Nu poate fi decît una singură. Probabil aceasta e și varianta pe care Mircea Băsescu i-a spus-o lui Traian Băsescu. Este reală? Nu știm. Justiția va decide. E plauzibilă? Da. Un argument pro e timingul.
Continue reading
Culmea e că în timp ce alegătorului simplu îi cerem să voteze util și să facă complicate calcule geostrategice ale compromisului, de la americani avem pretenția să se țină ei de idealismele noastre și să susțină la prezidențiale tot felul de soluții fără șanse electorale.
România este membră NATO și partener strategic al Statelor Unite și nu există politician român cu putere reală, din mainstream, care să nu joace cu americanii. Să nu uităm că România a devenit membră NATO sub președinția lui Iliescu și a participat activ în războiul împotriva terorismului încă din 2001, sub Iliescu. Există politician român mai antiamerican și filorus decît Iliescu? În condițiile în care România s-a dovedit un partener controlabil și de nădejde pentru americani numele viitorului președinte nu e foarte important. Toți candidații cu șanse vin din zona mainstream a politicii și sînt controlabili. Mai mult, toți au trecut la un moment dat prin PSD și PNL și au fost aliați sau chiar amici. Implicarea americanilor poate fi doar una de acord fin, dacă alegerile sînt pe muchie și americanii îl preferă cu doi microni mai mult pe x decît pe y. Americanii s-ar putea implica masiv, s-ar putea ïntrebuința seriosla nivel diplonatic, informativ, logistic, mediatic și financiar doar dacă ar apărea un candidat naționalist și populist cu șanse, așa cum era Vadim în 2000 și cum ar fi putut fi Puricîn 2014.
Sînt dispuși americanii să meargă pe mîna unui învins, să piardă împreună cu el și să-și arate astfel limitele și slăbiciunea? Lăsînd la o parte diferențele minore dintre candidați (dacă nu ești parte a vreunei tabere politice sau de interese și iei o oarecare distanță, între Ponta, Iohannis, Diaconescu sau Predoiu nu-s mari diferențe).
Dar cum pot influența americanii alegerile prezidențiale?
Financiar, logistic și mediatic americanii nu se pot compara cu structurile de putere interne. La urma urmei, tot ceea ce pot face ei să dea semnale publice sau private care să influențeze politicienii români, serviciile și liderii de opinie. La rîndul lor, americanii iau decizii și fac evaluări în funcție de informațiile pe care le primesc de la sursele lor interne (politicieni, servicii, jurnaliști). Americanii nu pot inventa candidați și nu-i pot impune. Trebuie să lucreze cu materialul clientului.
Dacă americanii nu-l vor pe Ponta, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingă. Dacă americanii nu-l vor pe Iohannis, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingâ. Nu are sens ca americanii să se concentreze pe un candidat fără șanse, doar pentru a-și îndepărta candidații cu șanse. Aptopi de „informațiile pe surse” despre pretinși preferați ai americanilor.
Pentru americani important e să investească influență în cîștigător, în viitorul președinte, nu să și-l îndepărteze susținînd vreun loser cu două, șapte sau zece procemte. Ar fi pierdere de timp și energie.
Americanii îl vor președinte pe Ponta. Americanii îl vor președinte pe Maior. Americanii îl vor președinte pe Iohannis. Americanii îl vor președinte pe MRU. Americanii îl vor președinte pe Diaconescu. Sau pe oricine are șanse reale să cîștige și nu e un populist din afara establishmentului politic și informativ.
Apelul la indeciși – avantaj imens Iohannis. E tot ce vrea poporul corporatist, hipster și indecis. Așa cum spuneam, e altceva. E nou pe scena politică, abia a intrat de ceva timp în PNL. Nu e perceput ca parte a sistemului. Primarii sînt văzuți mai degrabă ca administratori locali, nu au încărcătură politică.
Continue reading
Dacă candidatul ”dreptei unite” va fi Antonescu, scorul în primul tur va fi sub așteptări, căci alianța va pierde alegători dezamăgiți de această asociere și de personajul respectiv. Strategic, electoral, unificarea nu-și are rostul. Singurul său rost e salvarea scaunelor lui Antonescu și Blaga și eliminarea concurenților acestora.
Niciodată, la niciun scrutin, alianța dintre PNL și PDL (PD) nu a adus mai multe voturi decît are PSD. Mai mult, alianțele nu contează la prezidențiale. Alianța dreptei unite nu are niciun efect la prezidențiale, În cel mai bun caz poate scoate un scor decent, apropiat de al PSD, în primul tur. Nimic mai mult. În turul II este irelevantă.
În primul rînd, trebuie să terminăm odată cu mitul ”alianța PDL+PNL bate PSD”. În 2004 la parlamentare și prezidențiale turul I PSD a avut mai multe voturi decît alianța PNL+PD.
Atît a putut scoate Alianța DA. La parlamentare cu 500 de mii de voturi mai puțin decît PSD iar la prezidențiale cu 800 de mii de voturi mai puțin decît PSD. Turul II e altceva. Acolo contează candidatul, nu alianțele. În 2004 Năstase a pierdut deși PSD avea de partea sa UDMR-ul. PSD nu era izolat deloc. În primul tur și la parlamentare a avut împotrivă o alianță de două partide pe care a învins-o lejer.
Remember 2009? Situația în 2009 e și mai dramatică pentru alianțe. Alianța PSD+PNL+UDMR pierde alegerile prezidențiale în fața celui mai izolat partid postdecembrist (poate doar PRM să fi fost mai izolat în 2000). PDL și Băsescu practic nu au avut aliați atunci. Cu toate acestea Băsescu a cîștigat în fața unei alianțe formate din toate partidele semnificative.
Am văzut la europarlamentare că o alianță a dreptei nu poate lua mai multe voturi decît PSD. Un calcul indulgent ne duce la un scor de 2,1 milioane la 2 milioane în favoarea PSD-ului. În situația în care adunăm rezultatele PNL, PDL, PMP, PFC și PNȚcd. Însă o alianță între aceste partide ar îndepărta cîteva sute de mii de alegători, care vor vota alte partide sau, cel mai probabil, vor sta acasă.
Am mai auzit o aberație zilele acestea. Ponta și PSD sînt disperați deoarece nu au scos decît 2 milioane de voturi iar Ponta are nevoie de 5 milioane de voturi ca să cîștige prezidențialele.
Hai să vedem cum s-a întîmplat în 2009, primul an în care am avut europarlamentare și prezidențiale la șase luni distanță:
Scorul la europarlamentare/scorul la prezidențiale în turul I/scorul la prezidențiale în turul II
Partidele lui Băsescu și Geoană au scos mai puțin decît partidul lui Ponta la europarlamentare și asta nu i-a împiedicat pe Băsescu și Geoană să aibă peste 5 milioane de voturi la prezidențiale. Mobilizarea alegătorilor și structurilor de partid la europarlamentare e scăzută din cauza lipsei de miză. Alegerea președintelui, în schimb, are mize simbolice și concrete. El este conducătorul țării, tătucul simbolic, el decide cine guvernează începînd cu 2016 și 2020, el are acces la justiție și servicii, prin el structurile de partid pot căpăta acces la putere, buget și impunitate. De aceea între europarlamentare și prezidențiale se dublează mobilizarea electorală. PSD e partidul cu cel mai mare scor electoral la un scrutin europarlamentar. Niciun partid nu a trecut pînă acum de 1,5 milioane de voturi la europarlamentare. PSD e singurul care a depășit această cifră, avînd chiar peste 2 milioane de voturi. Dacă se păstrează proporția din 2009, în primul tur al prezidențialelor PSD poate mobiliza la vot în jur de 4 milioane de votanți.
Ce se întîmplă în turul II, în schimb, depinde de numele candidatului, de povestea lui, de campanie, de cum apelează la indeciși, extremiști, marginali, distrați. În turul II Ponta va intra cu un avantaj ”de partid” de cîteva sute de mii de voturi. Simpla adunare a partidelor de dreapta în alianța ”Dreapta Unită” nu are niciun efect la prezidențiale. În primul tur nu reușește să aducă mai multe voturi decît PSD, iar în turul II nu contează.
Împărțirea sau adunarea electoratului pe criterii care nu mai sînt valabile de ani de zile sau chiar decenii e o pierdere de timp. Cine crede că electoratul PNL rezonează la aceleași teme cu electoratul PDL sau PMP poate fi acuzat de consum de droguri.
Ponta și PSD vor prelua temele dreptei sau, mai bine zis, vor folosi temele care ar trebui să fie ale dreptei. Deși multe astfel de teme sînt folosite de PSD încă de la începuturi, în timp ce dreapta pendulează între polițienism și stîngism cool.
PSD va merge pe una sau mai mult dintre aceste împărțiri: stabilitate-instabilitate, firesc-impus, autohton-străin, antibăsescu-băsescu. Toate convin PSD-ului și lui Ponta și le asigură majoritatea la prezidențiale.
Adunătura de epave insistente numită pretențios dreapta va merge pe împărțiri valabile acum zece ani, douăzeci de ani sau niciodată: pesedism-antipesedism, corupție-anticorupție, intelectuali-muncitori, aristocrați-țărani, urban-rural, deschiși la minte-închistați, moderni-medievali, poteră-haiduci, profu acru care bate la palmă-golanii simpatici și de viață etc.
Dreapta are două mari probleme:
Bine, noi putem aduna în continuare PNL+PDL+Băsescu+MRU și să ne dea un scor suficient de apropiat de al PSD încît să ațîțe speranța în noi, însă adunarea asta e irelevantă.
Uitați-vă cu atenție la Ponta în următoarele luni.
Scoruri parțiale (ora 17.00):
De o parte, PSD şi găşcuţa. De cealaltă, tot felul de partide care nu sînt PSD şi găşcuţa. Normal că n-ai cu cine vota. E aceeaşi mizerie. Bun, prin absurd, ai putea să te întrebi cîte partide au lideri care se gîndesc, cu voce tare, să-l graţieze pe Gigi, care au promis că-i dau portul lui Mazăre, care se plimbă cu bărcuţa trasă de argaţi, fă, prin apă de două palme, care au dat jos din Parlament steagul UE ca să pună steagul Chinei, care au fugit în vacanţă peste hotare ca să nu dea ochii cu vreo doamnă venită de la Washington, care s-au repezit la Soci ca să-şi facă musai poză cu Putin şi cu Ianukovici în timp ce nu găsesc contractul cu Bechtel? Însă cresc masiv taxele şi nu fac nimic cu şomajul, că dacă sînt la guvernare, n-au cum. Dar ce treabă ai tu cu toate astea? Fiind absurd, n-ai de ce să te întrebi, deci n-ai cu cine vota.
De aceea, îi lămureşti şi pe alţii să nu voteze nici ei. Să facă bine să te asculte, fiindcă tu eşti, în mod evident, deasupra turmei. Te-ai săturat de mizeria mai mică. Dacă nu votezi, n-au cum să aleagă alţii mizeria mai mare. În baza aceluiaşi raţionament, USL a reuşit să cîştige, prin genial absenteism biruitor, vreo 70% din Parlament, cu voturile a vreo 25% din electorat. Sigur, n-a fost bine. Dar ce, s-ar fi schimbat ceva dacă useleii aveau mai puţine mandate? Păi de ce să se schimbe? Fiind aceeaşi mizerie, mai puţin egal mai mult, se ştie. Dat fiind că minus egal plus. Şi cum minus cu plus dau zero, poftim dovada: zero, n-ai cu cine vota. De o parte, USL trăieşte, de cealaltă, nimeni nu răzbeşte. Ce, ar răzbi dacă ai vota cu antipesedeii, astfel încît pesedeii să aibă mai puţine voturi? Total absurd. Şi apoi, de ce să răzbească? S-a zis şi la televizor: cu ei ar fi şi mai rău. Nu-i mai bine să fie mai rău tot cu ăştia?
Ca să nu mai spunem că alegerile europarlamentare, ce rost au? Să votezi numai ca să ajungă nişte şmecheri pe la Strasbourg şi Bruxelles, cu ditamai lefurile şi ditamai pensiile de la UE, başca ditamai fondurile ca să angajeze la cabinetul de europarlamentar pe cine trebuie? Doar n-o să zici că nu fac toţi doar şmecherii. De fapt, fiind deasupra turmei, te-ai prins că europarlamentarele sînt repetiţia generală pentru prezidenţiale. Eşti foarte cool, trendy, hip, cele mai clare dovezi de inteligenţă. Atunci, de ce să-ţi mai baţi capul? Parcă la prezidenţiale o să te duci să votezi. Ar fi inutil. Călare pe triumful de la europarlamentare, pesedeii vor impune şi mai clar ideea că n-are cine să-i oprească. Iar dacă iau şi Cotroceniul, gata. Au tot. Pesedizare totală. Legalizarea jafului absolut. Eliberarea martirilor mafiei. Puterea definitivă. Prin votul minorităţii urnite pînă la urne, în timp ce majoritatea avea altă treaba. De pildă, să spună în sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Ştiu ei, chiar dacă nu l-au prins. Deci nu vota. Gen cu antipesedeii. Ai prea multă minte ca s-o faci. În fond, ce-ar putea să se întîmple? Judecînd cu mintea ta.
Funcția de premier e dependentă de susținerea parlamentarilor, ai partidului tău și ai celorlalte partide. Un premier poate fi oricînd demis dacă apar defecțiuni în majoritatea parlamentară sau în partidul din care provine premierul. I-o place lui Ponta să fie prim ministru, dar poate fi executat oricînd de baroni, de Dragnea și de inamicii săi din PSD, mai ales în condițiile în care din decembrie vom avea un nou președinte.
Din cei zece premieri pe care i-am avut pînă acum, doar trei și-au dus mandatul integral, la capăt: Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu. Petre Roman a fost dat jos cu minerii, Stolojan a fost un premier de avarie, în pregătirea alegerilor din 1992, Ciorbea a fost dat jos din cauza defecțiunii PD în majoritatea guvernamentală, Radu Vasile a fost dat jos de Emil Constantinescu și o parte dintre țărăniști, Mugur Isărescu a fost premier de avarie, Emil Boc a fost demis printr-o moțiune de cenzură la primul mandat și la al doilea și-a dat demisia după mișcări de stradă, MRU a fost demis prin moțiune de cenzură cu largul concurs al principalului partid de guvernare, PDL.
Băsescu, în schimb, a fost suspendat de două ori și, iată, după zece ani e tot președinte. Nu avem pînă acum vreun președinte demis, care să nu-și fi dus mandatul pînă la capăt. Mandatul prezidențial nu e dependent de majorități parlamentare, de partide. Președintele poate fi demis doar prin referendum și în caz de înaltă trădare. Sînt ceva șanse să fie demis prin referendum doar cînd stă foarte prost la capitolul popularitate, adică la finalul celui de-al doilea mandat, de obicei.
Președintele are putere asupra justiției și serviciilor. Tot el desemnează premierul și poate forța majorități parlamentare amenințînd parlamentarii cu alegeri anticipate, cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009 (nu a mai putut-o face în 2012 din cauză că avea popularitate extrem de scăzută, venise după un referendum care îl delegitimase popular, iar majoritatea rezultată din alegeri era prea puternică – nu în ultimul rînd, Occidentul s-a opus unei decizii care să nu ia în considerare majoritatea parlamentară).
Va renunța Ponta la toate acestea, va refuza lupta în numele partidului său pentru ca, în cel mai bun caz, să rămînă premier doi ani? O spun de doi ani: Ponta va candida la prezidențiale fiindcă nu are de ales, nu are spațiu de manevră. E obligat să candideze, mai ales că pornește cu prima șansă, la mare distanță de concurenți. Care nu există. Cel puțin deocamdată (și sîntem în ceasul al 13-lea).
Dacă nu va candida și candidatul PSD va pierde, Ponta va fi principalul vinovat și va fi decapitat de PSD. Dacă candidatul PSD va cîștiga, va prelua PSD și îl va trimite la munca de jos pe Ponta.
Are Ponta vreo garanție că un alt candidat din partea PSD, unul, să zicem neutru, care nu vrea să preia PSD, Mugur Isărescu, de exemplu, îl va desemna pe el premier în 2016? Are Ponta garanția că va trece în 2015 o nouă Constituție și că vom ajunge la regim parlamentar? Nu.
Decizia candidaturii lui Ponta s-a luat încă din 2013 sau chiar 2012, deși, teoretic, pesediștii, cu Ponta în frunte, s-au gîndit la tot felul de soluții fanteziste.
Cîteva idei, în pregătirea unui viitor articol.
Știu ce va face Ponta (ați ghicit, spăl vase și țin telefonul la îndemînă): Va prelua sistemul lui Băsescu. Nu va schimba nici serviciile și nici justiția. Le va lăsa ce le-a dat Băsescu: puterea. Și va rămîne garantul puterii lor. Mai ales că vorbim de două domenii în care Ponta a activat și încă mai activează (aici stă mai bine decît Băsescu: Băsescu n-a lucrat niciodată în justiție). Și cîștigă cîțiva aliați puternici: justiția, serviciile, americanii și europenii. Lupii tineri care au primit libertatea sub Băsescu vor fi fericiți să și-o păstreze. În al doilea rînd, va scăpa de vechii pesediști și baroni și va prelua întregul PSD prin Ghiță, Șova, Maior et comp. Ponta a cel mai mare fan în viață al lui Băsescu. E rolul vieții lui. Așa cum orice actor vrea să-l joacepe Hamlet, Ponta vrea să-l joace pe Băsescu. Mă întorc la vase. Rețineți; servicii, justiție, lupi tineri, americani, europeni, PSD, baroni out. Criteriul de recrutare a apropiaților, la fel ca la Băsescu, va fi loialitatea și lipsa de personalitate. Și, extrem de important, libertatea. Am scris în 2010 un articol în care intuiam marele atu al strategiei Băsescu: lupii tineri din servicii și justiție sînt dependenți de libertatea pe care le-a dat-o Băsescu. Ponta are șanse doar dacă înțelege asta. Lanț lung, ăsta e secretul.
Însă Băsescu nu a reușit să să creeze o structură politico-economică, s-a păstrat în zona de culise, servicii & shit. Ponta are mai multe șanse să facă asta.
Gata, mă întorc la vase.
În 2009 SOV, Patriciu și Viiculescu au amenințat serviciile și justiția. A fost teribila lor greșeală. Ponta nu va mai face greșeala asta. De ce să-și pună capul pe butuc prntru baronii de care oricum vrea să scape ca să aibă puterea absolută în PSD? Va lăsa libere serviciile și justiția. Iar serviciile și justiția nu-l atacă pe cel care le garantează libertatea. De ce l-ar ataca? Să-l elimine și să vină în locul lui alții care le-ar putea face probleme lupilor tineri din servicii și justiție? Între gruparea președintelui și structuri se creează o legătură, un respect reciproc și tacit. Dacă aș fi din structuri m-aș gîndi la viitorul meu, adică la urmărorul preșefinte. La cibe are șsnse să ajungă, ce se poate face, cum ne putem înțelege. D-aia cred că baronii și Felix vor fi scoși pe tușă. Mă rog, aici intervin și altfel de rivalități.
”Trebuie să-l atacăm pe Ponta pe partea de corupție! Ba nu, trebuie să zicem ceva de iresponsabilitatea lui. Mai bine, cred că ar trebui să ne luăm de fața lui de puțoi neterminat și incert sexual! Greșiți, domnilor, ar trebui să zicem că e omul rușilor și că l-a împins pe Panait de la balcon! Ar trebui să-l atacăm pe creșterea fiscalității! Oricum, ar trebui să zicem și ceva de pensii mici și medicamente scumpe!”
Cred că nu e cetățean implicat politic de partea opoziției care să nu aibă o strategie de atac la Ponta, o temă, un plan de comunicare. Dar care sînt canalele de comunicare prin care aceste mesaje ajung la alegători? Și cine sînt purtătorii de mesaj?
Canale de comunicare:
Purtători de mesaj:
Aceiași lideri politici care au condus România și actualele partide de opoziție timp de aproape zece ani. La conducerea partidelor ”dreptei„ schimbările sînt nesemnificative. Băsescu, Udrea, Blaga, Macovei, Antonescu și ceilalți lideri de eșalon unu sau chiar eșalon doi au credibilitate zero sau chiar negativă la publicul larg, la așa-ziși indeciși sau neimplicați. Se pot lupta între ei pentru voturile nucleului lor dur (și asta și fac), însă nu pot spera să convingă pe cineva din afara acestui nucleu dur. Nici măcar nucleul dur nu mai reușesc să-l convingă.
Opoziția e cuțitul fără lamă căruia îi lipsește doar mînerul. Nu are purtători de mesaj credibili, nu are mesaje credibile și relevante, nu are canale de comunicare. Iar pentru a învinge PSD-ul și pe Ponta trebuie să ai purtători de mesaj credibili, mesaje credibile și relevante, canale de comunicare. Dacă mîine apar vreo zece-cincisprezece lideri de opoziție credibili, de care lumea să nu se fi plictisit, necompromiși în ochii publicului, nearondați unei mici secte uzate și detestate de public, dacă mîine apar zece mesaje puternice și relevante pentru marele public, care să miște oamenii și să le schimbe viața, dacă mîine apar cîteva sute de jurnaliști, două-trei televiziuni nearondate unei mici secte, cîteva zeci de ziare și site-uri, cîteva sute de mii de militanți și cîteva zeci de milioane de euro, Ponta poate fi învins. Dacă nu, nu.
