Post Category → Analiza Politica

Situatiunea strategica

PSD și PNL fac eforturi pentru a-și împărți scena politică între ele după 2016, în timp ce restul lumii se zbate politic undeva în primăvara lui 2011 sau chiar 2005. Cam așa poate fi rezumată situațiunea politică.

Propunerile PSD vizează eliminarea Președintelui din ecuația puterii, rămînînd ca aceasta să fie disputată doar de partidele cu structuri teritoriale puternice, așa cum este PSD și așa cum speră să devină PNL. Restrîngerea atribuțiilor prezidențiale și introducerea sistemului electoral majoritar (vot uninominal pur și dur) vor avea drept consecință creșterea importanței structurilor locale și a puterii partidelor mari. Partidele medii și mici vor dispărea.

În același timp, PNL se repoziționează spre o dreaptă conservatoare, sperînd să reziste în fața PSD-ului și chiar să repete performanțele dreptei poloneze și maghiare.

Celelalte partide nu mai există politic. PDL e în vrie și arată tot atîta curaj și limpezime cît are și șeful său, Vasile Blaga, FC nu e partid propriu zis, e mai degrabă o platformă de intrare pe listele altui partid mai mare, PNȚcd e o ștampilă pe care se bat niște țăcăniți, PPDD e doar pepinieră pentru alte partide iar MP încă e la stadiul de fundație și nu are o voce politică.

Societatea civilă și presa s-au transformat în procuratură populară și se zbat între agonii și extaze cu arestări, cătușe și stenograme.

Tot ce poate oferi dreapta politic-civilă, așa-zisele forțe democratice, este, ca de obicei, intervenționismul. Iar acesta este drumul cel mai scurt spre preluarea totală a dreptei politice de către PNL.

Personal, nu cred că PSD și PNL, care sînt, la capitolul gîndire strategică, cu ani buni înaintea ”dreptei anti-useliste”, undeva prin 2016, îi vor aștepta pe bravii noștri ”luptători anti-uslamiști” să ajungă măcar în prezent. Ca să nu mai spun că lupta împotriva PNL presupune ieșirea din discursul intervenționist, eurocumințel și politic corect. Adică mult curaj. Și nu văd care ar fi acea grupare politică care să-l aibă.

Dreapta unita sub Voiculescu

Ce mai poate face Voiculescu în situația în care e acum, cu spatele la zid? Poate uni dreapta, căt tot e la modă și că tot stă populimea dreptei cu pliscul căscat și așteaptă unirea. PSD și PNL s-au înțeles pentru europarlamentare pe liste separate, pentru modificarea Constituției și președinte decorativ, fără cea mai importantă atribuție, desemnarea premierului (uitasem că am scris despre asta înainte de a se întîmpla). Dar dacă Voiculescu unește dreapta, așa cum a unit PSD cu PNL?

PSD nu poate trece o Constituție modificată fără PNL și PC. O alianță PNL-PC-PDL poate bloca modificarea Constituției și poate încerca să cîștige prezidențialele cu Antonescu. Care are șansa să devină președinte puternic. Apoi, în 2016, el desemnează premierul și poate forța o majoritate. PNL, PDL și PC au împreună tot atîția parlamentari cît PSD. Au Antonescu și peneliștii curaj să riște și să cîștige? Greu de crezut. Însă Voiculescu poate încerca.

Dacă telespectatorii Antenei 3 sînt atît de spălați pe creier cît se zice, atunci nu vor avea nicio problemă să înghită pe nemestecate pedeliști. Nici nu va fi greu, Blaga întotdeauna a avut o imagine bună la Antena 3, unde a fost în cel mai rău caz menajat, iar în anumite momente chiar transformat în erou al luptei antibăsiste. Dacă Voiculescu reușește să-l impună președinte pe Antonescu pe actuala Constituție, a cîștigat nu o bătălie, ci războiul. E șeful României. Tot ce trebuie să facă acum e să-i convingă pe Antonescu și Blaga că el e Calea și Adevărul și că o fuziune sau alianță a celor trei partide, PDL, PNL și PC, și o candidatură la prezidențiale a lui Antonescu pe actuala Constituție sînt soluțiile cîștigătoare. E un joc la risc, pe care Voiculescu, cu spatele la zid, va fi dispus probabil să-l joace. Nici pedeliștii din gruparea Blaga nu vor fi foarte refractari. Vor fi mai greu de convins peneliștii, care n-ar cam vrea un război cu PSD și plecarea de la guvernare, și Antonescu, care vrea să-și facă damblaua în orice condiții. Însă, dacă vor risca, și PNL și Antonescu vor cîștiga mult mai mult decît prin rămînerea în USL și o funcție prezidențială fără valoare pentru Antonescu. Desemenea, va fi mai greu de convins, dacă nu chiar imposibil, gruparea Udrea din PDL. De partea cealaltă, Ponta trebuie să candideze, să lupte împotriva ”dreptei unite” și Antenei 3, care îl va sfîșia.

Mediatic, RTV va fi de partea lui Ponta, însă B1 s-ar putea să meargă alături de Antena 3, cu gruparea Blaga-Antonescu (nu mă uit la tv, nu cunosc orientările televiziunilor decît din ce îmi povestesc alții și ce mai aud ”pe surse” – astfel, ”pe surse” am auzit că B1 se leagănă docil în brațele lui Blaga). Brusc, România cea de la televizor va recădea în sărăcie și depresie și tristețe, oamenii se vor arunca în cap și vor face greva foamei. De data asta, dictatura va fi bicefală, lui Băsescu alăturîndu-i-se și Ponta.

Pedeliștii, rămași orfani și în opoziție, abia așteaptă o mînă întinsă de la PNL, o posibilă intrare la guvernare în 2014 sau după 2016. Dacă Antonescu cîștigă prezidențialele și guvernul Ponta e trîntit de o moțiune de cenzură, Antonescu desemnează premierul și poate forța o majoritate în 2015, deși tind să cred că totuși ”dreapta unită antena 3” va avea răbdare pînă în 2016.

Mesajele nu-s foarte greu de găsit: dictatură, stat polițienesc, trădarea idealurilor useliste, coabitare întru băsism, marile instituții oculte internaționale și multinaționalele care sug sîngele poporului, sărăcie, guvern incompetent, pesedism, Kovesi, se aruncă tîmpitul de la TVR iar în cap, învățătoare își reia greva foamei de unde a lăsat-o etc etc.

O posibilă alianță sau chiar fuziune PNL-PC-PDL cu candidat comun la prezidențiale și trust mediatic în spate nu e chiar de lepădat nici pentru Antonescu și peneliști, nici pentru Voiculescu, nici pentru pedeliști:

  • Antonescu primește de la PSD o funcție prezidențială fără atribuții, și nici nu are încredere că primește, liberalii riscă opoziția după 2016 într-un sistem parlamentar de facto, în condițiile în care pentru ei ar fi ideal să aibă funcția prezidențială pe actuala Constituție, ceea ce le-ar garanta prezența la guvernare pînă în 2020
  • Voiculescu scapă de problemele cu justiția și devine liderul de facto al României
  • pedeliștii revin la guvernare, acolo unde s-au obișnuit din 2004 încoace.

Așa că nu m-ar mira să încep să-i văd pe Blaga, TRU sau Andreea Paul la Sinteza Zilei.

Despre unitatea dreptei

O legislatură parlamentară durează patru ani. Din actuala legislatură au trecut cinci luni. Mai sînt 3 ani și 7 luni.  Sau 43 de luni. Sau peste 180 de săptămîni. Sau 1300 de zile. Alegeri anticipate nu vor fi. Revoluție nu va fi și nici nu e de dorit. PSD are mai mulți parlamentari decît PNL și PDL la un loc. PDL, adică cei care se presupune că sînt ai noștri (eu nu i-am votat, deci nu-i consider ca fiind și ai mei), are sub 13% din mandatele parlamentare. PNL nu e de dorit să ajungă cel mai important partid de la guvernare, în condițiile în care este cel mai iresponsabil și extremist partid de pe scena politică românească. Pînă în decembrie 2016 vom avea premier PSD, guvern în care principalul partid de guvernare e PSD, majoritate parlamentară condusă de PSD.

Am scris acestea ca să fie clar și pentru cei care vorbesc și se comportă ca și cum peste cinci luni sau un an vor fi alegeri parlamentare sau revoluție și ”ai noștri” trebuie să se unească și să revină la putere. ”Ai noștri” nu revin la putere mai devreme de decembrie 2016-ianuarie 2017, în varianta ultraoptimistă.

Este necesară unitatea dreptei? Dacă partidele dreptei au valori comune, da, unitatea dreptei este necesară. Nu există motive de a rămîne separate partide care susțin aceleași valori. Dacă nu au valori comune, atunci înseamnă că se aliază de conjunctură pentru a atinge un obiectiv limitat. Care e acel obiectiv? Pînă în 2016 nu avem alegeri parlamentare. La alegerile europarlamentare nu se fac majorități pentru guvernare, deci este inutilă o coagulare. La prezidențiale susținerea unui candidat comun nu presupune o alianță formală între partide (în condițiile în care alegerile prezidențiale vor mai avea vreo miză – dacă Președintele își pierde atribuțiile, așa cum propune USL-ul, alegerile prezidențiale își pierd aproape total miza).

Unitatea dreptei se poate face prin fuziune sau deloc. Din două motive:

  1. Valori și obiective comune: dacă partidele de dreapta au valori și obiective comune, atunci de ce să prefere o alianță de conjunctură? De ce ar exista șase partide diferite cu valori comune? Dacă criteriul central de coagulare sînt valorile politice, atunci existența mai multor partide de dreapta nu își are rostul. A prefera o alianță fuziunii înseamnă să pui orgoliile și ambițiile personale deasupra valorilor politice ale dreptei. O alianță este prin definiție o uniune conjuncturală și pe termen scurt, pînă la atingerea scopurilor comune. O fuziune este o uniune bazată pe valori iar valorile nu expiră. Dacă PNL, MP, PDL, PNȚcd, FC și NR sînt partide de dreapta, și au valori comune, atunci nu există niciun motiv să rămînă separate și să nu fuzioneze. 
  2. Un viitor pentru electoratul de dreapta: dacă partidele de dreapta promit electoratului un viitor mai bun, atunci să garanteze că acest viitor va exista. Uitați-vă ce s-a întîmplat cu alianțele: CDR s-a rupt după ce a ținut-o patru ani numai în scandaluri, DA s-a rupt la doi ani de la cîștigarea alegerilor, ARD s-a rupt chiar a doua zi după alegeri și nici USL nu se simte prea bine, la cinci luni după ce a cîștigat alegerile. Oamenii îți dau votul și încrederea nu pentru două zile, ci pentru patru ani. Atît durează mandatul care decurge din votul dat de alegători. Dacă vrei ca oamenii să-ți acorde încrederea lor pe termen lung, dacă îți place să le vorbești despre unitate și viitor, dovedește că nu sînt vorbe în vînt. De ce n-ar fuziona aceste partide? Au de gînd să iasă la un moment dat din alianță și să se alieze cu alte partide? De ce ar insista partidele dreptei să fie entități separate și independente? Fuziunea este angajamentul pe care partidele care susțin aceleași valori și-l iau în fața alegătorilor că vor rămîne unite și nu vor trăda cauza.

Există două modalități prin care se poate face fuziunea:

  1. De pe poziții egale: la nivel central și local conducerea va fi împărțită în mod egal de membrii partidelor care intră în fuziune. Dacă în conducerea centrală sînt 50 de locuri, fiecare partid va avea dreptul la 10 locuri, dacă sînt 45 de filiale județene și de sector, fiecare partid va avea dreptul al 9 președinți de filială șamd. Deasemenea și locurile eligibile la europarlamentare și parlamentare vor fi împărțite în mod egal. Dacă partidul unit al dreptei este rezultatul fuziunii a cinci partide și la europarlamentare sînt zece locuri eligibile, atunci fiecare partid va avea dreptul la două locuri eligibile, Dacă la parlamentare sînt 100 de locuri eligibile, fiecare partid va avea dreptul la 20 de locuri. 
  2. În urma unei competiții. Ar fi de preferat, atîta timp cît libertatea și competiția sînt valori centrale ale dreptei. Cele cinci partide ale dreptei care vor să fuzioneze participă separat la alegerile europarlamentare iar împărțirea locurilor în conducere și candidaturilor eligibile la parlamentarele din 2016 se face proporțional în funcție de scorul de la europarlamentare al fiecărui partid care intră în fuziune. Dacă MP ia 14%, PDL 9%, FC 3%, PNȚcd 1% și NR 0%, atunci MP va avea 52% din locurile în conducere și candidaturi eligibile, PDL va avea 33%, FC va avea 11%, PNȚcd va avea 3% iar NR 1% (se rotunjesc rămășițele de la ceilalți).

Alegerea candidatului la prezidențiale al marelui partid unit al dreptei. Fiind un singur om, nu-l poți împărți în cinci fără riscul să-ți moară din cauza rănilor și al pierderii de sînge (deși dacă-i tai p-ăștia de la dreapta tare mi-e teamă că nu curge nimic). Varianta alegerilor primare cade atîta timp cît partidele românești nu au un recensămînt al membrilor și sînt foarte mulți membri fictivi, folosiți de liderii filialelor în bătăliile politice interne. Îți rămîn la dispoziție cîteva variante de alegere:

  1. Fiecare partid component al fuziunii își alege un candidat. Apoi se trage la sorți. Cel care trage paiul mai scurt e nefericitul candidat prezidențial.
  2. Fiecare partid component al fuziunii își alege un candidat. Apoi 3 case de sondare fac cîte un sondaj lunar timp de 3 luni. În total 9 sondaje. Se face media iar cel de pe primul loc este declarat candidat.

Dacă varianta de Constituție propusă de USL trece de Parlament, Curtea Constituțională și referendum, alegerile prezidențiale își pierd miza. Probabil din partea USL va candida Crin Antonescu însă nu cred că PSD* și PNL vor fi foarte dispuse să consume resurse în aceste alegeri. Ar fi o investiție inutilă. Nici celelalte partide nu vor găsi prea ușor resurse și nici personalități dispuse să candideze pentru o funcție fără miză. Dacă modificările privind funcția prezidențială trec, vom avea cea mai liniștită și plictisitoare campanie prezidențială din 1990 încoace. Și probabil absenteism masiv.

Și totuși, mai există o variantă de unitate a dreptei. Și cred că această variantă e cea care se va realiza. Dacă toți cei care se declară ”de dreapta” cred în aceleași valori, ce ar fi dacă toți ar veni în același partid? Ar avea motive să n-o facă, altele decît orgoliile și ambițiile personale? Nu. Astfel, vor rămîne pe dinafară doar orgolioșii și ambițioșii. Dar care va fi acest partid care va unifica dreapta, care îi va atrage pe toți cei care cred în valorile politice ale dreptei? Răspunsul îl vor da tot libertatea și competiția, două valori centrale ale dreptei. Libertatea și competiția nu sînt bune și utile, sînt extraordinar de bune și utile. Dacă acea forță politică îi va atrage pe toți cei care sînt relevanți și cred în valorile dreptei va fi Mișcarea Populară a lui Băsescu, alianța lui MRU, Pavelescu, Tăriceanu și Chiliman, PDL-ul lui Blaga, Cezar Preda și Gigi Chiru sau NR-ul lui Neamțu, vom trăi și vom vedea în următorii ani. E timp suficient. Următoarele alegeri parlamentare sînt în decembrie 2016, adică peste 3 ani și 7 luni, dacă ați uitat.

* Ar însemna ca PSD să pună în joc resurse umane, logistice și financiare pentru a susține un candidat la o funcție fără importanță. De ce ar face-o? Ce ar primi în schimb? Nimic. Pentru pesediști, după schimbarea Constituției, vitale sînt alegerile parlamentare din 2016, cînd guvernarea se decide în Parlament, fără implicarea Președintelui. După noul sistem doar scorul în alegerile parlamentare și alianțele cu celelalte partide sînt importante, fără ca Președintele să mai poată influența în vreun fel caogularea majorităților parlamentare și, implicit, guvernarea.

PS. Am zis că scriu despre Mișcarea Populară, dar m-am luat cu tot felul de prostii, gen unitatea dreptei. Voi scrie mîine și despre Mișcarea Populară.

Predictii despre europarlamentare. Va candida Macovei pe listele PDL?

Vor candida PDL și FC+PNȚcd pe liste comune, așa cum vrea MRU? Va candida Macovei pe listele PDL sau pe listele NR?

PDL nu va accepta să meargă pe liste comune cu FC+PNȚcd. Îi va lăsa să-și rupă gîtul, după care îi va aduna de pe jos.

Blaga nu are niciun interes să le dea locuri pe listă celor de la FC+PNȚcd. Pe ce baze ar negocia? Cîte locuri eligibile, în condițiile în care PDL își propune, ultraoptimist, 5 mandate, vor primi FC+PNȚcd? Dacă alianța PDL-FC+PNȚcd ia 5 mandate împreună, cîte sînt ale FC? Dacă e un singur mandat, atunci proporția e de 80% la 20%. Va ceda Blaga 20% din locurile eligibile? Dacă ia un scor mai mic decît cel preconizat, așa cum s-a întîmplat în 9 decembrie? Dacă ia trei mandate în loc de cinci? Și cum va justifica în fața pedeliștilor această alianță în condițiile în care Blaga a cîștigat alegerile din PDL denunțînd ARD-ul? Explicațiile oficiale ale dezastrului electoral din 9 decembrie au fost Băsescu și participarea în alianță.

Dacă le dă un mandat de europarlamentar celor de la DA, PDL nu face decît să le dea un atu în viitoarele negocieri cu PDL-ul. Vor negocia de pe poziții apropiate, inclusiv intrarea FC în PPE. Deja FC e aliat cu un membru PPE, PNȚcd-ul, iar negocierile cu PDL vor fi mult mai ușoare dacă se vor face între partide europarlamentare. PPE va forța PDL să accepte FC-ul în PPE, în condițiile în care orice europarlamentar în plus e bun. Iar PDL-ul nu aduce prea mulți. Este în avantajul PDL-ului să negocieze cu miniparteneri în genunchi. Blaga și echipa speră ca la un moment dat FC+PNȚcd să se încoloneze în spatele PDL-ului, dar s-o facă în genunchi, cu căciula în mîini, privirea-n jos și mucii pe brîu.

Șansele ca FC+PNȚcd să participe la alegerile europarlamentare sînt mici. Trebuie strînse 200 de mii de semnături și nu e deloc ușor pentru o organizație cu mai puțin de 2000 de membri cotizanți. E nevoie de ceva logistică și finanțe, iar mandatele de europarlamentari sînt ținta intelectualilor, de obicei. Pentru un om cu bani care investește în politică ca să scoată și mai mulți bani, europarlamentarele n-au nicio valoare, că nu la Parlamentul European se aranjează licitațiile. Ca europarlamentar ai un salariu lunar de circa 6 000 de euro, încă 17 000 de euro pentru cabinet și 3.5% pensie din salariu pentru fiecare an de mandat. Mărunțiș pentru băieții care vor să cîștige contracte cu statul. Nu și pentru intelectuali, pentru care acești bani reprezintă o siguranță financiară de invidiat. Însă intelectualii nu au bani să finanțeze strîngerea a 200 de mii de semnături.

Și chiar dacă strîng cele 200 de mii semnături, FC+PNȚcd au șanse și mai mici să treacă pragul de 5%. Astfel, un MRU&echipa care nu ar putea participa la europarlamentare sau nu ar trece pragul ar intra apoi în PDL în genunchi și fără pretenții, așa cum vrea Blaga. Care apoi va organiza ”alegeri interne” pentru stabilirea candidatului la prezidențiale. Alegeri pe czre MRU le va pierde. Moment în care va fi complet la mîna lui Blaga.

Macovei va candida la europarlamentare pentru PDL

Noua Republică nu e un partid propriu zis. Nu are membri, nu are fililale. Noua Republică e Mihail Neamțu înconjurat de cîteva zeci de zăltați, ultimii rămași pe metereze. NR abia a strîns 30 000 de semnături în 6-7 luni, în condițiile în care a beneficiat de entuziasmul inițial și atunci avea ceva membri, încă nu fuseseră dați afară sau nu plecaseră. Aproape toți cei care au strîns semnături atunci, dacă nu chiar toți, cu excepția lui Neamțu, au plecat din NR. La cum stă acum Noua Republică, dacă s-ar apuca de strîns 100 de mii de semnături, ar termina în 2019, la următoarele europarlamentare. Nu se pune problema participării NR la europarlamentare ca partid de sine stătător. Macovei pe listele NR nu e o varianta plauzibilă în condițiile în care NR nu are liste.

La rîndul său, Blaga știe că nici PDL-ul nu stă prea bine la europarlamentare. Un scor slab atunci ar avea consecințe dezastruoase pentru Blaga. Dacă partidul lui Băsescu va scoate un scor bun, tot PDL-ul i-ar fugi de sub picioare lui Blaga și ar trece cu arme și bagaje la Partidul Popular (sau cum îi va zice). Nu numai că Blaga nu va unifica ”dreapta” și nu va aduce sub aripa sa toate minigrupulețele ”dreptei”, dar va pierde și PDL-ul (oricum, o bună parte din PDL va fi plecat pînă atunci la Partidul lui Băsescu, după europarlamentare urmînd să plece și restul). Blaga, pentru a putea negocia cu Antonescu accesul la buget contra susținere la prezidențiale, trebuie să se prezinte la prezidențiale cu un partid solid, cu structuri locale, cu un 10-15% în sondaje. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să treacă hopul europarlamentarelor. Cu Ostaficiuc și TRU e greu de crezut că PDL va trece de 5%. Or, obiectivul e să scoată peste 15%, oricum peste partidul lui Băsescu.

Iar aici ajutorul îl poate da chiar Monica Macovei. Cu numele lui Macovei pe primul loc, cu lupta justițiarilor și intelectualilor lui Blaga împotriva dictaturii mafiotice a lui Băsescu, PDL poate spera la un scor bunicel la europarlamentare. Macovei ar avea ceva probleme să se încline respectuos în fața fesenistului Blaga și să candideze din partea partidului lui Oltean, Gigi Chiru, Cezar Preda, Boureanu, Cantaragiu sau Rădulescu, cei care au făcut-o cu ou și cu oțet în campania pentru conducerea PDL. Însă eventualele probleme de imagine s-au rezolvat zilele acestea. Nu degeaba am avut scandalul pe care l-am avut. Acum drumul e liber. N-o să vă ascund că pe surse există deja informația că Blaga și Macovei ar fi bătut palma pentru primul loc pe listă la europarlamentare. Însă nu pot băga mîna în foc pentru veridicitatea unei asemenea informații.

Oamenii lui Macovei pot justifica candidatura la europarlamentare pe listele PDL în felurile următoare (și o fac deja, preventiv):

  1. Băsescu a trădat-o pe Macovei, a trădat anticorupția, l-a trădat pe Morar și s-a dat cu Mafia și Ponta. Dacă Băsescu a făcut blat cu Ponta de dragul lui Udrea, cum aveți curajul să ziceți ceva de alianța Macovei-Blaga? Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  2. Macovei are proiecte importante începute în Parlamentul European și ar fi păcat să renunțe la ele din cauza unor detalii sau răutăcisme. Ba mai mult, cei care o atacă mîrșav pe Macovei pentru că candidează din partea PDL-ului lui Oltean, Boureanu și Cantaragiu, o fac doar pentru că așa le-a zis Mafia, speriată că Macovei vrea confiscarea averilor ilicite (Unexplained Wealth). Udrea împreună cu Ponta și Mafia au averi ilicite pe care le vor pierde dacă Macovei rămîne europarlamentar. Ha! Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  3. Avem nevoie de ”dreapta unită”. Trebuie să trecem peste orgolii. Domnul Vasile Blaga cu domnul Ioan Oltean și cu domnul Cantaragiu sînt de dreapta, sînt de-ai noștri și nu pot fi comparați cu hidra useli…ăăă…pesedistă. Acum, cînd sîntem singuri împotriva Mafiei, cînd Băsescu a trădat de dragul lui Udrea (Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”), acum, mai mult ca niciodată, trebuie să trecem peste orgolii, mici diferențe de păreri sau antipatii personale. Da, PDL era așa și pe dincolo, dar din cauza lui Udrea. Acum, că Udrea a plecat, PDL nu mai e așa și pe dincolo.

Astfel, sînt trei teme: trădarea lui Băsescu și coabitare celor trei mafioți (Băsescu-Udrea-Ponta), proiectele anti-Mafie de la PE care trebuie continuate, unitatea dreptei dincolo de orgolii și mici divergențe.

PS. Căutați pe google următoarea linie: site://www.revista22.ro kovesi

Să-mi spuneți dacă găsiți pe site-ul Revistei 22, înainte de aprilie 2013, referiri la lipsa de calificare a lui Kovesi pentru șefia DNA, referiri la corupția și incompetența lui Kovesi și referiri la blocarea de către Kovesi a dosarelor Revoluției. Puteți folosi același tip de căutare (în loc de http puneți site) și pentru alte site-uri (Hotnews, România Liberă etc). Eu habar n-am avut că Tiberiu Nițu a tras în demonstranți la revoluție, că Kovesi a blocat dosarele revoluției, că rocada Morar-Kovesi nu era dezirabilă din cauza că Kovesi nu era calificată pentru șefia DNA, era incompetentă și coruptă. Aceste chestiuni șocante le-am auzit în aprilie 2013, după ce Daniel Morar a decretat că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Toate aceste chestiuni au ieșit la suprafață abia după ce s-a aflat că Morar nu este propus pentru șefia PG iar Kovesi este propusă pentru șefia DNA. De ce aceste lucruri, extrem de grave, au fost ținute sub tăcere pînă acum? De ce, peste 6 ani de zile, cît Kovesi a fost Procuror General al României, nu am aflat aceste lucruri? De ce atunci cînd s-a vorbit despre rocada Morar-Kovesi, prin care Morar era numit Procuror General iar Kovesi, procuror șef al DNA, nu ni s-a spus că Kovesi nu este calificată pentru funcția de procuror șef al DNA, așa cum nu fusese calificată nici pentru funcția de procuror general?

Marea victorie a stingii

”Trebuie să mințim, să facem promisiuni electorale de stînga în campania electorală și în toate aparițiile publice. Trebuie să ne prefacem că sîntem de stînga ca să ajungem la putere. Trebuie să fim pragmatici. Dacă nu susținem public valorile stîngii nu vom ajunge la putere, ba chiar riscăm să dispărem politic.”

Ați auzit vreodată la stînga discursul ăsta? I-ați auzit vreodată pe socialiști spunînd ”Trebuie să susținem public valorile dreptei pentru a fi aleși, pentru a ajunge la putere.”? Nu.

Aceasta e marea victorie culturală și politică a stîngii.

Statul minimal, piața liberă, tradiția, credința, libertatea, responsabilitatea individuală, competiția, responsabilitatea etică sînt valori care trebuie ascunse. Credem în ele dar nu trebuie să le clamăm public și nici să ne ghidăm după ele politic. Sînt valori de muzeu, inutilizabile. Sînt valorile ascunse în vitrina îngropată în fundul curții. Acestea sînt valorile incorect politic.

Statul atotputernic, atoateștiutor, aberația ca regulă, minciuna ca adevăr, controlul, experimentul social, iresponsabilitatea, egalitarismul, crima, reeducarea sînt valorile cu care trebuie să defilăm și pe care trebuie să le clamăm public pentru a fi acceptați. Acestea sînt valorile corect politic.

Toți trebuie să cauționăm minciuna și să o propagăm pentru a fi acceptați sau pentru a cîștiga politic, ni se spune. Pînă cînd nu va mai fi nimeni care să spună adevărul. Aceasta este strategia electorală și chiar de comunicare în general a dreptei din toată lumea, din Statele Unite pînă în Franța, din Australia pînă în România. Astfel, ”partidele de dreapta” vor ajunge la putere și vor… Vor promova valorile dreptei? Se vor ghida după aceste valori? Nu, că ar pierde puterea, ba chiar s-ar desființa cînd poporul alegător își va da seama că a fost mințit. Responsabilitatea individuală, competiția, statul minimal, piața liberă, responsabilitatea etică și alte asemenea aiureli sînt valori de muzeu, inutilizabile. Alegerile se cîștigă cu valori de stînga, de guvernat se guvernează tot cu valori de stînga. Dreapta e doar o etichetă pentru a putea deosebi diferitele grupări socialiste. De cele mai multe ori, ”dreapta” își zic refuzații stîngii. Acesta e și cazul României. Toți rămașii de căruță cînd s-o împărțit norocul politic s-au trezit că sînt de dreapta.

Ei bine, nu. Trebuie să spunem adevărul și să ne susținem valorile public, sus și tare, fără oprire, fără compromisuri. E singura șansă. Și de departe cea mai bună strategie politică posibilă.

Cine e inamicul opozitiei?

În textul de mai jos: „Opoziţie” = MP şi fostul ARD, dar nu PPDD sau IRL.

Fără grabă. Răspunsuri diferite înseamnă strategii diferite.

Dacă inamicul este Ponta, se doreşte ajungerea la guvernare fără PSD. Singurul partener posibil este PNL. Liberali + PDL + PC = 245 de parlamentari. Mai e nevoie de 50 pentru o majoritate, iar aceştia pot fi luaţi de la PPDD (care are 62), UDMR (27), restul fostului ARD (5) sau minorităţi naţionale (18).

Să zicem că se face moţiune de cenzură şi trece. Cine numeşte primul-ministru? Băsescu. Este un lucru sigur că va numi pe cine se doreşte? Nu. E mai prudent să faci moţiunea de cenzură în toamna lui 2014, aşteptând ca noul preşedinte – se speră Antonescu – să numească primul-ministru dorit? Evident. PNL, PDL, PC au încredere mai mare în Antonescu decât în Băsescu.

Rezultatul final este: Antonescu ajunge în 2014 preşedinte datorită Marii Alianţe De Dreapta, toată lumea papă de la buget mai puţin PSD care stă pe bară şi flămânzeşte. Vorbim despre un fel de 2005-2007. Dar asta nu e tot. În 2016, la locale şi parlamentare, Marea Alianţă de Dreapta – având controlul bugetului pentru că se află la putere – are o şansă în plus la locale de a-şi „susţine” primarii şi, în plus, dacă o dă în bară la parlamentare, poate fi salvată de Antonescu care numeşte ce prim-ministru vrea (indiciu: de la Marea Alianţă de Dreapta). În 2019 Antonescu ar candida din nou, iar susţinerea sa de către Marea Alianţă de Dreapta va fi răsplătită după alegerile din 2020, unde iarăşi va fi numit un prim-ministru convenabil şi pentru Antonescu, şi pentru Marea Alianţă de Dreapta. Dchema se poate întinde din 2014 până în 2024.

Dacă inamicul este Antonescu? Atunci scopul este ca Antonescu să nu mai ajungă preşedintele României. Vrei ruperea USL. Vrei să existe candidat PSD la prezidenţiale. Vrei de asemenea un PNL divizat. Vrei şi un candidat unic al opoziţiei la prezidenţiale (degeaba îl tragi pe Antonescu în jos la 16% dacă el tot intră în turul doi pentru că ai candidaţi ai opoziţiei care obţin, în ordine, 15%, 10% şi 5%).

Odată ce Antonescu ratează la prezidenţiale, va pierde preşedinţia partidului. Ţintă atinsă.

Avantaj: nu este necesar ca Antonescu să fie învins direct de către opoziţia de azi, o poate face şi candidatul PSD.

Dificultate: trebuie ca PSD să vrea să rupă USL.

Cele două ţinte implică priorităţi care se bat cap în cap şi nu pot fi urmărite simultan. Nu poţi distruge guvernul Ponta decât prin intermediul PNL-ului actual. Nu-l poţi distruge pe Antonescu decât prin intermediul PSD. Parlamentul e extrem de important în lupta contra lui Ponta. Parlamentul e irelevant în lupta contra lui Antonescu. În lupta contra lui Ponta vrei un PNL unit, performant iar existenţa IRL e o potenţială nenorocire. În lupta contra lui Antonescu vrei un PNL spart şi ineficient iar existenţa IRL e un potenţial avantaj. În lupta contra lui Ponta îl vrei pe Antonescu preşedinte. În lupta contra lui Antonescu, Ponta devine un aliat major şi poate mijlocul de a-l învinge.

Dacă ipoteza expusă aici se verifică, o unitate reală de acţiune a opoziţiei în următorii doi ani este imposibilă. Poziţionarea faţă de candidatura lui Antonescu la prezidenţiale va defini două tabere.

Vor avea PSD si PNL candidat comun la prezidentiale?

Obiectivul USL-ului a fost să cîștige războiul cu Băsescu și PDL. L-a cîștigat. Băsescu e la final de mandat și nu mai are dreptul să candideze la președinție iar PDL e un partid minor, pe cale de dispariție. Mai mult, Băsescu și PDL s-au despărțit iar șansele PDL-ului de a redeveni un partid care să conteze pe scena politică sînt nule. Dacă obiectivul a fost atins, atunci ce îi mai ține împreună pe peneliști și pesediști? Comoditatea, oboseala și prada. După o vînătoare lungă și în care au consumat multe energii, PSD și PNL stau acum deasupra prăzii. Se pîndesc, se mîrîie, dar nu-și permit încă să se bată. Nu au suficientă energie pentru asta. Abia după ce își refac forțele vor fi gata să se îndrepte unul împotriva celuilalt. Și pesediștii, și peneliștii știu că așa se va întîmpla și se pregătesc pentru acest moment.

În asemenea condiții, va mai avea USL un candidat comun la prezidențiale? Greu de crezut. PSD și PNL nu mai au un dușman comun, de ce și-ar uni forțele la prezidențiale în condițiile în care nu au un contracandidat puternic? De ce ar susține PSD-ul un candidat străin de partid? Și împotriva cui? E vreun contracandidat atît de puternic încît să merite ca PSD și PNL să-și unească forțele? Nu.

Pesediștii nu vor face greșeala pe care a făcut-o PNL-ul în 2004, cînd a dat puterea unui președinte pe care nu l-a mai putut controla. Să nu uităm că Președintele este foarte puternic în primul mandat și că poate decide guvernarea prin desemnarea (repetată, dacă e nevoie) a premierului. Nici suspendarea nu mai e ce a fost. Occidentul și populația s-a săturat de suspendări, iar suspendatorilor le va fi greu să justifice o suspendare a unui nou președinte, Mai mult, așa cum s-a văzut, suspendarea președintelui în primul mandat poate avea efecte politice devastatoare asupra suspendatorilor. În primul mandat și chiar în prima parte din cel de-al doilea președintele are o cotă ridicată de popularitate și nu se pune problema demiterii.

Dacă PSD îl va susține pe Crin la prezidențiale, așa cum a făcut PNL în 2004 cu Băsescu, s-ar putea să nu aibă norocul PNL-ului. În 2004, Băsescu a desemnat premierul, pe Tăriceanu, cînd abia își începuse mandatul prezidențial și era în relații bune cu PNL-ul. Apoi 4 ani a fost nevoit să rămînă cu Tăriceanu.  Crin Antonescu va deveni președinte în 2014 iar premierul îl va desemna în 2016, după alegerile parlamentare. Din 2014 pînă în 2016 e timp suficient ca PSD și PNL să ajungă la cuțite. Iar în 2016 Antonescu va desemna, cel mai probabil, un premier din partea PNL (Chițoiu?) și va forța o majoritate în condițiile sale, așa cum a făcut-o Băsescu în 2004, 2008 și 2009. Sînt dispuși pesediștii să-i dea puterea lui Antonescu? Categoric nu. Cu Antonescu președinte, PSD riscă opoziția între 2016 și 2020 sau chiar mai departe, dacă nu cîștigă prezidențialele din 2019. PNL, văzîndu-se cu sacii în căruță, adică cu Antonescu președinte, poate trece în opoziție în 2015 sau la începutul lui 2016, pregătindu-se pentru parlamentarele din 2016, cînd Antonescu va desemna un premier din partea PNL, forțînd o majoritate în jurul PNL-ului.

Astfel, orice susținere a lui Antonescu la prezidențiale din partea PSD este exclusă în condițiile actualei Constituții.

S-ar putea negocia o susținere doar după ce Constituția va fi modificată astfel încît președintele să nu mai desemneze premierul. Dar chiar și așa, partidul care desemnează premierul nu ar avea puterile pe care le are acum președintele. În condițiile actualei Constituții, dacă Parlamentul respinge două desemnări, președintele poate dizolva Parlamentul. Dacă se modifică Constituția astfel încît premierul să nu mai fie desemnat de președinte ci de partidul sau alianța cu cele mai multe mandate, dacă celelalte partide se coalizează și resping guvernul propus de partidul cel mai puternic, acesta nu are soluția forțării unei majorității prin amenințarea cu dizolvarea, așa cum s-a întîmplat în 2004, 2008 și 2009, cînd, de teama anticipatelor, s-a format o majoritate. Să zicem că PSD și PNL se înțeleg asupra Constituției și președintele pierde atribuția desemnării premierului, acesta fiind desemnat de partidul cu cele mai multe mandate. În 2016 să zicem că PSD cîștigă alegerile și obține cele mai multe mandate, primind dreptul de a desemna premierul. Dacă celelalte partide se coalizează și trîntesc guvernul propus de premierul desemnat, PSD-ul nu are instrumente pentru a forța o majoritate. Al doilea partid ca număr de mandate, probabil PNL-ul, va primi dreptul de a desemna premierul și, cu ajutorul celorlalte partide, va trece guvernul și va trimite PSD-ul în opoziție.

Dacă PSD dă președintele în 2014 și 2019, cu puterea prezidențială și forța partidului poate rămîne la guvernare pînă în 2024. Astfel, în 2016, președintele va desemna premier pesedist și va forța o majoritate pînă în 2019, cel devreme, cînd noul președinte își va începe mandatul. Dacă va cîștiga și al doilea mandat, va desemna premierul și va forța o majoritate și în 2020.

Spre deosebire de Băsescu, care și-a pierdut majoritatea în 2007, în timpul primului mandat, președintele pesedist va putea avea majoritate timp de zece, de-a lungul ambelor mandate.  În 2014, cînd vine la putere, președintele PSD va găsi în funcție un premier desemnat de președintele Băsescu. Dacă USL se rupe și guvernul Ponta cade, cine va desemna noul premier? Aud? Președintele care va cîștiga în 2014 va avea posibilitatea să desemneze premierul abia în decembrie 2016, după parlamentare. Pînă atunci, timp de doi ani, va sta cu premierul pe care l-a găsit în funcție. Dacă Ponta vrea să candideze la președinție va trebui să-și dea demisia din funcția de prim ministru. Oricum, dacă Ponta anunță că va candida la prezidențiale, va fi deranj în USL și mai mult ca sigur PNL va ieși de la guvernare, încercînd chiar să trîntească guvernul Ponta. Nici lui Antonescu nu-i convine să stea la Cotroceni cu un premier ostil. Lui Antonescu însă îi convine ca desemnarea unui nou premier să se facă după alegerile prezidențiale și Ponta să rămînă interimar, ca Boc în toamna lui 2009. Asta presupune o majoritate anti-PSD care să treacă o moțiune de cenzură și să blocheze trecerea unui nou guvern, urmînd ca după ce Antonescu cîștigă prezidențialele să desemneze el un premier. Adică exact ce au făcut PSD și PNL în toamna lui 2009, numai că atunci Geoană a pierdut alegerile iar cel care a desemnat un nou premier și a forțat majoritatea a fost Băsescu.

Dar dacă PNL nu găsește o majoritate care să trîntească guvernul Ponta și să blocheze trecerea unui nou guvern pînă după prezidențiale? Băsescu îl desemnează, hai să luăm un nume la întîmplare, pe Dragnea. Acesta va trece de votul Parlamentului. Dacă Ponta va cîștiga prezidențialele nu e nicio problemă, are premierul dorit. Dacă le va cîștiga Antonescu, acesta va trebui să strîngă o majoritate care să dea guvernul jos prin moțiune de cenzură. Antonescu va desemna noul premier, care va trece mai mult ca sigur, sub amenințarea anticipatelor. Dar ar fi prea multă putere în mîna lui Antonescu și partidele parlamentare de obicei se feresc să lase prea multă putere în mîna președintelui. Astfel, putem anticipa, fără teama de a greși, că Antonescu nu va reuși să scape de guvernul Dragnea pînă după alegerile parlamentare din 2016. Dacă Ponta va cîștiga prezidențialele există posibilitatea să aibă un premier neconvenabil în primii doi ani de mandat? Nu. Antonescu și PNL pot doar bloca desemnarea unui nou premier pînă după prezidențiale, însă nu pot forța trecerea unui premier convenabil pentru ei.  Obstacolul principal e Băsescu, cel care desemnează premierul. Mai mult, pot bloca desemnarea doar în apropierea alegerilor prezidențiale. Dacă guvernul Ponta cade sau demisionează în primăvara lui 2014, PNL și Antonescu nu pot amîna trecerea unui nou guvern pînă după prezidențiale. Mai mult, Băsescu poate forța, sub amenințarea anticipatelor și fără teama supendării, trecerea premierului dorit. Băsescu poate negocia cu PSD-ul un premier independent sau pesedist, care să treacă de Parlament.

Și nu e vorba doar de desemnarea premierului. Președintele numește și procurorii șefi și directorii serviciilor. PSD-ul ar urma să fie la mîna lui Antonescu și a PNL-ului pe trei paliere: guvernare, justiție și servicii. În condițiile în care PNL-ul are și cîțiva sateliți care așteaptă umili la ușă, pentru pesediști nu se întrevede un viitor prea luminos cu Antonescu președinte.

S-ar putea negocia scăderea puterilor prezidențiale prin modificarea Constituției însă trecerea unei noi Constituții nu e sigură, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar rezolva prea mult problemele PSD-ului, care s-ar vedea izolat într-un sistem parlamentar de facto. Chiar și cu 35-40% în 2016 PSD riscă opoziția, așa cum am mai arătat. De obicei, partidele mai mici negociază mai bine între ele și cîștigă fiecare mai mult decît dacă ar negocia cu partidul cel mai mare, ceea ce face ca partidul cel mai mare să rămînă izolat. Faptul că premierul este desemnat de partidul cu cele mai multe mandate nu asigură însă și trecerea guvernului, dacă nu există, ca în cazul președintelui, posibilitatea de a forța o majoritate sub amenințarea dizolvării Parlamentului. Astfel, PSD, chiar și cu un Antonescu președinte decorativ, ar putea avea surpriza ca din 2016 să treacă în opoziție.

Deatlfel, văd că Ponta deja s-a ales președinte onorific al PSD, lăsîndu-l pe Dragnea președinte executiv. Astfel, a rezolvat problema puterii în PSD în cazul în care el ajunge la Cotroceni. Sînt convins că atît PNL cît și PSD și-au făcut toate simulările posibile pentru următorii 8 ani (numai pedeliștii nu reușeau să-și imagineze nici ce fac peste 10 minute) și sînt convins că ambele partide au deja schițate strategiile de exit și reacțiile în funcție de situațiile care s-ar putea ivi.

Scriam acum doi ani, cînd PDL încă mai părea că va supraviețui politic și nu se întrevedea divorțul de Băsescu: ”Cheia evoluţiilor politice din următorii patru ani stă în rivalitatea dintre Ponta şi Antonescu şi în percepţia PDL ca partid slab, comod şi, în consecinţă, uşor manevrabil.”

”Bine, veți spune, am înțeles cum stă treaba cu Băsescu, Ponta și Antonescu. Dar ceilalți?” Care ceilalți?

Ok, vom vorbi și despre ceilalți, ca să nu ziceți că sînt rău. Pornim de la premisa că PSD și PNL nu vor avea candidat comun. Avem deci Ponta și Antonescu. Ponta are asigurat turul 2. Cum vor reuși ceilalți să-l bată pe Antonescu și să ajungă în turul 2, alături de Ponta? În primul rînd, ceilalți trebuie să fie unul singur. În al doilea rînd, acest unul singur va trebui să aibă în spate o forță politică puternică, cu structuri, și un scor în sondaje de cel puțin 30%, și să fie un excelent campaigner (energie, charismă, talent politic, discurs, poante, sî facă știri de prima pagină din orice, să creeze evenimente din nimic, să ciupească babe de cur și să dea țuica de electrozi peste cap cu moșii în fața bufetului, să dea poporului furnicături și să-l facă să viseze cu ochii deschiși). Există o asemenea forță politică și un asemenea personaj? Acum, nu. Vor exista în 2014? Nu știu. Însă șansele sînt minime. Niciunul dintre posibilii candidați din zona respectivă nu corespunde profilului.

S-ar putea transforma Mișcarea Populară într-un partid care să canalizeze energiile anti-USL, care să-și creeze structuri solide și să ajungă la un scor în sondaje de peste 30% în toamna lui 2014, adică peste un an și șase luni? Cu Băsescu președinte și ”antipolitica, tehnocrația și meritocrația salvează România” nu are absolut nicio șansă. Niciuna. În afară de Băsescu, MP nu are alte atuuri politice. Iar Băsescu e uzat după două mandate prezidențiale și nici nu poate candida pentru al treilea.

Liderul și forța politică se vor impune de la sine. Nu prin ucaz de sus, nu prin experimente sociologice. E nevoie de mai mult decît de ordin de sus și o părere bună despre sine în oglindă. Nicio forță politică și niciun personaj politic de la dreapta (așa zisa dreaptă) nu au autenticitate și forță. Sînt construcții artificiale, făcute la ordin sau din ambiții personale, jumătăți și sferturi de măsură la care se aderă din disperare și derută.

Am vorbit doar de Mișcarea Populară fiindcă e singura care are potențial (i se zice Băsescu) iar celelalte grupări sînt mai degrabă sateliți ai PNL. Sau nici măcar atît. Sînt sateliți wannabe. Candidați de sateliți. Mai au mult de mers în patru labe pînă să fie acceptați în marea famiglie liberală.

La dreapta a trecut vremea improvizațiilor pe genunchi și imposturilor. Din păcate, nici nu cred că s-a copt vremea pentru altceva. Pînă în ziua în care vom putea vorbi de o forță politică care să aibă în spate credința în valori, o doctrină autentică de dreapta, fără impostură și jumătăți de măsură, ne vom bălăci în micile alianțe și permutări dintre partidele stîngii. Care sînt interesante ca joc intelectual și de anticipație, dar a căror relevanță e relativ scăzută. Dar asta e, n-avem ce face, ne ducem secera și ciocanul în spate.

Antonescu presedinte, Ponta cel mai puternic om in stat, Basescu renascut

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL. Antonescu are de ales între varianta curajos-riscantă, să fie un președinte puternic sau să nu fie deloc și varianta sigură, să fie un președinte golit de puteri și atribuțiuni. Eu cred că Antonescu va alege cea de-a doua variantă și anume să fie un președinte decorativ. Însă nu-i puțin lucru să ajungi dintr-un țîști bîști Președintele României. Protocol, prestanță, vizitat țări străine, dat mîna cu oameni pe care n-ai fi visat să-i întîlnești, un loc în istorie, măcar pe lista șefilor de stat ai României, toate astea nu-s puțin lucru și nu-s la îndemîna oricui.

Sînt convins că un asemenea armistițiu se va discuta, însă mai întîi fiecare grupare vrea să se poziționeze cît mai bine pentru negocieri. Se va negocia (dacă nu se negociază deja) cu resursele și sferele de influență destinate baronilor din ambele grupări, cu justiția, cu soarta lui Voiculescu și cele două grupări media (Ghiță și Intact) pe masă. Deocamdată Antonescu și PNL-ul sînt în defensivă iar pesediștii mai rup cîte o halcă din teritoriul PNL testînd capacitatea de reacție și limitele de suportabilitate ale peneliștilor. E și o încercare de a destabiliza poziția lui Antonescu. Cu cît peneliștii pierd mai multe resurse și influență în schimbul unei poziții prezidențiale pentru Antonescu, cu atît nemulțumirea acestora va crește iar la un moment dat s-ar putea să răbufnească și să dea de pămînt cu pretențiile prezidențiale ale șefului lor. Afacerea ”procurorii-șefi” l-a pus pe Antonescu în defensivă și pe Voiculescu pe gînduri. Căci și relația Antonescu-Voiculescu este o miză a atacului PSD.  Dacă Voiculescu simte că ar putea fi monedă de schimb în negocierea candidaturii lui Antonescu, va reacționa. Iar un Antonescu rămas fără structurile PSD și fără imperiul media al lui Voiculescu va avea șanse minime la prezidențiale.

Cert este că nici pesediștii și nici peneliștii nu au încredere în Antonescu și nu vor să riște un nou episod Băsescu. Astfel, modificarea Constituției este vitală. De aici și încercarea de a scădea cvorumul la 30%.

În același timp, mutarea simbolurilor și atribuțiilor puterii dinspre Președinte spre Prim Ministru l-ar putea readuce pe Traian Băsescu în jocul de putere de după 2014. În 2016 Băsescu va avea 65 de ani iar în 2020, 69 de ani. Nu e chiar așa bătrîn.

Ha ha! Cum ar suna o înțelegere în trei, între Băsescu, Ponta și Antonescu? Antonescu își face decorativ damblaua prezidențială, Ponta are puterea pînă cel devreme în 2016 iar Băsescu revine în politică. Iar Voiculescu la brutărie, evident. Băsescu nu mai are forță acum, fiindcă nu mai poate candida la prezidențiale, însă poate aduna energii, speranțe și resurse într-o luptă electorală pentru funcția de premier în 2016 și 2020. Cu condiția ca premierul să fie decis de electorat, și nu de președinte. Mai bine zis, premierul desemnat, căci premierul nu poate fi decis decît de Parlament. Însă premierul să fie desemnat automat președintele partidului care a cîștigat alegerile. Astfel, în condițiile unei modificări a legii electorale care să schimbe sistemul electoral astfel încît partidul cu cele mai multe voturi să primească o asigurare în plus că va da premierul (o primă electorală, de exemplu) se poate negocia un sistem care să transforme președinții de partid în candidați pentru cea mai puternică funcție din stat. Pe termen lung, funcția prezidențială își va pierde din semnificație, partidele și politicienii își vor pierde interesul și nu vor mai investi resurse și energii în campania electorală iar, într-un final, se va ajunge chiar la renunțarea alegerii președintelui prin vot direct și universal.

Antonescu și-ar vedea visul cu ochii, Ponta ar fi cel mai puternic om în stat cel devreme pînă în 2016 iar Băsescu își va recăpăta semnificația, perspectiva și forța politică, reușind să adune în jurul său resursele necesare unui partid mare. Dar se va mulțumi PNL cu un papițoi la Cotroceni și va accepta ca puterea efectivă să fie în mîinile PSD? Să nu uităm că voturile peneliștilor sînt necesare trecerii unei noi Constituții. Poate că va accepta, avînd în vedere că liderul PNL, înlocuitorul lui Antonescu, va putea avea, începînd cu 2016, dacă cîștigă alegerile, mai multă putere decît Antonescu. Va încerca Tăriceanu o preluare a PNL? Se va replia dreapta alături de Băsescu, în condițiile în care niciunul dintre lideruții și liderașii actuali nu va supraviețui lui 2014? Orgoliile și ambițiile nu sînt deloc de neglijat și pot fi folosite cu succes într-o astfel de întreprindere.

Asta e doar o idee, mi-a venit așa, pe loc, în timp ce voiam să scriu despre alegerile prezidențiale din 2014, însă n-ar strica puțină aprofundare. În principiu, scenariul e plauzibil și la prima vedere nu sînt obstacole de netrecut, dar, cine știe, poate am uitat ceva.

PS. Iar scriu articole de arhivă, din 2015.

Prezidentialele din 2014: Antonescu, Ponta si Basescu, singurii care conteaza

Băsescu e ca Iliescu, l-ar mai vota lumea încă zece ani, deși nu mai are dreptul să candideze. Miturile stau cam prost, bag seama. Nici MRU, nici Tăriceanu, Johannis sau Oprescu nu rup inima tîrgului. Singurii oameni politici care contează cu adevărat în ochii publicului sînt Antonescu, Ponta și Băsescu. De remarcat că Antonescu și Ponta au 51% și că o posibilă candidatură a lui Antonescu din partea unui USL unit va duce la o victorie sigură a acestuia. Nu din primul tur, așa cum cred unii, însă turul II e o simplă formalitate (se organizează două tururi chiar dacă un candidat ia în primul tur peste 50% din voturile valabil exprimate – pentru a cîștiga din primul tur trebuie să ia peste 50% din voturile alegătorilor de pe liste, astfel la o prezență la vot de 49%, se organizează al doilea tur chiar dacă un candidat a luat 100% din voturile valabil exprimate). Astfel, dacă USL nu se rupe, prezidențialele sînt închise.

Dacă USL se rupe,  prezidențialele rămîn deschise, cu Ponta principal contracandidat al lui Antonescu. Are Băsescu rol decisiv? Poate decide el președintele? Băsescu poate decide dacă Ponta cîștigă sau nu. Băsescu nu poate funcționa ca balama dar îl poate ajuta pe Ponta. Astfel, în turul II putem avea un absenteism masiv din partea susținătorilor lui Băsescu sau o susținere a lui Ponta. Însă, după cum știm, Băsescu nu mai poate candida. Întrebarea e: cine va fi al treilea candidat, care va fi susținut de Băsescu și va reprezenta Mișcarea Populară (partidul) și care poate înclina balanța în partea lui Ponta sau chiar ajunge în turul II (șansele sînt mici, dar nu inexistente)? Atenție, acest candidat nu va arbitra disputa dintre Antonescu și Ponta. Nu e imparțial, nu va putea negocia cu amîndoi, nu are prea mult spațiu de manevră atît timp cît orice susținere a lui Crin Antonescu e exclusă. Acest al treilea candidat poate alege între a sta pe margine în turul II, spre disperarea lui Ponta, și a-l susține pe Ponta, spre disperarea lui Crin Antonescu. E suficient să știm asta ca să ne imaginăm cum va arăta comunicarea în campanie, ce mesaje vor avea cei trei candidați importanți. Crin Antonescu, PNL și susținătorii săi la prezidențiale (PDL, posibil Dreapta Unită, PRM etc) vor încerca să țină susținătorii lui Băsescu acasă pe motive de ”pesedism, Piața Universității, mineriade, socialiștii, stînga, feseneul, domnul Căcărău…ăăă…domnul Crin Antonescu, în ciuda anumitor divergențe minore pe care le-am avut cu domnia sa, este totuși un om de dreapta, un fost participant la Piața Universității 1990, un anticomunist, un antisocialist de-al nostru, mai țineți minte Alianța DA?” – încercați să vă imaginați vocea Ralucăi Turcan acum. PSD și Ponta, pentru a scoate susținătorii lui Băsescu la vot vor vorbi de destinul european al României, despre izolarea internațională, despre extremismul PNL-ului, despre labilitatea psihică a lui Crin Antonescu, despre Dan Voiculescu etc Mă rog, strategia în turul II, în condițiile în care bătălia se va da între Ponta și Antonescu nu e foarte complicată și greu de găsit. Mult mai complicat va fi în turul I. Ce strategie vor alege cei trei importanți, Ponta, Antonescu și Băsescu II? La Crin e simplu, el luptă împotriva Regimului Băsist, reprezentat din ceilalți doi. Ce vor face însă Ponta și Băsescu II? Ponta poate merge pe structurile PSD și un mesaj clasic pesedist, care să-i asigure intrarea în turul II, în condițiile în care are de partea sa cel mai puternic partid sau poate chiar acuza o conspirație între Antonescu și Băsescu/MP/PDL etc. Băsescu II poate merge pe mesajul responsabil-european, dar aici e și Ponta sau poate merge pe un cu totul alt tip de mesaj, despre care vom vorbi la momentul potrivit (mesaj care sînt sigur că va fi evitat, din cauză de elite stîngiste în cuget și simțiri și deja tradiționala frică)

PS1. După ce Antonescu va deveni președinte, poate revoca procurorii șefi.

PS2. Candidatul susținut de Băsescu și care ve reprezenta Mișcarea Populară nu va fi MRU (Neamțu și MRU sînt în afara oricărui joc care îl include pe Băsescu, din motive de caracter și delimitări grăbite, însă ar putea sări în barca PDL, să se scufunde împreună).

prezidires

Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

  • Ponta va fi candidatul PSD la președinție, și prezidențiabilul cu cele mai mari șanse (va fi votat în turul 2 ca ”răul cel mai mic”, european).
  • Crin Antonescu va fi candidatul PNL, cu șanse mari de a intra în turul 2 dar cu șanse mici de victorie în fața lui Ponta.
  • Blaga va fi în continuare liderul PDL. După ce se va fi asigurat de controlul total al partidului, îl va invita pe MRU să candideze la prezidențiale din partea PDL (printr-o eventuală absorbție a FC). Blaga, pentru a-și păstra puterea în partid are nevoie de perspective de guvernare, atuuri în negocierea pentru guvernare și bani. Nu poate da poporului pedelist (ăla care a mai rămas) perspective de guvernare fără un candidat prezidențial cu voturile căruia să negocieze o susținere în turul 2 pentru Victor Ponta sau Crin Antonescu, în schimbul unei viitoare alianțe de guvernare. PDL nu are prezidențiabili care să nu fie glume proaste sau triste. E suficient să citești lista cu numele primilor 100 de lideri ai partidului ca să-ți dai seama cît de disperată e situația și cît de catastrofală e resursa umană. Astfel, nu vin nici finanțările, nu se întrevăd nici perspectivele de guvernare, se clatină și poziția lui Blaga în partid. Dacă MRU rămîne ”speranța dreptei” (sînt totuși șanse mici să rămînă) Blaga îl va invita să candideze. Dacă nu, nu.
  • După prezidențiale Blaga poate obține, cu puțin noroc, o halcă de guvernare, pe față sau pe șest, în urma susținerii cîștigătorului alegerilor. Dacă MRU ia 15-20%, acestea sînt procente decisive în turul 2 (așa cum au fost în 1996 – nu au fost în 2009, dar în 2009, contracandidatul a fost Băsescu) și PDL poate obține o guvernare împreună cu PSD, UDMR și UNPR sau împreună cu PNL, PC și UDMR.
  • Pentru ca PDL să obțină acele 15-20% cu care poate negocia accesul la resursele statului e nevoie de o ”dreaptă unită”. Blaga ar putea candida el însuși la prezidențiale, sau l-ar putea pune să candideze pe Videanu, însă un potențial al candidat al dreptei va lua din procentele candidatului PDL și va scădea drastic capacitatea de negociere a lui Blaga. Astfel, este neapărată nevoie ca în 2014 dreapta să se prezinte la alegeri cu un candidat unic. Blaga are nevoie de unitate.
  • Deocamdată Blaga trebuie să-și asigure partidul și să vadă dacă va mai exista MRU în politică peste cîteva luni sau un an. Dacă MRU coboară în sondaje în ritmul de acum, Blaga nu va mai fi nevoit să apeleze la MRU și poate candida chiar el la prezidențiale. Așteaptă ca MRU să iasă din rolul de ”speranță a dreptei”. Și nu va trebui să aștepte prea mult, MRU este la finalul carierei de speranță a dreptei. După ce MRU va ieși din scenă și va reveni în diplomație, atunci Blaga poate sta liniștit că nu are concurent la prezidențiale. Din acest moment nu va mai exista niciun prezidențiabil și structură politică care să-l mai concureze pe Blaga în bătălia pentru intrarea în trinitate alături de Ponta și Antonescu. Balamaua mult visată este realitate.
  • Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului. O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL. Să nu uităm că PDL, prin vocea lui Blaga,  a renunțat la condiția plecării lui Crin de la conducerea PNL. În schimb, PNL nu a renunțat la condiția ruperii definitive a PDL de Băsescu și eliminării ”băsiștilor” din partid. Blaga nu știe ce va face Băsescu după 2014. Dacă Băsescu nu pleacă pe mare și revine în PDL, echipa Blaga e mîncată. Astfel, nea Vasile și trepădușii din jurul lui trebuie să se asigure împotriva venirii lui Băsescu. Și cum o pot face mai bine decît lipindu-se de un partid mai mare și în care Băsescu nu are nicio șansă să intre? Sînt convins că acestea sînt și argumentele cu care Frunzăverde și Crin Antonescu s-au prezentat la Blaga. ”Ce te faci, tu, nea Vasile, cînd vine Băsescu și te execută? O să vii la noi atunci, dar o să vii în genunchi, pe post de secretar al filialei Bihor. Nu mai bine vii tu acum la noi, cu tot cu partid, și te faci secretarul general al Dreptei Unite? Ă?” Și pentru Crin, și pentru Blaga, este vital ca Băsescu să nu aibă unde reveni în 2014. Un Băsescu care s-ar putea întoarce în politică și ar putea conduce un partid la parlamentarele din 2016 ar încurcă rău lucrurile pentru PNL și Blaga. Poate că Băsescu va reveni (eu, personal, nu cred că va reveni în politică) și va face un partid de la zero, dar un Băsescu care construiește pe ultima sută de metri înaintea alegerilor partide de la zero nu e la fel de periculos ca un Băsescu care conduce un partid ca PDL. Dacă Crin cîștigă prezidențialele, Blaga primește pe mînă un partid-mamut cu care poate mulge bugetul țării pînă îl lasă lat. Bugetul, nu partidul. Crin are o problemă. Dacă cîștigă prezidențialele, lasă PNL pe mîna lui Tăriceanu și Chiliman. Și nu e bine. Este vital pentru el să scape de Tăriceanu și Chiliman, așa cum e vital pentru Blaga să scape de Băsescu. Și cum se poate întîmpla asta mai bine decît printr-o uniune a PNL și PDL? Crin e președinte, Blaga, Fenechiu, Chițoiu și Frunzăverde au PNL-ul (cu PDL cu tot în el), Tăriceanu și Chiliman sînt pe afară. Fie vorba între noi, oricum cei doi sînt descoiți din naștere, dar la cum bate vîntul prin PNL pe resursa umană, după plecarea lui Crin la Cotroceni, s-ar putea să fie probleme pentru susținătorii lui Crin în PNL. Pericolul nu este mare, dar e mai bine pentru Crin să stea liniștit. Și cel mai ține mai liniștit decît frica lui Blaga de Băsescu?
  • Occidentul a fost principalul susținător al lui Băsescu. După ce s-a întîmplat astă-vară, Crin și echipa și-au dat seama că nu e de glumit cu PPE. Deloc. Astfel, după absorbția PDL (sau fuziunea cu PDL) și intrarea PNL în PPE, Crin și Blaga nu numai că sînt asigurați împotriva posibililor concurenți din partidele lor (Tăriceanu și Chiliman în PNL, Băsescu în PDL), ci au și spatele european asigurat. E posibil ca una dintre condițiile fuziunii PNL-PDL să fie eliminarea lui Macovei din Parlamentul European, unde a făcut atîtea probleme și l-a deranjat atît de mult pe Crin. Macovei e indezirabilă în noua construcție din două motive: e băsistă și deranjează la Parlamentul European. Cristian Preda și Sever Voinescu sînt alți ”băsiști” indezirabili în noua construcție.
  • Frunzăverde a înregistrat la OSIM marca Partidul Național Popular Liberal.

 

Un punctaj pentru PNL în scenariul Ponta și MRU candidați prezidențiali. Notați-l și mai discutăm.

  1. PSD e blat cu Băsescu și PDL
  2. MRU e iepurele lui Ponta. E pus să candideze la președinție și să facă pe liberalul ca să ia voturi de la Crin și PNL. A fost înțelegerea lui Băsescu, Blaga și Ponta să-l pună pe MRU candidat la prezidențiale, pentru a-l ajuta pe Ponta.
  3. Ponta a trădat idealurile anti-băsismului de frica occidentalilor și poate pentru că-l au Băsescu sau serviciile cu ceva la mînă. Ponta e băiat bun, dar e slab și fricos și nu are independență.
  4. PNL a rămas singurul partid de dreapta, care încă mai crede cu adevărat în motto-ul ”Prin noi înșine” PNL sprijină omul simplu cu inițiativă, clasa de mijloc, micii întreprinzători și salariații contribuabili împotriva experimentelor economice și sociale criminale ale marilor conglomerate occidentale, marile corporații și instituții etatiste, ca UE sau FMI, care sufocă libera inițiativă și sărăcesc omul muncii, prin experimentele lor făcute în birou, fără a cunoaște realitățile din România, din teren, fără a ști cu adevărat ce viață grea duce micul capitalist și ce rău îi fac experimentele marilor corporații occidentale.
  5. PSD și PDL reprezintă interesele marilor organizații supra-naționale, ca FMI și UE
  6. Am crezut că PSD vrea cu adevărat binele țării și să ne ajute să scăpăm de Băsescu. Ne-am înșelat. Ei doar au vrut la borcanul cu dulceață al guvernării. Cînd s-au văzut cu sacii în căruță, au pactizat cu Băsescu numai și numai ca să se înfrupte liniștiți din guvernare. Noi (pluralul regal), Crin Antonescu, sîntem singura entitate politică și umană care are curajul să lupte cu sistemul, care nu se mulțumește cu un dulceața liniștită a guvernării, care va lupta să scape România de influența lui Băsescu și a clicii sale, care, iată, se reproduce cu ajutorul PSD. Noi, Crin Antonescu, luptăm pentru independența României, pentru micul capitalist, împotriva clicii băsiste, a FSN-ului, a FMI-ului și a acoliților macovoaiei, urîta de Redding (no offence, Norica) și politrucul de Barosso și muistul de Schultz.
  7. De măsurile criminale ale lui 2013 de vină sînt Ponta și Băsescu, care au ascultat ordinele FMI.

Dacă candidat PDL va fi Blaga (sau Videanu), atunci povestea se schimbă. Candidatul PDL devine personaj pozitiv, care luptă împotriva caracatiței Ponta-Băsescu-FMI.

Campania din 2014 va fi cea mai anti-băsistă campanie electorală din istorie. Aproape toți candidații vor lovi în Băsescu, în dezastruoasa moștenire. Va fi un concurs de delimitare de Băsescu. Toți candidații vor veni să ne vindece de Băsescu, să aducă pacea și noul și binele. Indiferent că trinitatea va fi Ponta, Antonescu, Blaga sau Ponta, Antonescu, MRU.