Posts Tagged → Sorin Frunzaverde

Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

  • Ponta va fi candidatul PSD la președinție, și prezidențiabilul cu cele mai mari șanse (va fi votat în turul 2 ca ”răul cel mai mic”, european).
  • Crin Antonescu va fi candidatul PNL, cu șanse mari de a intra în turul 2 dar cu șanse mici de victorie în fața lui Ponta.
  • Blaga va fi în continuare liderul PDL. După ce se va fi asigurat de controlul total al partidului, îl va invita pe MRU să candideze la prezidențiale din partea PDL (printr-o eventuală absorbție a FC). Blaga, pentru a-și păstra puterea în partid are nevoie de perspective de guvernare, atuuri în negocierea pentru guvernare și bani. Nu poate da poporului pedelist (ăla care a mai rămas) perspective de guvernare fără un candidat prezidențial cu voturile căruia să negocieze o susținere în turul 2 pentru Victor Ponta sau Crin Antonescu, în schimbul unei viitoare alianțe de guvernare. PDL nu are prezidențiabili care să nu fie glume proaste sau triste. E suficient să citești lista cu numele primilor 100 de lideri ai partidului ca să-ți dai seama cît de disperată e situația și cît de catastrofală e resursa umană. Astfel, nu vin nici finanțările, nu se întrevăd nici perspectivele de guvernare, se clatină și poziția lui Blaga în partid. Dacă MRU rămîne ”speranța dreptei” (sînt totuși șanse mici să rămînă) Blaga îl va invita să candideze. Dacă nu, nu.
  • După prezidențiale Blaga poate obține, cu puțin noroc, o halcă de guvernare, pe față sau pe șest, în urma susținerii cîștigătorului alegerilor. Dacă MRU ia 15-20%, acestea sînt procente decisive în turul 2 (așa cum au fost în 1996 – nu au fost în 2009, dar în 2009, contracandidatul a fost Băsescu) și PDL poate obține o guvernare împreună cu PSD, UDMR și UNPR sau împreună cu PNL, PC și UDMR.
  • Pentru ca PDL să obțină acele 15-20% cu care poate negocia accesul la resursele statului e nevoie de o ”dreaptă unită”. Blaga ar putea candida el însuși la prezidențiale, sau l-ar putea pune să candideze pe Videanu, însă un potențial al candidat al dreptei va lua din procentele candidatului PDL și va scădea drastic capacitatea de negociere a lui Blaga. Astfel, este neapărată nevoie ca în 2014 dreapta să se prezinte la alegeri cu un candidat unic. Blaga are nevoie de unitate.
  • Deocamdată Blaga trebuie să-și asigure partidul și să vadă dacă va mai exista MRU în politică peste cîteva luni sau un an. Dacă MRU coboară în sondaje în ritmul de acum, Blaga nu va mai fi nevoit să apeleze la MRU și poate candida chiar el la prezidențiale. Așteaptă ca MRU să iasă din rolul de ”speranță a dreptei”. Și nu va trebui să aștepte prea mult, MRU este la finalul carierei de speranță a dreptei. După ce MRU va ieși din scenă și va reveni în diplomație, atunci Blaga poate sta liniștit că nu are concurent la prezidențiale. Din acest moment nu va mai exista niciun prezidențiabil și structură politică care să-l mai concureze pe Blaga în bătălia pentru intrarea în trinitate alături de Ponta și Antonescu. Balamaua mult visată este realitate.
  • Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului. O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL. Să nu uităm că PDL, prin vocea lui Blaga,  a renunțat la condiția plecării lui Crin de la conducerea PNL. În schimb, PNL nu a renunțat la condiția ruperii definitive a PDL de Băsescu și eliminării ”băsiștilor” din partid. Blaga nu știe ce va face Băsescu după 2014. Dacă Băsescu nu pleacă pe mare și revine în PDL, echipa Blaga e mîncată. Astfel, nea Vasile și trepădușii din jurul lui trebuie să se asigure împotriva venirii lui Băsescu. Și cum o pot face mai bine decît lipindu-se de un partid mai mare și în care Băsescu nu are nicio șansă să intre? Sînt convins că acestea sînt și argumentele cu care Frunzăverde și Crin Antonescu s-au prezentat la Blaga. ”Ce te faci, tu, nea Vasile, cînd vine Băsescu și te execută? O să vii la noi atunci, dar o să vii în genunchi, pe post de secretar al filialei Bihor. Nu mai bine vii tu acum la noi, cu tot cu partid, și te faci secretarul general al Dreptei Unite? Ă?” Și pentru Crin, și pentru Blaga, este vital ca Băsescu să nu aibă unde reveni în 2014. Un Băsescu care s-ar putea întoarce în politică și ar putea conduce un partid la parlamentarele din 2016 ar încurcă rău lucrurile pentru PNL și Blaga. Poate că Băsescu va reveni (eu, personal, nu cred că va reveni în politică) și va face un partid de la zero, dar un Băsescu care construiește pe ultima sută de metri înaintea alegerilor partide de la zero nu e la fel de periculos ca un Băsescu care conduce un partid ca PDL. Dacă Crin cîștigă prezidențialele, Blaga primește pe mînă un partid-mamut cu care poate mulge bugetul țării pînă îl lasă lat. Bugetul, nu partidul. Crin are o problemă. Dacă cîștigă prezidențialele, lasă PNL pe mîna lui Tăriceanu și Chiliman. Și nu e bine. Este vital pentru el să scape de Tăriceanu și Chiliman, așa cum e vital pentru Blaga să scape de Băsescu. Și cum se poate întîmpla asta mai bine decît printr-o uniune a PNL și PDL? Crin e președinte, Blaga, Fenechiu, Chițoiu și Frunzăverde au PNL-ul (cu PDL cu tot în el), Tăriceanu și Chiliman sînt pe afară. Fie vorba între noi, oricum cei doi sînt descoiți din naștere, dar la cum bate vîntul prin PNL pe resursa umană, după plecarea lui Crin la Cotroceni, s-ar putea să fie probleme pentru susținătorii lui Crin în PNL. Pericolul nu este mare, dar e mai bine pentru Crin să stea liniștit. Și cel mai ține mai liniștit decît frica lui Blaga de Băsescu?
  • Occidentul a fost principalul susținător al lui Băsescu. După ce s-a întîmplat astă-vară, Crin și echipa și-au dat seama că nu e de glumit cu PPE. Deloc. Astfel, după absorbția PDL (sau fuziunea cu PDL) și intrarea PNL în PPE, Crin și Blaga nu numai că sînt asigurați împotriva posibililor concurenți din partidele lor (Tăriceanu și Chiliman în PNL, Băsescu în PDL), ci au și spatele european asigurat. E posibil ca una dintre condițiile fuziunii PNL-PDL să fie eliminarea lui Macovei din Parlamentul European, unde a făcut atîtea probleme și l-a deranjat atît de mult pe Crin. Macovei e indezirabilă în noua construcție din două motive: e băsistă și deranjează la Parlamentul European. Cristian Preda și Sever Voinescu sînt alți ”băsiști” indezirabili în noua construcție.
  • Frunzăverde a înregistrat la OSIM marca Partidul Național Popular Liberal.

 

Un punctaj pentru PNL în scenariul Ponta și MRU candidați prezidențiali. Notați-l și mai discutăm.

  1. PSD e blat cu Băsescu și PDL
  2. MRU e iepurele lui Ponta. E pus să candideze la președinție și să facă pe liberalul ca să ia voturi de la Crin și PNL. A fost înțelegerea lui Băsescu, Blaga și Ponta să-l pună pe MRU candidat la prezidențiale, pentru a-l ajuta pe Ponta.
  3. Ponta a trădat idealurile anti-băsismului de frica occidentalilor și poate pentru că-l au Băsescu sau serviciile cu ceva la mînă. Ponta e băiat bun, dar e slab și fricos și nu are independență.
  4. PNL a rămas singurul partid de dreapta, care încă mai crede cu adevărat în motto-ul ”Prin noi înșine” PNL sprijină omul simplu cu inițiativă, clasa de mijloc, micii întreprinzători și salariații contribuabili împotriva experimentelor economice și sociale criminale ale marilor conglomerate occidentale, marile corporații și instituții etatiste, ca UE sau FMI, care sufocă libera inițiativă și sărăcesc omul muncii, prin experimentele lor făcute în birou, fără a cunoaște realitățile din România, din teren, fără a ști cu adevărat ce viață grea duce micul capitalist și ce rău îi fac experimentele marilor corporații occidentale.
  5. PSD și PDL reprezintă interesele marilor organizații supra-naționale, ca FMI și UE
  6. Am crezut că PSD vrea cu adevărat binele țării și să ne ajute să scăpăm de Băsescu. Ne-am înșelat. Ei doar au vrut la borcanul cu dulceață al guvernării. Cînd s-au văzut cu sacii în căruță, au pactizat cu Băsescu numai și numai ca să se înfrupte liniștiți din guvernare. Noi (pluralul regal), Crin Antonescu, sîntem singura entitate politică și umană care are curajul să lupte cu sistemul, care nu se mulțumește cu un dulceața liniștită a guvernării, care va lupta să scape România de influența lui Băsescu și a clicii sale, care, iată, se reproduce cu ajutorul PSD. Noi, Crin Antonescu, luptăm pentru independența României, pentru micul capitalist, împotriva clicii băsiste, a FSN-ului, a FMI-ului și a acoliților macovoaiei, urîta de Redding (no offence, Norica) și politrucul de Barosso și muistul de Schultz.
  7. De măsurile criminale ale lui 2013 de vină sînt Ponta și Băsescu, care au ascultat ordinele FMI.

Dacă candidat PDL va fi Blaga (sau Videanu), atunci povestea se schimbă. Candidatul PDL devine personaj pozitiv, care luptă împotriva caracatiței Ponta-Băsescu-FMI.

Campania din 2014 va fi cea mai anti-băsistă campanie electorală din istorie. Aproape toți candidații vor lovi în Băsescu, în dezastruoasa moștenire. Va fi un concurs de delimitare de Băsescu. Toți candidații vor veni să ne vindece de Băsescu, să aducă pacea și noul și binele. Indiferent că trinitatea va fi Ponta, Antonescu, Blaga sau Ponta, Antonescu, MRU.

Constitutia lui Iliescu, judetele lui Ceausescu, sistemul electoral al lui Hrebenciuc si statul social al lui Dej

Aceştia sînt cei patru inamici ai noştri, cei patru ticăloşi cu care trebuie să ne batem:

  1. Constituţia lui Iliescu, amendată de Năstase şi binecuvîntată de Securitate şi Mafie;
  2. Organizarea administrativă a lui Ceauşescu, făcută special pentru a face dictatura cît mai uşoară, pentru dictator, evident;
  3. Sistemul electoral gîndit şi negociat de Hrebenciuc, Bogdan Olteanu şi Cristian Pîrvulescu, uninominal în formă, proporţional în conţinut, una dintre cele mai mari minciuni post-decembriste;
  4. Statul social adus cu tancurile sovietice şi cizelat de mafia post-decembristă, sub atenta îndrumare şi oblăduire a lui Iliescu.

Orice mişcare sau partid de dreapta trebuie să înţeleagă că nu mai vrem să trăim după regulile date de Iliescu, Ceauşescu, Hrebenciuc şi Dej, că nu mai vrem să fim conţinutul care umple formele desenate de cei patru, că nu mai vrem să trăim în hotarele trasate de ei. Rolul PDL, al unei drepte unite, era de a lupta împotriva acestor patru inamici. Din păcate, PDL n-ar cam vrea şi, mai ales, nu prea poate.

Orice partid sau mişcare de dreapta care vrea să fie cu adevărat puternică şi relevantă şi nu doar o frecţie de gen URR, un partiduleţ-balama de folosinţă electorală pentru 2012 sau un amestec de Martorii lui Iehova on acid şi Oriflame în uniformă trebuie să vină cu un proiect de Constituţie, un proiect de organizare administrativă, un proiect de sistem electoral şi un proiect de stat minimal. După ce are proiectele pe masă, atunci poate strînge şi cele 25 000 de semnături. Eu ştiu, poate dă şi Noua Şcoală de Gîndire a Dreptei un ajutor, între două pişcoturi şi o măslină (pe care Lăzăroiu le-a ratat, ceea ce mă bucură – însă sper să nu rateze şi lupta cu cei patru inamici, nu de altceva dar lui i-a ieşit porumbelul cu Albă ca Zăpada, aşa că are o datorie neplătită).

UPDATE (iniţial era un comentariu-răspuns care i se adresa lui @nemo):

Blogary va face ce poate şi cît îşi permite uman, financiar şi logistic pe reforma electorală, pe arhivarea populiştilor şi pe partea publicistică. Poate va face chiar mai mult, însă n-are rost să ne facem iluzii şi să ne întindem mai mult de cît ne permite deocamdată plapuma.

Noua Republică trezeşte lumea, canalizează energii şi entuziasme, are un frontman de primă mînă (Mihail Neamţu) şi cîţiva lideri cu experienţă, inspiraţie şi inteligenţă (Cătălin Lazurcă, Dacian Ţolea, Cosmin Aldea). Deşi nu le-ar strica un pic de umor, măsură şi simţ al ridicolului. Şi poate că ar trebui să treacă de la lozincăreală şi de la ritualurile de tip Amway şi “MISA pe dietă” la următorul nivel şi să bage şi ceva conţinut printre saluturile tîmpite de gen “mişcarea prinde rădăcini”, şepcuţe şi logo-uri de reciclat pungi. Am zis că aşa e la început, că poate-s eu prea critic şi flegmatic, că nu înţeleg veselia şi entuziasmul însă văd că NR rămîne la stadiul de bairam cu şepcuţe şi cîntecele gospel şi chiar nu mă mai pot abţine. Stilistica asta de pastor american (vorba lui Zubeldian) aspirant la manifestările de stadion din Phenian e şi motivul pentru care Blogary s-a ţinut departe de Noua Republică.

Mai rămîne partea cu taxele şi fiscalitatea, terenul celor de la ARSIT, care ar trebui să se apuce de dat capete în gură.

Şi mai rămîne ca Sebastian Lăzăroiu, Ionuţ Popescu, Ioan Stanomir, Traian Ungureanu, Monica Macovei şi alţii de aceeaşi teapă să treacă de la bătutul mingii de perete şi dormitul pe cuie la jocuri de echipă ceva mai eficiente şi spectaculoase. Fiindcă e o naivitate să crezi că se poate face ceva serios doar pe cîteva bloguri care întîmplător îşi împart cam aceeaşi cititori, în mare parte pedelişti dezamăgiţi.

Am vrut să-i întreb azi pe cei trei lideri PDL de la prezidiu, Baconschi, Macovei şi Voinescu, ce rol vor avea Oltean şi Frunzăverde în tîmpenia aia iluzorie de care tot vorbesc pedeliştii, marea Mişcare Populară, şi al cărui brand îl va ceda Băsescu cînd o ajunge Frunzăverde solistul Operei din Viena. Dar m-a apucat sila şi mila şi am renunţat.

Arpopo de PDL, foarte bună remarca lui Sever Voinescu: USL e la stînga extremă iar PDL e puţin la dreapta USL-ului.

Liberali, populari sau tehnocrati de prada?

Dincolo de discuţiile şi certurile interne, dincolo de nume şi siglă, de comisii şi numărul de vicepreşedinţi,  de etichete clamate cu emfază sau dispreţuite cu superioritate, dincolo de puritani şi deviaţionişti, dincolo de creştin democraţi, ortodoxist-populari, tehnocraţi de pradă, ţărănişti reşapaţi sau liberali mai mult sau mai puţin clasici, PD-L îşi va arăta adevărata faţă doctrinară prin felul în care va guverna în aceşti trei ani. PD-L are totul în acest moment: Preşedintele, prim ministrul, majoritatea parlamentară, e cel mai puternic partid în teritoriu. Un singur lucru nu are: scuze.

Blaga, Videanu, Berceanu, Boc sau Flutur nu au puterea doar în PD-L, au puterea în România. Iar aici nu se mai pune problema să-şi spele rufele în familie. Rufele guvernării se spală numai în public. Dacă orientarea doctrinară a PD-L e o problemă internă a conducerii centrale a partidului (mă rog, aşa susţin liderii PD-L – evident, o imbecilitate), felul în care acest partid guvernează îi priveşte pe toţi cetăţenii români. Politica externă, fiscalitatea, justiţia, reforma sistemului de sănătate, a educaţiei, a sistemului de pensii şi de asistenţă socială, a justiţiei sau descentralizarea ne interesează şi ne afectează pe toţi, nu doar pe cîţiva lideri ai PD-L. Aici, domnii Boc, Blaga, Videanu, Berceanu sau Funeriu trebuie să manifeste transparenţă totală şi să dea socoteală de oricîte ori li se cere, fie chiar şi de douăzeci de ori pe zi. Şi vrînd-nevrînd îşi vor devoala şi culoarea doctrinară. Dacă au vreuna.

Pînă la urmă, guvernul este cel care va răspunde întrebării: are sau nu PD-L nevoie de reformă şi de clarificare doctrinară? În aceşti trei ani vom afla dacă sîntem guvernaţi de populari, creştin democraţi, conservatori, liberali sau tehnocraţi de pradă. Şi nu va trebui să aşteptăm pînă în 2012 sau pînă se decid Radu Berceanu şi Ioan Oltean să-şi devoaleze sinele doctrinar şi în altă parte decît în biroul organizaţiei de bază. Pînă la finalul acestui an guvernul Boc şi majoritatea parlamentară ne vor clarifica, prin fapte legislative şi executive, doctrina PD-L-ului. Aşa că eu aş sta mai degrabă cu ochii pe guvern decît cu urechea lipită de uşa biroului în care îşi discută off the record filozofiile politice Blaga, Videanu, Berceanu, Frunzăverde, Cristian Preda sau Valeriu Stoica.

Vom avea posibilitatea să urmărim circuitul banilor pe care îi plătim sistemelor de sănătate şi educaţie, să alegem unde să meargă cel puţin o parte din aceşti bani, la ce spitale, clinici, la ce grădiniţe, şcoli sau universităţi, indiferent că sînt de stat sau private? Sau se vor pompa în continuare miliarde de euro din banii noştri în două sisteme falimentare? Va fi dat afară doar omul de la ghişeu sau va fi desfiinţat şi ghişeul şi se va renunţa şi la sutele de hîrţoage pe care trebuia să le prezinţi ca să-ţi dovedeşti bunele intenţii şi nevinovăţia în faţa statului? Va renunţa statul la a-şi trata cetăţenii drept infractori pînă la proba contrarie, pe care aceştia trebuie s-o facă zilnic? Vor plăti în continuare companiile private incompetenţa şi corupţia aparatului de stat? Se vor irosi în continuare miliarde de euro anual pe o asistenţă socială inutilă şi imorală în 80% din cazuri? Va lupta actuala putere pentru reformarea sistemului de justiţie chiar dacă această reformă va lovi în cei mai bravi şi mai descurcăreţi fii ai ei? Sau va continua să-şi acorde, ca şi celelalte puteri de după 1989, imunităţi şi să-şi acopere sau chiar recompenseze corupţii? Va promova actuala putere o politică a afirmării naţionale sau ne vom bălăci în continuare în mocirla lamentării naţionalist-populiste şi frustrărilor provinciale? Va duce o politică a libertăţii reale sau vom continua să fim liberi în labirintul kafkian al birocraţiei, tîrîndu-ne vinovaţi păcatele subînţelese în faţa statului acuzator şi atotputernic? Acum, cînd pedeliştii au puterea, vor avea ei inţelepciunea şi voinţa să renunţe la ea în favoarea cetăţenilor? Se va renunţa la supralegiferare sau, de cîte ori parlamentarii se plictisesc sau nu au idei (adică zilnic), se va mai vota o restricţie, o interdicţie, o taxă, un impozit, se va mai înfiinţa o comisie sau o agenţie, ni se va mai cere o adeverinţă de bună purtare sau o semnătură care să ateste bunele noastre intenţii?

Nici măcar nu e nevoie să iasă liderii PD-L în public şi să devoaleze concluziile la care au ajuns în conclavul Marii Loji Doctrinare vis-a-vis de sexul îngerilor, e suficient să ne uităm la performanţele guvernului, la politicile pe care le va promova, la legile pe care le va adopta majoritatea parlamentară, ca să ne dăm seama în ce ape doctrinare se scaldă PD-L. Va face o politică populistă şi pompieristică, pe genunchi, după principiul tehnocraţiei de pradă, va promova mecanic, orbeşte, politici care se înscriu în canoanele unor etichete rigide şi puritane sau va duce o politică a libertăţii creative şi a imaginaţiei?

Mă aştept ca pe viitor, dincolo de siglă, nume şi statut, cei care doresc clarificarea doctrinară şi reforma PD-L să-şi aleagă ţintele cu adevărat importante. La urma urmei, guvernul e criticabil, indiferent de unde vin criticile iar loialitatea faţă de principii e mai importantă decît loialitatea faţă de gaşcă. Şi e datoria fiecărui politician, fie el preşedinte de stat, ministru, parlamentar, europarlamentar sau consilier comunal, să-şi apere principiile şi interesele cetăţenilor, chiar dacă o face împotriva găştii. Şi cînd e vorba de interesele cetăţenilor, repet, confidenţialitatea doctrinară nu mai funcţionează.