Lovitura de stat, frauda, plagiatul

Mona Pivniceru este numită de Crin Antonescu ministru al justiției. Traian Băsescu revine la Cotroceni. Mona Pivniceru nu-i revocă nici pe Daniel Morar, nici pe Laura Codruța Kovesi, pentru a evita o reacție vehementă a US și UE. Pe 2 octombrie, cînd expiră al doilea mandat al Laurei Codruța Kovesi (nu mai are dreptul la un al treilea), Mona Pivniceru propune un nou Procuror General, dintre oamenii de casă ai USL. Băsescu refuză numirea. Astfel, se amînă numirea unui nou procuror general.

Pe 2 noiembrie 2012 Traian Băsescu este suspendat pentru a doua oară, în numele voinței populare și ca urmare a refuzului de a numi procurorul general propus de Mona Pivniceru. În cel mult 30 de zile trebuie organizat referendum de demitere. Se stabilește ca referendumul să aibă loc în 2 decembrie 2012, odată cu alegerile parlamentare. Atît referendumul cît și alegerile parlamentare se țin după noile liste electorale, stabilite după voința USL.

USL face campanie electorală pe plecarea lui Băsescu și îndeplinirea voinței populare. Se face cvorum, USL fraudează la greu, după modelul patentat în 29 iulie. USL este în plină ofensivă, impune temele și face jocurile. Opoziția democratică se îmbracă iar în tricouaș bleu și își ia iar flăcăruia la spinare, horele motivaționale, dezamăgirile lui Vasile Blaga față de felul oarecum nelalocul lui în care se comportă domnul Ponta și domnul Antonescu, explicațiile din gel ale lui Boureanu, rugămințile înlăcrămate ale lui Cezar Preda, glumițele și caricaturile cu Ponta și Antonescu și obține un onorabil și meritoriu 21.37%.

Președintele interimar Crin Antonescu numește procurorul general și procurorul șef al DNA propuși de Mona Pivniceru. În același timp, președintele interimar Crin Antonescu desemnează prim ministrul. În cel mult 3 luni de la demiterea lui Traian Băsescu USL organizează alegeri prezidențiale anticipate. Scăpate de tirania justiției și regulii un om-un vot, alegerile sînt organizate cu aceeași eficiență ca și cele parlamentare și referendumul din 2 noiembrie. Crin Antonescu cîștigă alegerile prezidențiale, pornind din start cu prima șansă în sondaje și cu 1 milion de voturi băgate în urnă de Oprișan, Dragnea, Nicușor Constantinescu și echipa.

Aprilie 2013. Opoziția se declară un pic tristă și dezamăgită și îi roagă pe președintele Crin Antonescu (președinte pînă cel devreme în 2017) și pe premierul Victor Ponta să nu încalce legea. Se cumpără tricouașe bleu, se confecționează făclii, se fac caricaturi devastatoare cu Căcărău, Dottore și Paiața. Se cîntă cînticele tematice care mușcă adînc în beregata dușmană. Lupta continuă. Sulfina bate cu pumnul în masă și zice: ”Pînă aici! Pînă în 2047 promitem că vă scăpăm de ăștia! Am zis!” Cei 7 prezidențiabili ai Platformei de Dreapta își stabilesc candidaturile la prezidențiale în următoarele 7 alegeri pe care le vor pierde din postura de delfini îmbătrîniți, preferați de casă ai unui Băsescu aflat de ani de zile pe mare.

Prin catacombele net-ului unii cărora le place să facă pe deștepții vor vorbi în continuare de cele 3 mari teme cu care opoziția democratică (ah, cum sună asta a penețe și pac!) ar putea ieși într-o ofensivă puternică și agresivă prin care să încerce dislocarea USL-ul și a aliaților: lovitura de stat, frauda și plagiatul. Dar asta înseamnă ca Opoziția Democratică să lupte pentru o justiție independentă. Și uite că astfel lipsa de entuziasm și vînă războinică e de înțeles. De ce ar lupta PDL și sateliții împotriva propriilor interese?

Lovitura de stat continua?

Referendumul a fost invalidat. Ce va urma? Probabil alte amînări din partea Parlamentului și Monitorului Oficial. Probabil faza violentă a loviturii de stat, că tot s-au plîns mulți că ce lovitură de stat e aia fără sînge pe caldarîm?

Vor încerca să scape de Kovesi și Morar pînă la revenirea lui Băsescu la Cotroceni. PNL se va transforma probabil în falanga paramilitar psihiatrică a USL în timp ce PSD va juca rolul psihopatului căruia i-a rămas o urmă vagă de rațiune. USL este însă unit și ambele partide au aceleași obiective, diferă doar stilistica. După chipul și asemănarea șefilor de partid, PSD e un grup de șmecherași veseli, hoți și mitomani iar PNL un cortegiu de psihopați triști dar violenți.

Dacă puciștii nu vor renunța și nu vor accepta revenirea lui Băsescu la Cotroceni, putem considera Constituția suspendată iar Curtea Constituțională desființată. Din acel moment puciștii vor renunța și la ultimele aparențe și ne vom afla în plină dictatură a forței și arbitrariului. Din momentul în care Constituția, instituțiile statului și legile nu mai sînt respectate, baza oricărei decizii devine forța brută. Sîntem în legea celui mai puternic.

Sper să nu se ajungă pînă acolo. Sper ca USL-ul să-și folosească ultimele resurse de sănătate mintală și să accepte decizia Curții Constituționale. Dacă nu acceptă, repet, intrăm, mai mult decît pînă acum, în domnia forței. Din momentul în care USL-iștii nu acceptă o decizie a Curții Constituționale nimeni nu mai e în siguranță în țara asta. Din acel moment, în care puterea politică nu mai recunoaște Constituția, statul de drept, legea și instituțiile statului, vom asista la demonstrații de forță brută descătușată iar legea celui mai puternic este singura aplicabilă în relațiile dintre puterea politică și cetățeni.

Pînă azi, puciștii au blocat instituțiile statului și au folosit procedurile împotriva statului de drept și Constituției. De azi vom vedea dacă aceștia, ajunși la limită, se vor retrage sau vor desființa orice procedură, stat de drept, Constituție și instituții ale statului.

Nazistii si uselistii. Istoria se repeta. Cum a preluat USL presedintia tarii.

În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german, guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

Președintele României, Traian Băsescu
Președintele Senatului, Vasile Blaga
Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

Președintele României, Crin Antonescu
Președintele Senatului, Petru Filip
Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea

În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.

Conform Constituției, Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.

O modesta harta strategica

Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:

Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.

Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.

În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.

La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.

Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului. În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.

Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca. Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.

CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta. E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?

Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.

Trupele sînt așa:

Echipa Bleu

Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului

Echipa Roșie

Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă

Astfel, avem:

Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta

Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media

Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul

Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.

Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.

Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.

Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).

Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.

Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.

Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.

Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.

Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.

Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.

La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):

USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.

PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.

PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu ~~Spartak Moscova (1988?)~~, IFK Goteborg (1989).

Mai tineti minte?

Un vis urît

Totul pare ireal. Pare un episod din Tetelu sau Divertis Animat Planet. De aici și lipsa de reacție a societății civile, a elitelor, a poporului. E un vis urît din care nu se poate să nu ieșim. Mai țineți minte coșmarurile alea în care, atunci cînd ați ajuns la punctul culminant și nu mai aveți nicio șansă în fața forțelor răului, indiferent care-s alea, brusc vă dați seama că e doar un vis și tot ce trebuie să faceți e să așteptați să vă treziți? Vă aleargă o haită de cîini mari și negri, v-ați împiedicat, ați căzut jos și vă simțiți paralizați, nu vă mai puteți ridica? Nu-i nimic. Închideți ochii, vă spuneți că e doar un vis și așteptați să vă treziți.

Așa se întîmplă și acum. Toată lumea, anesteziată, speră că e doar un vis și ne vom trezi. Ceva se va întîmpla, va veni cineva de undeva și ne va salva. Va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și tot coșmarul ăsta se va încheia. Pînă atunci nu ne rămîne decît să facem, tîmp, calcule despre referendum, despre campania electorală (???), despre forțele dreptei (?????). Am să vă dau o veste proastă. Nu e un vis urît. E realitatea. Nu așteptați, că nu aveți ce aștepta. Nu va veni nimeni și nu va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și Ponta și Antonescu împreună cu USL-ul nu vor dispărea.

Lumea se mobilizează la ce?

Mi se reproșează că sînt prea dur, că demobilizez. Nu știam că lumea se mobilizează la ceva. Nu înțeleg pe cine demobilizez. Vrea cineva să facă ceva și eu mă opun? Să-mi fie cu iertare dacă jignesc cetățeni respectabili și bine intenționați, dar în afară de calcule electorale imbecile nu văd altceva. Nu înțelegeți, nu-i așa?

Prima lovitură de stat din istoria Uniunii Europene

Uniunea Europeană a înțeles. De aici și reacția de o duritate fără precedent. În toată istoria sa, Uniunea Europeană nu a avut o reacție mai dură împotriva unui stat membru. Reacția la problemele economice ale Greciei și la lipsa reformelor a fost floare la ureche, joacă de copii, în comparație cu reacția față de România cuplului Ponta-Antonescu. De ce această reacție fără precedent? Fiindcă Uniunea Europeană a realizat că se află pentru prima dată în existența ei în fața unui lovituri de stat. România este primul stat din istoria Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat. O spune presa occidentală, o spun cancelariile occidentale, o spun oficialii Uniunii Europene. Nu și românii. Care, placizi, își fac calcule electorale și se pregătesc să legitimeze lovitura de stat. Nu există democrație în afara regulilor. Nu există libertate în afara statului de drept, nu există suveranitate în afara Constituției. Legitimarea loviturii de stat se va face prin referendum, indiferent de rezultatele acestuia (fie vorba între noi, referendumul va fi o simplă formalitate care va încheia lovitura de stat, vom fi martorii tembeli și creduli ai unei fraude comparabile cu cea din 1946 – știu, așa ceva nu se poate, trăim în Europa civilizată iar Dan Voiculescu, Ponta și Antonescu sînt totuși oameni ca și noi, basically de bună credință).

Trădare națională

Putem numi trădare națională ansamblul de norme legislative, propagandă, acțiuni politice interne și atitudini diplomatice care provoacă, deliberat sau nu, pierderea anumitor drepturi sau chiar ieșirea unui stat dintr-o alianță care îi asigura independența și securitatea politică și economică, respectarea statului de drept și a drepturilor și libertăților omului, integritatea teritorială.

Calcule electorale sau lovitură de stat?

Ce să facem, ce să facem? Păi să facem calcule electorale pe ruinele statului român, zic. Oameni buni, iertată să-mi fie insistența: trăim o lovitură de stat! Uitați-vă la Ponta, la Crin Antonescu, la Cătălin Voicu, la Andrei Marga, la Hașoti, la Dragnea, la Nicolăescu, la Mazăre, la Mihai Voicu, la Fenechiu, la Corlățean. Uitați-vă la felul în care vorbesc despre Curtea Constituțională, despre Parlament, despre Președinție, despre statul român, despre justiție, despre Uniunea Europeană, despre Germania, despre Angela Merkel, despre Comisia Europeană.

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.

Mai țineți minte?

Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora. Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Așa cum americanii și britanicii au scuza că, pînă la Reagan și Thatcher au fost rușinați de Imperiul Sovietic.

Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști?

Pe toți aceștia îi leagă același lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.

Garda veche va prelua România

Nu vă îmbătați cu apă rece. În momentul ăsta mii de oameni din vechea gardă a sistemului (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) sînt în block starturi și așteaptă să-și reia locurile în sistem. În momentul în care Crin și Ponta au puterea absolută, schimbă garda peste tot și nimeni din noua gardă (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) nu va scăpa. În momentul acela, totul e pierdut. România este condusă de Mafie și de Rusia prin intermediul a doi puțoi iresponsabili, înapoiați mintal și dezechilibrați psihic.

Un referendum corect, ca-n 46

La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul, în frunte cu Dan Voiculescu, Crin Antonescu și Victor Ponta dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Reacția populară și instituțiile statului

Instituțiile statului nu reacționează, nu au suficient curaj, dacă nu văd că poporul nu iese în stradă. Nu vă cere nimeni imposibilul. Nu vă cere să ieșiți cu pieptul gol înaintea tancurilor. Nu e cazul. În lipsa reacției populare, lovitura de stat va fi oficializată și instituțiile statului vor asista paralizate la oficializarea ei, incapabile să reacționeze.

Reprezentanții instituțiilor statului sînt și ei oameni. Și se demobilizează în momentul în care se simt singuri. E nevoie de liderii de opinie care să scoată oamenii în stradă. Hai să facem un miting. Autorizat. Dar trebuie să fie cîțiva lideri de opinie care să scoată lumea în stradă, să facă apel la oameni. Nu politicieni. Lideri de opinie. Un miting făcut pe bune. Nu pentru Băsescu. Pentru statul de drept, pentru democrație, pentru Europa. Pentru rămînerea României în lumea civilizată. Liderii de opinie să iasă în stradă, la balcon, pe scenă sau ce dracu o fi, și să vorbească, cu subiect și predicat. Vreau să văd un Liiceanu, un Pleșu, un Patapievici, un Sorin Ioniță, un Cărtărescu, un Perjovschi, un Ionuț Popescu, un Lucian Mîndruță, un Turcescu, Anca Cernea, Monica Macovei etc etc etc (mai veniți și voi cu idei). Toată lumea nemulțumită, toți liderii de opinie, toată elita. Toți. Un miting, o demonstrație care să scoată din țîțîni popor, Europă, oameni din instituțiile statului, să ți se facă pielea de găină, să ți se ridice părul pe spate.

Îmi povestea Cristi Hrițuc de mitingurile lui Băsescu din 2009 (era cu organizarea etc). ”Le știam pe dinafară și cu toate astea de fiecare dată cînd vorbea mi se făcea pielea de găină.”

Ei bine, fără asta nu se poate. Oamenii trebuie să se simtă uniți, să simtă siguranța pe care ți-o dă mulțimea, cînd te bagi unul în altul și capeți curaj și nimic nu-ți poate sta în față, cînd ai impresia (justificată) că poți trece cu pieptul gol peste tancuri. Fără asta, nici instituțiile statului, formate din oameni, nu vor avea curajul și forța să reacționeze. Asistăm placizi la calcule electorale și analize despre construcțiile de dreapta. Nu despre asta e vorba, nu înțelegeți?

Cele 11 porunci ale Uniunii Europene

(Sorina Matei -Someone, please, call 911!) – de citit toate articolele sale de la începutul scandalului suspendării. Sorina Matei este, la ora asta, unul dintre puținii oameni lucizi.

UE cere în mod clar și fără dubii următoarele:

A. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar:

1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 38

2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41

3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă

4. Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări scopuri politice şi mai ales pentru a evita decizii judiciare.

5. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale.

6. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare.

B. Redarea încrederii:

7. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice, printr-un proces de numire transparent şi obiectiv

8.Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie: proceduri publice şi transparente şi liste deschise pentru oricine, selecţii bazate pe criterii de profesionalism şi integritate şi de palmares în domeniul luptei anti-corupţie.
9. Nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii

10.Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligaţia celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile.

11. Demisia membrilor Parlamentului care au primit decizii finale privind incompatibilitatea, conflictul de interese sau corupţie la nivel înalt

Bilanțul guvernării USL

Și despre asta este vorba:

(@Cristihan, comentariu pe Blogary)

– au renuntat la un ministru inainte de numirea acestuia, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Alistar)

– au schimbat 4 ministri la educatie, din cauza minciunilor si plagiatelor dovedite (Dumitrescu, Mang, Pop, Andronescu)

– au schimbat un ministru la cultura, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Diaconu)

– au schimbat si controlat direct o institutie pentru a-l salva pe Adrian Nastase (ISC)

– au intervenit in procesul de justitie impiedicand punerea in aplicare a unei decizii definitive de condamndare (AN)

– au mutat o institutie culturala in subordinea Parlamentului, cu scopul destituirii unui intelectual incomod (ICR)

– au schimbat conducerile unor institutii ale statului pe criterii politice (IICMER, arhivele statului)

– au amenintat si cenzurat reprezentanti incomozi ai mass-media (EvZ, B1, Curentul)

– au schimbat conducerea TVR fara respectarea legislatiei in vigoare, incalcand regula de reprezentare a partidelor politice

– au schimbat si intervenit in politica editoriala a stirilor TVR

– au uitat sa rezolve lucrurile reprosate guvernelor anterioare (gazele de sist, universitatea maghiara, cresterea imediata a salariilor, guvernarea fara OUG)

– au atentat la siguranta economica a statului prin intrarea in insolventa a Hidroelectrica

– au incalcat prevederi ale acordurilor de imprumut cu organismele internationale (privatizarile programate, schimbarea conducerii unor societati de stat, etc)

– au ignorat abordarea problemelor economice ale tarii, concentrandu-se exclusiv asupra luptelor politice (75% din timpul sedintelor de guvern)

– au mutat Monitorul Oficial in subordinea Guvernului dupa 150 de ani de subordonare fata de Parlament, cu scopul de a-l folosi ca instrument politic

– au desfiintat o institutie in ziua in care aceasta trebuia sa se pronunte asupra plagiatului primului ministru (CNATDCU)

– au incalcat decizii definitive ale justitiei, refuzand retragerea calitatii de parlamentar unor parlamentari declarati incompatibili (Andon, Paslaru)

– au incalcat o decizie a Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei pe plan extern, uzurpand astfel calitati oficiale

– au blocat comunicari oficiale ale sefului statului catre Uniunea Europeana (Marga)

– au emis Ordonante de Urgenta neconstitutionale prin care au blocat exercitarea puterilor CCR

– au schimbat Avocatul Poporului incalcand legislatia in vigoare si blocand posibilitatea atacarii OUG la CCR

– au schimbat presedintii Senatului si Camerei Deputatilor prin incalcarea legislatiei in vigoare

– au suspendat Presedintele Romaniei fara ca acesta sa fi incalcat grav prevederile Constitutiei

– au atentat la independenta justitiei prin atacarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a judecatorilor care l-au condamnat pe Adrian Nastase

– au mintit partenerii europeni ai Romaniei, practicand un dublu limbaj la Bruxelles si la Bucuresti (pragul la referendum)

– tergiverseaza aplicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale

– au atras avertismente externe la adresa Romaniei, fara precedent in ultimii 20 de ani

– au emis pareri jignitoare despre inalti oficiali ai unor state membre ale Uniunii Europene (Merkel)

– au emis declaratii cu tenta nationalista si izolationista ca raspuns la cerinte ale Uniunii Europene de respectare a statului de drept (Ponta, Antonescu, „nu suntem colonie”)

PS. PDL a găsit soluția. Stănișoară propune ca voturile să fie numărate ziua, că noaptea se fură. Probabil în județul domnului Stănișoară nu a ajuns electrificarea. Nu știam că soarta statului român stă în lumina soarelui ale cărei raze mîngîie duios voturile din Mehedinți.

Vlad Petreanu – România, 13 iulie, anul 1 USL

Andrei Manțog – Judecată de om prost: între elitele mincinoase și mahalaua cinstită

A fost sau n-a fost lovitura de stat? Occidentul, statul de drept si Curtea Constitutionala

Update luni 10 iulie 2012, ora 19.17

Alt cap de acuzare:

Guvernul se folosește de prevederi neconstituționale într-o formă practic inatacabilă la Curtea Constituțională. Mai exact, aceleași prevederi ale legii referendumului care au fost declarate neconstituționale de CCR se regăsesc și în OUG-ul după care se va ține referendumul, OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului. Dacă naționalizarea proprietăților este neconstituțională, USL o introduce într-o OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului (care nu vrea să o atace) și o pune în practică. USL încalcă Constituția, statul de drept, drepturile omului, democrația și o face fără ca una dintre autoritățile statului să poată reacționa, după ce în prealabil a avut grijă să le amputeze. Referndumul se va ține după prevederi neconstituționale, declarate ca atare de Curtea Constituțională. Dacă n-am voie cu nitroglicerina în sticlă, o aduc în termos, că nu se vede prin el.

Curtea Constituțională le-a dat dreptate occidentalilor: a fost lovitură de stat

Cînd au vorbit de atac împotriva statului de drept și de lovitură de stat, occidentalii (guvernul și ambasadorul american, Angela Merkel și guvernul german, șeful socialiștilor germani, parlamentari germani, guvernul francez, guvernul italian, Comisia Europeană, Comisia de la Veneția, Barosso, Rompuy, Parlamentul European) s-au referit în primul rînd la restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale. Ei bine, astăzi Curtea Constituțională a decis că Ordonanța de Urgență prin care guvernul Ponta a încercat să-i restrîngă atribuțiile este neconstituțională.

USL s-a folosit de o lovitură de forță pentru a bloca exercitarea atribuțiilor instituțiilor statului. Lovitura de forță constă în combinația a mai multor decizii luate de guvernul Ponta și de majoritatea parlamentară în așa fel încît Curtea Constituțională și Parlamentul să nu-și poată exercita atribuțiile. Însă, pentru ca aceasă combinație a deciziilor să poată fi eficientă astfel încît să se constituie într-o lovitură de stat, guvernul Ponta a apelat la o altă lovitură de forță: preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a legilor, ordonanțelor și hotărîrilor, astfel încît acestea să nu producă efecte decît atunci cînd dorește USL și doar în ordinea în care dorește USL.

USL, comuniștii la 1917 și naziștii la 1933

Pentru mai multe detalii, citiți istoria preluării puterii de comuniști în 1917 și de naziști în 1933 și veți vedea ce rol are restrîngerea atribuțiilor puterilor în stat printr-o combinație de utilizare abuzivă a legilor (în cazul USL: OUG-ul neconstituțional de restrîngere a atribuțiilor CCR, OUG-ul de modificare a referendumului și hotărîrile de revocare a președinților Camerelor), utilizare arbitrară a autorității asupra anumitor instituții și atribuții (în cazul USL: a Monitorului Oficial și a atribuțiilor de publicare a normelor în MOf), intimidare (în cazul USL: amenințările la adresa Curții Constituționale, la adresa justiției, la adresa opoziției politice, la adresa jurnaliștilor) și dezinformare/propagandă (în cazul USL: Trustul Intact, RTV, lideri de opinie și reprezentanți ai societății civile ca Emil Hurezeanu, Cristian Pîrvulescu, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tănase, Victor Alistar, Mircea Dinescu, Mugur Ciuvică ș.a.)

Sebastian Lăzăroiu zice așa:

Sebastian Lăzăroiu: Din ce spune CCR se vede că lovitura de stat a existat.

Pentru că:

cererile în legatură cu Blaga și Anastase sunt INADMISIBILE deoarece Guvernul nu a publicat în Monitorul Oficial hotărîrile de revocare decît după ce a intrat în vigoare OUG privind restrîngerea atribuțiilor CCR.
care OUG este declarată neconstituțională de CCR abia azi
pentru că Avocatul Poporului pus de ei nu a contestat cînd trebuie OUG
deci USL avea nevoie de acest OUG doar cît să scape de Blaga și Anastase (să blocheze contestarea hotărîrilor).

Ca să fie clar: Curtea Constituțională nu spune că hotărîrile de revocare ale președinților celor două Camere sînt constituționale ci că ele nu puteau fi atacate la Curtea Constituțională deoarece acest drept fusese luat printr-o Ordonanță de Urgență dată de Guvernul Ponta prin care se restrîngeau atribuțiile Curții și care astăzi a fost declarată neconstituțională de Curte.

Credibilitatea Curții Constituționale este vitală

Este extrem de important, este vital să nu atacăm Curtea Constituțională, să nu slăbim credibilitatea și forța Curții Constituționale. Astăzi, Curtea Constituțională a decis că restrîngerea atribuțiilor sale de către Guvernul Ponta este neconstituțională și a constatat lovitura de forță dată de USL prin măsurile combinate de preluare a Monitorului Oficial și restrîngere a atribuțiilor Curții Constituționale. Prin preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a normelor și restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale USL a făcut imposibilă contestarea deciziilor sale la Curtea Constituțională. Astfel, a restrîns atribuțiile instituțiilor statului.

Concluzia 1

Legea prin care hotărîrile Parlamentului pot fi contestate la Curtea Constituțională este în vigoare (OUG prin care era modificată fiind neconstituțională). Deci parlamentarii pot contesta la Curtea Constituțională hotărîrea de suspendare a Președintelui. Mai mult decît atît, am înțeles că pot contesta și hotărîrile de revocare ale lui Vasile Blaga și Roberta Anastase.

Concluzia 2

Săptămîna trecută am avut o tentativă de lovitură de stat prin care USL dorea preluarea totală a puterii, restrîngerea atribuțiilor prin care instituțiile vitale ale statului de drept, așa cum e Curtea Constituțională, ar fi putut controla și echilibra raportul dintre puterile statului și ar fi dat posibilitatea puterilor în stat să se controleze reciproc astfel încît una dintre ele să nu le înghită pe celelalte două și să ajungem în tiranie. Lovitura de stat dată de USL a reușit parțial și temporar.

PDL și Hotnews și EVZ

Pentru PDL-iști și Hotnews și EVZ, mai citiți și bloguri, gîndiți mai încet și mai așezat și mai consultați-o și pe Elenina Nicuț. Mai ales pentru PDL-iști: vă implor, dacă sînteți așa cum sînteți, și știți și voi cum sînteți, măcar citiți, măcar ascultați.

Contestarea la Curtea Constituțională

În secunda 2 după publicarea deciziilor CCR în Monitorul Oficial, PDL trebuie să conteste la Curtea Constituțională hotărîrile de revocare a lui Blaga și Anastase și hotărîrea de suspendare a lui Traian Băsescu.

Laura Ștefan: Ce s-a decis azi la CCR

e neconstitutional sa interzici curtii sa analizeze hotararile Parlamentului. Probabil s-au extins si pe OUG data de guvernul Ponta pe acest aspect. Decizia CCR e in vigoare de la publicarea in MOf. Asta inseamna ca abia dupa aceasta data poate CCR sa verifice hotararile Parlamentului.
a respins ca inadmisibile contestatiile pe revocarea lui Blaga si a Robertei Anastase – cel mai probabil constatand ca OUG care nu permite CCR sa analizeze hotararile Parlamentului e inca in vigoare pana la publicarea deciziei CCR care o declara neconstitutionala. Dupa acea data Blaga si Anastase pot face iarasi contestatii si abia atunci CCR se va pronunta pe fond. Pentru ca a decis ca nu se poate pronunta pe contestatia lui Blaga, Antonescu ramane interimar.
a respins conflictul constitutional – probabil zicand ca avizul CCR e consultativ si Parlamentul face ce vrea oricum. Cum hotararea Parlamentului prin care Presedintele a fost suspendat nu poate fi atacata la CCR pana la publicarea deciziei care a declarat neconstitutionala restrangerea competentelor CCR, inseamna ca CCR nu a putut azi sa se pronunte pe asta.”

Sîntem în plină consecință a loviturii de stat

Situația de acum (Crin Antonescu – președintele Senatului și președinte interimar, Zgonea – președintele Camerei, Traian Băsescu suspendat) este rezultatul restrîngerii atribuțiilor Curții Constituționale, restrîngere declarată neconstituțională. Mai plastic, USL a intrat în cameră, i-a legat mîinile la spate Curții Constituționale și a violat Constituția. Între timp Curtea Constituțională și-a dezlegat mîinile iar USL zice că violul a fost legal atîta timp cît Curtea Constituțională n-a intervenit. Dacă îmi legi mîinile la spate și îmi iei banii din buzunar, faptul că nu te pot opri nu înseamnă că ți-am dat acordul să-mi iei banii din buzunar.

Utilizarea abuzivă a instituțiilor statului

Întrebarea care se pune e următoarea: ar fi putut USL să ajungă la acest rezultat doar dintr-o combinație de acte normative? Nu. Cheia este forța. Și anume, utilizarea abuzivă a Monitorului Oficial și a Avocatului Poporului. Pentru a-și susține actele normative și deciziile (anticonstituționale în spirit, neconstituționale în literă) USL a avut nevoie de două instituții ale statului care să blocheze funcționarea celorlalte: Avocatul Poporului, care nu și-a îndeplinit atribuțiile, și Monitorul Oficial, care și-a îndeplinit atribuțiile abuziv și arbitrar, după modelul ISC-Grăjdan.

Constituționalitatea hotărîrii de suspendare a Președintelui

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

ARTICOLUL 142

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Scrie clar în Constituție: ”…fapte grave care încalcă prevederile Constituției” Nu scrie că Președintele se suspendă cînd Parlamentul decide, se suspendă cînd există încălcări grave ale Constituției. Existența încălcărilor grave ale Constituției este condiția sine qua non a suspendării. Poate decide Parlamentul cînd cineva încalcă grav Constituția? Poate decide Parlamentul asupra constituționalității actelor cuiva? Nu. Acest lucru îl poate face doar Curtea Constituțională. Doar Curtea Constituțională verifică și decide constituționalitatea, implicit doar Curtea decide dacă cineva a încălcat sau nu grav Constituția. Suspendarea Președintelui presupune o decizie pe constituționalitatea actelor sale. Iar singura instituție a statului român să decidă constituționalitatea actelor este Curtea Constituțională. Astfel, Curtea Constituțională se poate pronunța pe conținutul hotărîrii de suspendare a Președintelui, conținut în care se regăsesc motivele suspendării, adică presupusele încălcării grave ale Constituției. Dacă în Constituție se prevede expres ca condiție sine qua non a suspendării existența încălcărilor grave a Constituției, adică existența unei decizii referitoare la constituționalitatea actelor Președintelui, decizie pe care nu o poate lua decît Curtea Constituțională, atunci Președintele nu poate fi suspendat fără existența unei decizii a Curții Constituționale privind constituționalitatea actelor Președintelui. Hotărîrea de suspendare poate fi văzută ca un rechizitoriu al procurorului iar decizia Curții Constituționale ca o sentință a instanței judecătorești. Parlamentul înșiră acuzațiile, Curtea Constituțională decide dacă sînt sau nu întemeiate. Parlamentul nu poate decide asupra constituționalității actelor Președintelui deoarece această atribuție aparține exclusiv Curții Constituționale.

Dacă Președintele este suspendat în lipsa existenței unor încălcări grave a Constituție (așa cum se stipulează expres în Constituție) atunci se încalcă principiul supremației Constituției și o hotărîre a Parlamentului este deasupra Constituției. Astfel, o hotărîre care nu respectă principiul supremației Constituției, este o hotărîre neconstituțională.

Rolul consultativ al Curții Constituționale în situația suspendării Președintelui

Propunerea de suspendare și suspendarea propriu-zisă sînt acte diferite. Avizul consultativ se dă pe propunerea de suspendare. Apoi Parlamentul ia sau nu decizia de suspendare. Care este alt act. Dacă Curtea Constituțională se pronunță asupra propunerii de suspendare de ce nu se poate pronunța și asupra hotărîrii de suspendare? Rolul consultativ al Curții intervine doar în cazul propunerii făcute de parlamentarii suspendaci, nu și în cazul hotărîrii propriu-zise de suspendare.

Avizul e o informație. Parlamentarii vor să-l suspende pe Președinte și sînt obligați să ceară părerea specialistului (Curtea). Care le zice: aveți temeiuri, e ok, sau nu aveți temeiuri să faceți asta. Atenție, înainte de a face acțiunea respectivă (suspendarea propriu-zisă). Vreau să te dau afară din afară din casă și cer părerea administratorului, care îmi zice că n-am motive să te dau. Eu totuși te dau. Atunci tu te poți adresa administratorului, cerîndu-i să spună dacă te-am dat afară întemeiat sau nu și te poate repune în drepturi, poate anula acțiunea mea de a te da afară. Ideea de a te da afară nu e același lucru cu acțiunea de a te da afară. Nu sînt identice. Avizul vizavi de intenție e informație, e sfat profesional acordat uneia dintre părți, judecata asupra acțiunii e arbitraj.

Cartea pentru copii proști

Curtea a spus că ai traversat pe verde. Însă, înainte de a traversa, ai ieșit dintr-o casă în care ai violat o femeie. Curtea nu a spus că nu a fost viol. A spus doar că n-ai încălcat regulile de circulație. Un violator care trece pe verde nu e mai puțin vinovat de viol. Mă ofer voluntar să traduc întîmplările politice în povești pentru copii, ușor de înțeles, chiar și de pedeliști. Bleen, fabulistul PDL-ului.

Monitorul Oficial

Prin nepublicarea în Monitorul Oficial se restrîng drepturi. Și se neagă atribuții. Amînarea publicării unei decizii a CCR, care face ca în toată această perioadă să rămînă în vigoare o lege neconstituțională, în condițiile în care această amînare produce efecte juridice (referendum, demitere a Președintelui) și nu permite exercitarea atribuțiilor statului (controlul de constituționalitate, de exemplu) este echivalentă loviturii de stat.

Laura Ștefan – Demolarea Constituţiei în trei paşi

Sintem in plina dictatura si discutam tactici electorale

UPDATE luni 9 iulie, ora 17.11

O mică contradicție în discursul lui Ponta-Antonescu și al celoralți useliști:

Băsescu este izolat, nu-l bagă nimeni în seamă în Europa și Statele Unite, e un paria în afară.
Băsescu a influențat toate statele occidentale, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei, ambasadorii american, german, britanic, olandez, Departamentul de stat (guvernul) american, parlamentari germani, francezi, britanici, cancelarul Angela Merkel, premierul Canadei, pe Rompuy (președintele UE), Barosso (prim ministrul UE), toată presa internațională, de la New York Times la FAZ, de la The Economist la Nature, de la Le Figaro la Financial Times, de la EL Pais la Le Monde șamd

_______________________

UPDATE luni 9 iulie, ora 16.49

Suspendarea lui Băsescu și organizarea unui referendum s-au derulat de o asemenea manieră încît violează principiile de bază ale statului de drept și trecând peste toate instituțiile Constituției (Angela Merkel)

________________________

Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Spartak Moscova – Național București, finala Cupei României

Sîntem în minutul 87 al finalei Cupei României dintre Spartak Moscova și Național București. Cei de la Spartak au scos în șuturi arbitrii de pe teren și i-au înlocuit cu oameni din staff-ul lor. A mai rămas un tușier, în jumătatea de teren a Spartak-ului, care stă cu cuțitul la beregată, și cu fanionul ridicat a ofsaid by default. Observatorul federal a fost înlocuit și el cu secretarul personal al patronului celor de la Spartak. La fel, și băiatul de la tastatura tabelei și crainicul stadionului, au fost înlocuiți și ei cu oameni din biroul de presă al echipei din Moscova. Căpitanul Naționalului a fost dat afară după ce un comitet format din fundașii lui Spartak i-a arătat cartonașul roșu. Antrenorul zace legat de calorifer, la vestiare. O comisie formată ad-hoc din masorii lui Spartak a decis ca poarta lui Național să fie mărită la 4.50 metri înălțime și 12 metri lățime și să fie adusă la mijlocul terenului în timp ce poarta lui Spartak să aibă 40 centimetri înălțime și 1 metru lățime și să fie orientată cu fața spre linia fotografilor și peluză și cu plasa spre teren. Mai sînt 3 minute de joc și Spartak conduce cu 4-0 la goluri, cu 3-0 la penaltyiurile care vor fi date în cele 3 minute care au mai rămas, cu 15 000 la 2000 la suporteri în tribune, cu 14-6 la numărul de jucători pe teren, cu 5-1 la arbitri, cu 1-0 la observatori federali și cu 5-0 la televiziunile care transmit meciul.

UEFA și FIFA

În timpul ăsta FIFA și UEFA înroșesc fax-urile, telefoanele și mailurile, amenințînd că vor scoate fotbalul românesc din lumea civilizată, că ne vor elimina din toate competițiile europene și vor opri orice fonduri către Federația Română.

Național București, tactici și strategii

Jucătorii și staff-ul Naționalului fac tactici și nu par să înțeleagă ce se întîmplă cu ei. Cînd arbitrul e dat afară în șuturi și porțile modificate, cînd antrenorul secund al moscoviților, transformat în arbitru, nu înregistrează în raport decît golurile lui Spartak, cînd căpitanul Naționalului e scos cu forța de pe teren, băieții de la Național încă se mai gîndesc cum să joace, cu apărare avansată și contraatacuri rapide sau cu curul în poartă și mingi aruncate în față. Singura preocupare a Naționalului sînt tacticile de joc care vor aduce victoria în ultimele 3 minute, deși, din ultimele 3 goluri pe care le-au marcat în această partidă, două, dintre care un autogol al adversarilor, au fost anulate pentru ofsaid iar al treilea a fost înregistrat de arbitru în dreptul lui Spartak, autorul lui fiind eliminat de pe teren și din orice competiție, urmînd să fie arestat de biroul de presă al clubului advers.

Popor, suporteri, gură cască

În tribune, cei 2000 de suporteri ai Naționalului fac pronosticuri care de care mai optimiste și se întreabă dacă la faza premergătoare eliminării căpitanului de către un comitet format din fundașii adverși, căpitanul i-a zis sau nu unui atacant advers, printre dinți: ”Dă-te mai încolo, Dottore!”. Cei mai delicați dintre ei s-au strîns în cerc, printre bastoanele jandarmilor, lanțurile și boxurile galeriei adverse și, ținîndu-se de mîini, se plimbă în cerc și cîntă duios un cîntecel motivațional învățat de la Martorii lui Iehova. Ceilalți, mai nervoși, cu steaguri portocalii și fețe de hoți de buzunare (dacă n-ar avea tricouri portocalii, nici nu i-ai deosebi de suporterii Spartak-ului), urlă viril ”Pe ei, pe mama lor!” și ”Campionii! Campionii!”

Cei 15 000 de suporteri ai lui Spartak cîntă victorioși și mai că ar vrea să intre pe teren să linșeze jucătorii lui Național (penuria de semințe și bere la pet provoacă sechele adînci în ființa nației) iar cei 30 000 de spectatori neutri sînt dezamăgiți de jocul dur din teren, de certurile dintre jucători și arbitri, și obosiți că trebuie să-și folosească creierul, simțurile și fălcile și la altceva decît spart semințe, abia așteaptă să treacă meciul și ceremonia de premiere și să înceapă show-ul de după, cu Ana Lesko pictînd live irinei nuzi printre case și pomi, cu Victor Ciutacu riscîndu-și spectaculos viața încercînd să îmblînzească patapievici în cușcă și societatea civilă dînd din coadă în timp ce încearcă și reușește cu talent și precizie să înghită un căcat din zbor.

Îl judecăm pe Băsescu sau asistăm la desființarea statului de drept?

E soarta lui Băsescu în joc, nu soarta justiției, a democrației, a statului de drept și a României în Europa. La referendum se judecă performanța prezidențială a lui Băsescu din ultimii 8 ani, nu se desăvîrștește o lovitură de stat. Asta e manipularea numărul 1.

Sîntem în plină ilegalitate, sîntem în afara Constituției

Suspendarea și referendum-ul sînt consecințe ale unor OUG-uri neconstituționale dar a căror neconstituționalitate, evidentă, nu poate fi constatată de Curtea Constituțională decît la sesizarea Avocatului Poporului, care, la rîndul lui, a fost schimbat ilegal. Guvernul a dat Ordonanțe de Urgență practic inatacabile în domenii în care nu avea dreptul să dea Ordonanțe de Urgență și a căror urgență nu se justifica. Dacă Guvernul dă o Ordonanță de Urgență prin care desființează libera exprimare și una prin care elimină dreptul de proprietate? Veți spune că sînt neconstituționale. Da. Așa e. Sînt ordonanțe evident neconstituționale. Problema e că doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională în acest caz. Avocatul Poporului este înlocuit cu un om din partidul care a dat ordonanțele respective. La un moment dat, ordonanțele respective trebuie luate în discuție de Parlament și trecute ca legi. Dar ele își vor fi produs efectele pînă atunci. În cele cîteva luni pînă cînd ordonanțele de urgență devin legi, dreptul de proprietate și libera exprimare se suspendă. În această perioadă toate proprietățile pot fi naționalizate și toți cei care exprimă opinii incomode pentru puterea politică pot fi băgați în pușcărie. Cînd ordonanțele de urgență devin legi și pot fi contestate de partidele politice parlamentare la Curtea Constituțională, poate nici nu vom mai avea partide parlamentare de opoziție și Curte Constituțională. Și oricum va fi prea tîrziu, sute de mii sau chiar milioane de oameni își vor fi pierdut deja proprietatea și libertatea.

Precedentul care naște dictatura

Dacă USL a încălcat Constituția, legile și orice regulă democratică în suspendarea lui Băsescu (consecință a unor decizii neconstituționale și ilegale) și organizarea referendumului (stabilită prin OUG-uri neconstituționale), de ce n-ar face la fel și la alegerile parlamentare din toamnă? Dacă guvernul Ponta dă o ordonanță de urgență prin care opoziția nu mai are dreptul la campanie electorală? Dacă dă o ordonanță de urgență prin care restrînge dreptul de a fi aleși a anumitor politicieni din opoziție și restrînge dreptul de a alege anumitor votanți care se bănuiește că ar vota cu opoziția (votanții din diaspora, de exemplu)? Aceste ordonanțe de urgență, vădit neconstituționale și democratice, își produc efectele pe perioada campaniei electorale și a alegerilor. Parlamentul le poate valida și transforma în legi, care vor fi declarate neconstituționale de Curtea Constituțională (repet, dacă va mai avea cine să se sesizeze Curtea Constituțională și dacă va mai exista Curtea Constituțională). Dar pînă atunci va fi prea tîrziu. Vom avea deja un nou Parlament, cu o nouă structură, decisă de alegerile parlamentare. USL-ul va spune atunci, ca și acum, că o lovitură de stat nu se dă prin alegeri sau referendum. Și în Belarus se organizează alegeri, și pe timpul lui Ceaușescu se organizau alegeri. Mai toate dictaturile organizează alegeri, în care arbitrul e și jucător și face și regulile.

Referendumul de demitere este ilegal și neconstituțional

Atît suspendarea Președintelui cît și organizarea referendumului sînt consecințele unor decizii arbitrare, abuzive, care încalcă Constituția României, legile țării, democrația și statul de drept și aruncă România în afara Europei și a lumii civilizate. Judecarea lui Băsescu și scorul la referendum sînt irelevante. E ca și cum te-ar interesa scorul la o partidă de șeptic ținută în lagăr.

Instituțiile statului român, elitele și poporul aferent

Este decisivă reacția statului de drept, reacția instituțiilor statului român, a reprezentanților acestora, a oamenilor din sistem, a autorităților statului, în fața acestui asediu belarus împotriva statului român, împotriva normelor democratice, constituționale și legale, împotriva democrației înseși, împotriva libertății. E momentul în care oamenii din sistem, din toate instituțiile statului, trebuie să arate dacă au curaj, dacă țin la țara lor și dacă au onoare. Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Este decisivă reacția societății civile. Este decisivă reacția elitelor culturale, politice, administrative. Este decisivă reacția populară. Acum se decide soarta României ca stat democratic. Merităm sau nu să fim liberi, egali în fața legii, merităm sau nu să trăim într-un stat de drept, cu reguli și legi, merităm sau nu să trăim în Europa, în lumea civilizată?

Deocamdată, nici instituțiile statului, nici elitele, nici poporul nu au trecut examenul. Mai mult decît atît, se pare că nimeni nu conștientizează ceea ce se întîmplă. E posibil să trăim o încercare prea mare pentru o nație cu un caracter atît de mic. Dar să nu ne grăbim. Mai sînt totuși cîteva zile.

PS. Mai țineți minte că Regele Mihai a acceptat să deschidă lucrările noului Parlament rezultat din alegerile din 1946?

UDPATE.

Pentru toți deștepții pulii care fac calcule electorale, adună procente, imaginează sloganuri și culori de campanie: Bă pulifricii lu tata, de OUG-ul inatacabil la Curtea Constituțională, dat cu 3 săptămîni înainte de alegeri și cu o săptămînă înainte de începerea campaniei electorale, prin care foștii șefii ai serviciilor nu au dreptul de a candida la demnități în stat, ați auzit? Bă frate, dar chiar nimeni nu-și dă seama ce se întîmplă? Chiar nu sînteţi în stare să vedeţi mai departe de 40 de centimetri în faţa voastră?

Dacă noi și Occidentul recunoaștem și acceptăm un scrutin ilegal și neconstituțional, nu vom mai avea alegeri libere în România.

Un articol pe care trebuie să-l învățați pe dinafară: Dragoș Paul Aligică – Puciul parlamentar: expus si delegitimizat. Urmeaza frauda referendumului

Lovitura de stat pe intelesul tuturor

Imagineaza-ti ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Care va spune ca nu vedeti bine, ca el, de fapt, nu s-a bagat in fata voastra. Si este servit…

Termenul „lovitura de stat” ii duce pe oameni cu gandul la cel putin una (daca nu toate la un loc) din urmatoarele: 1) violenta, 2) conspiratie (de obicei a unor militari), 3) dictatura/totalitarism, 4) un lucru rau, 5) nu are sprijinul poporului. In realitate, o lovitura de stat nu implica neaparat aceste cinci componente. Din acest motiv, oamenii nu stiu sa recunoasca o lovitura de stat atunci cand nici violenta, nici manifestarile totalitare si nici conspiratia nu sunt prezente sau vizibile din avion.

Ce este o lovitura de stat?

O lovitura de stat inseamna in primul rand obtinerea controlului puterii statului. Si alegerile (parlamentare, prezidentiale, locale etc) reprezinta exact acelasi lucru: castigarea puterii. Ceea ce le diferentiaza pe cele doua modalitati de a castiga puterea de stat este un singur lucru: regula jocului.

Asadar, o lovitura de stat inseamna, in al doilea rand, castigarea puterii statului prin incalcarea regulilor jocului. Regulile jocului sunt stabilite de societate. Ele pot lua forma obiceiurilor, a cutumelor, a normelor sau a legilor. Legile reprezinta cel mai puternic tip de regula. Pentru ca, spre deosebire de incalcarea unei cutume, daca incalci legea poti sa ajungi dupa gratii.

1) Violenta

In societatile totalitare o lovitura de stat nu poate avea loc decat prin mijloace violente, care sa implice mase de oameni rasculate impotriva regimului. Doar asa regulile jocului (totalitar, in acest caz) pot fi incalcate. Asa cum s-a intamplat in Romania in 1989.

Dar in societatile democratice cum sta treaba? Ei bine, in statele cu democratie consolidata, o lovitura de stat este imposibila. De ce? Pentru ca regulile jocului sunt perfect intelese de majoritatea cetatenilor, iar acestia nu vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea in stat prin incalcarea lor.

Sunt insa unele state, care nu sunt nici dictaturi nici democratii veritabile. Printre ele – Romania sau Ungaria zilelor noastre. In astfel de tari, loviturile de stat pot avea loc si fara violenta. De ce? Pentru ca aici nu toti cetatenii inteleg exact regulile jocului (democratic, de aceasta data) si tocmai din aceasta cauza sunt oameni care vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea de stat prin incalcarea regulilor jocului. Este ceea ce eu numesc o „lovitura de stat soft”.

Asadar, iata ca o lovitura de stat nu e neaparat violenta.

2) Conspiratia

Nu de putine ori, loviturile de stat se fac prin comploturi si conspiratii din care fac parte membri ai aparatului statului si ai institutiilor de forta: armata, servicii secrete, politie, etc. Iarasi, afirmatia aceasta e valabila pentru societatile autoritare, unde regimul controleaza statul prin forta. In acest caz schimbarea (prin incalcarea regulilor jocului) se poate face doar prin desprinderea unor indivizi ai corpului birocratic totalitar (complot).

In societatile semidemocratice insa, complotul ia o alta forma: minciuna, ascunderea intentiilor, disimularea. Ex: negociere pe sub masa cu niste parlamentari traseisti. Ex: „protestele au fost spontante, nu organizate de noi”. Traseismul politic este principalul factor care face posibile astfel de lovituri.

Constatam, deci, ca o lovitura de stat nu implica neaparat un complot al serviciilor secrete, sau al membrilor armatei.

3) Dictatura/totalitarismul

O societate democratica (sau cu o democratie tanara) are doua principii mari si late: pluralism politic si separarea puterilor in stat. Totalitarismul inseamna incalcarea acestor principii. O lovitura de stat poate sa preceada sau sa consolideze totalitarismul. Ex: Hitler, Lenin.

Nu e neaparat sa fie asa, insa. Ex: o serie de parlamentari ai regimului aflat la putere trec in tabara opozitiei, rastoarna guvernul prin motiune de cenzura si instaleaza un nou guvern, cel al fostei opozitii; se castiga astfel puterea executiva, fara incalcarea nici unuia din cele doua principii democratice.

Lovitura de stat nu inseamna, deci, ca e neaparat un act totalitar

4) Lovitura de stat e un lucru rau.

Nu tot timpul. Daca rastorni un despot ai facut mai degraba un bine decat un rau. Vezi cazul loviturii de stat din decembrie 1989.

5) Lovitura de stat se face impotriva poporului sau fara sprijinul sau.

Nici asta nu e adevarat. Vezi din nou lovitura de stat din Romania anului 1989.

Ce este, deci lovitura de stat? Ei bine, ea inseamna obtinerea puterii de stat, prin incalcarea regulilor jocului si ascunderea intentiilor reale, astfel incat dreptul fortei ajunge sa primeze in fata fortei dreptului. Atat si nimic mai mult. Restul: totalitarism, generali care tradeaza, etc. sunt chestii optionale. Acum, imagineaza-ti din nou ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Si este servit…

Actiunile recente ale USL reprezinta sau nu o lovitura de stat?

Sa revedem filmul. Au organizat niste proteste anti-putere in ianuarie si au mintit, spunand ca au fost spontane; protestele i-au speriat pe unii parlamentari ai partidelor puterii de atunci, astfel incat acestia au migrat si au daramat guvernul; au castigat puterea parlamentara si puterea guvernamentala. Au incalcat apoi reguli, cutume si legi (aici, aici, sau aici) dintre care unele constitutionale; au ignorat puterea judecatoreasca, CCR cea mai inalta instanta de fapt. Au creeat o lege care aproape ca elimina pluripartidismul. Au trimis premierul la cea mai importanta reuniune internationala din care facem parte, fara mandat, prin falsuri si abuzuri ale ministrului de externe. I-au luat astfel, cu forta, puterea presedintelui tarii. Au schimbat legea ca sa-l poata suspenda. Au schimbat legea, lasand fara putere si fara atributii institutiile care se pot opune suspendarii sale. Iar acum il suspenda.

Cu toate astea insa, tu inca mai ai dubii ca a fost o lovitura de stat. Pe cocalarul fioros din fata ta il vezi? Nu? Inseamna ca esti orb. Pe cei sapte care sunt in fata ta, dar in spatele cocalarului, ii auzi cum striga? Nu? Inseamna ca esti surd.

PS: Daca as fi scris acest text respectand regulile -sa zicem- Facultatii de Sociologie din Bucuresti ar fi trebuit sa citez si sa pun ghilimele. Cum insa traim in tara celor care-l cred pe Victor Ponta, fac doar la final trimiterea bibliografica: Eduard Luttwak, „Coup D’État: A Practical Handbook” o carte pe care „analistii” care vorbesc pe la TV zi de zi nu au citit-o niciodata, pentru ca nu se afla in nici o biblioteca publica din Romania.

Pentru prima oara, Antipa tine expozitii afara, pe trotuarul din fata Muzeului

Traian Băsescu a fost suspendat. Pînă cel devreme pe 29 iulie, președintele României este Crin Antonescu.
Strategia victimizării lui Băsescu este perdantă. Băsescu nu mai poate aduce oamenii la vot. Oamenii vor veni să dea cu ștampila împotriva Mafiei, Dictaturii, Loviturii de Stat. Nu pentru Băsescu. Nu interesează nimeni că Traian Băsescu are lacrimi în ochi și este victima băieților răi din sistem. Lumea s-a plictisit pînă în gît după 8 ani de Băsescu de dimineață pînă seara. Dacă Curtea Constituțională și cancelariile occidentale ajung la concluzia că nu am avut parte de o lovitură de stat și nu asistăm la acapararea prin mijloace ilegale și anticonstituționale a României de către Mafie, plecarea definitivă a lui Băsescu este sigură. De fapt, miza nici măcar nu e Băsescu. Miza e rezistența instituțiilor statului de drept în fața asaltului dat de Mafie.
Acum cîteva zile, Videanu chema oamenii la miting. Devastator. Cred că chemarea lui a gonit cel puțin 10 000 de participanți. Dacă insista, nu mai venea nimeni în Piața Revoluției (excepție oamenii de partid aduși cu autobuzele). Un Băsescu înconjurat de fețele de mafioți nerăbdători și tractoriști derutați ale pedeliștilor e rețeta sigură a unei înfrîngeri nu demne, ci penibile.
De la a doua zi de proteste în Piața Victoriei am fost zilnic acolo. Cei mai mulți manifestanți au fost joi, în jur de 500-700, cei mai puțini ieri, în jur de 100-200. Așa cum spuneam și mai devreme pe Facebook, 30 este nucleul dur al dreptei. Nu 30 de procente. 30 de oameni. Cei din Piața Victoriei. Am exagerat puțin. La momentul cînd scriam asta nu erau 30 în fața Muzeului Antipa, erau 70. Hai 100. Asta e dreapta. Îi știu pe dinafară. Aceiași 70-100 de oameni. Mare parte din ei comentatori pe bloguri și foarte activi pe rețelele sociale. Asta e ce a mai rămas din dreapta noastră politică. Pentru prima oară, Antipa ține expoziții afară, pe trotuarul din fața Muzeului. Jandarmii se uitau cu milă la noi. Cred că și dacă ar fi primit ordin să ne bată, nu ar fi putut s-o facă, din milă. ”Cum să dai, mă, în ei? Nu vezi, săracii, ce fețe au? Ni s-a dat ordin să batem un pîlc de deprimați cu cearcăne, ochii mari și goi? Nu. Păi și atunci, de ce să nu-i lăsăm să moară de plictiseală și singurătate? De ce să ne încărcăm conștiințele și să ne uzăm pulanele?” Păcat de oamenii de acolo. Păcat că sînt singurii care cred în libertate, în statul de drept, în democrație, în capitalism, în dreapta. Păcat că sînt lăsați singuri, păcat că sînt lăsați să facă treaba altora, păcat că sînt lăsați să facă treaba liderilor politici, a partidelor politice, a presei, a societății civile, a celor 15 milioane de cetățeni majori și vaccinați ai acestei țări. Nu vă mințiți, nu vă iluzionați. Singura opoziție politică coerentă, articulată e în Piața Victoriei. Se întîmplă la un nivel micro, în fiecare seară începînd de la 19.00. Nu știu de ce ne pierdem timpul în Piața Victoriei, cînd am putea prea bine să socializăm între noi la terasă. La Verona (în spate la Cărturești) am avea loc toți.
Dinspre PDL vor veni tot felul de mesaje de încurajare. E semn sigur că purceaua e moartă în coteț. Țineți minte ce vă zic: de cîte ori vi se transmit mesaje de încurajare e semn sigur, 100%, că situația e fără scăpare. Vi se va vorbi misterios de nuștiuce strategii geniale și vi se va vorbi luminos-optimist de viitor. Nu vă bazați decît pe voi și pe vocea voastră în stradă. Nu credeți poveștile cu strategii și perspective luminoase. Nu are nimeni soluții, strategii și perspective. Sînt toți derutați, anesteziați, disperați, resemnați. Nu le-a rămas decît disimularea trist-ridicolă. Nu le-a rămas decît zîmbetul forțat al optimismului de reclamă americană din anii 50 la pastă de dinți și privirea misterioasă, plină de înțelesuri ascunse și deci dătătoare de speranțe.
PDL e o găină fără cap, cartelul marjuanei a doua zi după ce s-a legalizat marijuana, un gang de hoți de buzunare care s-a urcat într-un autobuz fără călători, care se retrage la Autobază, Băsescu a depășit orice limită a extenuării umane și politice, MRU joacă în divizia C pe un maidan plin de buruieni și viței, Monica Macovei e aparatul care ține inima să bată doar așa, de dragul rudelor care nu vor să accepte evidența. Bazați-vă pe voi. Pe energia voastră. Pe capacitatea voastră de a ieși în stradă, pe puterea voastră de convingere, pe votul vostru. Ieșiți în stradă. Fără cîteva zeci de mii de oameni în stradă nu se va întîmpla nimic, nu se va trezi nimeni. Deocamdată, cîteva sute de oameni stau pe un trotuar în fața Muzeului Antipa. Ar trebui ca 50 000 sau 100 000 să stea pe platoul din fața sediului Guvernului. Cînd sindicatele aduceau în toamna lui 2010 cîte 5 000 sau 7 000 sau 10 000 de oameni la miting rîdeam și făceam mișto de ei. Acum ei ce ar trebui să facă, cînd noi nu sîntem mai mult de 500 de oameni în stradă?
Aș vrea să joc rolul celui care dă mesaje încurajatoare. Aș vrea să-i spun celui care tocmai a ars într-un incendiu și i se desprinde pielea de pe carne să fie optimist, că va veni iarna. Dar voi știți că iarna nu este o soluție pentru arsul de viu. Și nu vreau să vă jignesc inteligența astăzi. O să mă folosesc de disponibilitatea voastră la wishful thinking de mîine. Astăzi o să-mi permit să fiu realist. Pronosticul meu e ăsta: DA – 59%, NU – 41%. Aș vrea să mă înșel și de data asta să n-o nimeresc.

Pretul libertatii: doua ore de plimbare, in fiecare seara

Pînă oprim Mafia.

Două ore de plimbare. În fiecare seară. Pînă guvernul Ponta pleacă. Atît costă, în acest moment, libertatea. Nu trebuie să luptaţi în tranşee, la Mărăşeşti şi Oituz, cu baioneta şi cazmaua, că gloanţe nu mai aveau. Nici nu trebuie să intraţi în junglă cu mitraliera, ca Rambo, să stîrpiţi vreo două-trei mii de inamici. Nici nu trebuie să înfruntaţi, cu mîinile goale, asasinii lui Ceauşescu. Tot ce trebuie să faceţi e să veniţi la plimbare, în fiecare seară, două ore. Acesta e preţul libertăţii noastre. Nu va mai fi pentru multă vreme. Oferta e strict limitată: e valabilă doar acum.

Sigur, dacă aş fi un om rău, aş putea să vă întreb: dacă tot ziceţi că vreţi libertate, chiar nu vă e ruşine obrazului să nu veniţi, seară de seară, două ore, la plimbare, în Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde în ţară, să cereţi demisia guvernului Mafiei? Căci Mafia a pus mîna pe România, prin cabinetul USL condus de Victor Ponta. Nici atîta lucru nu puteţi, ca să ne apărăm libertatea? Două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă scăpam de guvernarea Mafiei?

Vă invit să ieşiţi cu familiile, prietenii, colegii, vecinii, la plimbare, două ore, în fiecare seară, pînă scăpam de ei. Căci acesta e marele şi extraordinarul adevăr, în acest moment: tot ce trebuie să facem e să le arătăm că existăm. Victor Ponta are un singur argument (fals): sprijinul poporului. Pretinde că noi lipsim din ţară. Susţine că poporul e de partea lui, şi că poporul vrea dictatura USL. Adică, a Mafiei. Ei, atunci, să-i arătăm că existăm. Sîntem aici. E tot ce trebuie să facem.

Nu în junglă, ca Rambo, nu ca străbunicii noştri la Mărăşeşti şi Oituz, nu ca eroii de la Universitate, Dalles, Romană, din decembrie 1989. Ci, seară de seară, două ore, la plimbare în Piaţa Victorie, în Piaţa Constituţiei, la Bucureşti şi oriunde în România, ca să le demonstrăm că nu e ţara Mafiei. Că nu sîntem slugile Mafiei. Că sîntem oameni liberi, nu sclavi.

De la democraţie la dictatură se trece foarte uşor: e de ajuns o generaţie care uită că libertatea nu e ireversibilă şi nu e gratis, ci costă. De la dictatură la democraţie se trece în cîteva generaţii. Şi costă scump. Ucigător şi monstruos de scump. Alte generaţii au plătit preţul ucigător şi monstruos, ca măcar noi să scăpam de sclavie. În acest moment, libertatea noastră costă două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă dăm jos oamenii Mafiei.

Sigur, mulţi au treabă, sînt foarte ocupaţi. Pot veni doar seara. Între opt şi zece, de pildă. Printre scandările excepţionale din Piaţa Victoriei s-au auzit, mereu: „Ziua noi lucrăm/ Noaptea protestăm!” şi „Ziua învăţăm/ Noaptea protestăm!” Aceasta este România din Piaţă. Aceasta este România Liberă. E ţara muncii, nu a hoţiei, ţara învăţăturii, nu a plagiatului. Nu vreţi să veniţi şi voi, să fim cu toţii acolo, împreună, ca să scăpam de guvernarea Mafiei?

Ţara nu este o idee abstractă, e ceva foarte concret: familia, prietenii, colegii, vecinii. Veniţi cu ei, cu România care nu vrea Mafia, ca să ne apărăm libertatea. Două ore, la plimbare. În Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde doriţi. Avem nevoie şi de voi, oamenii din alte oraşe, vrem să vă simţim alături. Ieşiţi în Cluj, în Sibiu, în Arad, în Timişoara, în Craiova, în Ploieşti, în Piteşti, în Constanţa, în Braşov, în Iaşi, în Galaţi, demonstraţi că oamenii decenţi şi muncitori care duc ţara asta în spate s-au săturat să tacă în timp ce ei îi calcă tot mai apăsat pe grumaz. Ieşiţi tot mai mulţi, seară de seară. Şi-o să-i oprim! Acum! Mai tîrziu, va fi prea tîrziu. Noi, cei din Bucureşti, vă aşteptăm în Piaţa Victoriei. A victoriei noastre, nu a Mafiei!