Posts Tagged → Mihai Razvan Ungureanu

Candidat numit pe baza sondajelor? Furculite si spaghetti!

Atât PDL cât şi MRU afirmă că, indiferent de numele câştigătorului din competiţia internă a PDL, candidatul la preşedinţie va fi desemnat pe baza sondajelor.

Nu e clar de ce mai există atunci o competiţie în PDL, Ungureanu e mult peste orice membru al partidului. Dar se poate argumenta că prezidenţiabilii PDL n-au avut şansa să se prezinte ca atare în spaţiul public, iar în ianuarie-aprilie vom vedea la sondaje ce şi cum.

Să nu avem iluzii: contează muşchiul politic şi europarlamentarele. Povestea cu sondajele e praf în ochi.

Chiar dacă în mod sincer se va încerca identificarea candidatului cel mai bun pe baza sondajelor, vor exista nişte dificultăţi mari dar nu foarte evidente la prima vedere.

Câteva exemple (voi folosi nume reale nu ca aluzie, ci pentru ca discuţia să nu pară teoretică) :
1. Transfer imperfect între candidaţi
Sondaj în martie: „Cu cine aţi vota la prezidenţiale?”
18% spun MRU.
12% spun Predoiu.
(Suma: 30%).
MRU e asumat drept candidatul oficial. Însă… e posibil să ajungem la următoarea situaţie: după ce Predoiu renunţă la candidatură MRU nu ajunge la 30%, ci la 24%. Jumătate din susţinătorii lui Predoiu sunt oameni cărora nu le place de MRU, ci care l-ar prefera pe Antonescu sau care, mai degrabă decât să voteze MRU, ar sta acasă. În schimb dacă MRU ar fi cel care ar renunţa la candidatură, Predoiu ar urca la 28%, pentru că aproape toţi votanţii potenţiali ai lui MRU ar face tranziţia către noul candidat al opoziţiei unite.
2. „Capcana Stolojan”
În contextul în care un candidat al opoziţiei s-ar confrunta cu un candidat PSD în turul doi, poziţionarea electoratului PNL e importantă. Electoratul terţiar, cel care nu este implicat direct în turul doi, decide câştigătorul în fiecare scrutin prezidenţial din 1992 încoace.
Acest aspect a fost ignorat atunci când s-a finalizat Alianţa DA. În sondajele de la începutul anului 2004, Stolojan > Băsescu. Foarte târziu în toamnă s-au făcut simulări apropo de ce s-ar întâmpla în turul doi. S-a descoperit atunci cu oroare că Stolojan ar fi învins clar de către Năstase, pentru că electoratul PRM – al treilea ca mărime – ar fi stat acasă. În acest context a fost nevoie de candidatura lui Traian Băsescu, care putea impulsiona pe vadimişti cu un mesaj anti-corupţie mai credibil.
În termenii de peste câteva luni, problema de mai sus ar putea suna astfel: (repet, numele şi procentele sunt strict ca exemplu)
Predoiu 16%
MRU 10%
Electoratul PNL îl preferă pe MRU lui Predoiu. Numai că nimeni nu se gândeşte să măsoare opţiunea lor în sondaje.
Predoiu este selectat drept candidatul opoziţiei, ajunge în turul doi şi pierde lamentabil, pentru că electoratul PNL nu îl susţine. O candidatură a lui MRU, pe coordonatele de mai sus, ar fi însemnat victorie în turul doi, pentru că PNL-iştii l-ar vota.
3. Factorul timp
Situaţia se poate schimba total în lunile care trec până la alegeri. Candidatul preferat de public poate avea probleme „de dosar” de care se va afla abia prin octombrie. Atitudinea electoratului PNL faţă de un potenţial tur 2 fără Antonescu se poate schimba. Candidatura PSD nu e anunţată – în cazul în care va fi una aparte va exista un deranj mare pe „dreapta”. Un rezultat prost al PNL la europarlamentare poate duce la o revoltă internă şi o candidatură nouă, care va schimba dinamici. PDL are vulnerabilităţi asemănătoare. Ce e adevărat şi plauzibil în februarie poate fi absurd şi inutil în octombrie.
În consecinţă, decizia e mai complexă decât pare. Iar opoziţia de azi are o tradiţie nefericită în folosirea sondajelor. Denumirea „ARD” a fost selectată pe baza unui sondaj în care fusese respinsă de 75% din participanţi – dar era cea mai puţin proastă dintre opţiunile propuse ( http://www.blogary.ro/comentariu/cum-a-fost-ales-numele-alianta-romania-dreapta/ ) . Prigoană a fost selectat candidat la primăria capitalei tot pe baza unor sondaje, lucru admis public de Elena Udrea şi pentru care încă îşi pune cenuşă în cap.
În realitate, decizia nu se va lua pe baza sondajelor. Şi nici n-ar trebui să se ia aşa. O candidatură e o decizie politică, ceea ce înseamnă responsabilitate pentru cei care o propun. Nu se motivează cu sondaje sau strict cu sondaje. Politicienii şi partidele, prin acţiunile lor, schimbă situaţia din sondaje, nu invers.
În alte cuvinte, sondajele măsoară dar nu au o funcţie de previziune; sunt unelte, nu soluţii sau rute strategice. A determina numele unui candidat strict pe baza sondajelor este echivalent cu a-ţi întreba furculiţele şi lingurile ce fel de spaghetti ar trebui să cumperi de la supermarket.

Concluzii dupa septembrie: situatia prezidentiabililor

Postarea are două părţi: prima poate fi citită mai lejer, a doua este un pic mai complicată şi recomand abordarea ei cu cafea / ţigară / orice alt viciu personal care măreşte producţia de serotonină. Niciuna din părţi nu necesită diplome de sociologie, ci un pic de bun simţ statistic.

Partea 1, mai uşurică:

În urmă cu două săptămâni (http://www.blogary.ro/editorial/mru-in-sondaje-sageata-fara-arc/) scriam despre MRU că în ceea ce priveşte opţiunea de vot la prezidenţiale: „[El] a început o lentă dar evidentă creştere: 9% în februarie şi aprilie, 11-12% în iunie şi acum”. În acelaşi articol scriam şi că „aproximativ 10% din românii aflaţi în ţară sunt fani MRU. Au încredere mare sau foarte mare în el, l-ar vota la prezidenţiale indiferent ce şi cum. Aici se află 1,6 milioane voturi, insuficiente pentru ajungerea în turul doi, dificil de protejat fără o organizaţie solidă care să fie prezentă în toate secţiile de votare.”

Ultimul sondaj INSCOP privind intenţia de vot la prezidenţiale pune parţial sub semnul întrebării afirmaţiile de mai sus: MRU scade, nu mult dar semnificativ. Motivul? Unul menţionat în articolul de acum două săptămâni în chiar ultima frază: „apariţia altor candidaţi ai opoziţiei (ex. Predoiu) e o vulnerabilitate majoră.” Mai clar spus, o treime din votanţii PDL au devenit conştienţi de faptul că în curând partidul îşi va nominaliza un candidat propriu, au renunţat la MRU şi au început să numească în sondaje lideri PDL (nu Predoiu ci Emil Boc sau Elena Udrea). De asemenea, o feliuţă de votanţi potenţiali ai lui MRU au început să se axeze spre alte opţiuni posibile (Isărescu).

Partea 2, ceva mai complicată:

Indiferent că vorbim de oamenii hotărâţi să voteze la prezidenţiale (6,5 milioane) sau de toţi cei care au o părere (12 milioane), lucrurile stau aproape la fel când îi întrebi pe respondenţi care este prima lor opţiune:

Antonescu 26%

Ponta 24-25%
MRU 8-11%

Traian Băsescu (!) 6-7%

Restul: sub 6% fiecare, 30-36% în total.

Ce se află la „restul”? Candidaţi marginali (Diaconescu, Vadim) şi rezervoare electorale care ar putea fi activate. Cei care optează instinctiv pentru Oprescu, de exemplu – dacă favoritul lor nu candidează, ei ar vota cu Ponta, cu altcineva sau ar sta acasă? Problemele mari de reorientare sunt la PNL (4% din cei care au o opţiune la prezidenţiale merg pe mâna lui Iohannis sau Tăriceanu mai degrabă decât Antonescu) şi evident la opoziţie. Dar să presupunem că toată lumea se reorientează pe linie de partid, fără ezitări. Atunci bazinul maximal devine:

Candidatul PSD (Ponta + Oprescu + Geoană) 34%

Candidatul PNL (Antonescu + Iohannis + Tăriceanu) 30%

Candidatul Opoziţiei (MRU + Băsescu + Udrea + Boc + cei care optează pentru Isărescu) 24%

Diaconescu + Vadim 8%

Neclar 4%

Opoziţia non-PPDD-istă are două sarcini dacă nu vrea să vadă turul doi din fotolii:

a) să-l prindă din urmă pe Antonescu. Asta-i partea mai uşoară.

b) să găsească un candidat care să atragă

– susţinerea PDL

– susţinerea celor care îl susţin pe MRU (cel mai simplu chiar prin numirea sa drept candidat oficial)

– susţinerea celor care şi acum îl preferă pe TB oricărui candidat (600 mii voturi!).

Dacă se ratează o ţintă din acestea trei, fie prin existenţa a doi-trei candidaţi ai „dreptei”, fie prin demobilizarea unui segment din cele trei, Antonescu ar putea păşi cu uşurinţă în turul decisiv.

Jos toti! Sus cine?

În sensul că jos tot, sus ce?

“Jos toţi” e minunat. “Sus nimeni” nu există. “Jos tot” e fabulos. “Sus nimic” nu există. Întotdeauna, în locul darîmaţilor vine cineva cu ceva anume. De pildă, USL cu guvernarea ei, după dărîmarea guvernului Boc de Piaţa Universităţii din ianuarie 2012, urmată de dărîmarea parlamentară a guvernului Ungureanu. Se spune că Piaţa 2013 nu e totuna cu cea din 2012. “Uniţi, salvăm Roşia Montană”, “Jos capitalismul”, “Nu corporaţia face legislaţia”, “Cianura omoară, sărăcia nu” sînt lozinci reale. Nu le-a inventat presa. Aparţin, toate, Pieţei 2013. Se spune că presa manipulează, că Piaţa 2013 n-are nici o treabă cu anticapitalismul. Că e o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice. OK. Atunci ce sistem, condus de cine, işi doreşte Piaţa 2013? Aceasta e chestiunea fundamentală.

Ignorînd toate lozincile care sînt, clar sau mai pieziş, anticapitalism, rămîne lozinca esenţială, generică: “Uniţi, salvăm Roşia Montană.” Este sloganul care defineşte mişcarea de protest. Nu aparţine vreunor marginali care ies cu o pancartă, fac iute poze, momesc cu ele presa şi-apoi dispar. De ce anume şi, evident, de cine anume trebuie salvată Roşia Montană? De extragerea aurului din zonă? De extragerea aurului cu cianuri? De extragerea aurului cu cianuri făcută de o corporaţie “rea”, nu de o corporaţie “bună”, dinspre Răsărit? De absolut toate corporaţiile? De contractele încheiate de guvernările de pînă acum? De contractele încheiate de orice guvernare, pe veci? Ce înseamnă, în mod precis şi concis, lozinca definitorie a Pieţei 2013: “Uniţi, salvăm Roşia Montană?”

Mai bine ceva, decît altceva!

Fiind o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice, răspunsurile la aceste întrebări definesc sistemul pe care şi-l doresc manifestanţii, cît şi oamenii pe care-i doresc la conducerea lui. Nu, sistemul gen “nu-mi pasă” condus de “mi se rupe” n-ar fi nimic nou. Există deja. Iar sistemul de tip “nici un sistem” condus de “nici un lider” nu se poate. Deci ce sistem, condus de cine? “Uniţi, salvăm Roşia Montană” e un mesaj mult prea vag. Pînă cînd manifestaţia nu va avea un mesaj unitar, precis şi concis, unicul rezultat concret va fi confuzia. Iar de confuzie profită, desigur, profesioniştii confuziei. Metodic, matematic, deloc comic.

Nu contează faptul că marea majoritate a demonstranţilor e formată din oameni de toată isprava. Dacă isprava lor nu e politică, e degeaba. Dacă, din naivitate, cred că nu iau parte la o mişcare politică, vor afla curînd, cu exactitate, cui i-a servit naivitatea lor. Dacă, în schimb, isprava lor e politică, şi anume, anticapitalistă, sigur că nu va fi degeaba. Va fi de balamuc. Pe ce variantă pariaţi? Nu orbeşte, ci ţinînd cont de realitate. Iar realitatea e că manifestanţii uniţi de Roşia Montană n-au spus niciodată unitar, pe o singură voce, la unison, ce doresc. Toţi vor o schimbare, dar foarte mulţi dintre ei nu ştiu să spună ce schimbare anume.

Nu mai votează, spunînd că n-au cu cine. S-au săturat să aleagă mereu “răul cel mai mic”, crezînd că mai rău de-atît nu se poate. Căci “răul cel mai mare” n-are cum să vină la putere şi fără voturile lor. Sînt convinşi că anticapitalismul nu duce la comunism, ci la capitalism bun, fără corporaţii. Cu IMM-uri sau unităţi meşteşugăreşti. Care fac, de pildă, oţeluri speciale, motoare de avion şi nave de mare tonaj din lemn, ştiuleţi şi coacăze, nu din minereuri extrase prin minerit. Care asigură schimburile comerciale internaţionale, de mare volum, cu bicicleta, pluta şi deltaplanul. Care produc şi comercializează în proporţie de masă, la preţuri tot mai mici şi la calitate tot mai bună, mărfuri de larg consum, de la medicamente şi plasme la computere şi maşini. Oţelurile din ştiuleţi, mai ales, ar fi ideale, ca şi componentele industriale din aur fără aur, adică din “aurul verde”, lemnul. A, ba nu, că şi copacii trebuie protejaţi. Oricum, nici plasma din cocean n-ar fi de lepădat, nici laptopul din trestie.

Mai bine într-un fel, decît într-alt fel!

Manifestanţii din Piaţa 2013 trebuie să spună: capitalism sau comunism? A treia cale nu există, e comunism treptat, în rate. Socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Proprietatea întregului popor asupra avuţiilor subsolului nu este capitalism, este comunism. Infiltrat şi în capitalism, da. Fără corporaţii, capitalismul nu poate exista. Extragerea aurului fără cianuri nu se poate face, iar cianurarea corect făcută nu distruge mediul. România n-are capitalism, are feudalism cu internet. Vestul nu e totuna cu Estul. Ei ce aleg? Capitalism sau comunism? Vest sau Est? Cînd spun “jos”, ei ce vor “sus”? Şi pe cine?

Lozinca declanşatoare a Pieţei 2012 a fost “Privatizarea ucide”. Nu s-a pus niciodată problema privatizării SMURD. Dar enorma minciună cu privatizarea SMURD a fost luată drept adevăr, declanşînd “Revoluţia” din ianuarie 2012. Succes deplin: medicina românească a rămas comunistă, iar guvernarea care trebuia să introducă privatizarea în medicină a fost dărîmată. Peste cîteva luni, Preşedintele care a dorit privatizarea în medicină a fost suspendat, prin puci parlamentar. Iar oamenii de ispravă, antisistem, din Piaţa 2012, n-au ieşit la proteste cînd democraţia românească a fost călcată în picioare, batjocorită şi violată în grup.

Liderii emanaţi de Piaţa 2012 sînt prezenţi şi în Piaţa 2013. Ce chestie. Acum sînt împotriva puterii pe care au instalat-o. Remarcabilă versatilitate. Dar impecabilă consecvenţă: rămîn anticapitalişti. Deci comunişti. Atunci, ce este Piaţa 2013? Este, involuntar, masa lor de manevră? Sau este baza lor de putere? Răspunsul se obţine simplu: spunînd, precis şi concis, de ce anume şi de cine anume trebuie salvată Roşia Montană. Reiese, imediat, sistemul preferat: capitalism sau comunism. Şi, evident, cine-l va conduce. Fie că oamenii de ispravă înţeleg, fie că nu.

Kamikaze

Anonamente Kamikaze

MRU in sondaje: sageata fara arc

Pentru că tot se vorbeşte de prezidenţiabili, hai să vedem cum stă cel mai vizibil din afara USL:

1. Câţi români au încredere mare sau foarte mare în MRU?

Sondajele din 2012 arătau aşa:

CSOP: 29% imediat după ce a devenit prim-ministru, 19% la sfârşitul anului.

IMAS: 25% imediat după ce a devenit prim-ministru, 13% la sfârşitul anului.

(altă poveste la CCSB: 28% imediat după ce a devenit prim-ministru, 25% la sfârşitul anului).

În 2013 a avut loc o stabilizare sau, în funcţie de cifrele pe care vrem să le folosim, scăderea a continuat dar s-a încetinit.

Problema lui MRU era că a ratat o şansă colosală în perspectiva prezidenţialelor. De la o cotă de încredere dublă faţă de Traian Băsescu, MRU a ajuns în urma acestuia.

Dar încrederea contează mai puţin decât opţiunea de vot:

2. Să luăm întrebarea (fără listă de candidaţi): „Cu cine aţi vota la prezidenţiale?”

În vara lui 2012, cei care spuneau „MRU” erau 11-15% din românii aflaţi în ţară.

În ultimele luni ale anului MRU a ajuns la 5%.

De atunci a început o lentă dar evidentă creştere: 9% în februarie şi aprilie, 11-12% în iunie şi acum.

Datorită faptului că s-a profilat drept candidat, MRU este cel mai bine plasat dintre politicienii opoziţiei.

3. Se testează deseori şi scenarii bazate pe liste de opţiuni, de genul:

„Dacă aceştia ar fi candidaţii la prezidenţiale, cu cine aţi vota?

Listă:

Antonescu (USL)

MRU (ADA)

Blaga (PDL)”

etc.

Potenţialul total al opoziţiei în astfel de scenarii este de 30-34%. MRU nu ia niciodată mai mult de 22%. Observaţii:

Dacă pe acest spaţiu de 30-34% se luptă Isărescu cu MRU, Isărescu ia în jur de 20% şi MRU restul.

Dacă pe acest spaţiu se luptă Blaga cu MRU, Blaga ia 6-7% şi MRU restul.

4. Concluzie:

Aproximativ 10% din românii aflaţi în ţară sunt fani MRU. Au încredere mare sau foarte mare în el, l-ar vota la prezidenţiale indiferent ce şi cum. Aici se află 1,6 milioane voturi, insuficiente pentru ajungerea în turul doi, dificil de protejat fără o organizaţie solidă care să fie prezentă în toate secţiile de votare.

Încă 12% l-ar vota doar dacă „dreapta” n-are alt candidat.

8-10% nu au încredere în MRU, nu l-ar vota dar ar fi interesaţi de alte opţiuni ale opoziţiei non-pepedediste (Isărescu, Boc, etc.) Dacă îi întrebi pe cine ar vota, ei spun „Traian Băsescu”.

Restul nu sunt interesaţi să-l voteze, nu au încredere în el şi ar vota Ponta, Antonescu, Diaconescu, etc. Asta nu înseamnă că nu se pot lua voturi şi de aici în ultimele luni.

5. Evaluare:

MRU a apărut în prim-planul scenei politice şi a obţinut încrederea a peste 4 milioane de oameni. Aceşti oameni aveau două opţiuni, tertium non datur:

a. Să-l vadă drept prezidenţiabil.

b. Să-şi piardă încrederea în el.

În timp procesul s-a finalizat: există acum oameni care au încredere majoră în MRU şi cei care n-o au deloc. Cei din al doilea grup nu l-ar vota la prezidenţiale sau ar face-o doar tactic.

Dacă ar fi candidatul unic al opoziţiei, realmente susţinut de PDL, Ungureanu ar putea ajunge în turul doi. Actualmente el este o săgeată fără arc; apariţia altor candidaţi ai opoziţiei (ex. Predoiu) e o vulnerabilitate majoră.

Europarlamentarele, o excelenta oportunitate pentru MRU

Nu poți fi prezidențiabil fără a fi locomotivă electorală pentru partidul tău

Nicio structură de partid nu îți cîștigă alegerile prezidențiale. Îți poate aduce maximum 30%, dar nu peste 50% în turul II. Depinde de candidatul prezidențial să cîștige diferența de la 30% la 50%.

Astfel, alegerile europarlamentare sînt o excelentă ocazie pentru MRU să-și dovedească forța electorală, cu cîteva luni înainte de alegerile prezidențiale. Dacă are această forță electorală, MRU poate trage după sine FC pînă la 20% sau chiar mai mult. Ca să cîștige prezidențialele, MRU trebuie să scoată în turul I în jur de 30%. Partidele de opoziție, prin structuri, alea care au mai rămas, nu-i pot aduce mai mult de 15-20%. Restul de voturi trebuie să le adune el, prin forța electorală personală, cu carisma personală, cu flerul și inteligența personale și, evident, cu strategia potrivită. Pentru a cîștiga turul II trebuie să obțină, tot pe persoană politică, încă cel puțin 20%. Astfel, MRU, ca să devină președinte, trebuie să cîștige, cu propria persoană politică, în jur de 30-35% din voturi. La o prezență de 10 milioane, asta ar însemna 3-3,5 milioane de voturi pe care MRU trebuie să le cîștige cu forța electorală proprie, fără structuri de partid și alte asemenea. Va reuși MRU? Nu știm. Însă vom vedea ce forță electorală proprie are la europarlamentare. Dacă va ridica FC+PNȚcd de la 5-6% la 20-25%, atunci putem spune că MRU dispune de suficientă forță electorală proprie pentru a ajunge în turul II la prezidențiale și de a lupta de la egal la egal cu contracandidatul său (domnul Ponta sau domnul Antonescu). Dacă MRU nu reușește să-și ridice partidul la peste 20% nu ne putem aștepta ca la prezidențiale să urce de la 20%, cît îi oferă structurile de partid ale opoziției, la peste 50%, cît îi este necesar pentru a cîștiga alegerile.

Pe de altă parte, este extrem de important pentru construcția politică a lui MRU, Forța Civică, să-și promoveze brandul politic și să participe cel puțin la o serie de alegeri (europarlamentare, parlamentare și locale, și chiar și prezidențiale) sub numele și sigla proprii. Europarlamentarele reprezintă o excelentă ocazie. În urma europarlamentarelor nu se formează majorități și guverne, nu se desemnează premieri, deci alianțele sînt inutile. Insistența lui MRU pentru o alianță la europarlamentare este de neînțeles atîta timp cît MRU și partidul său ar avea numai de cîștigat în urma unei candidaturi sub siglă și nume proprii. MRU ar dovedi că are forță electorală și că poate cîștiga singur cîteva milioane de voturi la prezidențiale, că poate trage după sine un partid și îl poate urca de la 5% la 20% iar Forța Civică și-ar promova brandul politic, prea puțin cunoscut. Campaniile electorale sînt perioade de maxim interes față de scena politică și un partid ale cărui siglă și nume sînt promovate în campanie și apar pe milioane de buletine de vot la alegeri are numai de cîștigat la nivel de notorietate, identitate și încredere. Cu atît mai mult cu cît MRU și FC se plîng de un pretins boicot mediatic. Ce ocazie mai bună să spargi acest embargo decît alegerile europarlamentare? Să nu uităm că FC este prea puțin cunoscută din cauză că nu a participat niciodată la alegeri sub nume și siglă proprii. Și nici MRU nu a avut șansa să-și dovedească forța electorală pînă acum. A participat la alegerile parlamentare din 2012 pe listele ARD, la Arad, într-un fief al PDL, unde a ocupat locul 2, după contracandidatul de la USL. Dar atunci USL era pe val, PDL pe tobogan, iar strategia electorală a ”dreptei” a fost catastrofală. La europarlamentare însă, MRU, din postura de cap de listă al FC, poate trage partidul după sine la 20% (sau chiar 25%, dacă ne uităm la nivelul de încredere de care se bucură MRU). Deasemenea, MRU trebuie să arate siguranță și că are încredere în forța sa politică și a partidului pe care îl conduce. Doar așa îi poate convinge pe ceilalți. Nu ajungi în fruntea celorlalți rugîndu-te de ei să te pună acolo, te pui îi fruntea celorlalți și îi conduci. Un MRU care conduce FC la europarlamentare la peste 20% e un lider și o forță electorală pe care ceilalți nu o mai pot ignora și pe care, de nevoie, o vor urma.

Nu există absolut niciun motiv serios pentru care FC nu poate participa sub siglă și nume proprii la europarlamentare. Nu se fac majorități și guverne, deci alianțele sînt inutile, partidul cîștigă notorietate și identitate, MRU își arată forța electorală de lider și locomotivă electorală. Este o oportunitate extraordinară, un noroc cu care nu te întîlnești des în viața politică.

Predictii despre europarlamentare. Va candida Macovei pe listele PDL?

Vor candida PDL și FC+PNȚcd pe liste comune, așa cum vrea MRU? Va candida Macovei pe listele PDL sau pe listele NR?

PDL nu va accepta să meargă pe liste comune cu FC+PNȚcd. Îi va lăsa să-și rupă gîtul, după care îi va aduna de pe jos.

Blaga nu are niciun interes să le dea locuri pe listă celor de la FC+PNȚcd. Pe ce baze ar negocia? Cîte locuri eligibile, în condițiile în care PDL își propune, ultraoptimist, 5 mandate, vor primi FC+PNȚcd? Dacă alianța PDL-FC+PNȚcd ia 5 mandate împreună, cîte sînt ale FC? Dacă e un singur mandat, atunci proporția e de 80% la 20%. Va ceda Blaga 20% din locurile eligibile? Dacă ia un scor mai mic decît cel preconizat, așa cum s-a întîmplat în 9 decembrie? Dacă ia trei mandate în loc de cinci? Și cum va justifica în fața pedeliștilor această alianță în condițiile în care Blaga a cîștigat alegerile din PDL denunțînd ARD-ul? Explicațiile oficiale ale dezastrului electoral din 9 decembrie au fost Băsescu și participarea în alianță.

Dacă le dă un mandat de europarlamentar celor de la DA, PDL nu face decît să le dea un atu în viitoarele negocieri cu PDL-ul. Vor negocia de pe poziții apropiate, inclusiv intrarea FC în PPE. Deja FC e aliat cu un membru PPE, PNȚcd-ul, iar negocierile cu PDL vor fi mult mai ușoare dacă se vor face între partide europarlamentare. PPE va forța PDL să accepte FC-ul în PPE, în condițiile în care orice europarlamentar în plus e bun. Iar PDL-ul nu aduce prea mulți. Este în avantajul PDL-ului să negocieze cu miniparteneri în genunchi. Blaga și echipa speră ca la un moment dat FC+PNȚcd să se încoloneze în spatele PDL-ului, dar s-o facă în genunchi, cu căciula în mîini, privirea-n jos și mucii pe brîu.

Șansele ca FC+PNȚcd să participe la alegerile europarlamentare sînt mici. Trebuie strînse 200 de mii de semnături și nu e deloc ușor pentru o organizație cu mai puțin de 2000 de membri cotizanți. E nevoie de ceva logistică și finanțe, iar mandatele de europarlamentari sînt ținta intelectualilor, de obicei. Pentru un om cu bani care investește în politică ca să scoată și mai mulți bani, europarlamentarele n-au nicio valoare, că nu la Parlamentul European se aranjează licitațiile. Ca europarlamentar ai un salariu lunar de circa 6 000 de euro, încă 17 000 de euro pentru cabinet și 3.5% pensie din salariu pentru fiecare an de mandat. Mărunțiș pentru băieții care vor să cîștige contracte cu statul. Nu și pentru intelectuali, pentru care acești bani reprezintă o siguranță financiară de invidiat. Însă intelectualii nu au bani să finanțeze strîngerea a 200 de mii de semnături.

Și chiar dacă strîng cele 200 de mii semnături, FC+PNȚcd au șanse și mai mici să treacă pragul de 5%. Astfel, un MRU&echipa care nu ar putea participa la europarlamentare sau nu ar trece pragul ar intra apoi în PDL în genunchi și fără pretenții, așa cum vrea Blaga. Care apoi va organiza ”alegeri interne” pentru stabilirea candidatului la prezidențiale. Alegeri pe czre MRU le va pierde. Moment în care va fi complet la mîna lui Blaga.

Macovei va candida la europarlamentare pentru PDL

Noua Republică nu e un partid propriu zis. Nu are membri, nu are fililale. Noua Republică e Mihail Neamțu înconjurat de cîteva zeci de zăltați, ultimii rămași pe metereze. NR abia a strîns 30 000 de semnături în 6-7 luni, în condițiile în care a beneficiat de entuziasmul inițial și atunci avea ceva membri, încă nu fuseseră dați afară sau nu plecaseră. Aproape toți cei care au strîns semnături atunci, dacă nu chiar toți, cu excepția lui Neamțu, au plecat din NR. La cum stă acum Noua Republică, dacă s-ar apuca de strîns 100 de mii de semnături, ar termina în 2019, la următoarele europarlamentare. Nu se pune problema participării NR la europarlamentare ca partid de sine stătător. Macovei pe listele NR nu e o varianta plauzibilă în condițiile în care NR nu are liste.

La rîndul său, Blaga știe că nici PDL-ul nu stă prea bine la europarlamentare. Un scor slab atunci ar avea consecințe dezastruoase pentru Blaga. Dacă partidul lui Băsescu va scoate un scor bun, tot PDL-ul i-ar fugi de sub picioare lui Blaga și ar trece cu arme și bagaje la Partidul Popular (sau cum îi va zice). Nu numai că Blaga nu va unifica ”dreapta” și nu va aduce sub aripa sa toate minigrupulețele ”dreptei”, dar va pierde și PDL-ul (oricum, o bună parte din PDL va fi plecat pînă atunci la Partidul lui Băsescu, după europarlamentare urmînd să plece și restul). Blaga, pentru a putea negocia cu Antonescu accesul la buget contra susținere la prezidențiale, trebuie să se prezinte la prezidențiale cu un partid solid, cu structuri locale, cu un 10-15% în sondaje. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să treacă hopul europarlamentarelor. Cu Ostaficiuc și TRU e greu de crezut că PDL va trece de 5%. Or, obiectivul e să scoată peste 15%, oricum peste partidul lui Băsescu.

Iar aici ajutorul îl poate da chiar Monica Macovei. Cu numele lui Macovei pe primul loc, cu lupta justițiarilor și intelectualilor lui Blaga împotriva dictaturii mafiotice a lui Băsescu, PDL poate spera la un scor bunicel la europarlamentare. Macovei ar avea ceva probleme să se încline respectuos în fața fesenistului Blaga și să candideze din partea partidului lui Oltean, Gigi Chiru, Cezar Preda, Boureanu, Cantaragiu sau Rădulescu, cei care au făcut-o cu ou și cu oțet în campania pentru conducerea PDL. Însă eventualele probleme de imagine s-au rezolvat zilele acestea. Nu degeaba am avut scandalul pe care l-am avut. Acum drumul e liber. N-o să vă ascund că pe surse există deja informația că Blaga și Macovei ar fi bătut palma pentru primul loc pe listă la europarlamentare. Însă nu pot băga mîna în foc pentru veridicitatea unei asemenea informații.

Oamenii lui Macovei pot justifica candidatura la europarlamentare pe listele PDL în felurile următoare (și o fac deja, preventiv):

  1. Băsescu a trădat-o pe Macovei, a trădat anticorupția, l-a trădat pe Morar și s-a dat cu Mafia și Ponta. Dacă Băsescu a făcut blat cu Ponta de dragul lui Udrea, cum aveți curajul să ziceți ceva de alianța Macovei-Blaga? Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  2. Macovei are proiecte importante începute în Parlamentul European și ar fi păcat să renunțe la ele din cauza unor detalii sau răutăcisme. Ba mai mult, cei care o atacă mîrșav pe Macovei pentru că candidează din partea PDL-ului lui Oltean, Boureanu și Cantaragiu, o fac doar pentru că așa le-a zis Mafia, speriată că Macovei vrea confiscarea averilor ilicite (Unexplained Wealth). Udrea împreună cu Ponta și Mafia au averi ilicite pe care le vor pierde dacă Macovei rămîne europarlamentar. Ha! Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  3. Avem nevoie de ”dreapta unită”. Trebuie să trecem peste orgolii. Domnul Vasile Blaga cu domnul Ioan Oltean și cu domnul Cantaragiu sînt de dreapta, sînt de-ai noștri și nu pot fi comparați cu hidra useli…ăăă…pesedistă. Acum, cînd sîntem singuri împotriva Mafiei, cînd Băsescu a trădat de dragul lui Udrea (Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”), acum, mai mult ca niciodată, trebuie să trecem peste orgolii, mici diferențe de păreri sau antipatii personale. Da, PDL era așa și pe dincolo, dar din cauza lui Udrea. Acum, că Udrea a plecat, PDL nu mai e așa și pe dincolo.

Astfel, sînt trei teme: trădarea lui Băsescu și coabitare celor trei mafioți (Băsescu-Udrea-Ponta), proiectele anti-Mafie de la PE care trebuie continuate, unitatea dreptei dincolo de orgolii și mici divergențe.

PS. Căutați pe google următoarea linie: site://www.revista22.ro kovesi

Să-mi spuneți dacă găsiți pe site-ul Revistei 22, înainte de aprilie 2013, referiri la lipsa de calificare a lui Kovesi pentru șefia DNA, referiri la corupția și incompetența lui Kovesi și referiri la blocarea de către Kovesi a dosarelor Revoluției. Puteți folosi același tip de căutare (în loc de http puneți site) și pentru alte site-uri (Hotnews, România Liberă etc). Eu habar n-am avut că Tiberiu Nițu a tras în demonstranți la revoluție, că Kovesi a blocat dosarele revoluției, că rocada Morar-Kovesi nu era dezirabilă din cauza că Kovesi nu era calificată pentru șefia DNA, era incompetentă și coruptă. Aceste chestiuni șocante le-am auzit în aprilie 2013, după ce Daniel Morar a decretat că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Toate aceste chestiuni au ieșit la suprafață abia după ce s-a aflat că Morar nu este propus pentru șefia PG iar Kovesi este propusă pentru șefia DNA. De ce aceste lucruri, extrem de grave, au fost ținute sub tăcere pînă acum? De ce, peste 6 ani de zile, cît Kovesi a fost Procuror General al României, nu am aflat aceste lucruri? De ce atunci cînd s-a vorbit despre rocada Morar-Kovesi, prin care Morar era numit Procuror General iar Kovesi, procuror șef al DNA, nu ni s-a spus că Kovesi nu este calificată pentru funcția de procuror șef al DNA, așa cum nu fusese calificată nici pentru funcția de procuror general?

Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

  • Ponta va fi candidatul PSD la președinție, și prezidențiabilul cu cele mai mari șanse (va fi votat în turul 2 ca ”răul cel mai mic”, european).
  • Crin Antonescu va fi candidatul PNL, cu șanse mari de a intra în turul 2 dar cu șanse mici de victorie în fața lui Ponta.
  • Blaga va fi în continuare liderul PDL. După ce se va fi asigurat de controlul total al partidului, îl va invita pe MRU să candideze la prezidențiale din partea PDL (printr-o eventuală absorbție a FC). Blaga, pentru a-și păstra puterea în partid are nevoie de perspective de guvernare, atuuri în negocierea pentru guvernare și bani. Nu poate da poporului pedelist (ăla care a mai rămas) perspective de guvernare fără un candidat prezidențial cu voturile căruia să negocieze o susținere în turul 2 pentru Victor Ponta sau Crin Antonescu, în schimbul unei viitoare alianțe de guvernare. PDL nu are prezidențiabili care să nu fie glume proaste sau triste. E suficient să citești lista cu numele primilor 100 de lideri ai partidului ca să-ți dai seama cît de disperată e situația și cît de catastrofală e resursa umană. Astfel, nu vin nici finanțările, nu se întrevăd nici perspectivele de guvernare, se clatină și poziția lui Blaga în partid. Dacă MRU rămîne ”speranța dreptei” (sînt totuși șanse mici să rămînă) Blaga îl va invita să candideze. Dacă nu, nu.
  • După prezidențiale Blaga poate obține, cu puțin noroc, o halcă de guvernare, pe față sau pe șest, în urma susținerii cîștigătorului alegerilor. Dacă MRU ia 15-20%, acestea sînt procente decisive în turul 2 (așa cum au fost în 1996 – nu au fost în 2009, dar în 2009, contracandidatul a fost Băsescu) și PDL poate obține o guvernare împreună cu PSD, UDMR și UNPR sau împreună cu PNL, PC și UDMR.
  • Pentru ca PDL să obțină acele 15-20% cu care poate negocia accesul la resursele statului e nevoie de o ”dreaptă unită”. Blaga ar putea candida el însuși la prezidențiale, sau l-ar putea pune să candideze pe Videanu, însă un potențial al candidat al dreptei va lua din procentele candidatului PDL și va scădea drastic capacitatea de negociere a lui Blaga. Astfel, este neapărată nevoie ca în 2014 dreapta să se prezinte la alegeri cu un candidat unic. Blaga are nevoie de unitate.
  • Deocamdată Blaga trebuie să-și asigure partidul și să vadă dacă va mai exista MRU în politică peste cîteva luni sau un an. Dacă MRU coboară în sondaje în ritmul de acum, Blaga nu va mai fi nevoit să apeleze la MRU și poate candida chiar el la prezidențiale. Așteaptă ca MRU să iasă din rolul de ”speranță a dreptei”. Și nu va trebui să aștepte prea mult, MRU este la finalul carierei de speranță a dreptei. După ce MRU va ieși din scenă și va reveni în diplomație, atunci Blaga poate sta liniștit că nu are concurent la prezidențiale. Din acest moment nu va mai exista niciun prezidențiabil și structură politică care să-l mai concureze pe Blaga în bătălia pentru intrarea în trinitate alături de Ponta și Antonescu. Balamaua mult visată este realitate.
  • Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului. O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL. Să nu uităm că PDL, prin vocea lui Blaga,  a renunțat la condiția plecării lui Crin de la conducerea PNL. În schimb, PNL nu a renunțat la condiția ruperii definitive a PDL de Băsescu și eliminării ”băsiștilor” din partid. Blaga nu știe ce va face Băsescu după 2014. Dacă Băsescu nu pleacă pe mare și revine în PDL, echipa Blaga e mîncată. Astfel, nea Vasile și trepădușii din jurul lui trebuie să se asigure împotriva venirii lui Băsescu. Și cum o pot face mai bine decît lipindu-se de un partid mai mare și în care Băsescu nu are nicio șansă să intre? Sînt convins că acestea sînt și argumentele cu care Frunzăverde și Crin Antonescu s-au prezentat la Blaga. ”Ce te faci, tu, nea Vasile, cînd vine Băsescu și te execută? O să vii la noi atunci, dar o să vii în genunchi, pe post de secretar al filialei Bihor. Nu mai bine vii tu acum la noi, cu tot cu partid, și te faci secretarul general al Dreptei Unite? Ă?” Și pentru Crin, și pentru Blaga, este vital ca Băsescu să nu aibă unde reveni în 2014. Un Băsescu care s-ar putea întoarce în politică și ar putea conduce un partid la parlamentarele din 2016 ar încurcă rău lucrurile pentru PNL și Blaga. Poate că Băsescu va reveni (eu, personal, nu cred că va reveni în politică) și va face un partid de la zero, dar un Băsescu care construiește pe ultima sută de metri înaintea alegerilor partide de la zero nu e la fel de periculos ca un Băsescu care conduce un partid ca PDL. Dacă Crin cîștigă prezidențialele, Blaga primește pe mînă un partid-mamut cu care poate mulge bugetul țării pînă îl lasă lat. Bugetul, nu partidul. Crin are o problemă. Dacă cîștigă prezidențialele, lasă PNL pe mîna lui Tăriceanu și Chiliman. Și nu e bine. Este vital pentru el să scape de Tăriceanu și Chiliman, așa cum e vital pentru Blaga să scape de Băsescu. Și cum se poate întîmpla asta mai bine decît printr-o uniune a PNL și PDL? Crin e președinte, Blaga, Fenechiu, Chițoiu și Frunzăverde au PNL-ul (cu PDL cu tot în el), Tăriceanu și Chiliman sînt pe afară. Fie vorba între noi, oricum cei doi sînt descoiți din naștere, dar la cum bate vîntul prin PNL pe resursa umană, după plecarea lui Crin la Cotroceni, s-ar putea să fie probleme pentru susținătorii lui Crin în PNL. Pericolul nu este mare, dar e mai bine pentru Crin să stea liniștit. Și cel mai ține mai liniștit decît frica lui Blaga de Băsescu?
  • Occidentul a fost principalul susținător al lui Băsescu. După ce s-a întîmplat astă-vară, Crin și echipa și-au dat seama că nu e de glumit cu PPE. Deloc. Astfel, după absorbția PDL (sau fuziunea cu PDL) și intrarea PNL în PPE, Crin și Blaga nu numai că sînt asigurați împotriva posibililor concurenți din partidele lor (Tăriceanu și Chiliman în PNL, Băsescu în PDL), ci au și spatele european asigurat. E posibil ca una dintre condițiile fuziunii PNL-PDL să fie eliminarea lui Macovei din Parlamentul European, unde a făcut atîtea probleme și l-a deranjat atît de mult pe Crin. Macovei e indezirabilă în noua construcție din două motive: e băsistă și deranjează la Parlamentul European. Cristian Preda și Sever Voinescu sînt alți ”băsiști” indezirabili în noua construcție.
  • Frunzăverde a înregistrat la OSIM marca Partidul Național Popular Liberal.

 

Un punctaj pentru PNL în scenariul Ponta și MRU candidați prezidențiali. Notați-l și mai discutăm.

  1. PSD e blat cu Băsescu și PDL
  2. MRU e iepurele lui Ponta. E pus să candideze la președinție și să facă pe liberalul ca să ia voturi de la Crin și PNL. A fost înțelegerea lui Băsescu, Blaga și Ponta să-l pună pe MRU candidat la prezidențiale, pentru a-l ajuta pe Ponta.
  3. Ponta a trădat idealurile anti-băsismului de frica occidentalilor și poate pentru că-l au Băsescu sau serviciile cu ceva la mînă. Ponta e băiat bun, dar e slab și fricos și nu are independență.
  4. PNL a rămas singurul partid de dreapta, care încă mai crede cu adevărat în motto-ul ”Prin noi înșine” PNL sprijină omul simplu cu inițiativă, clasa de mijloc, micii întreprinzători și salariații contribuabili împotriva experimentelor economice și sociale criminale ale marilor conglomerate occidentale, marile corporații și instituții etatiste, ca UE sau FMI, care sufocă libera inițiativă și sărăcesc omul muncii, prin experimentele lor făcute în birou, fără a cunoaște realitățile din România, din teren, fără a ști cu adevărat ce viață grea duce micul capitalist și ce rău îi fac experimentele marilor corporații occidentale.
  5. PSD și PDL reprezintă interesele marilor organizații supra-naționale, ca FMI și UE
  6. Am crezut că PSD vrea cu adevărat binele țării și să ne ajute să scăpăm de Băsescu. Ne-am înșelat. Ei doar au vrut la borcanul cu dulceață al guvernării. Cînd s-au văzut cu sacii în căruță, au pactizat cu Băsescu numai și numai ca să se înfrupte liniștiți din guvernare. Noi (pluralul regal), Crin Antonescu, sîntem singura entitate politică și umană care are curajul să lupte cu sistemul, care nu se mulțumește cu un dulceața liniștită a guvernării, care va lupta să scape România de influența lui Băsescu și a clicii sale, care, iată, se reproduce cu ajutorul PSD. Noi, Crin Antonescu, luptăm pentru independența României, pentru micul capitalist, împotriva clicii băsiste, a FSN-ului, a FMI-ului și a acoliților macovoaiei, urîta de Redding (no offence, Norica) și politrucul de Barosso și muistul de Schultz.
  7. De măsurile criminale ale lui 2013 de vină sînt Ponta și Băsescu, care au ascultat ordinele FMI.

Dacă candidat PDL va fi Blaga (sau Videanu), atunci povestea se schimbă. Candidatul PDL devine personaj pozitiv, care luptă împotriva caracatiței Ponta-Băsescu-FMI.

Campania din 2014 va fi cea mai anti-băsistă campanie electorală din istorie. Aproape toți candidații vor lovi în Băsescu, în dezastruoasa moștenire. Va fi un concurs de delimitare de Băsescu. Toți candidații vor veni să ne vindece de Băsescu, să aducă pacea și noul și binele. Indiferent că trinitatea va fi Ponta, Antonescu, Blaga sau Ponta, Antonescu, MRU.

Astazi, la 18.00, in Piata Revolutiei, inca un episod din lupta romanilor cu Al Capone. Miza? Statul de drept.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)

Am mai spus-o și o repet: nu asistăm la o mișcare politică, ci la o lovitură de stat dată de Mafie. Sînt atacați nu politicieni sau tabere politice, sînt atacate instituțiile statului, sînt atacate cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, este atacată Constituția, sînt încălcate legile. Statul de drept se află sub asediul final al USL-ului, brațul politic al Mafiei. Vor să aibă puterea absolută, vor să fure fără să fie deranjați de justiție, de legi, de Constituție, de polițiști, procurori și judecători. Vor să fie lăsați să fure, să dispună fără limite de viețile, de munca și proprietățile noastre. Nu vor să scape doar Năstase și Cătălin Voicu de pușcărie acum, vor să scape toți, pentru totdeauna. Vor să elimine justiția, să elimine opozanții politici, să elimine presa și societatea civilă. Vor să elimine orice obstacol în fața fericirii mafiotului.

Dacă intimidarea e glonțul lor, atunci au nevoie de foarte multe gloanțe ca să treacă de noi.

Ne vedem la ora 18.00 în Piața Revoluției. Vor fi acolo Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei, Vasile Blaga, Cristian Preda, Mihail Neamțu și alții. Vom fi acolo toți. Nu e mitingul PDL. E mitingul tuturor celor cărora nu le e frică, nu le e lene, sînt suficient de inteligenți încît să-și dea seama ce se întîmplă cu România, care miza și care este imensul pericol. Avem de ales între statul de drept și statul de drepți. Între Europa și Asia, între Statele Unite și Rusia, între libertate și frică, între lege și fărădelege, între Iuliu Maniu și Adrian Năstase, între Gheorghe Brătianu și Crin Antonescu.

Nu sînt în joc doar ceea ce mulți dintre voi consideră cuvinte mari, ca libertate, demnitate, stat de drept, democrație, sînt în joc banii voștri, locurile voastre de muncă, vacanțele voastre. E în joc viața noastră de azi și de mîine, e în joc viața copiiilor noștri.

Ceea ce bunicii noștri au pierdut sub atacul tancurilor sovietice, ceea ce tinerii din decembrie 1989 au cîștigat cu sînge, noi riscăm să pierdem din neglijență sau comoditate. Primii au murit în lagăre sau împușcați în munți, ceilalți au murit împușcați în piețele din București, Timișoara sau Cluj, iar noi ne pierdem timpul și libertatea pe la terase sau în fața televizorului. La finalul celei de-a treia beri o să cînte cocoșii Ponta și Antonescu și o să ne anunțe că am belit-o cu toții, pe termen lung.

Blogariștii, cititori, comentatori și autori, au întîlnire în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneul Român), la 17.45.

Citez din taximetristul care m-a adus acasă:

1. Peste ani de zile, o să-i facă lumea statuie lui Boc.
2. USL suge p**a la toamnă.
3. O să iasă scandal în stradă dacă Ponta nu-și dă demisia pentru plagiat.
4. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult băiatul ăsta, Ungureanu.

PS. Un must read: Răzvan Cucui – Însemnări de la Rinoceriadă

Astazi, in Piata Victoriei, ora 19.00. Si miine, si poimiine.

Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol

 

Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)

 

Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)

 

Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.

Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori  și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.

În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?

În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat,  habar nu  avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!

Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:

  1. Președinția României
  2. Curtea Constituțională a României
  3. Președinția Senatului
  4. Președinția Camerei Deputaților
  5. Consiliul Superior al Magistraturii
  6. Înalta Curte de Casație și Justiție
  7. Parchetul General
  8. Direcția Generală Anticorupție
  9. Agenția Națională de Integritate
  10. Avocatul Poporului
  11. Monitorul Oficial
  12. Institutul Cultural Român
  13. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
  14. Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației

Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.

MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.

Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.

PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.

PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.