Posts Tagged → lovitura de stat

Lovitura de stat continua?

Referendumul a fost invalidat. Ce va urma? Probabil alte amînări din partea Parlamentului și Monitorului Oficial. Probabil faza violentă a loviturii de stat, că tot s-au plîns mulți că ce lovitură de stat e aia fără sînge pe caldarîm?

Vor încerca să scape de Kovesi și Morar pînă la revenirea lui Băsescu la Cotroceni. PNL se va transforma probabil în falanga paramilitar psihiatrică a USL în timp ce PSD va juca rolul psihopatului căruia i-a rămas o urmă vagă de rațiune. USL este însă unit și ambele partide au aceleași obiective, diferă doar stilistica. După chipul și asemănarea șefilor de partid, PSD e un grup de șmecherași veseli, hoți și mitomani iar PNL un cortegiu de psihopați triști dar violenți.

Dacă puciștii nu vor renunța și nu vor accepta revenirea lui Băsescu la Cotroceni, putem considera Constituția suspendată iar Curtea Constituțională desființată. Din acel moment puciștii vor renunța și la ultimele aparențe și ne vom afla în plină dictatură a forței și arbitrariului. Din momentul în care Constituția, instituțiile statului și legile nu mai sînt respectate, baza oricărei decizii devine forța brută. Sîntem în legea celui mai puternic.

Sper să nu se ajungă pînă acolo. Sper ca USL-ul să-și folosească ultimele resurse de sănătate mintală și să accepte decizia Curții Constituționale. Dacă nu acceptă, repet, intrăm, mai mult decît pînă acum, în domnia forței. Din momentul în care USL-iștii nu acceptă o decizie a Curții Constituționale nimeni nu mai e în siguranță în țara asta. Din acel moment, în care puterea politică nu mai recunoaște Constituția, statul de drept, legea și instituțiile statului, vom asista la demonstrații de forță brută descătușată iar legea celui mai puternic este singura aplicabilă în relațiile dintre puterea politică și cetățeni.

Pînă azi, puciștii au blocat instituțiile statului și au folosit procedurile împotriva statului de drept și Constituției. De azi vom vedea dacă aceștia, ajunși la limită, se vor retrage sau vor desființa orice procedură, stat de drept, Constituție și instituții ale statului.

Nazistii si uselistii. Istoria se repeta. Cum a preluat USL presedintia tarii.

În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german,  guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

  • Președintele României, Traian Băsescu
  • Președintele Senatului, Vasile Blaga
  • Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

  • Președintele României, Crin Antonescu
  • Președintele Senatului, Petru Filip
  • Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea
În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.

Conform Constituției,  Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.

O modesta harta strategica

Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:

Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.

Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.

În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.

La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.

Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului.  În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.

Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca.  Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.

CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului  (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta.  E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?

Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.

Trupele sînt așa:

Echipa Bleu

  • Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
  • Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
  • Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului

Echipa Roșie

  • Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
  • Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
  • Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă

Astfel, avem:

Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta

Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media

Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul

Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.

Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.

Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.

Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).

Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.

Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.

Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.

Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.

Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice  de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.

Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.

La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):

USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.

PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.

PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu Spartak Moscova (1988?), IFK Goteborg (1989).

De ce cred ca procurorul Panait va fi razbunat

Să vedem ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea Mafiei și puciștilor și ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea statului de drept. Pentru a putea a afla răspunsurile trebuie să ne întrebăm mai întîi nu ce vor oamenii din sistem de la Mafie sau de la statul de drept ci ce vor Mafia sau statul de drept de la oamenii din sistem.

Mafia vrea ca oamenii din sistem să încalce legea, să abuzeze de funcțiile lor, să mintă în numele Mafiei și să fure pentru Mafie. Mafia nu e omniprezentă și omnipotentă. Ponta, Antonescu, Voiculescu și Hrebenciuc nu le pot face ei pe toate. Au nevoie de executanți, au nevoie de instituțiile statului, de oamenii care lucrează în aceste instituții. Voiculescu, Fenechiu și Cătălin Voicu nu pot fi și funcționari publici, și directori de instituții, și șefi de serviciu sau șefi de birou, nu pot fi și judecători, și procurori, și polițiști sau ofițeri de informații. Cineva trebuie să semneze, cineva trebuie să facă munca de grăjdan. Ponta nu poate trimite el o adresă de la ISC la Înalta Curte de Casație cu care să încerce să-l scape de pușcărie pe Năstase, trebuie să-l pună pe Grăjdan să facă asta. Rus nu se poate îmbrăca în polițist și medic și șofer de ambulanță și să se ducă la Năstase acasă. Ponta, Voiculescu, Hrebenciuc și Antonescu nu puteau modifica ei conținutul unei adrese a Curții Constituționale, aveau nevoie de un angajat al Curții pentru asta. Mafia și puciștii le cer oamenilor din instituții să nu-și facă datoria, să nu-și facă meseria, și să facă ilegalități. Le cer să fie incompetenți și infractori. Să fie deci dependenți. Fiindcă asta înseamnă incompetența și infracțiunea: dependență. Ești dublu șantajabil: pe de o parte, poți fi oricînd dat afară pentru incompetență sau pur și simplu cînd Mafia nu te mai vrea și, neștiind să faci nimic, sînt șanse destul de mici să-ți poți găsi de lucru în altă parte și, pe de altă parte, poți oricînd ajunge la pușcărie, dacă apare o breșă în gangul de mafioți cu care ai făcut ilegalitățile și tu ești aruncat peste bord. Incompetența și ilegalitățile creează dependență, care, la rîndul ei creează incompetență și ilegalități, și așa mai departe. Ești utilizabil în măsura în care Mafia are nevoie de cineva care să nu-și facă meseria și care să facă ilegalități. Iar dacă timp de trei, patru sau șapte ani nu ești lăsat să-ți faci meseria, devii fără să vrei un incompetent. Asta în condițiile în care reziști în anii ăștia să nu faci și ilegalități pentru șefii tăi politici. La final, ești un sclav. Îți calci meseria în picioare, îți calci conștiința, îți calci demnitatea, te calci pe tine în picioare. Unii se obișnuiesc cu viața de rîmă, alții, ca procurorul Panait, încolțiți, amenințați, transformați în sclavi, nu mai văd decît o singură ieșire. Grăjdanii nu sînt toți incompetenți sau infractori din start și din proprie inițiativă. Incompetența se învață, conștiința se tăbăcește. La finalul zilei rămîn doar nesiguranța, teama și dependența de stăpîn.

Statul de drept vrea să-ți faci meseria (mă refer exclusiv la oamenii din sistem) şi să nu încalci legea. Nu e mult, am putea spune. Dar dacă adăugăm ”în orice condiții” ne dăm seama că nu e deloc ușor și că în anumite momente e nevoie și de eroisme. Meseria nu se învață decît făcînd-o. A fi competent și a nu încălca legea aduce după sine libertatea. Și, mai departe, puterea. Nu ești dependent de nimeni, nu ești șantajabil. Dincolo de tot, în momentele grele, în situațiile limită, rămîi cu ceea ce știi să faci, ești ceea ce știi să faci și te salvezi prin ceea ce știi să faci. Și nu ți-e teamă că la un moment dat ilegalitățile vor ieși la suprafață, că cineva te va trăda sau că pur și simplu vei fi descoperit. La finalul zilei rămîn siguranța, încrederea în sine și independența.

În acest război care se duce și în interiorul sistemului, nu numai la nivel politic, grăjdanii luptă pentru stăpînii lor, ceilalți luptă pentru ei înșiși. Nu luptă nimeni pentru Băsescu. Mulți poate nici măcar nu-l plac sau au un cui împotriva lui pe partea financiară, de salarii și sporuri. Luptă pentru ei înșiși. Fiindcă ei sînt țintele finale ale puciului, nu Băsescu. Băsescu va intra în istorie, și în aia politică, și în aia navală. S-au dus băile de mulțime, dar, peste ani de zile, din manualul  de istorie de clasa a IV a, le poate face deja cu ochiul puștilor. Și-a făcut și meseria de marinar, și-a făcut-o și pe aceea de politician. A fost comandantul navei amiral a flotei comerciale a României, a fost și președintele României. Nu prea mai are cine știe ce mize. Însă oamenii din sistem, funcționari publici, polițiști, procurori, judecători, ofițeri, au o miză, pe ei înșiși. Dacă puciul reușește, Băsescu nu pierde mare lucru. De fapt, nu pierde aproape nimic. Însă oamenii din sistem își pierd dreptul de a profesa și libertatea. Formal vor rămîne angajați și nu vor ocupa pușcării sau lagăre. Însă li se va interzice să-și facă meseria, vor fi obligați să execute ilegalitățile dictate de șefii politici și vor deveni sclavi pe domeniile instituționale ale acestora, atunci cînd instituțiile nu vor fi altceva decît domenii private ale statului aflate în proprietatea Mafiei. Cînd hoțul e șeful paznicului, paznicul nu-și mai poate face meseria fără să calce interesele șefului. Din momentul în care Voiculescu, Ponta, Hrebenciuc, Fenechiu și Cătălin Voicu devin stăpînii României, tot aparatul de stat își încetează activitatea și se transformă într-o butaforie și toți oamenii din sistem în sclavi.

Ceea ce este important în acest moment, este absolut vital, e moralul și atitudinea oamenilor din instituțiile de stat. Fără ei nu se poate face nimic, nici de o parte, nici de alta. Ei sînt grăjdanii sau koveșii, manoloii sau morarii. Demisia lui Rus și remanierea, dacă sînt folosite cum trebuie, au un efect devastator asupra oamenilor din sistem care ar fi fost la un moment dat dispuși să dea o mînă de ajutor puciului. ”Dacă ăi mari se sperie și dau înapoi, atunci e groasă. Dacă peste trei luni se duce dracu tot puciul și eu ajung la răcoare cinci ani de acum încolo?” Dacă puciștii dau impresia de forță și Băsescu de slăbiciune, se va instala frica și resemnarea și unii dintre oamenii din sistem se vor gîndi că doi, cinci, șapte sau zece ani stau sub puciști și vor fi dispuși să facă aproape orice pentru aceștia, în speranța că vor fi recompensați de noul regim sau măcar vor fi tolerați. Este important ca Băsescu să dea mesaje puternice, să se adreseze acestor oameni, nu poporului (relația sa directă și pe bază de procente cu poporul e compromisă definitiv – nu-i mai rămîne decît relația viitoare prin intermediul manualului de istorie).

Am spus-o de la început, încă de la debutul loviturii de stat, într-o emisiune la B1Tv: e o demonstrație de forță. Mafia nu-și putea permite să arate semne de slăbiciune, să se resemneze și să accepe mioritic condamnările lui Năstase, SOV, Iacubov și Cătălin Voicu și demisia lui Victor Ponta din cauza plagiatului. Mafia a reacționat cu violență extremă și ostentativă, menită să sperie, să arate oamenilor din sistem că la orice acțiune care vizează un membru sau interesele Mafiei, există o reacțiune înmiit mai violentă și mai puternică. ”Atingeți-vă de un fir de păr din capul unuia de-al nostru și Apocalipsa se va abătea asupra voastră și asupra întregii țări.” Dacă această demonstrație de forță presupune distrugerea României, fie! Acesta este mesajul transmis de puciști.

Este un război al precedentelor și al demonstrațiilor de forță. Personalizările nu-și au rostul. Băsescu nu e o miză nici măcar marginală. În fața atîtor precedente periculoase, cu efect mortal pe termen lung asupra statului de drept (le voi trece cîndva în revistă), în fața unei asemenea demonstrații de forță, sistemului, instituțiilor statului, societății civile, acelor dintre români care știu pe ce lume trăiesc și încă mai cred în libertate și Occidentului nu le rămîne decît să reacționeze cel puțin la fel de dur. Nu vorbim aici de persoane, de tactici, de aranjamente și strategii. Uitați procentele electorale și discuțiile tehnice. E un război pe viață și pe moarte pe care sîntem condamnați să-l cîștigăm. Nu avem de ales.

Am înțeles că puciștii sînt cu spatele la zid, sînt disperați și nu mai au nimic de pierdut. De parcă noi ar trebui să fim relaxați. De parcă noi n-am fi cu spatele la zid. De parcă noi, dacă pierdem acum războiul, am mai avea ceva de pierdut.

Reiau un text la care țin foarte mult, pe care l-am scris în septembrie 2010, după prima arestare a lui SOV:

Nu Băsescu duce un război împotriva lui SOV ci sistemul sau, mai bine zis, tînăra generaţie din sistem. Fiindcă ei sînt înlocuitorii oamenilor lui SOV. Iar lupii ăştia tineri nu se vor lăsa pînă nu-i vor executa pe toţi cei care au parazitat sistemul timp de 20 de ani şi care îi ameninţă de cîţiva ani că se vor reîntoarce şi că-i vor da la o parte. De ani de zile, SOV, Felix, Patriciu şi reţelele lor mediatice, economice şi politice atacă justiţia, poliţia şi serviciile şi ameninţă că o dată ce vor lua puterea, vor face curăţenie. Iată că lupii tineri, învăţaţi deja cu gustul sîngelui, îi sfîşie pe cei care vor să-i treacă iar pe ştevie. Nu e vorba de bani sau de funcţii. Au prins gustul meseriei, au simţit aerul înălţimilor şi a început să le placă. Şi nu par deloc încîntaţi de perspectiva revenirii la marile dosare de corupţie ale naşilor de pe cursele de navetişti. După ce ai vînat urşi, nu prea îţi mai arde să te reapuci de cules castraveţi.

La început au dat cîteva rateuri importante, însă era de aşteptat. Ca procuror, judecător, poliţist sau ofiţer de informaţii te descurci mai greu la primele dosare ale peştilor mari atîta timp cît experienţa ta se rezumă la urmărit, arestat, inculpat şi condamnat hoţi de capace de canalizare. Însă au trecut deja şase ani de cînd s-a deschis Cutia Pandorei şi între timp au căpătat ceva experienţă. Dacă în 2014 le va fi indiferent cine cîştigă alegerile prezidenţiale, războiul e cîştigat. Mai au patru ani.

Despre listele electorale, cu dragoste

Potrivit Comunicatului CCR din data de 02.08.2012,

„Având în vedere datele contradictorii care au fost transmise Curţii Constituţionale în legătură cu numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente de către autorităţile publice implicate, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012″.

Sintagma “listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012” desemneaza, in fapt, listele electorale permanente actualizate cuprinzand alegătorii din fiecare secţie de votare, tiparite si puse la dispozitia primarilor de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, in 2 exemplare, si copii de pe acestea, in 3 exemplare, copii semnate de catre primar, de secretarul unităţii administrativ-teritoriale, de şeful serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor şi de şeful structurii judetene de administrare a bazelor de date privind evidenţa persoanelor, din care 2 exemplare au fost inaintate de catre primari birourilor electorale ale sectiilor de votare, mai precis predate pe bază de proces-verbal preşedintelui biroului electoral al fiecărei secţii de votare la data de 27.07.12. Din cuprinsul Adresei nr. 3456054/27.07.2012 emise de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date si inregistrate la BEC sub nr. 195/C/BEC2012/RD/27.07.2012, rezulta ca pe listele electorale permanente destinate referendumului national din data de 29.07.2012 erau inscrisi 18.292.514 alegatori.

Cum am ajuns la concluzia asta:

  • Ø Prin interpretarea gramaticala a comunicatului. Astfel, din topica frazei si nu numai, observam ca termenul “actualizate” are functia de atribut adjectival care determina substantivul compus “listele electorale permanente” (ce fel de liste electorale permanente ?), iar nu functia de complement circumstantial care determina verbul “sa transmita” (cum sa le transmita ?).

De asemenea, folosirea perfectului compus – “s-a desfasurat” exprima o acțiune efectuată și încheiată în trecut, față de momentul vorbirii.

  • Ø Prin interpretarea literala a comunicatului din care rezulta ca obiectul solicitarii consta in listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012, in forma materiala, iar nu verificarea sau actualizarea acestora. De altfel, potrivit art. 46 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea poate cere autoritatilor publice doar informatii, iar nu si efectuarea anumitor operatiuni. Poate, in schimb, sa solicite BEC informari asupra fazelor şi operaţiunilor de desfăşurare a referendumului (art. 46 alin. 3 din Legea nr. 47/1992), mai ales in conditiile in care, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 3/2000, “Biroul Electoral Central veghează la reactualizarea listelor electorale permanente, la întocmirea copiilor de pe acestea şi la transmiterea lor la birourile electorale ale secţiilor de votare […]”.

Pe de alta parte, Curtea vorbeste despre listele “actualizate”. Intr-un limbaj riguros juridic, termenul “actualizate” desemneaza listele rezultate in urma operatiunii permise de lege, respectiv art. 17 alin. 2 din Legea nr. 3/2000, pana cel tarziu la data de 10.07.12.

  • Ø Prin interpretarea sistematica a dispozitiilor legale in materie. Aici povestea este mult mai lunga si foarte tehnica, astfel incat s-ar putea sa va plictiseasca. Cu toate acestea, voi pastra limbajul predominant juridic, urmand ca, daca va fi necesar, sa-l descifram in comentarii.

Sa incepem, asadar, cu inceputul, respectiv principalele dispozitii legale aplicabile listelor electorale permanente:

  • legea generala: Titul I din Legea nr. 35/2008 (a se vedea in acest sens Hotararea BEC nr. 34/2012).;
    • legea speciala: Legea nr. 3/2000;
    • acte administrative cu caracter normativ emise in aplicarea legilor de mai sus: HG nr. 682 si 683/07.07.2012;
    • Hotararea BEC nr. 14/2012;
    • Circulara BEC nr. 118/2012.

Astfel, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 3/2000,

“(1) Operaţiunile pentru desfăşurarea referendumului au loc în circumscripţiile electorale şi la secţiile de votare, organizate potrivit prevederilor Legii nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza copiilor de pe listele electorale permanente şi a celorlalte liste electorale prevăzute de lege, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 151 din prezenta lege, care se aplică în mod corespunzător”

Copiile de pe listele electorale permanente, pe baza carora au loc operatiunile pentru desfasurarea referendumului, sunt rezultatul urmatoarele etape si operatiuni:

  • Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fost Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor) din cadrul MAI (fost Ministerului Internelor şi Reformei Administrative) selectează şi prelucrează datele privind cetăţenii cu drept de vot cuprinse în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, tipăreşte şi pune la dispoziţia primarilor listele electorale permanente, în două exemplare (art. 73 alin. 2 teza I din Legea nr. 35/2008).

In cazul referendumului, termenul de punere la dispoziţia primarilor a listelor electorale permanente (45 de zile de la data stabilirii zilei alegerilor, in cazul alegerilor parlamentare, potrivit art. 73 alin. 2 teza a III-a din Legea nr. 35/2008) nu este prevazut nici de lege si nici de actele administrative cu caracter normativ date in aplicarea acesteia, astfel incat se presupune a fi un termen rezonabil in raport de termenul de 5 zile prevazut pentru (re)actualizarea listelor electorale permanente.

Exista, de asemenea, si posibilitatea eliminarii acestei etape din procedura de organizare a referendumului, cu consecinta utilizarii ca punct de plecare a listelor electorale permanente in baza carora s-a desfasurat ultimul eveniment electoral. Un indiciu in acest sens ar fi dispozitiile art. 5 alin. 1 din HG nr. 682/2012, potrivit caruia la dispozitia primarilor sunt puse direct listele electorale permanente actualizate (« Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, selectează şi prelucrează datele privind cetăţenii cu drept de vot, tipăreşte şi pune la dispoziţia primarilor listele electorale permanente actualizate, în două exemplare, şi copii de pe acestea, în 3 exemplare »).

  • In termen de cel mult 5 zile de la data stabilirii zilei referendumului (in cazul de fata, cel tarziu pana la data de 10.07.2012, potrivit pct. 11 din Anexa la HG nr. 683/2012), se realizeaza de catre primarul unităţii administrativ-teritoriale împreună cu serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor reactualizarea listelor electorale permanente (art. 73 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 35/2008 si art. 17 alin. 2 din Legea nr. 3/2000).

Din pacate, in ceea ce priveste “soarta” rezultatului reactualizarii, legea tace. Lipsa dispozitiei exprese in acest sens este determinata de faptul ca, pe de-o parte, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 3/2000 a ramas in forma redactionala initiala, din anul 2000, cand in vigoare era Legea 68/1992 (la care, de altfel, face trimitere), potrivit careia primarii erau cei care intocmeau si reactualizau listele electorale permanente (art. 8 alin. 2 si art. 9 din Legea nr. 68/1992), iar pe de alta parte, potrivit art. 73 alin. 6 din Legea nr. 35/2008, aplicarea prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 35/2008, potrivit carora primarii sunt cei care intocmesc listele electorale permanente, a fost amanata pana la “alegerile din anul 2012”.

Cu toate acestea, consider ca rezultatul reactualizarii listelor electorale permanente trebuie trimis de catre primari Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, de vreme ce tot aceasta din urma este cea care, in urma delimitarii sectiilor de votare, pune la dispoziţia primarilor, în 2 exemplare, listele electorale permanente actualizate, “finale”, care cuprind alegătorii din fiecare secţie de votare (art. 73 alin. 4 teza I din Legea nr. 35/2008 coroborat cu art. 5 alin. 1 si art. 12 din HG nr. 682/2012), precum si 3 exemplare de copii de pe aceste liste.

  • Doar copiile de pe listele electorale permanente actualizate (iar nu si listele electorale permanente), astfel cum sunt intocmite si puse la dispozitia primarilor de catre Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (v. punctul de mai sus), se semneaza de catre primar, de secretarul unităţii administrativ-teritoriale, de şeful serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor şi de şeful structurii judetene de administrare a bazelor de date privind evidenţa persoanelor (art. 73 alin. 5 din Legea nr. 35/2008 coroborat cu Anexele 7-8 ale HG nr. 685/2012).

Practic, prin aceasta operatiune, persoanele in cauza isi insusesc continutul si semneaza spre neschimbare datele inscrise in acestea. Drept dovada, la punctul 1 lit. c) al Sectiunii “Dupa incheierea votarii 29 si 30 iulie 2012” din Circulara BEC nr. 118/23.07.2012 (pag. 4), se precizeaza ca “radierile, modificarile sau completarile din copia de pe lista electorala permanenta nu vor fi luate in considerare”.

  • Din cele 3 exemplare ale copiilor de pe listele electorale permanente actualizatepuse la dispozitie de catre Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date si certificate prin semnatura, potrivit celor de mai sus, primarul pastreaza un exemplar (art. 73 alin. 4 teza a IV-a dn Legea nr. 35/2008), in vreme ce celelalte 2 exemplare sunt inaintate birourilor electorale ale sectiilor de votare cu 2 zile inainte de data desfasurarii referendumului (in cazul de fata 27.07.2012, conform art. 20 lit. a) din Legea nr. 35/2008, art. 22 alin.1 din Legea nr. 3/2000 si pct. 24 din Anexa la HG nr. 683/2012), mai precis predate pe bază de proces-verbal preşedintelui biroului electoral al fiecărei secţii de votare (art. 73 alin. 4 teza a II-a din Legea nr. 35/2008).

Foarte important ! potrivit art. 73 alin. 4 teza a III-a din Legea nr. 35/2008, biroul electoral al sectiei de votare utilizeaza cele doua exemplare primite de la primar astfel: un exemplar este pus la dispoziţia alegătorilor pentru consultare, iar un exemplar este utilizat în ziua alegerilor, de unde si concluzia ca acestea sunt copiile de pe listele electorale permanente pe baza carora au loc operatiunile pentru desfasurarea referendumului, in sensul art. 17 alin.1 din Legea nr. 3/2000, citat mai sus.

Fata de cele de mai sus, apreciez ca, pentru rigurozitate, ar fi fost de preferat ca instanta de contencios constitutional (CCR) sa solicite « copiile de pe listele electorale permanente in baza carora s-a desfasurat referendumul din 29 iulie 2012”, intrucat, asa cum am aratat mai sus, doar acestea sunt semnate spre neschimbare. Reamintesc ca un exemplar al acestor copii s-a pastrat de catre primarul fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

*

In ceea ce priveste natura juridica a acestor copii de pe listele electorale permanente, apreciez ca ele reprezinta acte administrative colective care se bucura de prezumtiile de legalitate, autenticitate si veridicitate.

Aceasta inseamna ca, pana la o eventuala anulare a acestora de catre instanta judecatoreasca (deci NU de catre Curtea Constitutionala !) competenta, cele constatate in cuprinsul lor nu ar putea fi inlaturate decat prin inscrierea in fals, procedura incompatibila, in opinia mea, cu natura procedurii in fata Curtii (art. 14 din Legea nr. 47/1992). Pe de alta parte, date fiind dispozitiile art. 55 din Legea nr. 47/2012, o eventuala actiune in anularea acestor acte nu poate determina suspendarea de catre Curte a solutionarii cauzei.

Intrucat respectivele acte au fost executate material, nu mai poate interveni nici revocarea(retractarea). Aceasta inseamna ca nici Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date si nici Ministerul Administratiei si Internelor nu mai pot desfiinta in acest moment, prin alte acte, listele in cauza.

In ceea ce priveste “informatiile” solicitate si primite de Curte de la autoritatile publice, in temeiul art. 46 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, apreciez ca nu au natura unui act administrativ, astfel incat nu se poate stabili un concurs intre forta juridica a acestor informatii si copiile de pe listele electorale permanente.

Altfel spus, in caz de contradictie intre datele inscrise in copiile de pe listele electorale permanente in baza carora s-a desfasurat referendumul si informatiile transmise de catre alte autoritati publice, cele dintai prevaleaza.

UPDATE: Intre timp, prin Adresa nr. 5306/06.08.2012 emisa in Dosarul nr. 1290I/2012, CCR confirma in parte cele de mai sus, precizand ca solicita Guvernului “listele electorale permanente, actualizate conform art. 17 alin. 2 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, liste in baza carora s-a desfasurat referendumul din 29 iulie 2012”.

Totul e permis

O autogară de mic orășel de provincie. Caniculă, praf, papornițe, transpirație și bere proastă. La un moment dat, malacul tatuat din stînga ta scoate cuțitul la șeful de autogară, cel mai enervant și antipatic șef de autogară din județ. Malacul cu cuțit se uită în dreapta, se uită în stînga, se uită la polițistul din dreapta lui, se uită la tine, la ceilalți călători și gură cască. Nimeni nu schițează niciun gest dezaprobator. Unii scuipă semințe plictisiți, alții, de teamă, întorc capul și se uită în altă parte, cei mai mulți privesc scena cu aceeași curiozitate apăsătoare cu care se uită la știrile de la ora 5. Polițistul se apropie încet de malacul cu cuțit:

– Buletinul dumneavoastră, vă rog.

– L-am uitat la ghișeu, cînd îmi luam bilet. Cred. Du-te și caută-l, dacă ții neapărat să-l vezi!

– Mulțumesc.

Polițistul pleacă.

Malacul cu cuțit se întoarce către șeful de autogară care cere palme și, cu un gest scurt, cum ar spune scriitorii,  îi spintecă burta. Se aud aplauze, venite de la un grup de privitori mai încruntați, genul care stau întotdeauna pe ghimpi, cu capsa pusă, gata să le sară țandăra, genul care suferă de un fel de sindrom Tourette, de un fel de ejaculare precoce a tristeții și enervării. Cîteva tanti grase și mai slabe de înger leșină. Majoritatea privitorilor întorc capetele în altă parte, de teamă să nu fie luați la ochi de malac, și se transformă din privitori în ascultători. Mulți își iau bagajele și pleacă, care ostentativ, bodogănind nemulțumiți, care pe șest, trei pași tîrșîiți, pauză de zîmbet nevinovat, alți trei pași tîrșîiți, altă pauză de zîmbet, alți trei pași tîrșîiți, ca pisicile.

După cîteva horcăituri, șeful de autogară enervant și care cerea palme, își dă duhul într-o baltă de sînge și mațe. Între timp se întoarce și polițistul.

– Nu vă supărați, dar nu v-am găsit buletinul la ghișeu.

– Hm… Cred că l-am lăsat în sala de așteptare. Auzi! Și dacă tot te duci, adu și mie o cîrpă să șterg cuțitul ăsta. Mulțumesc.

– N-aveți pentru ce.

La urma urmei, cel ce zace acum într-o baltă de sînge oricum era un șef de autogară enervant și chiar escroc, zice lumea. Mai mult decît atît, malacul tatuat ne anunță că astăzi toată lumea va merge fără bilet. Aplauze, chiuituri, mulțumiri, ba chiar cîteva cîteva babe înlăcrimate îi pupă mîna cu cuțit.

În plină euforie a mulțimii, malacul tatuat se apropie de studenta brunetă, în blugi strîmți, care-i aplaudase, plină de admirație, gestul bărbătesc de revoltă împotriva autorității, împotriva lumii nedrepte a șefilor de autogară. O ia brutal de mînă și încearcă un zîmbet cît mai uman:

– Tu vii cu mine.

Fratele fetei, un puști de 16-17 ani, se așază în fața malacului tatuat. Malacul scoate cuțitul.

Exercițiu de imaginație: Ce îl oprește pe malacul tatuat să-i spintece burta puștiului? Ce îl oprește s-o violeze și la final chiar s-o ștranguleze pe studentă? Ce îl oprește să-i spintece burta domnului cu iPhone și pantofi de firmă? Cum continuă povestirea? Ce se va întîmpla mai departe?

Pînă acum 10 minute toată lumea din autogară era într-o relativă siguranță. Nu vă pot tîlhări, viola, ucide ziua în amiaza mare, într-un loc aglomerat, de față cu poliția. Mi-e frică de pistolul și cătușele polițistului, mi-e frică de mulțimea de oameni care nu numai că m-ar putea opri să violez sau să ucid, dar chiar m-ar putea linșa, mi-e frică de pușcărie. Nu ne poate tîlhări, viola, ucide ziua în amiaza mare, într-un loc aglomerat de față cu poliția. Îi e frică de pistolul și cătușele polițistului, îi e frică de mulțimea de oameni care nu numai că l-ar putea opri să violeze sau să ucidă, dar chiar l-ar putea linșa, îi e frică de pușcărie.

Dar dacă s-a dovedit că poți ucide și viola ziua în amiaza mare, de față cu poliția și cu mulțimea, fără să ți se întîmple nimic? Ba chiar să primești aplauze și pupături? Ce te mai poate opri de acum încolo? Ai făcut experimentul. A fost riscant. Puteai fi împușcat sau arestat de polițist, puteai fi linșat de mulțime, puteai ajunge douăzeci de ani după gratii. Dar nu s-a întîmplat asta. Ai riscat și ai cîștigat. Ai cîștigat de două ori. O dată, fiindcă ai scăpat nepedepsit după ce ai ucis, a doua oară fiindcă ai primit liber de acum încolo la ucis și violat. Nu mai există reguli. Ești liber să faci ce vrei. Știind că ai puterea să faci absolut tot ce vrei, să bați, tîlhărești, violezi sau ucizi pe oricine ai tu chef, oricînd ai tu chef, fără să ți se întîmple absolut nimic, toți ceilalți îți vor da tot ce vrei, îți vor face toate plăcerile, îți vor da tot ce au ei. De frică, vor fi sclavii tăi, a celui atotputernic, care, așa cum s-a văzut, poate face orice oricui oricînd, celui care își permite orice.

Începutul e greu. E greu să treci granița de la regulă și lege la totul e permis. Malacul nostru tatuat a încercat marea cu degetul, a testat capacitatea de reacție a polițistului și mulțimii, a testat legea. Polițistul și mulțimea nu au reacționat, legea practic s-a desființat. Din acest moment toată lumea e a lui.

UDPATE. Azi, 6 august, fac patru ani de blogărit. Am început în 6 august 2008, pe bleen24.blogspot.com pînă în 31 august, apoi pe blogstoievski.wordpress.com, pînă în19 octombrie 2008, și apoi pe bleen.ro pînă în 4 ianuarie 2010, cînd am trecut pe Madame Blogary. Am scris în perioada asta peste 1 500 de articole (adică 1 articol pe zi, în medie – m-ar invidia pînă și Cristoiu) și peste 12 000 de comentarii.

Primul articol:

Vorbitor. Aripa stanga sau De ce ma iubesc femeile

De ce listele de alegatori nu au nicio importanta

Listele de alegători au fost doar pretextul pe care USL și cei 4 reprezentanți ai săi de la Curtea Constituțională l-au găsit pentru amînare.  Toată povestea cu listele e atît de trasă de păr, atît de cusută cu ață albă, atît de forțată, atît de absurdă încît devine clar că nu este decît un pretext și că pe absolut nimeni nu interesează listele de alegători. USL și jumătate din CCR se vor mai juca luni bune de-a listele de alegători, USL se va preface că vrea să le curețe încă jumătate de an de-acum încolo.

Important nu e rezultatul, nu ce se va întîmpla cu listele de alegători, căci nu se va întîmpla nimic. Importantă e amînarea. Care este scopul acestei amînări?

  1. Crin Antonescu să aibă timp să schimbe cît mai mulți șefi în justiție (în 2 octombrie expiră delegarea Laurei Codruța Kovesi – apoi Titus Corlățean va propune și Crin Antonescu va numi) și din servicii. Se încearcă chiar dislocarea unuia sau mai multor judecători de la Curtea Constituțională.
  2. Trece timpul și plagiatul și situația economică rămîn în planul doi. USL intră în campania electorală pentru parlamentare avîndu-l pe Băsescu în prim plan. Se va vorbi despre liste, despre Băsescu cel care a tăiat salarii și pensii și a umilit oameni și au votat împotriva lui 7.5 milioane de români și el se ține cu dinții de scaun, nu vrea să plece și face în continuare rău țării. În campania electorală USL poate cere poporului să vină la vot să voteze ca să plece Băsescu. Va chema cei 7.5 milioane de români să vină să-l dea afară definitiv pe cel care a refuzat să plece după votul lor din 29 iulie. Pentru toate eșecurile economice și de politică externă va fi acuzat Traian Băsescu.
  3. Dacă Băsescu nu va putea fi demis pînă în 2 decembrie, USL speră măcar că va fi rămîne suspendat pînă atunci și Crin Antonescu va fi cel care va desemna prim ministrul după alegerile parlamentare. Dacă Băsescu este demis în 12 septembrie, alegerile parlamentare și prezidențiale anticipate se vor organiza simultan.
  4. Șansele prezidențiale ale lui Crin Antonescu, deja mari, cresc cu fiecare zi cît e la Cotroceni, cu pupitrul prezidențial în față și drapelele în spate. Imaginea asta face cît cinci campanii electorale. După 6 luni, Crin Antonescu la Cotroceni, reprezentînd autoritatea, ca bărbat de stat, va fi deja o imagine familiară. Cei mai mulți vor fi și uitat între timp că nu a fost ales și vor considera alegerile o simplă formalitate, în care trebuie să plebisciteze președintele. De fapt, așa va fi și campania electorală prezidențială: un plebiscit pentru Crin Antonescu. Un al doilea referendum. De fapt, al treilea referendum. Al doilea vor fi alegerile parlamentare cînd USL va cere plebiscitarea și eliminarea celui mai detestat politician, inamicul public numărul 1, Traian Băsescu.
  5. În toamnă, discuția despre listele de alegători va fi utilă USL-ului, care va avea motiv să jongleze cu listele de alegători și să fraudeze masiv alegerile parlamentare și prezidențiale, așa cum s-a întîmplat cu referendumul.
  6. În următoarele 4-5 luni accentul va cădea pe Băsescu, soarta sa la Cotroceni, măsurile de austeritate ”luate” de el și discuții tehnice despre liste și nu pe plagiatul lui Ponta,  lovitura de stat, referendum fraudat, cădere economică, izolare internațională, perspectiva unui regim autoritar orientat către Rusia
  7. Cel mai important, se dă impresia de legitimitate, democrație și legalism. E o discuție tehnică despre liste într-un stat al Uniunii Europene. Toată lumea se pierde în contre tehnice, pe cifre, în condițiile în care România este în zorii unui regim autoritar, anti-european, rezultat dintr-un puci.

Avem, pe de o parte:

  1. plagiat Ponta, pușcărie ptr Năstase, SOV, Iacubov, Cătălin Voicu, Felix, Fenechiu
  2. lovitură de stat, efect al plagiatului și pușcăriei ptr Năstase, SOV, Iacubov, Cătălin Voicu, Felix, Fenechiu
  3. referendum fraudat, efect al loviturii de stat
  4. efecte externe ale loviturii de stat și ale referendumului fraudat
  5. efecte economice ale izolării externe
  6. perspective economice și politice, regim autoritar, domnia mafiei și a forței, izolare internațională, ieșirea din lumea civilizată

Și pe de cealaltă parte:

Listele de alegători.

Ce-i de făcut? MRU să-l lase pe Băsescu și chiar restul dreptei (sau caricatura aia de dreaptă) și să iasă la atac pe aceste teme acoperite deocamdată de Marea Temă a Listelor de Alegători. În cîteva luni să și uităm că există Băsescu și listele de alegători (deși Băsescu trebuie să lupte cu dinții să rămînă la Cotroceni). Să vedem doar MRU, de dimineață pînă seara. MRU și temele sale.

E oficial. Romania a iesit din Europa si a intrat in dictatura

România trăiește cel mai prost moment al său din 15 iunie 1990 încoace. Numai că atunci aveam viitorul în față. Acum nu-l mai avem. Atunci timpul avea răbdare cu noi. Acum nu mai are. Atunci aveam 15 ani, acum am 37. Atunci Europa avea răbdare cu noi, acum nu mai are. Atunci abia ieșeam din comunism, aveam o scuză. Acum nu mai avem nicio scuză.

Crin Antonescu este președinte interimar pînă cel tîrziu pe 12 septembrie. Pe 12 august expiră delegarea lui Daniel Morar. LATER EDIT: Laura Codruța Kovesi i-a prelungit acum delegarea lui Daniel Morar pe 6 luni. Efectul asupra economiei va fi devastator. Efectul asupra încrederii pe care instituțiile internaționale și investitorii străini o au în România va fi devastator. Efectul asupra moralului românilor, asupra acelei pături active de români, va fi devastator. Acei judecători CCR care încă au onoare, ar trebui să-și dea demisia, nu să gireze o asemenea mascaradă.

Dacă listele pot fi puse la îndoială oricînd, în România nu se mai pot ține alegeri și rezultatul acestora nu mai poate fi oficializat.

18 292 464 sînt acum pe liste

8 459 053 au participat la referendum

16 918 105 ar trebui să fie pe liste ca referendumul să se valideze

1 374 359 trebuie scoși de pe liste ca să se valideze referendumul

Listele pot fi modificate doar pe baza actelor de stare civilă.

Tema săptămînii au fost listele, numărul de alegători cu drept de vot, numărul de morți, de vii, de plecați și de veniți. Nu lovitura de stat, nu frauda. Rezultatul imbecilității îl vedeți astăzi.

Este un păcat să faci pe deșteptul dar este un păcat capital să faci pe prostul și să-ți iasă atît de bine.

UPDATE. Băsescu/PDL, prin lipsa de reacție după frauda masivă din 29 iulie, au reușit să legitimeze un referendum pe care nici ei nu știu prea bine să explice de ce l-au boicotat. Ceea ce s-a întîmplat în ultima lună poate fi rezumat prin următoarea expresie: s-a întîlnit hoțul cu prostul.

Sa facem pe desteptii vorbind despre boicot, frauda si Dragos Paul Aligica

Am vrut să las deoparte subiectul însă cîteva neînțelegeri și un atac la Dragoș Paul Aligică m-au făcut să vin cu cîteva precizări necesare. Cît de valide sînt argumentele mele, vom vedea. Dar ele există. Ceea ce, trebuie s-o recunoaștem, e un lucru destul de rar întîlnit.

  1. ”De ce să vorbim de fraudă?” Din cîte am înțeles, principala motivație a boicotului dată de Traian Băsescu este frauda. Nici nu ar putea fi alta, atîta timp cît pînă cu cîteva zile înainte de referendum, chema oamenii la vot. Deci motivația boicotului nu putea fi în niciun caz dorința de a nu legitima o lovitură de stat. Dacă ar motivația ar fi fost dorința de a nu legitima o lovitură de stat, atunci nu ar fi chemat lumea la vot în primele săptămîni, nu ar fi luat decizia boicotului în ultima săptămînă, știut fiind că lovitura de stat debutase în 3 iulie, deci ar fi fos suficient timp pentru Traian Băsescu să-și dea seama că e vorba de o lovitură de stat. Traian Băsescu a îndemnat la boicot în momentul în care, prin modificarea legislației și eliminarea măsurilor de siguranță, a devenit clar că se pregătește o fraudă masivă. Dacă nu există fraudă, nu există nici motiv de boicot pentru Traian Băsescu. Asta dacă boicotul n-a fost o tactică electorală de evitare a înfrîngerii. Dacă a fost așa, Băsescu s-o spună. S-o spună și milioanelor care au votat DA, s-o spună și Occidentului. Băsescu și PDL trebuie să arate frauda, s-o țină pe prima pagină, căci frauda este unicul motiv pentru care Traian Băsescu a îndemnat oamenii să nu vină la vot. Dacă vorbești despre fraudă nu înseamnă că legitimezi referendumul, ci dimpotrivă, aduci în discuție un motiv puternic de delegitimare a referendumului, alături de lovitura de stat. A vorbi despre fraudă nu înseamnă că contești rezultatul și vrei un rezultat mai bun (adică recunoști referendumul) ci că arăți lumii felul incorect și deci ilegitim în care a fost organizat referendumul. 
  2. ”Dacă USL contestă, PDL nu mai trebuie să conteste.” USL nu contestă rezultatele referendumului, contestă pragul și dorește validarea referendumului. A contesta referendumul pe motiv de fraudă duce la invalidare, nu la validare. În momentul în care boicotezi referendumul, contești automat tot ce ține de el, inclusiv rezultatele. A boicota referendumul pe motiv de fraudă înseamnă a-l contesta pe motiv de fraudă. Frauda e cea care îți dă argumentul boicotului. A recunoaște rezultatele unui referendum pe care nu-l recunoști este o absurditate. A arăta că decizia ta de a boicota a fost justificată este o soluție logică și de bun simț. Dacă post-referendum frauda nu mai e o temă, tot ceea ce ne rămîne să credem e că Traian Băsescu a boicotat referendumul din motive de tactică electorală (adică complet imoral și nejustificat pentru un Președinte, fie el chiar și suspendat). Un om de stat, mai ales un Președinte, nu are dreptul moral să boicoteze un referendum, nu are dreptul moral să îndemne oamenii să nu vină la vot. Asta în condițiile în care referendumul este legitim și dincolo de orice suspiciune de fraudă masivă, atunci cînd referendumul nu este plebiscitarea făcută prin fraudă a unei lovituri de stat. Traian Băsescu are doar două motive pentru boicotul referendumului: 1) dorința de a nu legitima o lovitură de stat și 2) suspiciunea că prin felul în care e organizat referendumul se creează condițiile unei fraude masive. E ca și cum te-ai retrage pe teren în minutul 74 și apoi a-i acuza adversarul că a jucat în 12 și că a cumpărat arbitrul. Asta nu înseamnă că dorești modificarea scorului din 4-1 pentru adversar în 3-1 sau 2-2 ci că îți justifici decizia de a ieși de pe teren: am ieșit de pe teren fiindcă era de nejucat, arbitrul juca pentru ei, ei erau 12, observatorul care ținea scorul trecea goluri la ei etc. Adversarul contestă la rîndul său nu rezultatul ci regulile de calificare mai departe. Federația spune că se califică mai departe echipa care dă 5 goluri, adversarii cer ca regulile federației să se schimbe după meci și să se califice mai departe echipa care a dat 4 goluri. Tu contești însăși jucarea meciului, nu scorul. Felul în care s-a ajuns la scorul respectiv este însă o dovadă asupra fraudei din timpul jocului, fraudă care este principalul tău argument al părăsirii terenului și al nerecunoașterii meicului și de ci a necalificării mai departe a echipei adverse.
  3. ”Băsescu a anunțat boicotul în ultimele zile, ca să nu se prindă USL-iștii și să elimine pragul”. Acesta este justificarea faptului că Băsescu a anunțat boicotul abia în 24 iulie și a chemat lumea la vot înainte de această dată. E adevărat că useliștilor nici nu le-a trecut prin cap că Băsescu ar putea boicota referendumul și astfel au acceptat să bage prag. Dar dacă nu băgau prag, Băsescu nu boicota. Credeți că există vreo legătură de cauzalitate între anunțul lui Băsescu privind boicotul și pragul susținut de USL? Hai să facem un exercițiu! Punem întrebarea: De ce a introdus USL pragul? Și răspundem: Pentru că n-a anunțat Băsescu boicotul. Sesizați imbecilitatea? USL a riscat să piardă totul doar fiindcă Băsescu nu a anunțat un lucru pe care îl putea anunța oricum după promulgarea legii cu pragul? Dacă USL avea de gînd să mențină pragul doar în condițiile în care Băsescu nu anunța boicotul, de ce USL n-a introdus pragul cu o zi înainte de alegeri, astfel încît Băsescu să nu mai aibă timp să anunțe boicotul? Știa USL că există riscul ca Băsescu să anunțe boicotul după ce ei introduc pragul? Știa. Atunci de ce l-a mai introdus? Dacă erau în stare să facă referendum fără prag, așa cum ni se explică, de ce nu au făcut-o? Fiindcă au avut încredere în Băsescu că nu va anunța boicotul după ce vor introduce ei pragul? Și ce făcea Băsescu dacă ei introduceau pragul? Se lupta cu ei și era demis. Și recunoștea și regulile jocului, în condițiile în care acestea se schimbau de la o zi la alta și erau neconstituționale sau antidemocratice. Tocmai scoaterea pragului era un motiv în plus, și mai puternic, pentru boicot. Justificarea existenței pragului, inclusiv la nivel internațional, nu are legătură cu decizia lui Băsescu de a boicota sau nu. Avînd în vedere că decizia lui Băsescu de a boicota are ca justificare condițiile de fraudă masivă în care este organizat referendumul, existența sau nu a pragului de 50%+1 este irelevantă. Ea este relevantă doar în situația în care Traian Băsescu boicotează referendumul din motive de tactică electorală, atitudine inacceptabilă pentru un politician și om de stat. Dacă Băsescu nu anunța boicotul în ultima săptămînă, USL-iștii se mobilizau mai bine, ni se spune. Să înțeleg că la 7.4 milioane de voturi DA (40% dintre alegătorii cu drept de vot), useliștii s-au mobilizat prost. Păi ori Băsescu avea șanse să-i bată, așa cum ni se mai spune, ori potențialul pentru DA era mai mare de 40% din alegătorii cu drept de vot dar nu a fost atins fiindcă nu s-au mobilizat suficient USL-iștii. Dacă Băsescu anunța boicotul mai devreme, useliștii aduceau 10 milioane de voturi DA la referendum?
  4. ”Cei care au vorbit de boicot înainte de a lua Băsescu decizia, au făcut pe deștepții și l-au pus pe Băsescu în dificultate”. Dacă rețin bine, atunci cînd a anunțat boicotul, Traian Băsescu a adus ca primă justificare pe aceia dintre susținătorii săi (700 000, zicea Președintele) care refuză să vină la vot, refuză să participe la o mascaradă, refuză să legitimeze lovitura de stat. Dacă îmi aduc bine aminte, Traian Băsescu și-a permis să anunțe boicotul cu 5 zile înainte de referendum în condițiile în care posibilitatea boicotului și argumentele pentru boicot erau deja de notorietate încă din 8 iulie (dacă nu mă înșel), cel puțin în mediul online. Dacă nu mă înșel, cei care au făcut pe deștepții au fost aceiași care au pus pe piață argumentele pentru boicot. Și tot ăia care fac pe deștepții, printre care și Dragoș Paul Aligică, au vorbit și prima oară de lovitură de stat (în 3 iulie, cu 3 zile înainte de suspendarea Președintelui). Reacția societății civile, reacția oamenilor simplu care au refuzat să participe la referendum a delegitimat lovitura de stat, a arătat lumii că boicotul nu este o decizie de tactică electorală luată în laboratoare menită să-i salveze curul lui Băsescu ci o reacție sinceră, onestă, de bun simț a acelor români care cred în statul de drept, în democrație, în Constituție, în lege, într-o Românie europeană. Reacția promptă a societății civile care nu a dorit să legitimeze o lovitură de stat a arătat lumii că nu e vorba despre Băsescu, ci despre statul de drept. Astăzi, Dragoș Paul Aligică, unul dintre oamenii care au vorbit primii despre lovitură de stat și despre necesitatea de a nu legitima această lovitură de stat printr-o participare la referendum își ia înjurături și aflăm că e prost și că face pe deșteptul. În condițiile în care Traian Băsescu aștepta promulgarea legii cu pragul pentru a anunța boicotul, cei care au susținut boicotul din primele zile și l-au argumentat și promovat se cheamă că l-au ajutat pe Băsescu, nu? Dacă el nu putea vorbi public de boicot, atunci e bine că cineva a pregătit terenul cu promovarea soluției și argumentelor pentru soluție, nu? Dacă Băsescu era împotriva boicotului și o parte dintre susținătorii lui erau pentru, atunci cearta din primele săptămîni între Băsescu și boicotiști a fost binevenită, zic eu. Dacă strategia lui Băsescu era să-și ascundă de useliști intenția de a boicota, atunci înseamnă că atacurile și acuzele boicotiștilor la adresa lui Băsescu au fost binevenită fiindcă au indus în eroare pe useliști privind adevăratele intenții ale lui Băsescu. Ce poate fi mai credibil și mai plauzibil decît chiar certurile dintre membrii aceleiași tabere? Dacă îi acuzăm și chiar înjurăm sincer pe inițiatorii soluției numite boicot (printre care se află și Dragoș Paul Aligică) ne invalidăm propria strategie, aceea de a induce adversarul în eroare asupra intențiilor pînă în ultimul moment. Sau poate că boicotul nu a fost luat în considerare ca soluție, mai știi? Și dacă USL nu accepta soluția constituțională a pragului și se așeza deasupra Constituției, deasupra Curții Constituționale și împotriva recomandărilor (chiar amenințărilor și ultimatumurilor) Europei? Ce făcea Băsescu? Recunoștea referendumul și chema lumea la vot să legitimeze un plebiscit necconstituțional? Cum poți să spui ”nu am boicotat fiindcă nu era prag” cînd tocmai eliminarea pragului era unul dintre cele mai puternice motive de boicot? Cu alte cuvinte, singura motivație valabilă rămînea aceea că Traian Băsescu s-a făcut că nu boicotează încercînd să-i inducă în eroare pe adversari cît să accepte pragul. În aceste condițiuni, boicotiștii l-au ajutat pe Băsescu de două ori: o dată prin promovarea boicotului și argumentelor pentru boicot și cearta cu Băsescu, care i-a indus în eroare pe adversari cu privire la adevăratele intenții ale Președintelui. Singura soluție valabilă, indiferent de prag, era boicotul. Se poate discuta vizavi de momentul anunțului dar este cît se poate de clar că singura soluție era boicotul.
  5. ”Băsescu ar fi cîștigat dacă nu boicota și avea timp de campanie mai lung”. Păi hai să vedem care este scorul potențial al lui Băsescu în condițiile în care nu se boicota. La o prezență de 46.24%, Băsescu a avut 11%, adică 5.15%. La o prezență de 60% (record – la locale a fost 56%, la prezidențialele din 2009, turul 2, a fost de 58%), dacă toți care reprezintă diferența dintre 46% și 60% ar fi votat cu Băsescu, acesta ar fi avut 19%. Iar pentru DA au fost 40.46%. 41% + 19% = 60%. Scorul din cei prezenți ar fi arătat așa: 66% DA; 34% NU. Adică scorul din sondaje. Ca să nu mai vorbim de fraudă. La ce prezență la vot, NU ar fi egalat DA? Păi dacă DA avem 40.46% din alegătorii cu drept de vot și NU trebuie să fie tot 40.46%, ne dă o prezență la vot de 81%. În lipsa boicotului, la o prezență de 81%, demiterea lui Băsescu și viitorul României s-ar fi jucat la ruletă. Deși nu țin minte ca în ultimii 20 de ani să fi avut o asemenea prezență la vot. Mi se pare că nici măcar în mai 90 nu am avut o asemenea prezență (parcă a fost 77%, dacă țin minte bine, dar s-ar putea să nu țin). Dacă ne gîndim că după demiterea lui Băsescu, s-ar fi organizat alegeri prezidențiale anticipate la care candidatul dreptei nu ar fi avut nicio șansă (fie vorba între noi, dreapta nici nu are candidat), mai ales în condițiile fraudării masive, boicotul era unica opțiune, chiar și din punct de vedere tactic, nu numai democratic și moral.

Să recapitulăm argumentele pentru boicot: legitimarea unei lovituri de stat, condiții de fraudă masivă, absența oricăror șanse de victorie la referendum, absența oricăror șanse de victorie în eventualitatea unor prezidențiale anticipate.

NOTĂ

Acest articol este dezvoltarea unui comentariu la postarea de pe Facebook a lui Dragoș Paul Aligică, postare care, la rîndul ei, este reacția la anumite neînțelegeri care au circulat pe net și la un atac suburban.

Iată postarea, împreună cu articolul despre care face vorbire:

”Am observat ca acest articol a starnit o mica furtuna de reactii pe internet. Trei precizari care, sper eu, rezolva erori de citire si interpretare pe care le-am sesizat in aceasta mica turbulenta virtuala:

Am plecat de la observatia ca la ora cand scriam articolul, jocul politic se juca dupa partitura USL. Si majoritatea sustinatorilor luiTBasescu tremurau in fata incertitudinii deciziei CC. Asta e un fapt. Putea fi evitat acest scenariu? Poate ca da, poate ca nu. Ceea ce sugerez este ca cel putin se putea incerca. 

NU am spus nicaieri ca referendunmul in sine trebuie contestat la CC. Numarul de DA-uri insa (plus frauda aferenta) trebuie contestat si avut in vedere in mod serios. Din motivele prezentate in text. Toata dezbaterea despre boicot -originea si paternitatea lui precum si consideratiile strategice si tactice retroactive in ceea ce-l privesc – mi se pare neavenita. Nu am participat, nu voi participa la ea. Nu am absolut niciun fel de interes in aceasta discutie si rog pe cei care doresc sa o poarte sa incerce sa nu ma implice in ea.”
Articolul care a stîrnit atîtea contradicții:

Curtea Constitutionala, Vocea Rusiei, USL, PDL si frauda

Dragoș Paul Aligică

Curtea Constitutionala a Romaniei a amanat pentru joi dezbaterile pe marginea referendumului, judecatorii CCR solicitand informatii in plus de la autoritati, au declarat surse din CCR pentru Agerpres, citat de Hotnews.

Strategia USL a dat roade. Vocea Rusiei explica strategia succint. Fortarea schimbarii regulilor jocului dupa ce meciul s-a incheiat prin punerea de presiune pe Curtea Constituţională obligata sa aleaga “ între formalism şi realitate”.

Chestiunea este simpla pentru orice persoana familiara cu regulile lumii civilizate, pentru lumea obisnuita cu principiile functionarii statului de drept: Numarul real al cetatenilor cu drept de vot variaza de la zi la zi si de la ora la ora. Cum aceasta actualizare continua nu este posibila si nici dezirabila, se folosesc “cifre oficiale”, repere numerice formale definite si fixate in documentele oficiale, ca parametrii ai deciziilor statului de drept. Aceste cifre sunt actualizate si formalizate regulat, conform unor proceduri prestabilite si care incearca sa evite arbitrariul, desi in mod natural si inevitabil un grad de arbitrar va exista intrinsec atat in procedura cat si in rezultat. Oricine este familar cu ideea de domnie a legii intelege ca acest grad de arbitrar este mai mic si oricum preferabil celui creat de cei care cred ca trebuie sa modificam regulile si parametrii de la zi la zi in functie de conjunctura politica si interesele unei grupari politice sau alta.

Cum nici USL nici Rusia cu vocea ei cu tot nu exceleaza in intelegerea principiilor civilizatiei constitutionale occidentale, nu are rost sa elaboram aceasta tema.

Sa ne uitam insa pe partea celalta, la PDL & compania. Observatii:

1. Dupa anuntul victoriei in referndum, tabara dl-ui Basescu a intrat intr-un vid de mesaj. Nimic substatial de 48 de ore. Nici comunicare strategica sau informare a sustinatorilor. Nici eforturi de setare a parametrrilor stategici prin care publicul interpreteaza evolutiile si isi calibreaza asteptarile. Nimic.

2. Tema fraudei trebuia sa fie tema saptamanii. Tema estimarii dimensiunilor fraudei. Tema numarului real al DA-urilor fata de cel fictiv si fraudulos. Tema pedepsirii faptuitorilor. Tema identificarii punctuale a celor ce distrug esenta procesului democratic: procesul de votare.

3. USL a preluat disperat ofensiva si a umplut vidul. Si-au impus tema si au fortat-o pe agenda. Azi avem rezultatul.

4. Ar fi momentul ca PDL sa iasa din letargie. Sa atace masiv tema fraudei. Sa arate ca numerele sunt de fapt, pe cinstite, pe bune, mult mai mici decat arata datele formale ale referendumului.

Sa spuna: “Da? Vreti numere pe bune? Pai hai sa vedem….” Altfel spus sa conteste rezultatul din celalat unghi si sa ridice spectrul investigatiei punctuale: cine si cand a fraudat.

Din estimarile mele, numarul de DA-uri ar trebui sa fie cu 10% mai mic decat cel formal inregistrat. Astfel, daca pe rusi ii intereseaza tensiunea intre formalism si realism, e bine de stiut ca real vorbind, amicii lor de la USL au in realitate cu cel putin 10% mai mult in spectrul formal decat au in real. Poate ma insel. Dar intreb: Este normal si firesc sa verificam care este numarul real al DA-urilor? E el sau nu mai mic cu cel putin 10%, asa cum sugereaza evaluari statistice elementare. Cate voturi voturi multiple sunt? Cate masluiri? Cati detinuti fara drept de vot au votat? Etc.

E important sa avem pe masa aceasta tema din mai multe motive:

E legitim si firesc sa clarificam asta.
E o contra-reactie strategica la presiunea relativ la numar si tensiunea dintre real si formal pusa de USL si teoretizata si raspanita in lume de simpatizantii lor de la Moscova.
E o metoda de a stavili elenul USL pentru renumarari si reevaluari. Daca e sa o facem lata cu renumararea, atunci sa fie clar ca ptr USL-isti chestiunea are implicatii penale.

Cel mai important motiv este insa altul:

Daca in urma deciziei Curtii Constituionale, Doamne fereste, se ajunge ca problema numerelor sa devina o problema majora, va exista o supapa prin care se va putea administra tensiunea creata pe amble parti. Conflictul nu va degenera si exploda. Atat timp cat vor fi in discutie si disputa numere si interpretarea lor, ramanem inca intr-un spatiu controlabil si administrabil, chiar daca este unul conflictual. Castigam timp.

Acestea fiind spuse, sa notam ca ele se refera la un scenariu extrem. Convingerea mea este ca la Curtea Constitutionala se gandeste in termenii regulilor si formelor statului de drept si domniei legii, nu in termenii realismului Moscovit.

Testele electorale trimestriale, un precedent periculos

Un mafiot cu indicativ de motan aruncă o piatră în apă și 18 milioane de alegători se chinuie s-o scoată

Orice președinte de țară patriot și responsabil nu are mai mult de 35-40% în sondaje la jumătatea celui de-al doilea mandat, după o perioadă de criză. Dacă transformăm suspendarea Președintelui într-un test electoral, niciun Președinte care ține la scaunul său nu va mai fi patriot și responsabil. Toți președinții României de-acum încolo se vor bălăci în cel mai iresponsabil populism declarativ, stilistic, politic și economic. Vom fi conduși numai de Peroni (nu berea!, nu vă mai gîndiți la prostii!), comuniști și fasciști. Niciun președinte patriot și responsabil nu-și va mai termina cel de-al doilea mandat. Poate nici pe primul.

Instituția suspendării va deveni dintr-o armă de apărare împotriva încălcării grave a Constituției de către Președinte într-o armă de atac a unui Parlament abuziv și dictatorial, într-un detonator al celui mai isteric și primitiv populism. Dacă România este astăzi paria Europei, dacă este prima țară a Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat, dacă cursul leu-euro a sărit în aer, dacă investitorii străini își fac bagajele, pleacă și lasă pe drumuri mii sau zeci de mii de oameni e și din cauza instituției suspendării, folosită abuziv și cu rea credință.

Curtea Constituțională a spus clar: Președintele Traian Băsescu nu a încălcat Constituția de niciun fel, nici ușor, nici grav. Punct. Din momentul acela, instituția suspendării este utilizată abuziv și cu rea credință și devine o armă politică a populismului, o armă politică a unei autorități a Statului împotriva unei alte autorități a Statului. În Constituție, rolul suspendării Președintelui este de a pedepsi și opri abuzul de putere și încălcarea Constituției de către o putere în stat. În momentul în care suspendarea este folosită abuziv și cu rea credință și devine un instrument prin care o autoritate a Statului încalecă altă autoritate a Statului, în acel moment suspendarea încalcă spiritul Constituției și statul de drept.

Folosită cu rea credință, suspendarea elimină nu numai coabitarea dintre un Președinte cu o culoare politică și o majoritate de altă culoare politică dar și parteneriatul dintre un Președinte și o majoritate parlamentară de aceeași culoare politică. De fiecare dată cînd majoritatea politică va avea o culoare politică diferită de aceea a Președintelui și Președintele va sta prost în sondaje, aceasta va declanșa suspendarea. De fiecare dată cînd Președintele nu va face sluj în fața majorității parlamentare, fie ea și de aceeași culoare ca și Președintele, se va declanșa suspendarea. Poate că Președintele susține măsuri nepopulare dar responsabile și benefice țării (toate măsurile responsabile sînt nepopulare), în dezacord cu majoritatea parlamentară, poate chiar dacă aceasta are aceeași culoare politică. În acel moment, majoritatea parlamentară, de teamă să nu piardă voturi, va declanșa suspendarea Președintelui care susține măsuri nepopulare, trecînd astfel de partea poporului în schimbul voturilor.

Gîndiți-vă că Parlamentul ar putea fi dizolvat de Președinte la orice oră. De teamă că pot fi testați electoral oricînd, parlamentarii și guvernul nu vor mai susține nicio măsură responsabilă și nepopulară și nu vor mai ieși niciodată din vorba Președintelui. Asta încearcă să facă, în sens invers, Parlamentul cu Președintele. Nu vorbim aici de Președintele Băsescu. El se va retrage cel mai probabil peste doi ani și își va crește nepoții liniștit sau se va plimba pe mare și doar din cînd în cînd va mai arunca un ochi în cartea de istorie, să vadă dacă a intrat. Problema de o gravitate extremă este precedentul care se creează și dezechilbrul grav dintre autoritățile Statului. Una dintre autorități este anihilată sau transformată în agent al populismului. Fiindcă singura apărare a Președintelui împotriva demiterii ca urmare a suspendării arbitrare, la cheremul Parlamentului, este populismul deșănțat, care să-i asigure un bun scor electoral, pentru a putea supraviețui unui referendum de demitere.

Cele mai importante măsuri, cu efecte pe termen lung, cele mai responsabile și nepopulare măsuri sînt luate de Președinte în al doilea mandat, atunci cînd acesta este relaxat electoral. Dacă introducem un nou test electoral, Președintele, indiferent de numele său, va fi tentat să ia măsuri populiste și nu va mai avea curaj să ia măsuri responsabile, cu efecte benefice pe termen lung pentru societate, dar nepopulare.

În momentul în care pentru suspendaci este irelevant dacă Președintele a încălcat sau nu Constituția, în momentul în care suspendarea e folosită abuziv, cu rea credință și scopul său este de a anihila o autoritate a Statului, atunci sîntem în afara statului de drept și împotriva spiritului Constituției.

Traian Băsescu are un scor decent spre bun în sondaje. 35% este un scor decent, bun chiar. 40% este un scor excelent pentru un Președinte responsabil și patriot, aflat în a doua jumătate a celui de-al doilea mandat, după ce, împreună cu ceialalți actori politici, a trecut țara peste o criză economică și financiară extrem de gravă și resimțită la nivel mondial. Traian Băsescu și-a făcut datoria electorală, și-a făcut datoria de Președinte. Cu erori, cu succese, cu bune, cu rele. Nu poți pretinde unui Președinte să participe la tot felul de teste electorale din 2 în 2 ani sau din 3 în 3 luni. Nu-i poți pretinde să fie ales de 4 ori pentru 2 mandate. Traian Băsescu este la cea de-a patra competiție electorală prezidențială. Trebuie să lupte electoral, în medie, pentru fiecare 2 ani și 6 luni de președinție. E ca și cum parlamentarii, primarii și consilierii ar fi chemați să candideze, să se întreacă la urne, de 2 ori la 4 ani.

A participa la un asemenea exercițiu electoral care stabilește un precedent periculos, anticonstituțional și nedemocratic, rezultat din abuzului și rea credință, reprezintă o cauționare a derapajului totalitar spre care este împinsă România de către USL.

Acest referendum este o aventură cu iz totalitar a USL-ului. Nu vreau să-mi pierd timpul jucînd într-un film al USL-ului. Nu vreau să-mi pierd nici măcar 2 minute din viață într-o aventură iresponsabilă care nu-mi aparține.  USL nu m-a cîștigat la belciuge ca să mă tîrască într-o aventură aflată în afara Constituției, democrației și statului de drept. Mai bine îmi tai o mînă decît să votez la acest referendum. Sau pe amîndouă.