folosit și ca antidot la Macovei. ”Iată, nu doar Macovei e simbolul justiției. Uitați de Macovei. Cine e mai simbol anticorupție dacă nu chiar Morar, procurorul pus de Băsescu?” Cei de la PMP știu, din cercetări, că pentru Băsescu și PMP este importantă percepția de justițiari. După despărțirea de Macovei, ostilizarea ”justițiarilor”, puțini dar vocali, și apariția în prim plan a Elenei Udrea, Marin Anton sau Florin Popescu, PMP și Băsescu au început să sufere pe partea cu justițiarismul. Așa că nu le-ar strica o guriță de oxigen.

Și totuși, presupunînd, prin absurd, că Băsescu chiar îl vrea candidat pe Morar și că Morar acceptă, ce șanse ar avea acesta la prezidențiale?

Evident, zero.

  1. ”Morar va aduce împreună întreaga dreaptă.” Și PNL? Ponta e mai iubit decît Morar pînă și în PDL, darămite în PNL. Morar va aduce împreună cîțiva susținători din gruparea justițiarilor. Atît. Peneliștii, lideri, membri de partid și alegători, pentru care Morar e simbolul răului, se vor înghesui să voteze cu Ponta.
  2. ”Morar va aduce la vot indecișii și dezamăgiții, ăia 60% care nu votează.” Morar e candidatul unui nucleu ultramic și ultradur, împotriva altui nucleu ultradur, dar mult mai mare. Restul lumii nu are habar de existența lui, iar cînd are îl știe de omul lui Băsescu. Iar dacă va intra în bătălia politică în tabăra lui Băsescu chiar nu se mai poate vorbi de o eventuală atracție pentru ”cei 60%”.
  3. ”Morar are atu politic credibilitatea luptătorului anticorupție.” În momentul în care intră în politică de o parte a baricadei, credibilitatea luptătorului anticorupție se prăbușește ca un castel de cărți peste care respiră greu Băsescu. Adică s-ar prăbuși, dacă ar exista. Dar nu există. Credibilitatea lui Morar și justiției încă se clădește. Abia de acum începe să se construiască. Putem vorbi de această credibilitate peste încă zece ani, timp în care vor intra la mititica politicieni din toate taberele. Dacă Morar intră în politică de partea unei tabere, credibilitatea moare la naștere.

Daniel Morar nu are notorietate, nu are profil politic, nu are profil de lider, nu răspunde așteptărilor electoratului și nimeni nu-i cunoaște viziunea politică. Cum răspunde Morar îngrijorărilor, nemulțumirilor și speranțelor electoratului? Care e viziunea lui economică, socială, de politică externă? Ce ne poate spune Morar de locuri de muncă, pensii, taxe, război, Rusia, educație, familie, sănătate, Europa?

Dacă s-a zis despre Macovei că are un profil politic prea îngust, axat exclusiv pe justiție, ce să mai spunem despre Morar? Tema anticorupție excită foarte puțini alegători. De obicei îi excită pe cei din tabăra adversă arestaților. Pe cei din tabăra arestaților îi incită. Dar aici vorbim de tabere minuscule, în cazul justițiarilor, sau mici spre medii, în cazul antijustițiarilor.

Șansele lui Morar de a uni dreapta sînt nule, așa cum nule sînt și șansele de a aduce la vot indeciși.

Singurele efecte ale zvonului privind candidatura lui Morar sînt slăbirea tunurilor pe Udrea, impresia că Băsescu se zbate și caută un candidat, compromiterea lui Morar și a credibilității justiției și Curții Constituționale.

PS. Candidații la prezidențiale îi vedeți pe afișe și la televizor. Candidații la prezidențiale deja se luptă în campanie, își fac notorietate și se profilează politic. Zvonurile sînt pentru fraieri.

Teribila gafa strategica a lui Crin

Antonescu a făcut o greșeală catastrofală prin încercarea de repoziționare. Trebuia să tragă cît mai mult de USL, să aștepte să fie dat afară, să pozeze în continuare în păstrătorul spiritului USL. Avea o imagine foarte bună la electoratul uselist și PSD-ului i-ar fi fost extrem de greu să-l schimbe pe Antonescu în percepția publicului uselist din candidat prezidențial al USL și erou al muncii useliste.

Antonescu a făcut următorul calcul: “PSD mă dă afară din USL și îl pune pe Ponta prezidențiabil, iar eu rămîn la mijloc, nici uselist, nici antipesedist. Mai bine accept dedpărțirea acum, ca erou-martir al antipesedismului, fac scandal împotriva hidrei pesediste și devin candidatul “dreptei” unite și antipesediste.”

Nu prea i-a ieșit calculul. Pesediștii și votanții useliști l-au scos de la suflet. Acum nostalgicii vîrstei de aur a uselismului revoluționar se îndreaptă spre Ponta, în timp ce electoratul dreptei îl privește cu neîncredere și chiar dispreț pe Antonescu.

Antonescu nu rămîne nici măcar la scorul partidului, o bună parte dintre votanții PNL, aceia care erau useliști și antibăsiști convinși, îndreptîndu-și votul spre Ponta, adevăratul moștenitor al adevăratului dpirit uselist.

Antonescu e victima propriei gonflări. S-a umflat pînă a plesnit. A crezut că poate convinge pe oricine și că alegătorii îl apreciază pentru inteligența sa, cultură, spirit reboluționar și oratorie. Nu. Electoratul îl aprecia pentru uselism și antibădism radical.

De prostia și vanitatea gonflată a lui Antonescu au profitat golănașii Ponta și Băsescu. Aceștia au reușit, printr-o înțelegere tacită sau chiar explicită, să-l scoată din joc.

Pentru votanții useliști Antonescu e trădătorul uselismului, pentru votanții antipesediști Antonescu e trădătorul antipesedismului. A trădat în 2009 și 2011, a trădat apoi în 2014.

Ar fi avut șanse dacă ar fi rămas adevăratul apărător al uselismului, chiar dacă l-ar fi dat Ponta afară din USL? Dacă ar fi jucat bine cartea victimizării și a înțelegerii Ponta-Băsescu, da, ar fi avut ceva șanse. Măcar nu-și ostiliza electoratul uselist. Chiar dacă în turul 1 Ponta ar fi beneficiat de mobilizarea și disciplina PSD-ului, în turul 2 Antonescu, jucînd bine cartea “Ponta blat cu Băsescu”, ar fi luat o bună parte din voturile simpatizanților USL-ului și antipatizanților lui Băsescu. Iar votanții dreptei ar fi stat acasă, nu ar fi votat cu Ponta, ba mai mult, o parte ar fi votat cu Antonescu, chit că acesta era antibăsistul radical. După prezidențiale, chiar dacă ar fi pierdut, ar fi putut juca rolul opozantului la pesedismul atotputernic, rol pe care a încercat să-l joace, dar prea devreme. Fără alegătorii iubitori de uselism și antibăsism radical Antonescu nu are șanse nici măcar să intre în turul II, darămite să cîștige.

Gafa lui Antonescu e depășită doar de gada lui Tăriceanu care a fugit în anticamera PSD în loc să aștepte în PNL să-i ia gîtul lui Antonescu după alegeri.

Prezidentiabilii dreptei. Udrea sau un candidat unic al PDL, PNTcd, PFC, PNR, eventual chiar PNL fara Antonescu?

”Udrea e promovată în campania PMP fiindcă e cel mai cunoscut lider al PMP.” Wrong. Repet ce am scris și în articolul de ieri. Cel mai cunoscut lider al PMP e Băsescu. Și el aduce voturi.și notorietate, nu Udrea. El îi aduce voturi și notorietate și lui Udrea. Atunci de ce e promovată Udrea atît de agresiv în campania PMP? Fiindcă are nevoie de notorietate și imagine pe persoană fizică. De ce?

Să nu uităm că după europarlamentare în opoziție va începe o luptă pentru a stabili cel mai puternic și legitim prezidențiabil al dreptei, poate chiar unicul prezidențiabil, dacă partidele se înțeleg. Un prezidențiabil, pentru a fi considerat puternic și legitim, pentru a fi considerat o soluție împotriva lui Ponta, trebuie să aibă notorietate și să fie un lider cu vizibilitate al dreptei, cu istoric de luptă împotriva lui Ponta. De aici toate stunt-urile publicitare ale lui Udrea și Băsescu, de aici duelul Ponta – Băsescu/Udrea (se legitimează reciproc). Dacă PMP avea nevoie de voturi, era suficient să-i facă Băsescu campanie, chiar nu era nevoie de promovarea agresivă a Elenei Udrea.

Haideți să ne imaginăm întîlnirea liderilor opoziției nepeneliste (Băsescu, Blaga, MRU) după europarlamentare pentru stabilirea unui candidat prezidențial. Îl vor accepta Băsescu și Udrea pe MRU, în condițiile în care PFC va avea un scor mai slab decît PMP și aproape sigur nu va trece pragul? Udrea a și declarat deja: ”Nu poți avea pretenții la prezidențiale cînd tu nu reușești să treci pragul din poziția de lider de listă europarlamentară”

Îl vor accepta Băsescu și Udrea pe Predoiu, în condițiile în care această grupare l-a atacat în nenumărate rînduri, l-a acuzat că vrea liniște pentru mafie și că nu e în stare să vorbească? Îl vor accepta, în condițiile în care stă prost în sondaje și are notorietate scăzută, nu reușește să se iasă în față mediatic (e și șters și mocofan, n-are nici bani de televiziune)?

În ambele cazuri, răspunsul e nu. Va avea opoziția, inclusiv cea penelistă, un singur candidat? Greu de crezut. Elena Udrea a declarat deja că mai bine se merge pe doi candidați, unul al PNL și unul al celorlalți din opoziție. Și asta fiindcă ei îi va fi imposibil să se impună ca prezidențiabil și al PNL-ului. Oricum PNL nu va accepta să nu aibă candidat la prezidențiale după ce s-a rupt de PSD tocmai fiindcă ambele partide voiau candidat propriu.

Poate că PDL și ceilalți nu vor fi de acord să o aibă candidat unic pe Elena Udrea. Sigur așa se va întîmpla. Dar Băsescu/Udrea vor avea legitimitatea de a-i acuza pe ceilalți că nu vor unire, că sabotează dreapta și că nu acceptă drept candidat pe cel cu cea mai mare notorietate, expunere publică, cel mai mare luptător antiPonta, curajos, care știe să apeleze și la votanții neinteresați de politică și care are un mare potențial de creștere.

Ce vor putea face celelalte partide? O idee ar fi să-și decidă imediat după europarlamentare un candidat comun. PDL trebuie să renunțe la Predoiu, că e o fundătură. MRU, după eșecul de la europarlamentare nu mai poate fi prezidențiabil însă ar putea susține un candidat comun împreună cu PDL, PNȚcd sau PNR. Dacă Antonescu e basculat de la conducerea PNL, poate chiar și împreună cu PNL.

Doar băgat la colț, ținut în corzi, Băsescu poate renunța la candidatura Elenei Udrea. Toate celelalte partide din opoziție unite în jurul unui candidat cu dotări intelectuale, etice și cu șanse electorale mai mari decît ale Elenei Udrea îi vor delegitima mișcarea lui Băsescu.

Va candida Elena Udrea la prezidentiale?

Băsescu vrea să conducă ”dreapta”, opoziția, spuneți-i cum vreți. Pentru Băsescu nu e important să scoată un om puternic acum, pînă la prezidențiale. E important, e decisiv, ca anul 2014 să fie un an ratat, fără acțiuni sau personaje memorabile. Pentru Băsescu ar fi ideal ca 2014 să treacă cît mai repede și fără să se întîmple ceva notabil în politică. Un an care să arate impotența opoziției și necesitatea reîntoarcerii Salvatorului. Dar nu singur.

Pentru Băsescu e important să blocheze orice acțiune pe partea dreaptă și să vină apoi în 2015 ca lider și salvator al opoziției.

Nu vorbim aici doar de pierderea prezidențialelor. Acolo lucrurile sînt cît se poate de clare. Important e ca în turul II să intre un personaj politic care să nu fie capabil să construiască în jurul său un pol de putere. Nu e suficient să piardă prezidențialele, trebuie să le piardă fără să creeze în campanie o mișcare politică în jurul său, fără să creeze un personaj politic viabil și capabil să conducă dreapta după 2014. E nevoie ori de un personaj fără ambiții în ceea ce privește conducerea dreptei, ori de un personaj slab, care să se facă de rîs în turul II. A doua variantă e mai puțin probabilă. O mobilizare a opoziției împotriva lui Ponta, chiar dacă fără șanse de victorie la prezidențiale, riscă să transforme candidatul din turul II într-un lider pentru viitor.

Mai există și a treia variantă cîștigătoare pentru Băsescu, să intre în turul II un om de-al său, un om loial, dar incapabil de independență, incapabil să creeze o mișcare în jurul său. Boc și Udrea sînt nu numai loiali lui Băsescu, dar și incapabili de independență politică față de el. Cel puțin atîta timp cît nu cîștigă prezidențialele, ceea ce e 100% sigur.

Este convins Băsescu că Udrea se poate descurca la prezidențiale fără să-l facă de rîs și să-i distrugă orice șansă de a redeveni liderul opoziției după 2014? Rațional vorbind, ar trebui să fie convins de contrariu, însă e greu să vorbești despre rațiune în contextul dat. Dacă Băsescu ar fi avut ceva rațiune Udrea nu ar fi ajuns aici. Faptul că Udrea e aici, e lider de partid și liderul aripii Băsescu și chiar potențial prezidențiabil, ne arată că ar fi o eroare să pornim de premisa de raționalitate la Băsescu atunci cînd e vorba de Udrea.

Sau poate că lui Băsescu i-a fost frică să investească într-un politician puternic, care i-ar fi luat locul la un moment dat. Fiindcă asta înțelege Băsescu prin loialitate: impotență. Un om din tabăra sa e loial atîta timp cît nu există nicio șansă ca respectivul să-și înlocuiască maestrul. Băsescu vede impotența politică drept o dovadă de loialitate. Și cine poate fi mai loial decît Elena Udrea? Nu există nici o secundă pericolul ca doamna respectivă să-i ia locul lui Băsescu. Poate că tocmai asta iubește Băsescu la ea. Dar are nevoie Băsescu de cineva care să-i țină locul pînă se întoarce de la Cotroceni?

Și totuși, de ce ar avea nevoie Băsescu de Udrea atîta timp cît nu are nicio greață să se implice personal în politica de partid și în campania electorală? Nu e ca și cum Băsescu n-ar avea timp de politică de partid și campanie electorală din cauză de trebi de stat: Nu pare că marile treburi ale statului, chestiuni de anvergură, specifice unui bărbat de stat, îi ocupă timpul, persoana, funcția și imaginea publică astfel încît să nu aibă timp și resurse de imagine disponibile ca să conducă un partid politic și să-i facă campanie electorală. Ce nu poate face Băsescu e să aibă vreo funcție formală în partid, dar nici nu are nevoie pentru a conduce partidul, la urma urmei nici Udrea nu are vreo funcție formală acolo (pentru cei care nu știu sau au uitat, președinte formal al partidului e Eugen Tomac) și nu poate candida la prezidențiale. Deci Udrea nu e pusă acolo ca să-i țină locul lui Băsescu pînă se întoarce formal în politica de partid. Fiindcă Băsescu s-a întors fără probleme în politica de partid, face campanii electorale, participă la întîlnirile electorale ale partidului. Băsescu poate conduce fără grețuri și probleme PMP-ul în toată această perioadă și poate poza în liderul dreptei. Nu mai este de cîteva luni președintele României. Nu degeaba și-a concediat consilierii. Practic, și-a dat demisia sau, mai bine zis, s-a autosuspendat din funcția prezidențială și a revenit, extrem de neinspirat și pe alocuri ridicol, în ringul politic. A arătat că poate fi lider de partid fără să aibă nevoie de vreun paravan. Așa cum Udrea conduce PMP fără să aibă vreo funcție în partid, la fel îl poate conduce și Băsescu, că oricum și-a dat demisia de la Cotroceni și are suficient timp liber. Dealtfel, îl și conduce.

Să zicem totuși că nu se poate băga în toate măruntaiele administrative ale partidului și are nevoie de un bun organizator care să conducă partidul pentru el, iar acel bun organizator ar fi Elena Udrea. Însă nici varianta asta nu stă în picioare. În primul rînd Elena Udrea s-a dovedit un organizator catastrofal cînd a condus filialele București și Constanța iar Bucureștiul a reușit să-l piardă complet pentru ”dreapta”, cu cel mai slab rezultat al dreptei din ultimii 25 de ani. În al doilea rînd, dacă Elena Udrea era doar administratorul partidului, nu ieșea în față, o ținea în linia a doua, în culise, de unde aceasta administra, în condițiile în care în prim planul partidului oricum e Băsescu, fără să-l deranjeze în vreun fel poziția prezidențială, la care oricum practic a renunțat.

Atunci de ce e Elena Udrea în prim planul grupării Băsescu? Dacă Băsescu voia un partid puternic, îl avea fără Udrea. Dacă Băsescu voia să rămînă lider al dreptei, rămînea fără Udrea. Șansele lui Băsescu de a conduce dreapta erau mult mai mari fără Udrea, în condițiile în care principala piedică în calea împăcării lui Băsescu cu PDL, Macovei, justițiarii și cu alte grupări de pe dreapta (grupări din PNL, PNȚcd, NR, FC etc) e Udrea. Băsescu își conducea partidul, așa cum face și acum, și era în prim planul politicii de partid, cum e și acum.

Băsescu putea ”reveni” în politica de partid fără s-o lase pe Elena Udrea să-i țină locul. Fiindcă oricum a revenit în politica de partid și în campanie electorală, fără să-l deranjeze prea mult că, cel puțin formal, e încă președintele României.

Elena Udrea nu e în fruntea grupării băsiste ca să-i țină locul cald lui Băsescu și nici să conducă PMP în lipsa lui Băsescu. Nu de altceva, dar Băsescu nu lipsește decît de la Cotroceni, dar nu din fruntea PMP.

O vede Băsescu pe Elena Udrea ca posibil urmaș al său, ca un mare lider politic? Sînt convins că da.

Băsescu nu are nevoie de Udrea să-i conducă partidul, fiindcă și-l conduce singur. Băsescu nu are nevoie de Udrea să-i țină locul în negocierile cu celelalte grupări de ”dreapta” fiindcă și-l ține singur și oricum Udrea e principalul obstacol în acceptarea lui Băsescu drept lider al opoziției de către celelalte grupări ale dreptei. E suficient ca Băsescu să renunțe la Udrea și are PDL-ul la picioare. Fără Udrea există șanse ca Băsescu să se împace chiar și cu gruparea ”Macovei și justițiarii”. Și chiar cu PNL, PNȚcd, FC și NR.

Nu mai rămîne decît o variantă: Băsescu chiar crede că Udrea e un lider politic de viitor și urmașul său la conducerea dreptei. Probabil că Băsescu chiar nu vrea să revină cîn postura de lider al PMP sau al dreptei și preferă un leadership de cuplu. Băsescu și-a luat asociat la guvernare. Se practica pe la împărații romani sau monarhii din evul mediu. Cînd simțeai că ești la final de carieră, îți luai asociat pe tron moștenitorul regal sau împărătesc, ca să se obișnuiască cu tronul și poporul să se obișnuiască cu el.

Nu PMP e garantat Băsescu. Nu PMP e miza lui Băsescu. Dacă era așa, nu avea nevoie de Elena Udrea.

Elena Udrea e garantată Băsescu. Elena Udrea e miza lui Băsescu.

Și ajungem acum la partea a doua. Alegerile prezidențiale. Crede Băsescu că Elena Udrea îl poate învinge pe Ponta. Probabil nu. Oricît de puternic ar fi iraționalul în povestea asta nu cred că e suficient de puternic încît să-l convingă pe Băsescu de victoria Elenei Udrea la prezidențiale.

Este Băsescu convins că Elena Udrea poate ajunge în turul II și, din postura de challenger al lui Ponta, se poate transforma în liderul opoziției după 2014? Posibil. Este aceasta miza lui Băsescu? Elena Udrea în turul II, liderul opoziției, alături de Băsescu, după o înfrîngere onorabilă în fața lui Ponta?

Este o miză. Deși cred că Băsescu s-ar mulțumi și cu mai puțin. Adică cu Elena Udrea liderul dreptei non-peneliste.

Uitați-vă la candidații dreptei non-peneliste: MRU și Predoiu. După europarlamentare MRU va fi scos din joc. Elena Udrea a și anunțat: ”Cum să ai pretenții la prezidențiale cînd tu nu treci pragul din postura de cap de listă la europarlamentare?” Predoiu nu a fost acceptat nicio secundă de Băsescu și Udrea. În sondajele institutelor pesediste e tras sub Udrea, iar Băsescu îl atacă cu orice ocazie. Nici Băsescu și nici Udrea nu l-au amintit vreodată atunci cînd au vorbit de prezidențiabilii dreptei. Bine, fie vorba între noi, personajul e atît de șters încît nu e nevoie de cine știe ce efort ca să-l ascunzi sub preș.

Lui MRU i se va reproșa că s-a făcut de rîs la europarlamentare și că nu are partid în spate. Lui Predoiu i se va reproșa că e trădător, blatist și că are un scor slab, sub partid, și că, în general, e un candidat moale. Însă, atenție ce vă zic acum, notați în carnețel, în primul rînd i se va reproșa că nu are notorietate.

Avem cîteva posibile argumente ale grupării Băsescu-Udrea:

  1. Ponta e tînăr, are 42 de ani. Nu-l putem învinge cu un bătrîn de vechea gardă. Poporul vrea tineri, vrea o nouă generație de politicieni. Dacă PSD vine cu un tînăr, noi nu putem veni cu un politician din vechea generație. Ne trebuie tot unul tînăr.
  2. Ponta stă bine în sondaje, e vocal și bun de gură, are televiziuni, notorietate și acoperire mediatică. Pentru a-l învinge e nevoie de un candidat cu, atenție mare, notorietate, acoperire mediatică, care știe să facă chestii ca să apară la televizor, să treacă de ”embargoul mediatic al moguloilor”. E nevoie de un candidat vocal, cu prezență publică, bun de gură, curajos și capabil să aducă la vot alegători neinteresați de politică, un candidat spectaculos, cu lipici la mass media din afara politicii.

Vîrsta, notorietatea, curajul, spiritul de luptă, expunerea mediatică, susținerea unui partid important și succesul la poporul simplu nepasionat de politică dar pasionat de mondenități, acestea sînt principalele argumente pentru candidatura Elenei Udrea la prezidențiale.

Argumentul celor care spun că Elena Udrea nu va candida la prezidențiale sînt sondajele. ”Domne, cînd Băsescu va vedea sondajele, îi va trece”.

Sondajele se pot aranja. Deja CSCI o dă pe Elena Udrea pe locul 4, înaintea lui Predoiu și la 3 procente în spatele lui Antonescu și 5 procente în spatele lui MRU. Și mai avem ”potențialul de creștere”, vroba lui Băsescu. ”Da, Elena Udrea încă are un scor mediocru, dar scorul ei va crește, fiindcă e singura care reușește să treacă bariera spre neinteresații de politică. O avea ea 10% (sau la cît or mai ridica-o institutele de sondare ale PSD-ului), dar acești 10% sînt printre cei 40% interesați de politică, votanții actualei clase politice. Să vedeți cum crește ea printre cei 60% neinteresați de politică, cum va reuși să apeleze la „cei 58%”, care vin la vot pentru o altfel de politică, pentru show, blugi și parașute!”

În sondaje l-a rezolvat pe Predoiu. MRU va fi scos din joc după eșecul de la europarlamentare. Pe partea dreptei nepeneliste Udrea nu mai are concurent.

Mai rămîne PNL-ul. Aici lucrurile sînt ceva mai complicate. Antonescu e în cădere libere. Nu are nicio poziționare. Și-a pierdut cariera politică. Era antibăsistul cel mai tare. PNL și Antonescu deveniseră la un moment dat preferații alegătorilor radicali ai stîngii. Vechii feseniști de ani 90, fani Iliescu și Năstase, nemulțumiți de alianța PSD cu PDL din 2009, nemulțumiți de moderația lui Geoană și Ponta, au devenit mari fani PNL și Antonescu în 2010, 2011 și 2012. Între timp, Ponta a preluat stindardul radicalismului, iar Antonescu e într-o non-poziționare care îl va costa cariera politică la vîrf. Cu Udrea candidat, simbolul cel mai detestat al băsismului, mai detestat chiar și decît Băsescu sau Boc, cel care va avea de cîștigat va fi Ponta, reprezentantul antibăsismului radical. În timp ce Antonescu, aflat cu Băsescu și Udrea de aceeași parte a baricadei, posibil aliat cu Udrea în turul II, va pierde votanții antibăsiști ai PNL-ului (nu puțini), fără a fi acceptat de votanții dreptei nepeneliste.

Singura problemă a Elenei Udrea e Iohannis. La fel ca și Antonescu, din postura de aliat cu Udrea și Băsescu, Iohannis nu se va putea baza pe alegătorii antibăsiști ai PNL-ului. Se poate baza însă pe alegătorii dreptei nepeneliste, mai ales pe voturile pedeliștilor anti-Udrea și justițiarilor macoviști. Și se poate baza pe voturile indecișilor ”scîrbiți de politică”, dacă știe să ia distanță de Băsescu și Udrea. Aici rămîne de văzut dacă-l lasă Băsescu și Udrea să ia distanță.

Nu știm cum se descurcă în campanie Iohannis. Ca și lui Predoiu, i se poate reproșa lipsa de notorietate. Trebuie scos cît mai mult în față, ca să-l cunoască lumea, mai ales indecișii, care nu caută știri politice și care nu stau cu ochii pe știrile poliice și internet. Iohannis nu are televiziune și are mari probleme la ieșirile publice. E un mit, însă personajul e șters și nici nu sclipește de inteligență. Ca să-i rămînă mitul în picioare ar trebui ținut ascuns. Însă are nevoie de notorietate și nu cîștigi notorietate stînd ascuns.

Șansa Elenei Udrea e un scor al lui Ponta cît mai mare în turul I. Ponta trebuie să ia de la PNL toți antibăsiștii și să-l lase pe Iohannis (sau Antonescu) în curul electoral gol. Udrea are nevoie de radicalizarea ”luptei” Ponta-Băsescu. Are nevoie să iasă ea cît mai în față, să cîștige notorietate și să gonească spre Ponta orice votanți ai PNL-ului.

Iohannis nu poate fi radical împotriva lui Ponta, fiindcă omul nu poate fi radical, nu e genul, și oricum pînă acum cîteva luni a fost de aceeași parte a baricadei cu Ponta și PSD, și nu de ieri de azi.

Iohannis are nevoie de notorietate și nu o are. Nu are nici instrumente media și talent. Nu poate juca roluri mondene, nu știe să provoace știri, e șters, nu știe să vorbească și nici gînditul nu e unul dintre atuurile sale.

Dar chiar și în condițiile în care Iohannis ajunge în turul II, Udrea va fi cea care va reprezenta dreapta nepenelistă în negocierile pentru turul II. Și sînt convins că Băsescu și cu Udrea vor apărea mai des în turul II decît Iohannis, vor fi liderii campaniei electorale ”pentru Iohannis”, pînă îl vor îngropa pe acesta.

În concluzie, poate ajunge Elena Udrea un lider important al dreptei, asociatul lui Băsescu pe tronul dreptei? Categoric nu.

V-am prezentat însă argumentele și armele grupării Băsescu-Udrea. Și justificările alegătorilor ”dreptei” care vor vota Udrea.

Băsescu pariază pe Udrea, nu e doar un instrument al lui. Crede în Udrea. Și contextul îi este favorabil Elenei Udrea. Predoiu, Antonescu și MRU sînt non-candidați.

Aceste fiind zise, cred că Elena Udrea va candida la prezidențiale și cred că Traian Băsescu va lupta pe viață și pe moarte pentru candidatura Elenei Udrea.

Candidatura Elenei Udrea la prezidențiale va fi cea mai mare victorie a PSD-ului. E Udrea un pericol mai mare decît Ponta? Aceasta e întrebarea la mare modă printre susținătorii ”dreptei”, susținătorii ”alor noștri”.

Da, Elena Udrea este un pericol mai mare decît Ponta. Prin Ponta PSD ocupă stînga. Prin Udrea PSD ocupă și dreapta. Ok, să ocupe stînga, să fie la ei acolo. Însă ar fi de preferat să avem și o dreaptă neocupată de PSD.

PS. Am zis că PSD nu va accepta candidat la prezidențiale pe cineva din afara partidului. Am zis că USL nu se va rupe înainte de alegerile parlamentare din 2012. Am zis că USL se va rupe în primăvara lui 2014, pentru a avea PSD timp să-și pregătească candidatul pentru prezidențiale. Am zis că miza lui Băsescu e distrugerea PDL și conducerea ”dreptei”. Le găsiți pe toate pe Blogary. De obicei îmi ies astea.

Poate fi blocată Udrea? Cu Predoiu și MRU, categoric nu. Există alți candidați? Nu știu. Posibil. Dau două nume, fără însă să fi analizat concret șansele celor doi candidați, S-ar putea să fie nule, să fie două propuneri prostești, nu știu. Mona Muscă șI Monica Macovei sînt cele două nume. Cînd o să am dispoziția și inspirația necesară o să scriu și despre șansele celor două.

UDPATE. Ceea ce vedem acum nu e campania PMP pentru europarlamentare. E campania Elenei Udrea pentru prezidențiale. Mai bine zis, pentru alegerile primare prezidențiale. Elena Udrea, pentru a avea argumente în fața celorlalți potențiali prezidențiabili ai dreptei (MRU, Predoiu, Antonescu, Iohannis) are nevoie de un scor bun în sondaje. Are nevoie de notorietate și de favorabilitate între suporterii lui Băsescu. Și de aici va urma argumentul ”potențialului de creștere”. Elena Udrea nu a fost scoasă în față ca să crească PMP-ul. PMP-ul e doar un pretext pentru a o scoate pe Elena Udrea în față.

Iohannis, aparatorul statului de drept si PSD, agentul schimbarii

Să începem prin a pune la punct cîteva mituri.

Băsescu nu a fost scos din mînecă în 2004. Abia cîștigase cel de-al doilea mandat de primar al capitalei, era președinte al PD, copreședinte al Alianței DA și candidat al acesteia la funcția de prim ministru, era recunoscut ca cel mai important opozant al lui Năstase. Avea notorietate și era adversar politic al pesediștilor de 12 ani, din 1992.

Și încă ceva, Băsescu venea din postura celui care schimbă, după patru ani de mandat prezidențial ai lui Iliescu și patru ani de mandat de premier ai lui Năstase.

Acum agentul schimbării e Ponta, nu candidatul/candidații dreptei. Nu de altceva, dar la Cotroceni de zece ani e Băsescu, nu Ponta sau alt președinte al PSD. PSD va fi partidul care va veni cu un mesaj de noutate și schimbare (cu atît mai mult cu cît și-a schimbat garnitura la vîrf, are lideri tineri și noi, ceea ce nu putem spune despre dreapta, care defilează de ani de zile cu aceleași figuri prăfuite și obosite). Încă nu au trecut decît doi ani de cînd guvernul e condus de Ponta, prea puțin ca oamenii să fie sastisiți și exasperați de Ponta și PSD și oricum, în joc e funcția prezidențială, funcție pe care PSD n-a mai deținut-o din 2004. Poate părea paradoxal pentru un partid care la europarlamentare are un mesaj conservator să vină la prezidențiale cu un mesaj de schimbare, însă PSD este în opoziție în ceea ce privește Președinția și are un candidat tînăr (42 de ani), de fapt cel mai tînăr prezidențiabil cu șanse, și încă foarte mari, din 1990 încoace.

Va reuși dreapta să vină cu un candidat care să fie agentul schimbării, după zece ani de Băsescu la Cotroceni? Și ce înseamnă schimbare? Cum va prezenta dreapta această schimbare? Și cum se va împăca schimbarea cu suportul lui Băsescu și al grupării sale? Orice mesaj de susținere din partea lui Băsescu, a grupării sale sau a PDL-ului pentru candidatul dreptei în turul 2 va submina mesajul acestuia de schimbare, de înnoire.

Cel mai probabil dreapta va merge pe mesajul ”Nu dați toată puterea PSD-ului!”.

Una dintre soluții ar putea fi Iohannis. Are suflet de uselist, soluția Iohannis fiind premergătoarea USL-ului, a fost de partea PSD/PNL și împotriva lui Băsescu atît la prezidențialele din 2009 cît și la măsurile de austeritate din 2009 și lovitura de stat din 2012. Ar fi interesant ca bătălia în turul 2 să se dea între doi susținători ai loviturii de stat din vara lui 2012, unul fiind candidatul apărătorilor statului de drept. Johannis vine oarecum din afara politicii, e relativ nou în PNL, e neamț și are succes la indeciși, apolitici, hipsteri și alți alegători de pe margine.

Și mai are o mare calitate. Ți-l poți imagina la fel de bine candidat prezidențial din partea PSD. Dealtfel, nici nu m-ar mira să fie candidat prezidențial din partea PSD. Așa cum nu m-ar mira să fie candidatul dreptei. Rămîne de văzut care e diferența dintre Iohannis alesul din partea PSD și Iohannis alesul din partea iubitorilor statului de drept. Ce-i desparte pe cei doi Iohanniși, cel care ar fi ales sub sigla PSD și cel care ar fi ales sub sigla apărătorilor statului de drept? Bine, veți spune că susținerea din partea apărătorilor statului de drept îl va obliga să se comporte ca atare și să lupte pentru statul de drept și împotriva corupției. Dacă e așa, păi atunci haideți să-l susținem pe Ponta, că oricum are șanse mai mari la prezidențiale și susținerea noastră îl va obliga să lupte pentru statul de drept și împotriva corupției.

Cea mai bună soluție ar fi ca Iohannis să fie candidatul PSD-ului și să devină președintele pro-occidental, apărător al statului de drept, susținător al idealurilor dreptei și luptei anticorupție, pe resursele, munca și finanțele pesediștilor.

Sint mindru ca eurocampionii ridica Romania ta in fiecare casa

Cîteva comentarii despre mesajele de campanie ale PSD, PNL, PDL, PNȚcd, PMP și PFC.

PSD

Sînt mîndru că sînt român.

Un mesaj aparent eurosceptic și aparent conservator. Un observator superficial al scenei politice românești ar fi surprins de un asemenea mesaj din partea unui partid presupus socialist, însă, ne place sau nu, PSD e mai degrabă un partid conservator decît socialist. Dincolo de etatism și asistențialism, pe temele naționale și culturale, PSD n-a jucat deloc socialist. Și acesta e și motivul pentru care de 25 de ani a rămas un partid de succes. PSD trebuie să fie aibă mesaje conservatoare, nu are de ales. Nu de altceva, dar, de multe ori, e singurul partid care ajunge în fiecare casă și are structurile și resursele să se adreseze mediilor tradiționale, conservatoare.

Mesajul PSD din aceasta campanie se adresează tuturor celor care se simt umiliți de Europa (Înalta Poartă), tuturor celor pentru care viziunea despre lume, viață și istorie vine din manualul de istorie de clasa a VII a din 1978 sau 1983 și din filmele lui Sergiu Nicolaescu, acea viziune pe care o putem rezuma așa: Naționalismul de după blocurile gri. PSD apelează la cei cu mentalitate de gașcă, care detestă gaborii. Există băieții, cartierul, șatra, banda, gașca și există stăpînirea, autoritățile, dirigu, profa, gaborii, garda, cei care ne controlează și ne strică armonia organică. Existăm noi, românii, și există Europa. Trebuie s-o șmecherim cînd ne controlează, să ne prefacem că-i acceptăm regulile, s-o păpăm de bani și să-i dăm cu tifla cînd ne face morală.

În context, acest ”sînt mîndru că sînt român” nu e un mesaj pozitiv, ci unul mai degrabă țîfnos și vine în contextul campaniei antieuropene a USL din ultimii patru ani. O campanie care vine din interesul pesediștilor de a scăpa de justiție și a putea fura în voie și care rezonează cu antioccidentalismul, fobia de autorități și reguli și naționalismul de după blocuri a majorității populației.

Nu e un mesaj eurosceptic fiindcă PSD nu pune în discuție valorile în jurul căreia se unește Europa și nici modalitățile concrete prin care o face. PSD nu pune în discuție o anumită viziune europeană și nu propune o altă viziune. PSD nu are nemulțumiri doctrinare. Vrea doar bani fără control. Pesediștii nu sînt sceptici cu privire la Uniunea Europeană, ci cu privire la justiție, așa cum un hoț de mașini e sceptic cînd aude sirena poliției. Nu cred că există vreun tîlhar, spărgător de bănci sau hoț de mașini care să se umple de entuziasm și optimism cînd vede mașina de poliție sau cînd îi aude sirena.

Sloganul e la persoana I. PSD se identifică cu alegătorul. Îi citește gîndurile. Era o reclamă, parcă la o companie de telefonie mobilă, în care gîndurile trecătorilor apăreau sub formă de texte. La așa ceva se pretează sloganul PSD-ului. PSD citește gîndurile trecătorului și le pune pe afișe. Sloganul nu e în ghilimele. Nu e un citat. Sînt gîndurile mele, ale trecătorului. Merg pe stradă și citesc ”Sînt mîndru că sînt român”. Ah, gînd la gînd cu bucurie. Am citit-o sau chiar o gîndeam eu? Uite, eu o spun, la persoana I, nu PSD-ul. Dar o spun sub sigla PSD.

PNL

Eurocampionii. Cea mai bună echipă.

Un mesaj care respiră competiție, performanță, excelență, merit, superlativ. Un mesaj liberal. PNL pune accent pe calitatea candidaților, a indivizilor. E cel mai apolitic mesaj. PNL se adresează celor cu spirit de competiție dezvoltat, care cred în performanță, excelență, premii, recorduri. Corporatiștii, tineretul urban care are un acut spirit de competiție, fanii sportului, chiar dacă nu foarte pasionați de politică, ar putea fi atrași de un asemenea mesaj. Am mai spus, PNL e brandul politic cu cei mai apolitici fani. E partidul elitelor corporatiste. Pentru yupiși, PNL și liberal înseamnă statut, performanță, merit, civilizație urbană, modernitate, indiferent de ce lideri și poziționări politice ar avea. Aceștia nu votează politic. Nu e un vot dat unui partid, e un vot dat propriului statut. E o declarație de statut social. Am îndeplinit unul dintre ritualurile cool ale modernității corporatist-urbane, am eliminat glutenul din alimentație și am votat cu PNL.

Și încă ceva, pe 24 mai, în seara de dinainte de alegeri, se va juca finala Ligii Campionilor, pe Estadio da Luz din Lisabona. Cu o seară înainte de alegeri se va vorbi de eurocampioni, se va cînta imnul, se va îmnîna Cupa. Nu degeaba peneliștii s-au asociat cu tot ce înseamnă simbolistica și formalitățile evenimentului. În ziua alegerilor, memoria victoriei și a festivității de premiere va fi vie, mai ales la yupișii urbani.

Mesajul nu conține nicio promisiune și nu comunică cu alegătorul. Înțelegem că echipa PNL e cea mai bună, e eurocampioană. Și atît. Își prezintă doar palmaresul. Pentru ce? Liberalii sînt deja cîștigători, deja campioni. Nu e nici măcar o chemare la luptă. E prezentarea unei cupe, un eveniment de premiere. E un reenactment, un mock up al unei festivități de premiere din lumea sportului. Nici măcar nu e o premiere reală, politică. Alegătorul nu are nimic de cîștigat din asta, nu i se promite nimic. El nici măcar nu face parte din poveste, nu e amintit nicăieri. Echipa PNL își prezintă medaliile și cupa, arată poze de la festivitatea de premiere.

PDL

Europa în fiecare casă.

Mesaj pro-european și socialist. ”Europa” are conotație pozitivă, e ”binele”, iar ”în fiecare casă” e un mesaj inclusivist și egalitarist. PDL se adresează celor care se simt neglijați sau cărora le e teamă că nu vor primi. Cei atenți la mesajele de genul ”în fiecare casă”, ”pentru fiecare om” sînt cei care se simt de obicei discriminați, lăsați de izbeliște, dați la o parte, rămași la coadă, care primesc mai puțin decît ceilalți sau nu primesc deloc. ”Europa” va ajunge la toți, se va da cîte una să ajungă la toată lumea. Rămîne de văzut dacă cei pentru care ”Europa” are conotație pozitivă sînt și cei care se simt neglijați, dați la o parte, care suspină după inclusivism și egalitarism. N-aș prea crede, însă nu am văzut cercetări sociologice pe temă, așa că nu pot băga mîna în foc. Însă, repet, n-aș prea crede că pentru aceia care vor să se dea la toată lumea Europa are o conotație pozitivă. Poate avea în 2005, în 2007 sau chiar 2009, dar nu acum.

Sloganul nu are predicat și nici subiect. Cine face ce? Care e acțiunea și cine e personajul principal? Vom aduce noi Europa în fiecare casă? Va veni ea în fiecare casă? Vă luați voi cîte o Europă în fiecare casă? Care e legătura dintre mine, alegător, și tine, candidat? Cum comunicăm? Cum decurge povestea dintre noi? Care e predicatul? Nu e o promisiune pe care candidatul i-o face alegătorului. Nu e un contract. Nu e o afirmație. E o frîntură de exprimare care plutește în aer. Cine vorbește? Candidatul? Naratorul? Nimeni? E din eter?

PNȚcd

Apărăm România ta.

Un mesaj eurosceptic și conservator. PNȚcd apără România. În contextul alegerilor europene e un mesaj eurosceptic. Dar PNȚcd nu apără orice Românie. Nu apără România în general. Apără ”România ta”.  Mesajul are mai degrabă conotație civilzațională decît națională. ”România ta” înseamnă un mod de viață, o anumită civilizație, tradiție. Dacă era simplu ”PNȚcd apără România” atunci puteam vorbi de un mesaj eminamente național, în care patria e în pericol și cavalerul țărănist o apără de un inamic din exterior. Cu acel pronume posesiv la singular lucrurile se schimbă radical. PNȚcd apără o stare de fapt, România așa cum o știi tu, așa cum o vezi tu. România aici nu e un spațiu geografic, un stat, ci un mod de viață, un fel de a trăi și a vedea lucrurile. Nici inamicul, cel care de care trebuie să ne apărăm, nu e un spațiu geografic, ci, la fel, un mod de viață, de a vedea lucrurile.

Promotoarea acestui nou mod de viață de care PNȚcd apără România ta e Uniunea Europeană. De aceea spuneam că mesajul este eurosceptic. PNȚcd este, în fapt, singurul partid românesc cu un mesaj cu adevărat eurosceptic.

PNȚcd, spre deosebire de PSD, se adresează euroscepticilor ideologici. Adică unei nișe, unei pături subțiri de alegători educați, din mediul urban, nemulțumiți de ideologia care a pus stăpînire pe Uniunea Europeană și pe care ei o percep ca nocivă (corectitudine politică, ateism, egalitarism, relativism moral, multiculturalism, defetism, antioccidentalism).

Pentru PNȚcd și în general pentru cei care intră pe acest teren există riscul să confunde planurile și să vrea să apere România nu de ideologia stîngii, ci de Occident, iar euroscepticismul, care e mai degrabă un scepticism față de încercările Uniunii Europene de a impune ideologia noii stîngi, să se transformă într-un real scepticism față de Europa și Occident.

Adresarea din slogan e directă, la persoana a II a. Alegătorul e tratat la singular, ceea ce face să crească nivelul de intimitate și implicare a alegătorului și transformă România dintr-un spațiu geografic într-un set de valori și convingeri intime.

PMP

Ridică România.

E un mesaj vag, fără încărcătură politică. Pemepiștii nu se adresează alegătorilor (nu e niciun semn de exclamare, deci nu vorbim de un îndemn). Vorbește mai degrabă naratorul, o voce din off, care ne spune că pemepiștii ridică România. Nu ”Ridicăm România” sau ”Vom ridica Români”, ci ”Ridică România”. Pemepiștii, deși pe afișe se îndreaptă spre alegători, nu se adresează acestora. Ei vin spre alegători și un voice over îi prezintă, spune ceva despre ei. Ceva destul de vag, dealtfel. Deși protagoniștii sînt în blugi, vorbesc geopolitic (”România”), nu se adresează alegătorilor, nu le promit acestora ceva, nu vorbesc cu o categorie sau tipologie de alegători. Ei vorbesc, mă rog, de fapt vocea din off (Cotimanis, Geo Raețchi, Octavian Ursulescu, Însuși Zeus?), despre România, despre țară. Chestiuni importante, de anvergură. În blugi și cămeșe albe. Statul, țara, chestiunile majore, importante, grele, sînt de costum, de oameni de stat, nu de blugi și tinerețe cool. Sau poate e un flash mob, d-aia ei tac și vorbește vocea din off, că la flash mob-uri nu se vorbește. Dar dacă e cool și blugi și flash mob nu e ”România”. Nu e ”Țara”, ”Statul”, ”Economia”; ”Diplomația” și alte cestiuni grave sau chiar gravissime.

Iar cînd de îmbraci în blugi și cămeșă casuală nu te prezintă o voce din off, ca pe Regina Angliei cînd intră în salon. Te prezinți tu. De fapt mesajul PMP e un film cu narator. Sau o trupă de vedete prezentată de Octavian Ursulescu. Nici nu se știe cine ridică România. E la singular? La plural? La masculin? La feminin? Ei ridică România? El ridică România? Ea ridică România? Cine ridică România?

Nu mai discutăm de conotațiile sexuale în contextul în care personajul principal al PMP e o doamnă exhibiționistă cu pretenții de bombă sexy sau divă politică. Dar, mă rog, astea țin de anecdotică, nu aici e marea problemă a sloganului. Repet, România și prezentarea la persoana a III a (vocea din off), fără ca protagoniștii să se adreseze alegătorului, deși se îndreaptă spre el, în condițiile în care PMP se poziționează ca partid cool, în blugi, se potrivesc mesajului și imaginii partidului ca nuca în perete. Chestia asta cu niște băieți și fete, foarte hotărîți și fotoșopați pînă la zombiness, care se îndreaptă spre mine fără să mi se adreseze, plus o voce din off (Zeus?) care vorbește despre chestii grave și serioase e cam creepy.

PFC

Schimbă-i cu Forța!

Viol. Molestare. Joc de cuvinte de clasa a III a  de la Penitenciarul Jilava, secția violatori periculoși în curs de alfabetizare. În slogan ”forță” e sinonim cu ”silă”. Siluiește-i! Da, e vorba de politicieni, dar who cares? Mesajul are conotații neplăcute spre horror și lasă un gust amar trecătorului. E agresiv, e imperativ și nu vorbește nimic despre PFC. Forța Civică nu promite nimic, nu ne spune ce va face. Doar le cere alegătorilor să facă ceva și le-o cere pe un ton agresiv și într-un joc de cuvinte extrem de nefericit. Forța Civică s-a spălat pe mîini. Și-a făcut treaba. Acum e rîndul alegătorului să acționeze. Și acest lucru îi e de-a dreptul scuipat în față de MRU și ai săi. Forța Civică nu promite, cere. Și nu orice, ci violență.

Un slogan catastrofal. Ca să nu mai spunem că potențialii alegători ai PFC nu sînt chiar peremiștii cu un deget în priză și cu creierii încinși, care să rezoneze la astfel de îndemnuri violente la luptă. Alegătorii PFC sînt mai moderați, dubitativi chiar, indeciși. Ei vorbesc întotdeauna cu domnia sa și domnia voastră. N-are rost să țipi la ei într-un slogan care te face să-ți imaginezi tot felul de violențe.

 

 

Ponta nu recunoaste autoritatea si jurisdictia justitiei romane

Am înțeles că Ponta va primi oaspeții externi în biroul de la Ministerul Apărării, ca să le arate că trăim în dictatură și că nu pot fi primiți în alt birou, fiindcă ar risca să fie ascultați. Este de departe cea mai iresponsabilă acțiune externă ale unui premier european.

Ponta uită să spună că în biroul său de la Palatul Victoria, în urma hotărîri unei instanțe judecătorești, i-a fost ascultat telefonul unui infractor care făcea afaceri penale din biroul premierului. Judecătorul care a aprobat ascultarea telefonului n-avea de unde să știe că respectivul infractor discută afacerile penale chiar din biroul premierului, și oricum nu-l interesa locul în care se află infractorul, ci doar ce discută și cu cine.

Prin deciziile și declarațiile sale publice premierul Ponta arată că nu recunoaște hotărîrile instanțelor judecătorești, pe care le consideră ilegale și dovezi ale dictaturii. Cu alte cuvinte, prim ministrul nu recunoaște autoritatea justiției române. Ponta propune un sistem de justiție paralel, un fel de stabor al Mafiei sau Consiliul Famigliilor.

Poate că o soluție ar fi ca Ponta să ceară Armatei să-i pună la dispoziție un buncăr în care Mafia să-și facă liniștită afacerile, acolo unde polițiștii, procurorii și judecătorii să nu-și poată băgat nasul.

Hotărîrile judecătorilor români sînt valabile pe întreg teritoriul României, teritoriu care intră sub jurisdicția justiției române. Aceste hotărîri nu se opresc la ușa vreunui buncăr. Jurisdicția justiției române se întinde și asupra birourilor din Ministerul Apărării. Nu scrie nicăieri că o hotărîre a unei instanțe judecătorești nu se aplică cînd e vorba de anumiți cetățeni sau pe o anumită parte a teritoriului României.

Ponta nu face altceva decît să caute imunitate teritorială în fața justiției pentru el și pentru mafioții din jurul său.