Testele electorale trimestriale, un precedent periculos

Un mafiot cu indicativ de motan aruncă o piatră în apă și 18 milioane de alegători se chinuie s-o scoată

Orice președinte de țară patriot și responsabil nu are mai mult de 35-40% în sondaje la jumătatea celui de-al doilea mandat, după o perioadă de criză. Dacă transformăm suspendarea Președintelui într-un test electoral, niciun Președinte care ține la scaunul său nu va mai fi patriot și responsabil. Toți președinții României de-acum încolo se vor bălăci în cel mai iresponsabil populism declarativ, stilistic, politic și economic. Vom fi conduși numai de Peroni (nu berea!, nu vă mai gîndiți la prostii!), comuniști și fasciști. Niciun președinte patriot și responsabil nu-și va mai termina cel de-al doilea mandat. Poate nici pe primul.

Instituția suspendării va deveni dintr-o armă de apărare împotriva încălcării grave a Constituției de către Președinte într-o armă de atac a unui Parlament abuziv și dictatorial, într-un detonator al celui mai isteric și primitiv populism. Dacă România este astăzi paria Europei, dacă este prima țară a Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat, dacă cursul leu-euro a sărit în aer, dacă investitorii străini își fac bagajele, pleacă și lasă pe drumuri mii sau zeci de mii de oameni e și din cauza instituției suspendării, folosită abuziv și cu rea credință.

Curtea Constituțională a spus clar: Președintele Traian Băsescu nu a încălcat Constituția de niciun fel, nici ușor, nici grav. Punct. Din momentul acela, instituția suspendării este utilizată abuziv și cu rea credință și devine o armă politică a populismului, o armă politică a unei autorități a Statului împotriva unei alte autorități a Statului. În Constituție, rolul suspendării Președintelui este de a pedepsi și opri abuzul de putere și încălcarea Constituției de către o putere în stat. În momentul în care suspendarea este folosită abuziv și cu rea credință și devine un instrument prin care o autoritate a Statului încalecă altă autoritate a Statului, în acel moment suspendarea încalcă spiritul Constituției și statul de drept.

Folosită cu rea credință, suspendarea elimină nu numai coabitarea dintre un Președinte cu o culoare politică și o majoritate de altă culoare politică dar și parteneriatul dintre un Președinte și o majoritate parlamentară de aceeași culoare politică. De fiecare dată cînd majoritatea politică va avea o culoare politică diferită de aceea a Președintelui și Președintele va sta prost în sondaje, aceasta va declanșa suspendarea. De fiecare dată cînd Președintele nu va face sluj în fața majorității parlamentare, fie ea și de aceeași culoare ca și Președintele, se va declanșa suspendarea. Poate că Președintele susține măsuri nepopulare dar responsabile și benefice țării (toate măsurile responsabile sînt nepopulare), în dezacord cu majoritatea parlamentară, poate chiar dacă aceasta are aceeași culoare politică. În acel moment, majoritatea parlamentară, de teamă să nu piardă voturi, va declanșa suspendarea Președintelui care susține măsuri nepopulare, trecînd astfel de partea poporului în schimbul voturilor.

Gîndiți-vă că Parlamentul ar putea fi dizolvat de Președinte la orice oră. De teamă că pot fi testați electoral oricînd, parlamentarii și guvernul nu vor mai susține nicio măsură responsabilă și nepopulară și nu vor mai ieși niciodată din vorba Președintelui. Asta încearcă să facă, în sens invers, Parlamentul cu Președintele. Nu vorbim aici de Președintele Băsescu. El se va retrage cel mai probabil peste doi ani și își va crește nepoții liniștit sau se va plimba pe mare și doar din cînd în cînd va mai arunca un ochi în cartea de istorie, să vadă dacă a intrat. Problema de o gravitate extremă este precedentul care se creează și dezechilbrul grav dintre autoritățile Statului. Una dintre autorități este anihilată sau transformată în agent al populismului. Fiindcă singura apărare a Președintelui împotriva demiterii ca urmare a suspendării arbitrare, la cheremul Parlamentului, este populismul deșănțat, care să-i asigure un bun scor electoral, pentru a putea supraviețui unui referendum de demitere.

Cele mai importante măsuri, cu efecte pe termen lung, cele mai responsabile și nepopulare măsuri sînt luate de Președinte în al doilea mandat, atunci cînd acesta este relaxat electoral. Dacă introducem un nou test electoral, Președintele, indiferent de numele său, va fi tentat să ia măsuri populiste și nu va mai avea curaj să ia măsuri responsabile, cu efecte benefice pe termen lung pentru societate, dar nepopulare.

În momentul în care pentru suspendaci este irelevant dacă Președintele a încălcat sau nu Constituția, în momentul în care suspendarea e folosită abuziv, cu rea credință și scopul său este de a anihila o autoritate a Statului, atunci sîntem în afara statului de drept și împotriva spiritului Constituției.

Traian Băsescu are un scor decent spre bun în sondaje. 35% este un scor decent, bun chiar. 40% este un scor excelent pentru un Președinte responsabil și patriot, aflat în a doua jumătate a celui de-al doilea mandat, după ce, împreună cu ceialalți actori politici, a trecut țara peste o criză economică și financiară extrem de gravă și resimțită la nivel mondial. Traian Băsescu și-a făcut datoria electorală, și-a făcut datoria de Președinte. Cu erori, cu succese, cu bune, cu rele. Nu poți pretinde unui Președinte să participe la tot felul de teste electorale din 2 în 2 ani sau din 3 în 3 luni. Nu-i poți pretinde să fie ales de 4 ori pentru 2 mandate. Traian Băsescu este la cea de-a patra competiție electorală prezidențială. Trebuie să lupte electoral, în medie, pentru fiecare 2 ani și 6 luni de președinție. E ca și cum parlamentarii, primarii și consilierii ar fi chemați să candideze, să se întreacă la urne, de 2 ori la 4 ani.

A participa la un asemenea exercițiu electoral care stabilește un precedent periculos, anticonstituțional și nedemocratic, rezultat din abuzului și rea credință, reprezintă o cauționare a derapajului totalitar spre care este împinsă România de către USL.

Acest referendum este o aventură cu iz totalitar a USL-ului. Nu vreau să-mi pierd timpul jucînd într-un film al USL-ului. Nu vreau să-mi pierd nici măcar 2 minute din viață într-o aventură iresponsabilă care nu-mi aparține. USL nu m-a cîștigat la belciuge ca să mă tîrască într-o aventură aflată în afara Constituției, democrației și statului de drept. Mai bine îmi tai o mînă decît să votez la acest referendum. Sau pe amîndouă.

Mai tineti minte?

Un vis urît

Totul pare ireal. Pare un episod din Tetelu sau Divertis Animat Planet. De aici și lipsa de reacție a societății civile, a elitelor, a poporului. E un vis urît din care nu se poate să nu ieșim. Mai țineți minte coșmarurile alea în care, atunci cînd ați ajuns la punctul culminant și nu mai aveți nicio șansă în fața forțelor răului, indiferent care-s alea, brusc vă dați seama că e doar un vis și tot ce trebuie să faceți e să așteptați să vă treziți? Vă aleargă o haită de cîini mari și negri, v-ați împiedicat, ați căzut jos și vă simțiți paralizați, nu vă mai puteți ridica? Nu-i nimic. Închideți ochii, vă spuneți că e doar un vis și așteptați să vă treziți.

Așa se întîmplă și acum. Toată lumea, anesteziată, speră că e doar un vis și ne vom trezi. Ceva se va întîmpla, va veni cineva de undeva și ne va salva. Va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și tot coșmarul ăsta se va încheia. Pînă atunci nu ne rămîne decît să facem, tîmp, calcule despre referendum, despre campania electorală (???), despre forțele dreptei (?????). Am să vă dau o veste proastă. Nu e un vis urît. E realitatea. Nu așteptați, că nu aveți ce aștepta. Nu va veni nimeni și nu va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și Ponta și Antonescu împreună cu USL-ul nu vor dispărea.

Lumea se mobilizează la ce?

Mi se reproșează că sînt prea dur, că demobilizez. Nu știam că lumea se mobilizează la ceva. Nu înțeleg pe cine demobilizez. Vrea cineva să facă ceva și eu mă opun? Să-mi fie cu iertare dacă jignesc cetățeni respectabili și bine intenționați, dar în afară de calcule electorale imbecile nu văd altceva. Nu înțelegeți, nu-i așa?

Prima lovitură de stat din istoria Uniunii Europene

Uniunea Europeană a înțeles. De aici și reacția de o duritate fără precedent. În toată istoria sa, Uniunea Europeană nu a avut o reacție mai dură împotriva unui stat membru. Reacția la problemele economice ale Greciei și la lipsa reformelor a fost floare la ureche, joacă de copii, în comparație cu reacția față de România cuplului Ponta-Antonescu. De ce această reacție fără precedent? Fiindcă Uniunea Europeană a realizat că se află pentru prima dată în existența ei în fața unui lovituri de stat. România este primul stat din istoria Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat. O spune presa occidentală, o spun cancelariile occidentale, o spun oficialii Uniunii Europene. Nu și românii. Care, placizi, își fac calcule electorale și se pregătesc să legitimeze lovitura de stat. Nu există democrație în afara regulilor. Nu există libertate în afara statului de drept, nu există suveranitate în afara Constituției. Legitimarea loviturii de stat se va face prin referendum, indiferent de rezultatele acestuia (fie vorba între noi, referendumul va fi o simplă formalitate care va încheia lovitura de stat, vom fi martorii tembeli și creduli ai unei fraude comparabile cu cea din 1946 – știu, așa ceva nu se poate, trăim în Europa civilizată iar Dan Voiculescu, Ponta și Antonescu sînt totuși oameni ca și noi, basically de bună credință).

Trădare națională

Putem numi trădare națională ansamblul de norme legislative, propagandă, acțiuni politice interne și atitudini diplomatice care provoacă, deliberat sau nu, pierderea anumitor drepturi sau chiar ieșirea unui stat dintr-o alianță care îi asigura independența și securitatea politică și economică, respectarea statului de drept și a drepturilor și libertăților omului, integritatea teritorială.

Calcule electorale sau lovitură de stat?

Ce să facem, ce să facem? Păi să facem calcule electorale pe ruinele statului român, zic. Oameni buni, iertată să-mi fie insistența: trăim o lovitură de stat! Uitați-vă la Ponta, la Crin Antonescu, la Cătălin Voicu, la Andrei Marga, la Hașoti, la Dragnea, la Nicolăescu, la Mazăre, la Mihai Voicu, la Fenechiu, la Corlățean. Uitați-vă la felul în care vorbesc despre Curtea Constituțională, despre Parlament, despre Președinție, despre statul român, despre justiție, despre Uniunea Europeană, despre Germania, despre Angela Merkel, despre Comisia Europeană.

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.

Mai țineți minte?

Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora. Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Așa cum americanii și britanicii au scuza că, pînă la Reagan și Thatcher au fost rușinați de Imperiul Sovietic.

Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști?

Pe toți aceștia îi leagă același lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.

Garda veche va prelua România

Nu vă îmbătați cu apă rece. În momentul ăsta mii de oameni din vechea gardă a sistemului (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) sînt în block starturi și așteaptă să-și reia locurile în sistem. În momentul în care Crin și Ponta au puterea absolută, schimbă garda peste tot și nimeni din noua gardă (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) nu va scăpa. În momentul acela, totul e pierdut. România este condusă de Mafie și de Rusia prin intermediul a doi puțoi iresponsabili, înapoiați mintal și dezechilibrați psihic.

Un referendum corect, ca-n 46

La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul, în frunte cu Dan Voiculescu, Crin Antonescu și Victor Ponta dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Reacția populară și instituțiile statului

Instituțiile statului nu reacționează, nu au suficient curaj, dacă nu văd că poporul nu iese în stradă. Nu vă cere nimeni imposibilul. Nu vă cere să ieșiți cu pieptul gol înaintea tancurilor. Nu e cazul. În lipsa reacției populare, lovitura de stat va fi oficializată și instituțiile statului vor asista paralizate la oficializarea ei, incapabile să reacționeze.

Reprezentanții instituțiilor statului sînt și ei oameni. Și se demobilizează în momentul în care se simt singuri. E nevoie de liderii de opinie care să scoată oamenii în stradă. Hai să facem un miting. Autorizat. Dar trebuie să fie cîțiva lideri de opinie care să scoată lumea în stradă, să facă apel la oameni. Nu politicieni. Lideri de opinie. Un miting făcut pe bune. Nu pentru Băsescu. Pentru statul de drept, pentru democrație, pentru Europa. Pentru rămînerea României în lumea civilizată. Liderii de opinie să iasă în stradă, la balcon, pe scenă sau ce dracu o fi, și să vorbească, cu subiect și predicat. Vreau să văd un Liiceanu, un Pleșu, un Patapievici, un Sorin Ioniță, un Cărtărescu, un Perjovschi, un Ionuț Popescu, un Lucian Mîndruță, un Turcescu, Anca Cernea, Monica Macovei etc etc etc (mai veniți și voi cu idei). Toată lumea nemulțumită, toți liderii de opinie, toată elita. Toți. Un miting, o demonstrație care să scoată din țîțîni popor, Europă, oameni din instituțiile statului, să ți se facă pielea de găină, să ți se ridice părul pe spate.

Îmi povestea Cristi Hrițuc de mitingurile lui Băsescu din 2009 (era cu organizarea etc). ”Le știam pe dinafară și cu toate astea de fiecare dată cînd vorbea mi se făcea pielea de găină.”

Ei bine, fără asta nu se poate. Oamenii trebuie să se simtă uniți, să simtă siguranța pe care ți-o dă mulțimea, cînd te bagi unul în altul și capeți curaj și nimic nu-ți poate sta în față, cînd ai impresia (justificată) că poți trece cu pieptul gol peste tancuri. Fără asta, nici instituțiile statului, formate din oameni, nu vor avea curajul și forța să reacționeze. Asistăm placizi la calcule electorale și analize despre construcțiile de dreapta. Nu despre asta e vorba, nu înțelegeți?

Cele 11 porunci ale Uniunii Europene

(Sorina Matei -Someone, please, call 911!) – de citit toate articolele sale de la începutul scandalului suspendării. Sorina Matei este, la ora asta, unul dintre puținii oameni lucizi.

UE cere în mod clar și fără dubii următoarele:

A. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar:

1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 38

2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41

3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă

4. Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări scopuri politice şi mai ales pentru a evita decizii judiciare.

5. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale.

6. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare.

B. Redarea încrederii:

7. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice, printr-un proces de numire transparent şi obiectiv

8.Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie: proceduri publice şi transparente şi liste deschise pentru oricine, selecţii bazate pe criterii de profesionalism şi integritate şi de palmares în domeniul luptei anti-corupţie.
9. Nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii

10.Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligaţia celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile.

11. Demisia membrilor Parlamentului care au primit decizii finale privind incompatibilitatea, conflictul de interese sau corupţie la nivel înalt

Bilanțul guvernării USL

Și despre asta este vorba:

(@Cristihan, comentariu pe Blogary)

– au renuntat la un ministru inainte de numirea acestuia, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Alistar)

– au schimbat 4 ministri la educatie, din cauza minciunilor si plagiatelor dovedite (Dumitrescu, Mang, Pop, Andronescu)

– au schimbat un ministru la cultura, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Diaconu)

– au schimbat si controlat direct o institutie pentru a-l salva pe Adrian Nastase (ISC)

– au intervenit in procesul de justitie impiedicand punerea in aplicare a unei decizii definitive de condamndare (AN)

– au mutat o institutie culturala in subordinea Parlamentului, cu scopul destituirii unui intelectual incomod (ICR)

– au schimbat conducerile unor institutii ale statului pe criterii politice (IICMER, arhivele statului)

– au amenintat si cenzurat reprezentanti incomozi ai mass-media (EvZ, B1, Curentul)

– au schimbat conducerea TVR fara respectarea legislatiei in vigoare, incalcand regula de reprezentare a partidelor politice

– au schimbat si intervenit in politica editoriala a stirilor TVR

– au uitat sa rezolve lucrurile reprosate guvernelor anterioare (gazele de sist, universitatea maghiara, cresterea imediata a salariilor, guvernarea fara OUG)

– au atentat la siguranta economica a statului prin intrarea in insolventa a Hidroelectrica

– au incalcat prevederi ale acordurilor de imprumut cu organismele internationale (privatizarile programate, schimbarea conducerii unor societati de stat, etc)

– au ignorat abordarea problemelor economice ale tarii, concentrandu-se exclusiv asupra luptelor politice (75% din timpul sedintelor de guvern)

– au mutat Monitorul Oficial in subordinea Guvernului dupa 150 de ani de subordonare fata de Parlament, cu scopul de a-l folosi ca instrument politic

– au desfiintat o institutie in ziua in care aceasta trebuia sa se pronunte asupra plagiatului primului ministru (CNATDCU)

– au incalcat decizii definitive ale justitiei, refuzand retragerea calitatii de parlamentar unor parlamentari declarati incompatibili (Andon, Paslaru)

– au incalcat o decizie a Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei pe plan extern, uzurpand astfel calitati oficiale

– au blocat comunicari oficiale ale sefului statului catre Uniunea Europeana (Marga)

– au emis Ordonante de Urgenta neconstitutionale prin care au blocat exercitarea puterilor CCR

– au schimbat Avocatul Poporului incalcand legislatia in vigoare si blocand posibilitatea atacarii OUG la CCR

– au schimbat presedintii Senatului si Camerei Deputatilor prin incalcarea legislatiei in vigoare

– au suspendat Presedintele Romaniei fara ca acesta sa fi incalcat grav prevederile Constitutiei

– au atentat la independenta justitiei prin atacarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a judecatorilor care l-au condamnat pe Adrian Nastase

– au mintit partenerii europeni ai Romaniei, practicand un dublu limbaj la Bruxelles si la Bucuresti (pragul la referendum)

– tergiverseaza aplicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale

– au atras avertismente externe la adresa Romaniei, fara precedent in ultimii 20 de ani

– au emis pareri jignitoare despre inalti oficiali ai unor state membre ale Uniunii Europene (Merkel)

– au emis declaratii cu tenta nationalista si izolationista ca raspuns la cerinte ale Uniunii Europene de respectare a statului de drept (Ponta, Antonescu, „nu suntem colonie”)

PS. PDL a găsit soluția. Stănișoară propune ca voturile să fie numărate ziua, că noaptea se fură. Probabil în județul domnului Stănișoară nu a ajuns electrificarea. Nu știam că soarta statului român stă în lumina soarelui ale cărei raze mîngîie duios voturile din Mehedinți.

Vlad Petreanu – România, 13 iulie, anul 1 USL

Andrei Manțog – Judecată de om prost: între elitele mincinoase și mahalaua cinstită

Sintem in plina dictatura si discutam tactici electorale

UPDATE luni 9 iulie, ora 17.11

O mică contradicție în discursul lui Ponta-Antonescu și al celoralți useliști:

Băsescu este izolat, nu-l bagă nimeni în seamă în Europa și Statele Unite, e un paria în afară.
Băsescu a influențat toate statele occidentale, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei, ambasadorii american, german, britanic, olandez, Departamentul de stat (guvernul) american, parlamentari germani, francezi, britanici, cancelarul Angela Merkel, premierul Canadei, pe Rompuy (președintele UE), Barosso (prim ministrul UE), toată presa internațională, de la New York Times la FAZ, de la The Economist la Nature, de la Le Figaro la Financial Times, de la EL Pais la Le Monde șamd

_______________________

UPDATE luni 9 iulie, ora 16.49

Suspendarea lui Băsescu și organizarea unui referendum s-au derulat de o asemenea manieră încît violează principiile de bază ale statului de drept și trecând peste toate instituțiile Constituției (Angela Merkel)

________________________

Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Spartak Moscova – Național București, finala Cupei României

Sîntem în minutul 87 al finalei Cupei României dintre Spartak Moscova și Național București. Cei de la Spartak au scos în șuturi arbitrii de pe teren și i-au înlocuit cu oameni din staff-ul lor. A mai rămas un tușier, în jumătatea de teren a Spartak-ului, care stă cu cuțitul la beregată, și cu fanionul ridicat a ofsaid by default. Observatorul federal a fost înlocuit și el cu secretarul personal al patronului celor de la Spartak. La fel, și băiatul de la tastatura tabelei și crainicul stadionului, au fost înlocuiți și ei cu oameni din biroul de presă al echipei din Moscova. Căpitanul Naționalului a fost dat afară după ce un comitet format din fundașii lui Spartak i-a arătat cartonașul roșu. Antrenorul zace legat de calorifer, la vestiare. O comisie formată ad-hoc din masorii lui Spartak a decis ca poarta lui Național să fie mărită la 4.50 metri înălțime și 12 metri lățime și să fie adusă la mijlocul terenului în timp ce poarta lui Spartak să aibă 40 centimetri înălțime și 1 metru lățime și să fie orientată cu fața spre linia fotografilor și peluză și cu plasa spre teren. Mai sînt 3 minute de joc și Spartak conduce cu 4-0 la goluri, cu 3-0 la penaltyiurile care vor fi date în cele 3 minute care au mai rămas, cu 15 000 la 2000 la suporteri în tribune, cu 14-6 la numărul de jucători pe teren, cu 5-1 la arbitri, cu 1-0 la observatori federali și cu 5-0 la televiziunile care transmit meciul.

UEFA și FIFA

În timpul ăsta FIFA și UEFA înroșesc fax-urile, telefoanele și mailurile, amenințînd că vor scoate fotbalul românesc din lumea civilizată, că ne vor elimina din toate competițiile europene și vor opri orice fonduri către Federația Română.

Național București, tactici și strategii

Jucătorii și staff-ul Naționalului fac tactici și nu par să înțeleagă ce se întîmplă cu ei. Cînd arbitrul e dat afară în șuturi și porțile modificate, cînd antrenorul secund al moscoviților, transformat în arbitru, nu înregistrează în raport decît golurile lui Spartak, cînd căpitanul Naționalului e scos cu forța de pe teren, băieții de la Național încă se mai gîndesc cum să joace, cu apărare avansată și contraatacuri rapide sau cu curul în poartă și mingi aruncate în față. Singura preocupare a Naționalului sînt tacticile de joc care vor aduce victoria în ultimele 3 minute, deși, din ultimele 3 goluri pe care le-au marcat în această partidă, două, dintre care un autogol al adversarilor, au fost anulate pentru ofsaid iar al treilea a fost înregistrat de arbitru în dreptul lui Spartak, autorul lui fiind eliminat de pe teren și din orice competiție, urmînd să fie arestat de biroul de presă al clubului advers.

Popor, suporteri, gură cască

În tribune, cei 2000 de suporteri ai Naționalului fac pronosticuri care de care mai optimiste și se întreabă dacă la faza premergătoare eliminării căpitanului de către un comitet format din fundașii adverși, căpitanul i-a zis sau nu unui atacant advers, printre dinți: ”Dă-te mai încolo, Dottore!”. Cei mai delicați dintre ei s-au strîns în cerc, printre bastoanele jandarmilor, lanțurile și boxurile galeriei adverse și, ținîndu-se de mîini, se plimbă în cerc și cîntă duios un cîntecel motivațional învățat de la Martorii lui Iehova. Ceilalți, mai nervoși, cu steaguri portocalii și fețe de hoți de buzunare (dacă n-ar avea tricouri portocalii, nici nu i-ai deosebi de suporterii Spartak-ului), urlă viril ”Pe ei, pe mama lor!” și ”Campionii! Campionii!”

Cei 15 000 de suporteri ai lui Spartak cîntă victorioși și mai că ar vrea să intre pe teren să linșeze jucătorii lui Național (penuria de semințe și bere la pet provoacă sechele adînci în ființa nației) iar cei 30 000 de spectatori neutri sînt dezamăgiți de jocul dur din teren, de certurile dintre jucători și arbitri, și obosiți că trebuie să-și folosească creierul, simțurile și fălcile și la altceva decît spart semințe, abia așteaptă să treacă meciul și ceremonia de premiere și să înceapă show-ul de după, cu Ana Lesko pictînd live irinei nuzi printre case și pomi, cu Victor Ciutacu riscîndu-și spectaculos viața încercînd să îmblînzească patapievici în cușcă și societatea civilă dînd din coadă în timp ce încearcă și reușește cu talent și precizie să înghită un căcat din zbor.

Îl judecăm pe Băsescu sau asistăm la desființarea statului de drept?

E soarta lui Băsescu în joc, nu soarta justiției, a democrației, a statului de drept și a României în Europa. La referendum se judecă performanța prezidențială a lui Băsescu din ultimii 8 ani, nu se desăvîrștește o lovitură de stat. Asta e manipularea numărul 1.

Sîntem în plină ilegalitate, sîntem în afara Constituției

Suspendarea și referendum-ul sînt consecințe ale unor OUG-uri neconstituționale dar a căror neconstituționalitate, evidentă, nu poate fi constatată de Curtea Constituțională decît la sesizarea Avocatului Poporului, care, la rîndul lui, a fost schimbat ilegal. Guvernul a dat Ordonanțe de Urgență practic inatacabile în domenii în care nu avea dreptul să dea Ordonanțe de Urgență și a căror urgență nu se justifica. Dacă Guvernul dă o Ordonanță de Urgență prin care desființează libera exprimare și una prin care elimină dreptul de proprietate? Veți spune că sînt neconstituționale. Da. Așa e. Sînt ordonanțe evident neconstituționale. Problema e că doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională în acest caz. Avocatul Poporului este înlocuit cu un om din partidul care a dat ordonanțele respective. La un moment dat, ordonanțele respective trebuie luate în discuție de Parlament și trecute ca legi. Dar ele își vor fi produs efectele pînă atunci. În cele cîteva luni pînă cînd ordonanțele de urgență devin legi, dreptul de proprietate și libera exprimare se suspendă. În această perioadă toate proprietățile pot fi naționalizate și toți cei care exprimă opinii incomode pentru puterea politică pot fi băgați în pușcărie. Cînd ordonanțele de urgență devin legi și pot fi contestate de partidele politice parlamentare la Curtea Constituțională, poate nici nu vom mai avea partide parlamentare de opoziție și Curte Constituțională. Și oricum va fi prea tîrziu, sute de mii sau chiar milioane de oameni își vor fi pierdut deja proprietatea și libertatea.

Precedentul care naște dictatura

Dacă USL a încălcat Constituția, legile și orice regulă democratică în suspendarea lui Băsescu (consecință a unor decizii neconstituționale și ilegale) și organizarea referendumului (stabilită prin OUG-uri neconstituționale), de ce n-ar face la fel și la alegerile parlamentare din toamnă? Dacă guvernul Ponta dă o ordonanță de urgență prin care opoziția nu mai are dreptul la campanie electorală? Dacă dă o ordonanță de urgență prin care restrînge dreptul de a fi aleși a anumitor politicieni din opoziție și restrînge dreptul de a alege anumitor votanți care se bănuiește că ar vota cu opoziția (votanții din diaspora, de exemplu)? Aceste ordonanțe de urgență, vădit neconstituționale și democratice, își produc efectele pe perioada campaniei electorale și a alegerilor. Parlamentul le poate valida și transforma în legi, care vor fi declarate neconstituționale de Curtea Constituțională (repet, dacă va mai avea cine să se sesizeze Curtea Constituțională și dacă va mai exista Curtea Constituțională). Dar pînă atunci va fi prea tîrziu. Vom avea deja un nou Parlament, cu o nouă structură, decisă de alegerile parlamentare. USL-ul va spune atunci, ca și acum, că o lovitură de stat nu se dă prin alegeri sau referendum. Și în Belarus se organizează alegeri, și pe timpul lui Ceaușescu se organizau alegeri. Mai toate dictaturile organizează alegeri, în care arbitrul e și jucător și face și regulile.

Referendumul de demitere este ilegal și neconstituțional

Atît suspendarea Președintelui cît și organizarea referendumului sînt consecințele unor decizii arbitrare, abuzive, care încalcă Constituția României, legile țării, democrația și statul de drept și aruncă România în afara Europei și a lumii civilizate. Judecarea lui Băsescu și scorul la referendum sînt irelevante. E ca și cum te-ar interesa scorul la o partidă de șeptic ținută în lagăr.

Instituțiile statului român, elitele și poporul aferent

Este decisivă reacția statului de drept, reacția instituțiilor statului român, a reprezentanților acestora, a oamenilor din sistem, a autorităților statului, în fața acestui asediu belarus împotriva statului român, împotriva normelor democratice, constituționale și legale, împotriva democrației înseși, împotriva libertății. E momentul în care oamenii din sistem, din toate instituțiile statului, trebuie să arate dacă au curaj, dacă țin la țara lor și dacă au onoare. Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Este decisivă reacția societății civile. Este decisivă reacția elitelor culturale, politice, administrative. Este decisivă reacția populară. Acum se decide soarta României ca stat democratic. Merităm sau nu să fim liberi, egali în fața legii, merităm sau nu să trăim într-un stat de drept, cu reguli și legi, merităm sau nu să trăim în Europa, în lumea civilizată?

Deocamdată, nici instituțiile statului, nici elitele, nici poporul nu au trecut examenul. Mai mult decît atît, se pare că nimeni nu conștientizează ceea ce se întîmplă. E posibil să trăim o încercare prea mare pentru o nație cu un caracter atît de mic. Dar să nu ne grăbim. Mai sînt totuși cîteva zile.

PS. Mai țineți minte că Regele Mihai a acceptat să deschidă lucrările noului Parlament rezultat din alegerile din 1946?

UDPATE.

Pentru toți deștepții pulii care fac calcule electorale, adună procente, imaginează sloganuri și culori de campanie: Bă pulifricii lu tata, de OUG-ul inatacabil la Curtea Constituțională, dat cu 3 săptămîni înainte de alegeri și cu o săptămînă înainte de începerea campaniei electorale, prin care foștii șefii ai serviciilor nu au dreptul de a candida la demnități în stat, ați auzit? Bă frate, dar chiar nimeni nu-și dă seama ce se întîmplă? Chiar nu sînteţi în stare să vedeţi mai departe de 40 de centimetri în faţa voastră?

Dacă noi și Occidentul recunoaștem și acceptăm un scrutin ilegal și neconstituțional, nu vom mai avea alegeri libere în România.

Un articol pe care trebuie să-l învățați pe dinafară: Dragoș Paul Aligică – Puciul parlamentar: expus si delegitimizat. Urmeaza frauda referendumului

Lovitura de stat pe intelesul tuturor

Imagineaza-ti ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Care va spune ca nu vedeti bine, ca el, de fapt, nu s-a bagat in fata voastra. Si este servit…

Termenul „lovitura de stat” ii duce pe oameni cu gandul la cel putin una (daca nu toate la un loc) din urmatoarele: 1) violenta, 2) conspiratie (de obicei a unor militari), 3) dictatura/totalitarism, 4) un lucru rau, 5) nu are sprijinul poporului. In realitate, o lovitura de stat nu implica neaparat aceste cinci componente. Din acest motiv, oamenii nu stiu sa recunoasca o lovitura de stat atunci cand nici violenta, nici manifestarile totalitare si nici conspiratia nu sunt prezente sau vizibile din avion.

Ce este o lovitura de stat?

O lovitura de stat inseamna in primul rand obtinerea controlului puterii statului. Si alegerile (parlamentare, prezidentiale, locale etc) reprezinta exact acelasi lucru: castigarea puterii. Ceea ce le diferentiaza pe cele doua modalitati de a castiga puterea de stat este un singur lucru: regula jocului.

Asadar, o lovitura de stat inseamna, in al doilea rand, castigarea puterii statului prin incalcarea regulilor jocului. Regulile jocului sunt stabilite de societate. Ele pot lua forma obiceiurilor, a cutumelor, a normelor sau a legilor. Legile reprezinta cel mai puternic tip de regula. Pentru ca, spre deosebire de incalcarea unei cutume, daca incalci legea poti sa ajungi dupa gratii.

1) Violenta

In societatile totalitare o lovitura de stat nu poate avea loc decat prin mijloace violente, care sa implice mase de oameni rasculate impotriva regimului. Doar asa regulile jocului (totalitar, in acest caz) pot fi incalcate. Asa cum s-a intamplat in Romania in 1989.

Dar in societatile democratice cum sta treaba? Ei bine, in statele cu democratie consolidata, o lovitura de stat este imposibila. De ce? Pentru ca regulile jocului sunt perfect intelese de majoritatea cetatenilor, iar acestia nu vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea in stat prin incalcarea lor.

Sunt insa unele state, care nu sunt nici dictaturi nici democratii veritabile. Printre ele – Romania sau Ungaria zilelor noastre. In astfel de tari, loviturile de stat pot avea loc si fara violenta. De ce? Pentru ca aici nu toti cetatenii inteleg exact regulile jocului (democratic, de aceasta data) si tocmai din aceasta cauza sunt oameni care vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea de stat prin incalcarea regulilor jocului. Este ceea ce eu numesc o „lovitura de stat soft”.

Asadar, iata ca o lovitura de stat nu e neaparat violenta.

2) Conspiratia

Nu de putine ori, loviturile de stat se fac prin comploturi si conspiratii din care fac parte membri ai aparatului statului si ai institutiilor de forta: armata, servicii secrete, politie, etc. Iarasi, afirmatia aceasta e valabila pentru societatile autoritare, unde regimul controleaza statul prin forta. In acest caz schimbarea (prin incalcarea regulilor jocului) se poate face doar prin desprinderea unor indivizi ai corpului birocratic totalitar (complot).

In societatile semidemocratice insa, complotul ia o alta forma: minciuna, ascunderea intentiilor, disimularea. Ex: negociere pe sub masa cu niste parlamentari traseisti. Ex: „protestele au fost spontante, nu organizate de noi”. Traseismul politic este principalul factor care face posibile astfel de lovituri.

Constatam, deci, ca o lovitura de stat nu implica neaparat un complot al serviciilor secrete, sau al membrilor armatei.

3) Dictatura/totalitarismul

O societate democratica (sau cu o democratie tanara) are doua principii mari si late: pluralism politic si separarea puterilor in stat. Totalitarismul inseamna incalcarea acestor principii. O lovitura de stat poate sa preceada sau sa consolideze totalitarismul. Ex: Hitler, Lenin.

Nu e neaparat sa fie asa, insa. Ex: o serie de parlamentari ai regimului aflat la putere trec in tabara opozitiei, rastoarna guvernul prin motiune de cenzura si instaleaza un nou guvern, cel al fostei opozitii; se castiga astfel puterea executiva, fara incalcarea nici unuia din cele doua principii democratice.

Lovitura de stat nu inseamna, deci, ca e neaparat un act totalitar

4) Lovitura de stat e un lucru rau.

Nu tot timpul. Daca rastorni un despot ai facut mai degraba un bine decat un rau. Vezi cazul loviturii de stat din decembrie 1989.

5) Lovitura de stat se face impotriva poporului sau fara sprijinul sau.

Nici asta nu e adevarat. Vezi din nou lovitura de stat din Romania anului 1989.

Ce este, deci lovitura de stat? Ei bine, ea inseamna obtinerea puterii de stat, prin incalcarea regulilor jocului si ascunderea intentiilor reale, astfel incat dreptul fortei ajunge sa primeze in fata fortei dreptului. Atat si nimic mai mult. Restul: totalitarism, generali care tradeaza, etc. sunt chestii optionale. Acum, imagineaza-ti din nou ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Si este servit…

Actiunile recente ale USL reprezinta sau nu o lovitura de stat?

Sa revedem filmul. Au organizat niste proteste anti-putere in ianuarie si au mintit, spunand ca au fost spontane; protestele i-au speriat pe unii parlamentari ai partidelor puterii de atunci, astfel incat acestia au migrat si au daramat guvernul; au castigat puterea parlamentara si puterea guvernamentala. Au incalcat apoi reguli, cutume si legi (aici, aici, sau aici) dintre care unele constitutionale; au ignorat puterea judecatoreasca, CCR cea mai inalta instanta de fapt. Au creeat o lege care aproape ca elimina pluripartidismul. Au trimis premierul la cea mai importanta reuniune internationala din care facem parte, fara mandat, prin falsuri si abuzuri ale ministrului de externe. I-au luat astfel, cu forta, puterea presedintelui tarii. Au schimbat legea ca sa-l poata suspenda. Au schimbat legea, lasand fara putere si fara atributii institutiile care se pot opune suspendarii sale. Iar acum il suspenda.

Cu toate astea insa, tu inca mai ai dubii ca a fost o lovitura de stat. Pe cocalarul fioros din fata ta il vezi? Nu? Inseamna ca esti orb. Pe cei sapte care sunt in fata ta, dar in spatele cocalarului, ii auzi cum striga? Nu? Inseamna ca esti surd.

PS: Daca as fi scris acest text respectand regulile -sa zicem- Facultatii de Sociologie din Bucuresti ar fi trebuit sa citez si sa pun ghilimele. Cum insa traim in tara celor care-l cred pe Victor Ponta, fac doar la final trimiterea bibliografica: Eduard Luttwak, „Coup D’État: A Practical Handbook” o carte pe care „analistii” care vorbesc pe la TV zi de zi nu au citit-o niciodata, pentru ca nu se afla in nici o biblioteca publica din Romania.

Pentru prima oara, Antipa tine expozitii afara, pe trotuarul din fata Muzeului

Traian Băsescu a fost suspendat. Pînă cel devreme pe 29 iulie, președintele României este Crin Antonescu.
Strategia victimizării lui Băsescu este perdantă. Băsescu nu mai poate aduce oamenii la vot. Oamenii vor veni să dea cu ștampila împotriva Mafiei, Dictaturii, Loviturii de Stat. Nu pentru Băsescu. Nu interesează nimeni că Traian Băsescu are lacrimi în ochi și este victima băieților răi din sistem. Lumea s-a plictisit pînă în gît după 8 ani de Băsescu de dimineață pînă seara. Dacă Curtea Constituțională și cancelariile occidentale ajung la concluzia că nu am avut parte de o lovitură de stat și nu asistăm la acapararea prin mijloace ilegale și anticonstituționale a României de către Mafie, plecarea definitivă a lui Băsescu este sigură. De fapt, miza nici măcar nu e Băsescu. Miza e rezistența instituțiilor statului de drept în fața asaltului dat de Mafie.
Acum cîteva zile, Videanu chema oamenii la miting. Devastator. Cred că chemarea lui a gonit cel puțin 10 000 de participanți. Dacă insista, nu mai venea nimeni în Piața Revoluției (excepție oamenii de partid aduși cu autobuzele). Un Băsescu înconjurat de fețele de mafioți nerăbdători și tractoriști derutați ale pedeliștilor e rețeta sigură a unei înfrîngeri nu demne, ci penibile.
De la a doua zi de proteste în Piața Victoriei am fost zilnic acolo. Cei mai mulți manifestanți au fost joi, în jur de 500-700, cei mai puțini ieri, în jur de 100-200. Așa cum spuneam și mai devreme pe Facebook, 30 este nucleul dur al dreptei. Nu 30 de procente. 30 de oameni. Cei din Piața Victoriei. Am exagerat puțin. La momentul cînd scriam asta nu erau 30 în fața Muzeului Antipa, erau 70. Hai 100. Asta e dreapta. Îi știu pe dinafară. Aceiași 70-100 de oameni. Mare parte din ei comentatori pe bloguri și foarte activi pe rețelele sociale. Asta e ce a mai rămas din dreapta noastră politică. Pentru prima oară, Antipa ține expoziții afară, pe trotuarul din fața Muzeului. Jandarmii se uitau cu milă la noi. Cred că și dacă ar fi primit ordin să ne bată, nu ar fi putut s-o facă, din milă. ”Cum să dai, mă, în ei? Nu vezi, săracii, ce fețe au? Ni s-a dat ordin să batem un pîlc de deprimați cu cearcăne, ochii mari și goi? Nu. Păi și atunci, de ce să nu-i lăsăm să moară de plictiseală și singurătate? De ce să ne încărcăm conștiințele și să ne uzăm pulanele?” Păcat de oamenii de acolo. Păcat că sînt singurii care cred în libertate, în statul de drept, în democrație, în capitalism, în dreapta. Păcat că sînt lăsați singuri, păcat că sînt lăsați să facă treaba altora, păcat că sînt lăsați să facă treaba liderilor politici, a partidelor politice, a presei, a societății civile, a celor 15 milioane de cetățeni majori și vaccinați ai acestei țări. Nu vă mințiți, nu vă iluzionați. Singura opoziție politică coerentă, articulată e în Piața Victoriei. Se întîmplă la un nivel micro, în fiecare seară începînd de la 19.00. Nu știu de ce ne pierdem timpul în Piața Victoriei, cînd am putea prea bine să socializăm între noi la terasă. La Verona (în spate la Cărturești) am avea loc toți.
Dinspre PDL vor veni tot felul de mesaje de încurajare. E semn sigur că purceaua e moartă în coteț. Țineți minte ce vă zic: de cîte ori vi se transmit mesaje de încurajare e semn sigur, 100%, că situația e fără scăpare. Vi se va vorbi misterios de nuștiuce strategii geniale și vi se va vorbi luminos-optimist de viitor. Nu vă bazați decît pe voi și pe vocea voastră în stradă. Nu credeți poveștile cu strategii și perspective luminoase. Nu are nimeni soluții, strategii și perspective. Sînt toți derutați, anesteziați, disperați, resemnați. Nu le-a rămas decît disimularea trist-ridicolă. Nu le-a rămas decît zîmbetul forțat al optimismului de reclamă americană din anii 50 la pastă de dinți și privirea misterioasă, plină de înțelesuri ascunse și deci dătătoare de speranțe.
PDL e o găină fără cap, cartelul marjuanei a doua zi după ce s-a legalizat marijuana, un gang de hoți de buzunare care s-a urcat într-un autobuz fără călători, care se retrage la Autobază, Băsescu a depășit orice limită a extenuării umane și politice, MRU joacă în divizia C pe un maidan plin de buruieni și viței, Monica Macovei e aparatul care ține inima să bată doar așa, de dragul rudelor care nu vor să accepte evidența. Bazați-vă pe voi. Pe energia voastră. Pe capacitatea voastră de a ieși în stradă, pe puterea voastră de convingere, pe votul vostru. Ieșiți în stradă. Fără cîteva zeci de mii de oameni în stradă nu se va întîmpla nimic, nu se va trezi nimeni. Deocamdată, cîteva sute de oameni stau pe un trotuar în fața Muzeului Antipa. Ar trebui ca 50 000 sau 100 000 să stea pe platoul din fața sediului Guvernului. Cînd sindicatele aduceau în toamna lui 2010 cîte 5 000 sau 7 000 sau 10 000 de oameni la miting rîdeam și făceam mișto de ei. Acum ei ce ar trebui să facă, cînd noi nu sîntem mai mult de 500 de oameni în stradă?
Aș vrea să joc rolul celui care dă mesaje încurajatoare. Aș vrea să-i spun celui care tocmai a ars într-un incendiu și i se desprinde pielea de pe carne să fie optimist, că va veni iarna. Dar voi știți că iarna nu este o soluție pentru arsul de viu. Și nu vreau să vă jignesc inteligența astăzi. O să mă folosesc de disponibilitatea voastră la wishful thinking de mîine. Astăzi o să-mi permit să fiu realist. Pronosticul meu e ăsta: DA – 59%, NU – 41%. Aș vrea să mă înșel și de data asta să n-o nimeresc.

Pretul libertatii: doua ore de plimbare, in fiecare seara

Pînă oprim Mafia.

Două ore de plimbare. În fiecare seară. Pînă guvernul Ponta pleacă. Atît costă, în acest moment, libertatea. Nu trebuie să luptaţi în tranşee, la Mărăşeşti şi Oituz, cu baioneta şi cazmaua, că gloanţe nu mai aveau. Nici nu trebuie să intraţi în junglă cu mitraliera, ca Rambo, să stîrpiţi vreo două-trei mii de inamici. Nici nu trebuie să înfruntaţi, cu mîinile goale, asasinii lui Ceauşescu. Tot ce trebuie să faceţi e să veniţi la plimbare, în fiecare seară, două ore. Acesta e preţul libertăţii noastre. Nu va mai fi pentru multă vreme. Oferta e strict limitată: e valabilă doar acum.

Sigur, dacă aş fi un om rău, aş putea să vă întreb: dacă tot ziceţi că vreţi libertate, chiar nu vă e ruşine obrazului să nu veniţi, seară de seară, două ore, la plimbare, în Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde în ţară, să cereţi demisia guvernului Mafiei? Căci Mafia a pus mîna pe România, prin cabinetul USL condus de Victor Ponta. Nici atîta lucru nu puteţi, ca să ne apărăm libertatea? Două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă scăpam de guvernarea Mafiei?

Vă invit să ieşiţi cu familiile, prietenii, colegii, vecinii, la plimbare, două ore, în fiecare seară, pînă scăpam de ei. Căci acesta e marele şi extraordinarul adevăr, în acest moment: tot ce trebuie să facem e să le arătăm că existăm. Victor Ponta are un singur argument (fals): sprijinul poporului. Pretinde că noi lipsim din ţară. Susţine că poporul e de partea lui, şi că poporul vrea dictatura USL. Adică, a Mafiei. Ei, atunci, să-i arătăm că existăm. Sîntem aici. E tot ce trebuie să facem.

Nu în junglă, ca Rambo, nu ca străbunicii noştri la Mărăşeşti şi Oituz, nu ca eroii de la Universitate, Dalles, Romană, din decembrie 1989. Ci, seară de seară, două ore, la plimbare în Piaţa Victorie, în Piaţa Constituţiei, la Bucureşti şi oriunde în România, ca să le demonstrăm că nu e ţara Mafiei. Că nu sîntem slugile Mafiei. Că sîntem oameni liberi, nu sclavi.

De la democraţie la dictatură se trece foarte uşor: e de ajuns o generaţie care uită că libertatea nu e ireversibilă şi nu e gratis, ci costă. De la dictatură la democraţie se trece în cîteva generaţii. Şi costă scump. Ucigător şi monstruos de scump. Alte generaţii au plătit preţul ucigător şi monstruos, ca măcar noi să scăpam de sclavie. În acest moment, libertatea noastră costă două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă dăm jos oamenii Mafiei.

Sigur, mulţi au treabă, sînt foarte ocupaţi. Pot veni doar seara. Între opt şi zece, de pildă. Printre scandările excepţionale din Piaţa Victoriei s-au auzit, mereu: „Ziua noi lucrăm/ Noaptea protestăm!” şi „Ziua învăţăm/ Noaptea protestăm!” Aceasta este România din Piaţă. Aceasta este România Liberă. E ţara muncii, nu a hoţiei, ţara învăţăturii, nu a plagiatului. Nu vreţi să veniţi şi voi, să fim cu toţii acolo, împreună, ca să scăpam de guvernarea Mafiei?

Ţara nu este o idee abstractă, e ceva foarte concret: familia, prietenii, colegii, vecinii. Veniţi cu ei, cu România care nu vrea Mafia, ca să ne apărăm libertatea. Două ore, la plimbare. În Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde doriţi. Avem nevoie şi de voi, oamenii din alte oraşe, vrem să vă simţim alături. Ieşiţi în Cluj, în Sibiu, în Arad, în Timişoara, în Craiova, în Ploieşti, în Piteşti, în Constanţa, în Braşov, în Iaşi, în Galaţi, demonstraţi că oamenii decenţi şi muncitori care duc ţara asta în spate s-au săturat să tacă în timp ce ei îi calcă tot mai apăsat pe grumaz. Ieşiţi tot mai mulţi, seară de seară. Şi-o să-i oprim! Acum! Mai tîrziu, va fi prea tîrziu. Noi, cei din Bucureşti, vă aşteptăm în Piaţa Victoriei. A victoriei noastre, nu a Mafiei!

(Cristihan, Mihai D Popescu, Rezon, Ummagumma, Bleen)

(Gabi Dumitru, Ummagumma, Bleen, Florina, Cristihan – în Piața Revoluției)

(Para, Elenina)

(SimonaM, Florina)

(Cristi C, Ummagumma, Mama lu Bleen)

(Kamikaze)

Surse foto: Hotnews și SimonaM

PS. A fost și Monica Macovei în piață. Va veni și mîine.

Insemnari din dictatura: Majoritatea parlamentara desfiinteaza practic Curtea Constitutionala

USL a decis desființarea Constituției, și pe cale de consecință, desființarea Parlamentului și a tuturor instituțiilor și autorităților stipulate de Constituție. Sîntem în plină dictatură.

Acest atac intern la adresa statului român este echivalent, prin efectele pe care le produce, unei agresiuni externe la adresa României.

Nu uitați, astăzi la 18.00, ne vedem în Piața Revoluției. Blogariștii, cititori, comentatori și autori, se întîlnesc la 17.45 în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneu).

Mitingul de la Cluj, ora 19.00, Piața Unirii.

Curtea Constituțională este obligată să dea aviz consultativ pentru suspendare pînă vineri, 6 iulie, ora 12.00, a decis, prin vot, majoritatea parlamentară. Dacă nu, USL va merge mai departe cu suspendarea fără avizul Curții Constituționale. Este o încălcare a separației puterilor în stat (care nu se află în relație de subordonare între ele), este o încălcare a Constituției (Constituția României, Titlul V – Curtea Constituțională, Art. 146 – Atribuțiile Curții Constituționale, litera h: dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României). Prin nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, Parlamentul desființează practic Curtea Constituțională, adică garantul supremației Constituției (Constituția României, art. 142).

O instituție ale cărei decizii nu sînt respectate și care nu are forța de a le impune este o instituție care practic nu există. Pentru Parlamentul României, deciziile Curții Constituționale au tot atîta valoare cît deciziile luate de un grup de prieteni la bere. Deciziile celor două entități, Curtea Constituțională și Grupul Prietenilor de Bere, nu produc consecințe. Cu alte cuvinte, cele două entități practic nu există, atîta timp cît deciziile lor nu produc consecințe. O instituție este suma atribuțiilor sale. Atribuțiile Curții Constituționale presupun anumite consecințe ale deciziilor luate de Curte. Dacă aceste consecințe nu există, nu există nici atribuțiile și, pe cale pe consecință, nici Curtea Constituțională nu există.

Avizul e consultativ dar nu facultativ, cum spunea cineva. Avizul este un pas necesar în procedura de suspendare. El trebuie să existe. Dacă vor merge mai departe fără aviz, toată procedura suspendării e nulă. Să nu confundăm conținutul avizului consultativ al Curții Constituționale cu existența sa. Parlamentul poate ține sau nu seama de conținutul său, dar nu poate ignora existența sa. În procedura de suspendare existența avizului consultativ este obligatorie, chiar dacă Parlamentul poate alege sau nu să-i respecte conținutul. Să repetăm clar, să înțeleagă și USL-ul: avizul este consultativ, existența avizului este obligatorie. Continuarea procedurilor de suspendare fără existența avizului consultativ înseamnă clar, fără dubiu, cu subiect și predicat, lovitură de stat.

Parlamentul nu este o instituție divină. Este o instituție constituțională. Fără Constituție, Parlamentul nu există. În momentul în care majoritatea parlamentară decide ignorarea și desființarea Constituției, decide desființarea Parlamentului. Azi și mîine, USL decide desființarea Constituției, a Parlamentului, a Curții Constituționale, a Președinției, a tuturor instituțiilor statului de drept. Sîntem în plină dictatură.

Constituția este dovada împuternicirii reprezentării poporului de către Parlament. Această reprezentare nu se exercită decît în condițiile stipulate de Constituție, de contractul dintre popor și Parlament. Dacă Parlamentul încalcă cadrul decis de împuternicire, contractul dintre cele două entități, poporul și Parlamentul, devine nul.

O Constituție care nu produce efecte nu e decît o sumă de fraze inutile scrise pe o hîrtie cu care oricine se poate șterge la cur – Ponta, Antonescu și USL o fac chiar în acest moment.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 1

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 11
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

ARTICOLUL 80
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 102
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

ARTICOLUL 124
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 126
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

ARTICOLUL 131
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

ARTICOLUL 133
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

ARTICOLUL 142
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

ARTICOLUL 145
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)

Astazi, la 18.00, in Piata Revolutiei, inca un episod din lupta romanilor cu Al Capone. Miza? Statul de drept.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)

Am mai spus-o și o repet: nu asistăm la o mișcare politică, ci la o lovitură de stat dată de Mafie. Sînt atacați nu politicieni sau tabere politice, sînt atacate instituțiile statului, sînt atacate cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, este atacată Constituția, sînt încălcate legile. Statul de drept se află sub asediul final al USL-ului, brațul politic al Mafiei. Vor să aibă puterea absolută, vor să fure fără să fie deranjați de justiție, de legi, de Constituție, de polițiști, procurori și judecători. Vor să fie lăsați să fure, să dispună fără limite de viețile, de munca și proprietățile noastre. Nu vor să scape doar Năstase și Cătălin Voicu de pușcărie acum, vor să scape toți, pentru totdeauna. Vor să elimine justiția, să elimine opozanții politici, să elimine presa și societatea civilă. Vor să elimine orice obstacol în fața fericirii mafiotului.

Dacă intimidarea e glonțul lor, atunci au nevoie de foarte multe gloanțe ca să treacă de noi.

Ne vedem la ora 18.00 în Piața Revoluției. Vor fi acolo Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei, Vasile Blaga, Cristian Preda, Mihail Neamțu și alții. Vom fi acolo toți. Nu e mitingul PDL. E mitingul tuturor celor cărora nu le e frică, nu le e lene, sînt suficient de inteligenți încît să-și dea seama ce se întîmplă cu România, care miza și care este imensul pericol. Avem de ales între statul de drept și statul de drepți. Între Europa și Asia, între Statele Unite și Rusia, între libertate și frică, între lege și fărădelege, între Iuliu Maniu și Adrian Năstase, între Gheorghe Brătianu și Crin Antonescu.

Nu sînt în joc doar ceea ce mulți dintre voi consideră cuvinte mari, ca libertate, demnitate, stat de drept, democrație, sînt în joc banii voștri, locurile voastre de muncă, vacanțele voastre. E în joc viața noastră de azi și de mîine, e în joc viața copiiilor noștri.

Ceea ce bunicii noștri au pierdut sub atacul tancurilor sovietice, ceea ce tinerii din decembrie 1989 au cîștigat cu sînge, noi riscăm să pierdem din neglijență sau comoditate. Primii au murit în lagăre sau împușcați în munți, ceilalți au murit împușcați în piețele din București, Timișoara sau Cluj, iar noi ne pierdem timpul și libertatea pe la terase sau în fața televizorului. La finalul celei de-a treia beri o să cînte cocoșii Ponta și Antonescu și o să ne anunțe că am belit-o cu toții, pe termen lung.

Blogariștii, cititori, comentatori și autori, au întîlnire în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneul Român), la 17.45.

Citez din taximetristul care m-a adus acasă:

1. Peste ani de zile, o să-i facă lumea statuie lui Boc.
2. USL suge p**a la toamnă.
3. O să iasă scandal în stradă dacă Ponta nu-și dă demisia pentru plagiat.
4. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult băiatul ăsta, Ungureanu.

PS. Un must read: Răzvan Cucui – Însemnări de la Rinoceriadă

Daca nu va pasa, stati acasa!

Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mînă pe ţară

Nu sînt, n-am fost şi nu voi fi membru PDL, n-am lucrat, nu lucrez şi nu voi lucra pentru PDL, Traian Băsescu sau alţi politicieni. Vreau să lucreze ei pentru mine. Sînt cetăţean al României. Acestea fiind zise:

Sînt momente în care statul pe bară este garanţia dezastrului. Acum este unul dintre acele momente. În care chiar trebuie să hotărîţi ce vreţi. Da? OK. Atunci, fie cu Ponta, fie cu Băsescu. Hotărîţi-vă.

Dacă alegeţi Băsescu, vă invit să scrieţi pe o foaie, mare, singurele idei de bun-simţ în aceste zile, după părerea mea: „Demisia lui Ponta, Demisia guvernului USL, Guvern de tehnocraţi pînă la alegerile generale.”

Dacă nu-l vreţi pe Ponta, dar ziceţi că vă e mult prea silă ca să-l mai vreţi pe Băsescu, gîndiţi-vă. Cine să se mai lupte cu Ponta? Cine mai poate să se lupte cu Ponta? Cine îl mai poate opri pe Ponta? Societatea civilă? Independenţii? Majoritatea tăcută? Am văzut cu cît succes. Iată! Dacă vă e mult prea silă de PDL, gîndiţi-vă. Mai e vreun partid capabil să-l susţină pe Băsescu împotriva lui Ponta şi să se lupte cu USL?

Vă invit să luaţi foaia de mai sus şi să veniţi azi, miercuri, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii, de la ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei şi joi, de la ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL. Să scandăm „Demisia, demisia” şi alte cimilituri de succes. Dacă strada rămîne goală, asta e! Ponta a cîştigat. Şi anume, definitiv. Portavioanele americane nu vor veni să-l dărîme, iar UE n-are nici măcar portavioanele ei.

„Noi nu sîntem partide! Jos politica! Fără politicieni! USL=PDL!” Mai bine neutri, să vedem ce se mai întîmplă. Poate reuşim să împăcăm şi capra şi varza. Serios? În alt context, poate mergea. În acest context, cu capra şi cu varza am ajuns unde sîntem: varză, şi puşi capră. Cu analize de genul: oricine e mai bun ca Băsescu şi PDL. Sau de genul: lasă, să meargă Ponta din greşeală în greşeală pînă pierde alegerile la toamnă.

Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mînă pe ţară.

În nici două luni. E a lui. Lovitura de stat s-a dat. „La toamnă” nu mai există.

Aşadar, Ponta sau Băsescu? Dacă alegeţi Ponta, evident, mergeţi să-l felicitaţi. Şi cereţi-i o slujbă, o subvenţie, o bursă, o alocaţie, o pensie, ceva. Acum e momentul. Mai tîrziu, sigur n-o să mai fie.

Dacă alegeţi Băsescu, veniţi miercuri, ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii şi cu foaia pomenită la început, să scandăm „Demisia, demisia” şi alte cimilituri. Şi joi, ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL, să scandăm aceleaşi lucruri.

Dacă nu credeţi că e necesar, iată ce îmi spunea un prieten mult mai tînăr, pasionat de istorie: “E ca-n 1946!” Rămîneţi pe bară, staţi acasă şi va fi mai rău ca-n ‘46. Cu complicitatea voastră, de data aceasta.

Alexandru Hâncu

UPDATE.

Latest news: Suspendarea e inevitabilă. Au anunțat că nu vor lua în considerare nimic. ”Parlamentul e forul suprem al democrației. Parlamentul își permite orice. Punct.”

Dacă ies 50-100 000 în stradă, unii dintre susținătorii USL-ului din presă, administrație, Europa și US vor da înapoi. Nu le poți explica occidentalilor că e lovitură de stat și dictatură în timp ce terasele sînt pline de tineri radioși, în timp ce străzile, magazinele, plajele sînt însețate de cetățeni placizi, mulțumiți de locul lor în Univers. Dacă reacția populară, a presei, a online-ului, a intelectualilor cu credibilitate și relații în afară nu este extrem de puternică, occidentalii și structurile de putere interne vor asista absenți la lovitura de stat sau vor da o mînă de ajutor USL-ului. (Bleen)

Astazi, in Piata Victoriei, ora 19.00. Si miine, si poimiine.

Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol

Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)

Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)

Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.

Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.

În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?

În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat, habar nu avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!

Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:

Președinția României
Curtea Constituțională a României
Președinția Senatului
Președinția Camerei Deputaților
Consiliul Superior al Magistraturii
Înalta Curte de Casație și Justiție
Parchetul General
Direcția Generală Anticorupție
Agenția Națională de Integritate
Avocatul Poporului
Monitorul Oficial
Institutul Cultural Român
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației

Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.

MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.

Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.

PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.

PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.

First
«
7
8
9
10
11
12
»
Last