Situația votului la Bruxellist (reality show realizat de Gândul):
Veți spune: ”Da, dar s-au mobilizat useliștii…” Exact. Arată o stare de spirit și o capacitate de organizare și mobilizare. Credeți că la mersul la vot mobilizarea va fi mai ușoară pentru opoziție? Acum trebuie să dai doar un click, două.
Raportul, aparținînd europarlamentarului portughez Ines Cristina Zuber, membru al Partidului Comunist Portughez, propune măsuri de reeducare a cetățenilor Uniunii Europene și de inginerie socială menite să inculce valorile Omului Nou și egalitarismului. Ines Cristina Zuber acuza, nu demult, într-o declarație în Parlamentul European, opozanții din Venezuela și ambasada Statelor Unite de tentativă de lovitură de stat fascistă împotriva forțelor progresiste de la putere.
Europarlamentarii PSD, PC, PNL și PMP au votat pentru Raportul Zuber, iar europarlamentarii PDL, UDMR, PRM și independentul Tokes au votat împotrivă, cu excepția unui europarlamentar PDL, care s-a abținut.
Voturi PENTRU
PSD – Victor Boștinaru, Minodora Cliveti, Corina Crețu, Vasilica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Claudiu Tănăsescu.
PC – Sabin Cutaș.
PNL – Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Adina Vălean, Renate Weber.
PMP – Cristian Preda.
Voturi ÎMPOTRIVĂ
PDL – Sebastian Bodu, Elena Băsescu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian-Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareș Niculescu, Theodor Stolojan,
UDMR – Csaba Sogor, Iuliu Winkler.
PRM – Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu.
Independenți – Laszlo Tokes.
ABȚINERI
PDL – Oana Antonescu
ABSENȚI
PSD – Corina Crețu, Daciana Sîrbu
PNL – Eduard Hellvig
PDL – Traian Ungureanu
Independenți – Adrian Severin
Cîteva extrase din RAPORTUL ZUBER:
…
18. Calls on the Member States to guarantee decent wages and pensions, reduce the gender pay and pension gap, create more high-quality jobs for women, as well as to enable women to benefit from public services of a high standard and improve welfare provisions;
…
20. Calls on the Member States to introduce gender budgeting with the intention not only of analysing programmes that are specifically targeted at women, but also of examining all government programmes and policies, their effects on resource allocation and their contribution to equality between women and men;
…
32. Notes that social security is particularly targeted by two of the main thrusts of austerity policy: reduction of budget deficits through reducing social spending, and improving competitiveness and cost-efficiency by cutting contribution payments by enterprises;
…
42. Strongly urges the Member States to increase their investment in public services, education and health, particularly primary care health services relating to sexual and reproductive health; recommends to the Member States that they safeguard women’s right to free, high-quality public gynaecological and obstetric healthcare services and to sexual and reproductive health in general, including the right to voluntary termination of pregnancy; stresses that Member States should ensure that all women share the same rights when it comes to contraception, maternity or sexuality and calls therefore on the Member States to collect data to establish knowledge of the situation faced by women regarding sexual and reproductive health and rights;
…
57. Stresses that in order to eliminate gender stereotypes and promote equal behaviour models in social and economic life, it is extremely important to inculcate these values from an early age, in schools, and to carry out awareness campaigns in schools, workplaces, and the media, highlighting men’s role in promoting equality, the equal distribution of family responsibilities and creation of work-life balance; calls on the Commission and the Member States to commit themselves more firmly to ending the sexist stereotypes conveyed by the media and draws attention to important measures included in Parliament’s report on the elimination of gender stereotypes, which was adopted in 2013; calls on the Member States, and especially their media regulators, to consider the place accorded – in both quantitative and qualitative terms – to women and to promote a balanced, non-stereotyped image of women, in a way that is respectful of women’s dignity, their diverse roles and their identity and placing greater emphasis on their social development, constitutional rights and role in civil society, institutions and the working world, as well as in the media, and in advertising and promotional materials and television in particular, not least in order to avoid conveying gender stereotypes and curb any tendency to hypersexualise little girls;
58. Recommends that the Member States develop educational programmes in secondary schools, for teenagers from the age of 12 and above, to combat gender stereotyping. This education should be based on good practice and should educate male and female students on gender, in an attempt to destroy stereotypes relating to social roles and the representation and significance of being a woman or a man; considers that these stereotypes – according to which, for example, women are designed to carry out certain jobs, such as looking after children, the elderly and the home, while men are designed to have an income-producing job and career – should not be included in textbooks;
…
61. Points out that the use of electoral quotas has positive effects on women’s representation, and welcomes the parity and gender quota systems incorporated by several Member States into their legislation; calls on the Member States with particularly low representation of women in political assemblies to consider introducing equivalent measures; considers that the European Union, given its values and ambitions, should set an example by moving closer to gender parity within the institutions; points out that the European elections of 2014, which will be followed by the appointment of the next Commission and the nominations for senior administrative positions within the European institutions, represent a chance to move towards parity democracy at EU level; therefore asks the Member States to support parity by nominating a man and a woman as candidates for the post of Commissioner, and asks the President-elect of the Commission to bear in mind the parity objective when forming the Commission ;
…
64. Stresses that according to Commission statistics, 15.8 % of seats on the boards of the largest listed companies are currently held by women and that progress in rectifying the situation has been slow, with an annual increase of just 0.6 % among the top business leaders of these companies; notes that 97 % of company board presidents are men; calls, therefore, on the Commission and the Member States to take measures to promote a better gender balance in management positions in companies and for their swift implementation, thus contributing to better business performance, improved competitiveness and economic gains for the EU; highlights that it has been acknowledged that more women in top economic positions bring strong organisational and financial company performance as well as a better quality of decision-making; welcomes the Commission’s proposal for a directive aimed at boosting women’s representation on non-executive boards of listed companies by laying down a 40 % minimum target for women, to be met by 2020; calls on the Commission to use awareness campaigns to promote greater representation of women in the decision-making bodies of small and medium-sized enterprises; calls on the Council, as a matter of urgency, to engage in negotiation with Parliament in relation to its first reading of the file in order to reach an agreement among all the EU institutions by the end of the seventh legislative term;
Cristian Preda (Facebook)
Regret decizia lui Adrian Papahagi de a abandona politica partizană și de a se consacra doar Fundației Mișcarea Populară. Pentru ziare.com, am explicat că nu există doar îngeri în politică. Ar fi trebuit să spun că nu există niciodată îngeri în politică. Iar partide de intelectuali au mai încercat în politica de la noi și Nicolae Manolescu (PAC), și Cosmin Alexandru (URR) și Mihail Neamtu (NR). Au fost marginale. Vor fi marginale. În politica democratică, trebuie să cauți ca, într-o zi., să ai majoritate sau să fii parte a unei majorități. Iar intelectualii, îngerii, impecabilii nu au fost niciodată o majoritate. O majoritate e întotdeauna diversă, nu e reproducerea unui portret. Politică, nu etică! – de asta are nevoie clasa de mijloc din România, pentru a fi cu adevărat reprezentată. Vino înapoi, Adrian!
Cristian Preda zice: „Politică, nu etică”.
Însă reproșurile la adresa lui Marin Anton pentru votul din marțea neagră și inițiativa unei legi prin care să se închidă supermarketurile în weekend sînt politice, nu etice. Fiindcă aceste acțiuni, un vot în Parlament și o intenție legislativă, sînt acțiuni politice, nu etice.
Așa cum creșterea accizelor de către Ponta și salvarea lui Vlad Cosma de către USL sint decizii politice, nu etice, și votul pro-mafie al lui Marin Anton în marțea neagră și inițiativa închiderii în weekend a supermarketurilor care fac concurență afacerilor sale sînt tot decizii politice, nu etice.
Cristian Preda vorbește de îngeri ca și cum doar îngerii ar putea susține statul de drept, justiția și piața liberă. Conform acestui raționament atunci cînd PSD și PNL au dat lovitura de stat (Marin Anton a prins-o ca lider local PNL și nu a protestat nicio clipă) doar îngerii ar fi trebuit să se opună. Sau Ponta poate zice, atunci cînd i se reproșează că a mărit acciza la benzină, că nu i se poate cere să fie înger, că politica nu se face cu îngeri. Ar putea spune: „Politică, nu etică!”
Din cîte înțeleg de la Cristian Preda, clasei de mijloc i s-a urît cu statul de drept și cu piața liberă și l-ar cam vrea pe Marin Anton.
Mîine, cineva, poate chiar Marin Anton, colegul de partid al domnilor Funeriu și Cristian Preda, ar putea crește taxele la 90% sau ar putea naționaliza afacerile, confisca proprietățile și colectiviza agricultura. Acestea sînt decizii politice. Iar cei care li se opun acționează politic și nu sînt îngeri și nu au pretenții de la politicieni să fie îngeri. Îi închizi omului afacerea, îi crești taxele, îl dai afară din casă și dacă îndrăznește să zică ceva, i-o retezi: Politica nu se face cu îngeri! Politică, nu etică!
Cînd îți aperi drepturile în fața unui personaj ca Marin Anton, care votează cu Mafia la Codul Penal și are idei legislative staliniste, faci politică, nu etică. Și cînd ignori electoral niște specimene politice, nu etice, de teapa lui Funeriu și Preda și le lași sub pragul electoral cu partidul-ghenă cu tot, acționezi politic, nu etic.
În august 2013 Cristian Preda era cu îngeri, cu etică, cu d-astea:
Cristian Preda
“Dar de ce procedează liderii USL astfel?”, se poate întreba orice om de bună credință. Răspunsul e la îndemână: fiindcă nu le pasă de etica politică din democrații.”
”De ce de la noi cereți atît de mult și de la mafioți nu? De ce noi avem standardele atît de ridicate, iar mafioții nu au deloc? De ce nouă nu ni se iartă nici cel mai mic derapaj, iar mafioților li se iartă practic orice?”
Foarte simplu. Fiindcă așa v-ați definit politic. Aceasta e identitatea pe care v-ați ales-o. Asta e marfa pe care ne-ați vîndut-o. Acestea sînt standardale pe care le-ați stabilit. Zgonea îmi vinde o sticlă de coniac Unirea pe a cărei etichetă scrie coniac Unirea, intelectualii îmi vînd o sticlă de Chivas Royal. Cel puțin așa au scris pe etichetă: Chivas Royal. Dacă nu e Chivas Royal, să scrie ce e. Dacă e coniac Unirea să scrie pe etichetă coniac Unirea. Nimeni nu te oprește să vinzi coniac Unirea, dar nu avea pretenția să ne mințim și să ne prefacem că ceea ce tocmai am băut e Chivas Royal. E coniac Unirea și așa trebuie să scrie și pe etichetă. Scoți eticheta cu Chivas și o pui p-aia cu Unirea. E simplu. E moral. Altfel ar fi înșelăciune.
Nimeni nu-i oprește pe intelectualii din politică să facă toate compromisurile din lume. Nimeni nu-i oprește să se transforme în Zgonea sau Fenechiu sau Liviu Pop. Unii au și făcut-o cu deosebit succes: Vosganian, Daniel Barbu, Andrei Marga, Dinu Giurăscu. O pot face și alții.
Însă este extrem de important să spunem adevărul, să punem etichetele pe sticla de otravă, ca să știe lumea ce bea. Fiindcă acești intelectuali din politică sînt încă repere pentru mulți cetățeni cu pretenții. Sînt oameni care se uită la ei ca la niște copoși, liiceni sau patapievici mai mici. Și au încredere în ei, în alegerile și recomandările lor. Micile vedete intelectuale din politică pot cauționa și băga pe sub ușă în casa omului tot felul de mafioți siniștri și, mult mai rău, tot felul de idei sinistre.
Dacă Marin Anton, parlamentarul care a venit cu de-acum deja celebra idee venezueleană de a închide prin ucaz de stat hypermarketurile în weekend, fost penelist și fost pedelist, trecut și pe la RAFO și implicat în tot felul de scandaluri de corupție, a fost primit de PMP, nu numai pe Papahagi trebuie să cadă măgăreața (el e singurul care a reacționat pînă la ora la care scriu acest articol). Măgăreața trebuie să cadă pe întreg PMP-ul, cu pretențiile lui cu tot. Măgăreața trebuie să cadă pe Băsescu, în primul rînd, pe Elena Udrea, pe Cristian Preda, pe Daniel Funeriu, pe Teodor Baconschi, pe Eugen Tomac, pe Emil Boc, pe Florin Popescu. Toți aceștia trebuie să se explice. Bine, oficial Băsescu și Boc nu sînt în PMP, însă îl cauționează. Ei doi ar putea foarte bine să dea declarații prin care să se dezică de partid. Ceilalți, lideri ai PMP, au de dat explicații sau chiar demisii. Sau, și mai simplu, să nu-l primească pe Marin Anton în PMP.
Sau pot pur și simplu să și-l asume pe Marin Anton și, ca în celebra scenă din Spartacus, cu Băsescu în frunte, înconjurat de Funeriu, Cristian Preda și celelalte piscuri morale, să se ridice în picioare și să spună: Și eu sînt Zgonea!
Am mai spus-o și o repet: nu asistăm la o mișcare politică, ci la o lovitură de stat dată de Mafie. Sînt atacați nu politicieni sau tabere politice, sînt atacate instituțiile statului, sînt atacate cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, este atacată Constituția, sînt încălcate legile. Statul de drept se află sub asediul final al USL-ului, brațul politic al Mafiei. Vor să aibă puterea absolută, vor să fure fără să fie deranjați de justiție, de legi, de Constituție, de polițiști, procurori și judecători. Vor să fie lăsați să fure, să dispună fără limite de viețile, de munca și proprietățile noastre. Nu vor să scape doar Năstase și Cătălin Voicu de pușcărie acum, vor să scape toți, pentru totdeauna. Vor să elimine justiția, să elimine opozanții politici, să elimine presa și societatea civilă. Vor să elimine orice obstacol în fața fericirii mafiotului.
Dacă intimidarea e glonțul lor, atunci au nevoie de foarte multe gloanțe ca să treacă de noi.
Ne vedem la ora 18.00 în Piața Revoluției. Vor fi acolo Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei, Vasile Blaga, Cristian Preda, Mihail Neamțu și alții. Vom fi acolo toți. Nu e mitingul PDL. E mitingul tuturor celor cărora nu le e frică, nu le e lene, sînt suficient de inteligenți încît să-și dea seama ce se întîmplă cu România, care miza și care este imensul pericol. Avem de ales între statul de drept și statul de drepți. Între Europa și Asia, între Statele Unite și Rusia, între libertate și frică, între lege și fărădelege, între Iuliu Maniu și Adrian Năstase, între Gheorghe Brătianu și Crin Antonescu.
Nu sînt în joc doar ceea ce mulți dintre voi consideră cuvinte mari, ca libertate, demnitate, stat de drept, democrație, sînt în joc banii voștri, locurile voastre de muncă, vacanțele voastre. E în joc viața noastră de azi și de mîine, e în joc viața copiiilor noștri.
Ceea ce bunicii noștri au pierdut sub atacul tancurilor sovietice, ceea ce tinerii din decembrie 1989 au cîștigat cu sînge, noi riscăm să pierdem din neglijență sau comoditate. Primii au murit în lagăre sau împușcați în munți, ceilalți au murit împușcați în piețele din București, Timișoara sau Cluj, iar noi ne pierdem timpul și libertatea pe la terase sau în fața televizorului. La finalul celei de-a treia beri o să cînte cocoșii Ponta și Antonescu și o să ne anunțe că am belit-o cu toții, pe termen lung.
Blogariștii, cititori, comentatori și autori, au întîlnire în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneul Român), la 17.45.
Citez din taximetristul care m-a adus acasă:
1. Peste ani de zile, o să-i facă lumea statuie lui Boc.
2. USL suge p**a la toamnă.
3. O să iasă scandal în stradă dacă Ponta nu-și dă demisia pentru plagiat.
4. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult băiatul ăsta, Ungureanu.
PS. Un must read: Răzvan Cucui – Însemnări de la Rinoceriadă
Dincolo de discuţiile şi certurile interne, dincolo de nume şi siglă, de comisii şi numărul de vicepreşedinţi, de etichete clamate cu emfază sau dispreţuite cu superioritate, dincolo de puritani şi deviaţionişti, dincolo de creştin democraţi, ortodoxist-populari, tehnocraţi de pradă, ţărănişti reşapaţi sau liberali mai mult sau mai puţin clasici, PD-L îşi va arăta adevărata faţă doctrinară prin felul în care va guverna în aceşti trei ani. PD-L are totul în acest moment: Preşedintele, prim ministrul, majoritatea parlamentară, e cel mai puternic partid în teritoriu. Un singur lucru nu are: scuze.
Blaga, Videanu, Berceanu, Boc sau Flutur nu au puterea doar în PD-L, au puterea în România. Iar aici nu se mai pune problema să-şi spele rufele în familie. Rufele guvernării se spală numai în public. Dacă orientarea doctrinară a PD-L e o problemă internă a conducerii centrale a partidului (mă rog, aşa susţin liderii PD-L – evident, o imbecilitate), felul în care acest partid guvernează îi priveşte pe toţi cetăţenii români. Politica externă, fiscalitatea, justiţia, reforma sistemului de sănătate, a educaţiei, a sistemului de pensii şi de asistenţă socială, a justiţiei sau descentralizarea ne interesează şi ne afectează pe toţi, nu doar pe cîţiva lideri ai PD-L. Aici, domnii Boc, Blaga, Videanu, Berceanu sau Funeriu trebuie să manifeste transparenţă totală şi să dea socoteală de oricîte ori li se cere, fie chiar şi de douăzeci de ori pe zi. Şi vrînd-nevrînd îşi vor devoala şi culoarea doctrinară. Dacă au vreuna.
Pînă la urmă, guvernul este cel care va răspunde întrebării: are sau nu PD-L nevoie de reformă şi de clarificare doctrinară? În aceşti trei ani vom afla dacă sîntem guvernaţi de populari, creştin democraţi, conservatori, liberali sau tehnocraţi de pradă. Şi nu va trebui să aşteptăm pînă în 2012 sau pînă se decid Radu Berceanu şi Ioan Oltean să-şi devoaleze sinele doctrinar şi în altă parte decît în biroul organizaţiei de bază. Pînă la finalul acestui an guvernul Boc şi majoritatea parlamentară ne vor clarifica, prin fapte legislative şi executive, doctrina PD-L-ului. Aşa că eu aş sta mai degrabă cu ochii pe guvern decît cu urechea lipită de uşa biroului în care îşi discută off the record filozofiile politice Blaga, Videanu, Berceanu, Frunzăverde, Cristian Preda sau Valeriu Stoica.
Vom avea posibilitatea să urmărim circuitul banilor pe care îi plătim sistemelor de sănătate şi educaţie, să alegem unde să meargă cel puţin o parte din aceşti bani, la ce spitale, clinici, la ce grădiniţe, şcoli sau universităţi, indiferent că sînt de stat sau private? Sau se vor pompa în continuare miliarde de euro din banii noştri în două sisteme falimentare? Va fi dat afară doar omul de la ghişeu sau va fi desfiinţat şi ghişeul şi se va renunţa şi la sutele de hîrţoage pe care trebuia să le prezinţi ca să-ţi dovedeşti bunele intenţii şi nevinovăţia în faţa statului? Va renunţa statul la a-şi trata cetăţenii drept infractori pînă la proba contrarie, pe care aceştia trebuie s-o facă zilnic? Vor plăti în continuare companiile private incompetenţa şi corupţia aparatului de stat? Se vor irosi în continuare miliarde de euro anual pe o asistenţă socială inutilă şi imorală în 80% din cazuri? Va lupta actuala putere pentru reformarea sistemului de justiţie chiar dacă această reformă va lovi în cei mai bravi şi mai descurcăreţi fii ai ei? Sau va continua să-şi acorde, ca şi celelalte puteri de după 1989, imunităţi şi să-şi acopere sau chiar recompenseze corupţii? Va promova actuala putere o politică a afirmării naţionale sau ne vom bălăci în continuare în mocirla lamentării naţionalist-populiste şi frustrărilor provinciale? Va duce o politică a libertăţii reale sau vom continua să fim liberi în labirintul kafkian al birocraţiei, tîrîndu-ne vinovaţi păcatele subînţelese în faţa statului acuzator şi atotputernic? Acum, cînd pedeliştii au puterea, vor avea ei inţelepciunea şi voinţa să renunţe la ea în favoarea cetăţenilor? Se va renunţa la supralegiferare sau, de cîte ori parlamentarii se plictisesc sau nu au idei (adică zilnic), se va mai vota o restricţie, o interdicţie, o taxă, un impozit, se va mai înfiinţa o comisie sau o agenţie, ni se va mai cere o adeverinţă de bună purtare sau o semnătură care să ateste bunele noastre intenţii?
Nici măcar nu e nevoie să iasă liderii PD-L în public şi să devoaleze concluziile la care au ajuns în conclavul Marii Loji Doctrinare vis-a-vis de sexul îngerilor, e suficient să ne uităm la performanţele guvernului, la politicile pe care le va promova, la legile pe care le va adopta majoritatea parlamentară, ca să ne dăm seama în ce ape doctrinare se scaldă PD-L. Va face o politică populistă şi pompieristică, pe genunchi, după principiul tehnocraţiei de pradă, va promova mecanic, orbeşte, politici care se înscriu în canoanele unor etichete rigide şi puritane sau va duce o politică a libertăţii creative şi a imaginaţiei?
Mă aştept ca pe viitor, dincolo de siglă, nume şi statut, cei care doresc clarificarea doctrinară şi reforma PD-L să-şi aleagă ţintele cu adevărat importante. La urma urmei, guvernul e criticabil, indiferent de unde vin criticile iar loialitatea faţă de principii e mai importantă decît loialitatea faţă de gaşcă. Şi e datoria fiecărui politician, fie el preşedinte de stat, ministru, parlamentar, europarlamentar sau consilier comunal, să-şi apere principiile şi interesele cetăţenilor, chiar dacă o face împotriva găştii. Şi cînd e vorba de interesele cetăţenilor, repet, confidenţialitatea doctrinară nu mai funcţionează.
Reuniunea PD-L de la Poiana Brașov a hipnotizat atenția presei americane. De la “Stuff & Dough” a lui Cristi Puiu (într-un exces de zel, cei de la “San Cisco Chronicle” i-au tradus atunci numele în Chris Chicken), media de dincolo de ocean n-a mai alocat atâta spațiu unui eveniment românesc. Vuiește “The Newark Times” pe seama istoricului meeting. “Apple, steering, compass or siren? This is the question” este fulminantul titlu de articol de fond al senior-editorului Yul Itzkoff, care pare perfect familiarizat cu problemele politicii românești. El intră cu o lejeritate dezarmantă în culisele ciondănelilor din PD-L și vorbește despre rebrenduirea partidului, despre necesitatea schimbării denumirii și siglei formațiunii politice de guvernământ din România, ca și cum ar fi participat in corpore la reuniunea colegiului director al PD-L din Poiana Brașov, “o stațiune montană exclusivistă din sud-estul Transilvaniei, comparabilă ca aspirații cu Aspen”: Europarlamentarul Cristian Preda – acest nume are precis legătură cu Predator*, filozofează Yul Itzkoff – s-a gândit la un măr, în loc de trandafir. Mărul coboară direct dintre crăcile imnului partidului, “Omul bun și pomul copt”, pe când trandafirul, o floare violentă, specifică deșerturilor pietroase asiatice, este de sorginte socialistă. Sunt însă, felurite mere. Unul roșu te poate duce cu gândul înapoi la socialismul de care tuturor le este silă, deși încă nu știu cum să scape de el și care, iată că obsedează în cel mai serios mod cu putință elitele dreptei politice. Un măr verde te duce cu gândul la ecologiști, afacere capro-varzistă perversă, căci cu verzii nu se știe niciodată cum stau lucrurile până la capăt.
Până ca Preda să se decidă asupra culorii mărului (putea să opteze de la bun început pentru auriu sau oranj, în loc să se piardă în strigături de fermier cu aspirații de medic nutriționist, de genul: “mărul este un semn de sănătate, de deschidere și de simpatie, este un fruct pentru toată lumea, oricine putând să mănânce un măr”), vicepreședintele Ioan Oltean i-a smuls mărul din mână, înlocuindu-l cu o pară. Argumentul lui Oltean este cel puțin hilar: “Uite așa, ca să nu fie mărul. Și para este un fruct foarte căutat”. “Ciudat”, concluzionează Yul Itzkoff. “Am cercetat atent de ce are atâta căutare para și am descoperit o mulțime de lucruri interesante, care țin de istoria semiclandestină a Transilvaniei actuale: din cauza permanentei crize de prune, transilvănenii obișnuiesc să facă țuică de pere, cu nimic mai prejos decât cea de mere sau de prune (apple or plum brandy). Preparat de cele mai multe ori în casă, produsul este comercializat ilegal pe piața neagră, în toată Uniunea Europeană, ajungând până în Albion, unde britanicii se dau în vânt după el”, scrie Yull Itzkoff.
“What would you say about a siren?”, se întreabă Mark Stiglitz de la “The Newarker”. Domeniul coșului cu fructe din care să se poată extrage ideea de nouă siglă a PD-L a fost abandonat instantaneu, în momentul în care care Teodor Paleologu, fostul ministru al Culturii, a trecut pe un concept marinăresc: “O timonă sau o ancoră, un nod marinăresc sau o sirenă. Orice are legătură cu navigația”. “Paleologu”, scrie Mark Stiglitz, “are o aplecare naturală spre slugărnicie, pe care și-o joacă într-o notă naivă, de copil cu părul bucălat și cu buzele umflate, după ce a fost prins cu degetele în borcanul cu miere. Pretins descendent al împăraților bizantini, a surprins opinia publică lăudându-l pe președintele Traian Băsescu, pe care l-a făcut direct “responsabil” de toate victoriile repurtate de PD-L în alegerile parlamentare. El îl cadorisește pe președinte cu cuvinte încărcate cu semnificația lingușelii, de genul “pleașcă” (a kind of windfall), iar retorica marinărească de acum, este iarăși o dedicație făcută președintelui, dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost comandant de vas în timpul regimului Ceaușescu.
“Ar fi de remarcat că Paleologu nu se pricepe la navigație. Sau are probleme de cultură generală”, scrie Mark Stiglitz, “deși a studiat filozofia la Sorbona. Unii dintre noi ar putea avea o părere ceva mai bună despre sirene. Știam că îi înnebunesc la cap pe marinari, deci îi ajută să piardă direcția, nu să navigheze. Apoi, o ancoră te poate duce cu gândul involuntar, mai degrabă la un port maritim sau fluviatil, decât la sigla unui partid. Iar nodul marinăresc încurcă și mai mult lucrurile, deoarece un neavizat îl poate confunda ușor cu un laț de prins guguștiuci”. “Tot aproape de domeniul marinăresc a rămas și propunerea făcută de Sorin Frunzăverde”, fost ministru al Apărării, continuă Mark Stiglitz”, care s-a gândit la o busolă. Om pragmatic, misterios și dur, Frunzăverde a pornit de la premisa că noua emblemă a PD-L ar trebui să fie un simbol grafic asemănător cu cel al NATO”. “|n fine, aici în Poiana Brașov lucurile par tot mai complicate, iar PD-L pare să-și mai caute mult și bine busola, de vreme ce unii nu fac încă deosebirea dintre NATO și un partid politic”, își încheie articolul într-o notă ironică, inegalabilul Mark Stiglitz.
Cornel Ivanciuc
* “The Predator aliens are a fictional extraterrestrial species featured in the Predator science-fiction franchise, characterised by their trophy hunting of other dangerous species for sport, including humans and their fictional counterparts, Aliens”. (Charly Daarwin).
PD-L, dacă vrea să fie un partid şi nu doar o maşinărie de stors şi centralizat voturi, are nevoie cît mai repede de o clarificare doctrinară. Are nevoie şi de un scop, nu numai de mijloace. Deocamdată nu e decît un mastodont logistic, lipsit de idei. Sau de idee. Structurile îl pot ajuta să reziste pe termen scurt, să guverneze un mandat sau două, dar nu mai mult. Nu mai sîntem în anii 90 sau în 2000-2004, cînd toate partidele trăiau din anticomunism şi antipesedism (cu excepţia PSD-ului, evident).
Alegerile prezidenţiale au arătat că, cel puţin în rîndul electoratului, lucrurile au început să se clarifice. Încet, încet, se naşte o stîngă modernă (reprezentată de Crin Antonescu şi PNL, iar marginal, ca notorietate, de Remus Cernea) care a reuşit deja să atragă o bună parte din yupişii urbani, o stîngă care vine cu toată simbolistica stîngii liberale şi ecologiste din vest şi care cred că este principalul motiv pentru care PNL nu va dispărea ca partid. Acum Antonescu e încă un Obama in vitro, care n-a ieşit din eprubetă, însă în cinci ani, dacă renunţă la alianţa cu PSD şi se înţarcă de la sînul lui Patriciu, are toate şansele să devină liderul stîngii liberale, moderne, care să atragă din no man’s land şi ce a mai rămas de atras din „generaţia Tudor Chirilă”.
Şansele PSD-ului de a-i supravieţui lui Ion Iliescu sînt minime. PSD-ul este o umbră care trăieşte din amintirea puterii, un partid născut la putere şi din putere, dar care nu a mai avut puterea de peste cinci ani. Şi pînă în 2012 sînt şanse infime s-o recapete. Partidul-mafie, partidul-gaşcă, partidul-mazăre, partidul-vanghelion se fîsîie pe zi ce trece, nu mai are nimic de oferit, fiindcă singurele lucru pe care le putea oferi erau populismul economic şi pomenile aferente iar pentru asta e nevoie să aibă puterea. Speranţe, iluzii şi idei care să înfierbînte imaginaţia electoratului şi să-l mobilizeze poţi oferi şi din opoziţie (mai ales din opoziţie), dar pomeni asistaţilor şi „stimulente” clientelei nu poţi oferi decît de la putere. Iar PSD-ul, ca şi PD-L dealtfel, este incapabil să ofere speranţe, iluzii sau idei. Dacă PD-L va şti să joace atît cartea reformei statului cît şi cartea propriei reforme, PSD va dispărea ca partid major şi probabil legislatura 2012-2016 va fi ultima în care va mai conta ca forţă politică.
PD-L este în cea mai fastă perioadă a sa, care însă poate fi şi ultima suflare înaintea sfîrşitului. PD-L tinde să se transforme într-un nou PSD, tocmai acum, la spartul tîrgului, cînd nu mai rentează să fii PSD. Ca şi PSD în 2000-2004, PD-L se confundă cu structurile puterii şi, din punctul ăsta de vedere, euforia grupării Videanu-Blaga-Berceanu-Boc e de înţeles. Problema celor patru e incapacitatea de a gîndi pe termen lung, de a imagina. Sînt excelenţi administratori ai statului şi ai datului. Dă-le un ceva şi-l vor şterge de praf, îl vor lustrui, îl vor muta la adăpost, îi vor bate cîte un cui, pe ici, pe colo, îi vor ataşa balamale şi, în general, vor avea grijă de el. Dar nu-i pune să imagineze ceva şi să construiască de la zero. Boc e incapabil să formuleze fraze, darămite idei. Dacă această grupare va cîştiga războiul în PD-L (căci va fi un război, ba mai mult: e nevoie de un război), cele 15 milioane de voturi pe care le-a primit Băsescu în 2004, 2007 şi 2009 sînt complet irosite. E nevoie de oameni ca Valeriu Stoica, Cristian Preda, TRU, Sever Voinescu sau Funeriu. Poate nu în prim-plan, dar e nevoie ca aceşti oameni să aibă putere în partid, puterea de a lua şi a influenţa decizii. Puterea de a da un sens şi un scop acestui partid. Fără ei, PD-L este PSD, un uriaş cu picioare de lut, un monstru cu creier de veveriţă. Nu zic că structurile, disciplina şi forţa teritorială a unui partid nu sînt importante, dar fără sens şi scop sînt irelevante şi inutile.
Însă adevăratul război pentru reformarea partidelor îl va da guvernul. Reforma statului de care vorbesc Băsescu şi Boc este o reformă împotriva partidelor aşa cum arată ele acum, împotriva structurilor mafiei şi celor patru capete ale ei: PSD, PD-L, PNL, UDMR. Vom vedea cît de dispuşi vor politicienii români din guvern şi parlament să ducă un război împotriva lor înşile.
PS. Miza scandalului Boc- Preda/Voinescu nu e Honorius Prigoană. Eu chiar cred că merita candidatura. Aici Cristian Preda şi Sever Voinescu nu au dreptate. A muncit în partid, a muncit în campania electorală a lui Traian Băsescu, e tînăr, e coerent, vorbeşte mai bine şi mai legat decît 70% dintre parlamentari şi a ales un drum care-l onorează. Putea să stea să frece duda prin Bamboo cu Poponeţ şi Gina Pistol, că vorba aia, are toate datele necesare: Lamborghini şi tată cu bani. Însă a ales să fie ţinta miştourilor şi înjurăturilor presei şi adversarilor politici, să primească tot rahatul în plină figură, şi asta de la o vîrstă atît de fragedă. A ales să înveţe. Şi nu a primit niciun premiu, colegiul 1 este neeligibil pentru PD-L în condiţiile alianţei PSD-PNL. Doar dacă nu se întîmplă o minune. Candidatura într-un colegiu neeligibil cu greu se poate numi nepotism. Nu a primit nici o funcţie, ci doar şansa de a pierde nişte alegeri şi de a fi făcut cu ou şi cu oţet pe toate canalele. Depinde de el dacă va şti să înveţe din asta. Cît despre obsesia intelectualilor români pentru oameni şi nu pentru idei, altădată.
