A fost sau n-a fost lovitura de stat? Occidentul, statul de drept si Curtea Constitutionala

Update luni 10 iulie 2012, ora 19.17

Alt cap de acuzare:

Guvernul se folosește de prevederi neconstituționale într-o formă practic inatacabilă la Curtea Constituțională. Mai exact, aceleași prevederi ale legii referendumului care au fost declarate neconstituționale de CCR se regăsesc și în OUG-ul după care se va ține referendumul, OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului. Dacă naționalizarea proprietăților este neconstituțională, USL o introduce într-o OUG care nu poate fi atacat decît de Avocatul Poporului (care nu vrea să o atace) și o pune în practică. USL încalcă Constituția, statul de drept, drepturile omului, democrația și o face fără ca una dintre autoritățile statului să poată reacționa, după ce în prealabil a avut grijă să le amputeze. Referndumul se va ține după prevederi neconstituționale, declarate ca atare de Curtea Constituțională. Dacă n-am voie cu nitroglicerina în sticlă, o aduc în termos, că nu se vede prin el.

Curtea Constituțională le-a dat dreptate occidentalilor: a fost lovitură de stat

Cînd au vorbit de atac împotriva statului de drept și de lovitură de stat, occidentalii (guvernul și ambasadorul american, Angela Merkel și guvernul german, șeful socialiștilor germani, parlamentari germani, guvernul francez, guvernul italian, Comisia Europeană, Comisia de la Veneția, Barosso, Rompuy, Parlamentul European) s-au referit în primul rînd la restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale. Ei bine, astăzi Curtea Constituțională a decis că Ordonanța de Urgență prin care guvernul Ponta a încercat să-i restrîngă atribuțiile este neconstituțională.

USL s-a folosit de o lovitură de forță pentru a bloca exercitarea atribuțiilor instituțiilor statului. Lovitura de forță constă în combinația a mai multor decizii luate de guvernul Ponta și de majoritatea parlamentară în așa fel încît Curtea Constituțională și Parlamentul să nu-și poată exercita atribuțiile. Însă, pentru ca aceasă combinație a deciziilor să poată fi eficientă astfel încît să se constituie într-o lovitură de stat, guvernul Ponta a apelat la o altă lovitură de forță: preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a legilor, ordonanțelor și hotărîrilor, astfel încît acestea să nu producă efecte decît atunci cînd dorește USL și doar în ordinea în care dorește USL.

USL, comuniștii la 1917 și naziștii la 1933

Pentru mai multe detalii, citiți istoria preluării puterii de comuniști în 1917 și de naziști în 1933 și veți vedea ce rol are restrîngerea atribuțiilor puterilor în stat printr-o combinație de utilizare abuzivă a legilor (în cazul USL: OUG-ul neconstituțional de restrîngere a atribuțiilor CCR, OUG-ul de modificare a referendumului și hotărîrile de revocare a președinților Camerelor), utilizare arbitrară a autorității asupra anumitor instituții și atribuții (în cazul USL: a Monitorului Oficial și a atribuțiilor de publicare a normelor în MOf), intimidare (în cazul USL: amenințările la adresa Curții Constituționale, la adresa justiției, la adresa opoziției politice, la adresa jurnaliștilor) și dezinformare/propagandă (în cazul USL: Trustul Intact, RTV, lideri de opinie și reprezentanți ai societății civile ca Emil Hurezeanu, Cristian Pîrvulescu, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tănase, Victor Alistar, Mircea Dinescu, Mugur Ciuvică ș.a.)

Sebastian Lăzăroiu zice așa:

Sebastian Lăzăroiu: Din ce spune CCR se vede că lovitura de stat a existat.

Pentru că:

cererile în legatură cu Blaga și Anastase sunt INADMISIBILE deoarece Guvernul nu a publicat în Monitorul Oficial hotărîrile de revocare decît după ce a intrat în vigoare OUG privind restrîngerea atribuțiilor CCR.
care OUG este declarată neconstituțională de CCR abia azi
pentru că Avocatul Poporului pus de ei nu a contestat cînd trebuie OUG
deci USL avea nevoie de acest OUG doar cît să scape de Blaga și Anastase (să blocheze contestarea hotărîrilor).

Ca să fie clar: Curtea Constituțională nu spune că hotărîrile de revocare ale președinților celor două Camere sînt constituționale ci că ele nu puteau fi atacate la Curtea Constituțională deoarece acest drept fusese luat printr-o Ordonanță de Urgență dată de Guvernul Ponta prin care se restrîngeau atribuțiile Curții și care astăzi a fost declarată neconstituțională de Curte.

Credibilitatea Curții Constituționale este vitală

Este extrem de important, este vital să nu atacăm Curtea Constituțională, să nu slăbim credibilitatea și forța Curții Constituționale. Astăzi, Curtea Constituțională a decis că restrîngerea atribuțiilor sale de către Guvernul Ponta este neconstituțională și a constatat lovitura de forță dată de USL prin măsurile combinate de preluare a Monitorului Oficial și restrîngere a atribuțiilor Curții Constituționale. Prin preluarea Monitorului Oficial și publicarea arbitrară a normelor și restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale USL a făcut imposibilă contestarea deciziilor sale la Curtea Constituțională. Astfel, a restrîns atribuțiile instituțiilor statului.

Concluzia 1

Legea prin care hotărîrile Parlamentului pot fi contestate la Curtea Constituțională este în vigoare (OUG prin care era modificată fiind neconstituțională). Deci parlamentarii pot contesta la Curtea Constituțională hotărîrea de suspendare a Președintelui. Mai mult decît atît, am înțeles că pot contesta și hotărîrile de revocare ale lui Vasile Blaga și Roberta Anastase.

Concluzia 2

Săptămîna trecută am avut o tentativă de lovitură de stat prin care USL dorea preluarea totală a puterii, restrîngerea atribuțiilor prin care instituțiile vitale ale statului de drept, așa cum e Curtea Constituțională, ar fi putut controla și echilibra raportul dintre puterile statului și ar fi dat posibilitatea puterilor în stat să se controleze reciproc astfel încît una dintre ele să nu le înghită pe celelalte două și să ajungem în tiranie. Lovitura de stat dată de USL a reușit parțial și temporar.

PDL și Hotnews și EVZ

Pentru PDL-iști și Hotnews și EVZ, mai citiți și bloguri, gîndiți mai încet și mai așezat și mai consultați-o și pe Elenina Nicuț. Mai ales pentru PDL-iști: vă implor, dacă sînteți așa cum sînteți, și știți și voi cum sînteți, măcar citiți, măcar ascultați.

Contestarea la Curtea Constituțională

În secunda 2 după publicarea deciziilor CCR în Monitorul Oficial, PDL trebuie să conteste la Curtea Constituțională hotărîrile de revocare a lui Blaga și Anastase și hotărîrea de suspendare a lui Traian Băsescu.

Laura Ștefan: Ce s-a decis azi la CCR

e neconstitutional sa interzici curtii sa analizeze hotararile Parlamentului. Probabil s-au extins si pe OUG data de guvernul Ponta pe acest aspect. Decizia CCR e in vigoare de la publicarea in MOf. Asta inseamna ca abia dupa aceasta data poate CCR sa verifice hotararile Parlamentului.
a respins ca inadmisibile contestatiile pe revocarea lui Blaga si a Robertei Anastase – cel mai probabil constatand ca OUG care nu permite CCR sa analizeze hotararile Parlamentului e inca in vigoare pana la publicarea deciziei CCR care o declara neconstitutionala. Dupa acea data Blaga si Anastase pot face iarasi contestatii si abia atunci CCR se va pronunta pe fond. Pentru ca a decis ca nu se poate pronunta pe contestatia lui Blaga, Antonescu ramane interimar.
a respins conflictul constitutional – probabil zicand ca avizul CCR e consultativ si Parlamentul face ce vrea oricum. Cum hotararea Parlamentului prin care Presedintele a fost suspendat nu poate fi atacata la CCR pana la publicarea deciziei care a declarat neconstitutionala restrangerea competentelor CCR, inseamna ca CCR nu a putut azi sa se pronunte pe asta.”

Sîntem în plină consecință a loviturii de stat

Situația de acum (Crin Antonescu – președintele Senatului și președinte interimar, Zgonea – președintele Camerei, Traian Băsescu suspendat) este rezultatul restrîngerii atribuțiilor Curții Constituționale, restrîngere declarată neconstituțională. Mai plastic, USL a intrat în cameră, i-a legat mîinile la spate Curții Constituționale și a violat Constituția. Între timp Curtea Constituțională și-a dezlegat mîinile iar USL zice că violul a fost legal atîta timp cît Curtea Constituțională n-a intervenit. Dacă îmi legi mîinile la spate și îmi iei banii din buzunar, faptul că nu te pot opri nu înseamnă că ți-am dat acordul să-mi iei banii din buzunar.

Utilizarea abuzivă a instituțiilor statului

Întrebarea care se pune e următoarea: ar fi putut USL să ajungă la acest rezultat doar dintr-o combinație de acte normative? Nu. Cheia este forța. Și anume, utilizarea abuzivă a Monitorului Oficial și a Avocatului Poporului. Pentru a-și susține actele normative și deciziile (anticonstituționale în spirit, neconstituționale în literă) USL a avut nevoie de două instituții ale statului care să blocheze funcționarea celorlalte: Avocatul Poporului, care nu și-a îndeplinit atribuțiile, și Monitorul Oficial, care și-a îndeplinit atribuțiile abuziv și arbitrar, după modelul ISC-Grăjdan.

Constituționalitatea hotărîrii de suspendare a Președintelui

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

ARTICOLUL 142

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Scrie clar în Constituție: ”…fapte grave care încalcă prevederile Constituției” Nu scrie că Președintele se suspendă cînd Parlamentul decide, se suspendă cînd există încălcări grave ale Constituției. Existența încălcărilor grave ale Constituției este condiția sine qua non a suspendării. Poate decide Parlamentul cînd cineva încalcă grav Constituția? Poate decide Parlamentul asupra constituționalității actelor cuiva? Nu. Acest lucru îl poate face doar Curtea Constituțională. Doar Curtea Constituțională verifică și decide constituționalitatea, implicit doar Curtea decide dacă cineva a încălcat sau nu grav Constituția. Suspendarea Președintelui presupune o decizie pe constituționalitatea actelor sale. Iar singura instituție a statului român să decidă constituționalitatea actelor este Curtea Constituțională. Astfel, Curtea Constituțională se poate pronunța pe conținutul hotărîrii de suspendare a Președintelui, conținut în care se regăsesc motivele suspendării, adică presupusele încălcării grave ale Constituției. Dacă în Constituție se prevede expres ca condiție sine qua non a suspendării existența încălcărilor grave a Constituției, adică existența unei decizii referitoare la constituționalitatea actelor Președintelui, decizie pe care nu o poate lua decît Curtea Constituțională, atunci Președintele nu poate fi suspendat fără existența unei decizii a Curții Constituționale privind constituționalitatea actelor Președintelui. Hotărîrea de suspendare poate fi văzută ca un rechizitoriu al procurorului iar decizia Curții Constituționale ca o sentință a instanței judecătorești. Parlamentul înșiră acuzațiile, Curtea Constituțională decide dacă sînt sau nu întemeiate. Parlamentul nu poate decide asupra constituționalității actelor Președintelui deoarece această atribuție aparține exclusiv Curții Constituționale.

Dacă Președintele este suspendat în lipsa existenței unor încălcări grave a Constituție (așa cum se stipulează expres în Constituție) atunci se încalcă principiul supremației Constituției și o hotărîre a Parlamentului este deasupra Constituției. Astfel, o hotărîre care nu respectă principiul supremației Constituției, este o hotărîre neconstituțională.

Rolul consultativ al Curții Constituționale în situația suspendării Președintelui

Propunerea de suspendare și suspendarea propriu-zisă sînt acte diferite. Avizul consultativ se dă pe propunerea de suspendare. Apoi Parlamentul ia sau nu decizia de suspendare. Care este alt act. Dacă Curtea Constituțională se pronunță asupra propunerii de suspendare de ce nu se poate pronunța și asupra hotărîrii de suspendare? Rolul consultativ al Curții intervine doar în cazul propunerii făcute de parlamentarii suspendaci, nu și în cazul hotărîrii propriu-zise de suspendare.

Avizul e o informație. Parlamentarii vor să-l suspende pe Președinte și sînt obligați să ceară părerea specialistului (Curtea). Care le zice: aveți temeiuri, e ok, sau nu aveți temeiuri să faceți asta. Atenție, înainte de a face acțiunea respectivă (suspendarea propriu-zisă). Vreau să te dau afară din afară din casă și cer părerea administratorului, care îmi zice că n-am motive să te dau. Eu totuși te dau. Atunci tu te poți adresa administratorului, cerîndu-i să spună dacă te-am dat afară întemeiat sau nu și te poate repune în drepturi, poate anula acțiunea mea de a te da afară. Ideea de a te da afară nu e același lucru cu acțiunea de a te da afară. Nu sînt identice. Avizul vizavi de intenție e informație, e sfat profesional acordat uneia dintre părți, judecata asupra acțiunii e arbitraj.

Cartea pentru copii proști

Curtea a spus că ai traversat pe verde. Însă, înainte de a traversa, ai ieșit dintr-o casă în care ai violat o femeie. Curtea nu a spus că nu a fost viol. A spus doar că n-ai încălcat regulile de circulație. Un violator care trece pe verde nu e mai puțin vinovat de viol. Mă ofer voluntar să traduc întîmplările politice în povești pentru copii, ușor de înțeles, chiar și de pedeliști. Bleen, fabulistul PDL-ului.

Monitorul Oficial

Prin nepublicarea în Monitorul Oficial se restrîng drepturi. Și se neagă atribuții. Amînarea publicării unei decizii a CCR, care face ca în toată această perioadă să rămînă în vigoare o lege neconstituțională, în condițiile în care această amînare produce efecte juridice (referendum, demitere a Președintelui) și nu permite exercitarea atribuțiilor statului (controlul de constituționalitate, de exemplu) este echivalentă loviturii de stat.

Laura Ștefan – Demolarea Constituţiei în trei paşi

Sintem in plina dictatura si discutam tactici electorale

UPDATE luni 9 iulie, ora 17.11

O mică contradicție în discursul lui Ponta-Antonescu și al celoralți useliști:

Băsescu este izolat, nu-l bagă nimeni în seamă în Europa și Statele Unite, e un paria în afară.
Băsescu a influențat toate statele occidentale, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei, ambasadorii american, german, britanic, olandez, Departamentul de stat (guvernul) american, parlamentari germani, francezi, britanici, cancelarul Angela Merkel, premierul Canadei, pe Rompuy (președintele UE), Barosso (prim ministrul UE), toată presa internațională, de la New York Times la FAZ, de la The Economist la Nature, de la Le Figaro la Financial Times, de la EL Pais la Le Monde șamd

_______________________

UPDATE luni 9 iulie, ora 16.49

Suspendarea lui Băsescu și organizarea unui referendum s-au derulat de o asemenea manieră încît violează principiile de bază ale statului de drept și trecând peste toate instituțiile Constituției (Angela Merkel)

________________________

Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Spartak Moscova – Național București, finala Cupei României

Sîntem în minutul 87 al finalei Cupei României dintre Spartak Moscova și Național București. Cei de la Spartak au scos în șuturi arbitrii de pe teren și i-au înlocuit cu oameni din staff-ul lor. A mai rămas un tușier, în jumătatea de teren a Spartak-ului, care stă cu cuțitul la beregată, și cu fanionul ridicat a ofsaid by default. Observatorul federal a fost înlocuit și el cu secretarul personal al patronului celor de la Spartak. La fel, și băiatul de la tastatura tabelei și crainicul stadionului, au fost înlocuiți și ei cu oameni din biroul de presă al echipei din Moscova. Căpitanul Naționalului a fost dat afară după ce un comitet format din fundașii lui Spartak i-a arătat cartonașul roșu. Antrenorul zace legat de calorifer, la vestiare. O comisie formată ad-hoc din masorii lui Spartak a decis ca poarta lui Național să fie mărită la 4.50 metri înălțime și 12 metri lățime și să fie adusă la mijlocul terenului în timp ce poarta lui Spartak să aibă 40 centimetri înălțime și 1 metru lățime și să fie orientată cu fața spre linia fotografilor și peluză și cu plasa spre teren. Mai sînt 3 minute de joc și Spartak conduce cu 4-0 la goluri, cu 3-0 la penaltyiurile care vor fi date în cele 3 minute care au mai rămas, cu 15 000 la 2000 la suporteri în tribune, cu 14-6 la numărul de jucători pe teren, cu 5-1 la arbitri, cu 1-0 la observatori federali și cu 5-0 la televiziunile care transmit meciul.

UEFA și FIFA

În timpul ăsta FIFA și UEFA înroșesc fax-urile, telefoanele și mailurile, amenințînd că vor scoate fotbalul românesc din lumea civilizată, că ne vor elimina din toate competițiile europene și vor opri orice fonduri către Federația Română.

Național București, tactici și strategii

Jucătorii și staff-ul Naționalului fac tactici și nu par să înțeleagă ce se întîmplă cu ei. Cînd arbitrul e dat afară în șuturi și porțile modificate, cînd antrenorul secund al moscoviților, transformat în arbitru, nu înregistrează în raport decît golurile lui Spartak, cînd căpitanul Naționalului e scos cu forța de pe teren, băieții de la Național încă se mai gîndesc cum să joace, cu apărare avansată și contraatacuri rapide sau cu curul în poartă și mingi aruncate în față. Singura preocupare a Naționalului sînt tacticile de joc care vor aduce victoria în ultimele 3 minute, deși, din ultimele 3 goluri pe care le-au marcat în această partidă, două, dintre care un autogol al adversarilor, au fost anulate pentru ofsaid iar al treilea a fost înregistrat de arbitru în dreptul lui Spartak, autorul lui fiind eliminat de pe teren și din orice competiție, urmînd să fie arestat de biroul de presă al clubului advers.

Popor, suporteri, gură cască

În tribune, cei 2000 de suporteri ai Naționalului fac pronosticuri care de care mai optimiste și se întreabă dacă la faza premergătoare eliminării căpitanului de către un comitet format din fundașii adverși, căpitanul i-a zis sau nu unui atacant advers, printre dinți: ”Dă-te mai încolo, Dottore!”. Cei mai delicați dintre ei s-au strîns în cerc, printre bastoanele jandarmilor, lanțurile și boxurile galeriei adverse și, ținîndu-se de mîini, se plimbă în cerc și cîntă duios un cîntecel motivațional învățat de la Martorii lui Iehova. Ceilalți, mai nervoși, cu steaguri portocalii și fețe de hoți de buzunare (dacă n-ar avea tricouri portocalii, nici nu i-ai deosebi de suporterii Spartak-ului), urlă viril ”Pe ei, pe mama lor!” și ”Campionii! Campionii!”

Cei 15 000 de suporteri ai lui Spartak cîntă victorioși și mai că ar vrea să intre pe teren să linșeze jucătorii lui Național (penuria de semințe și bere la pet provoacă sechele adînci în ființa nației) iar cei 30 000 de spectatori neutri sînt dezamăgiți de jocul dur din teren, de certurile dintre jucători și arbitri, și obosiți că trebuie să-și folosească creierul, simțurile și fălcile și la altceva decît spart semințe, abia așteaptă să treacă meciul și ceremonia de premiere și să înceapă show-ul de după, cu Ana Lesko pictînd live irinei nuzi printre case și pomi, cu Victor Ciutacu riscîndu-și spectaculos viața încercînd să îmblînzească patapievici în cușcă și societatea civilă dînd din coadă în timp ce încearcă și reușește cu talent și precizie să înghită un căcat din zbor.

Îl judecăm pe Băsescu sau asistăm la desființarea statului de drept?

E soarta lui Băsescu în joc, nu soarta justiției, a democrației, a statului de drept și a României în Europa. La referendum se judecă performanța prezidențială a lui Băsescu din ultimii 8 ani, nu se desăvîrștește o lovitură de stat. Asta e manipularea numărul 1.

Sîntem în plină ilegalitate, sîntem în afara Constituției

Suspendarea și referendum-ul sînt consecințe ale unor OUG-uri neconstituționale dar a căror neconstituționalitate, evidentă, nu poate fi constatată de Curtea Constituțională decît la sesizarea Avocatului Poporului, care, la rîndul lui, a fost schimbat ilegal. Guvernul a dat Ordonanțe de Urgență practic inatacabile în domenii în care nu avea dreptul să dea Ordonanțe de Urgență și a căror urgență nu se justifica. Dacă Guvernul dă o Ordonanță de Urgență prin care desființează libera exprimare și una prin care elimină dreptul de proprietate? Veți spune că sînt neconstituționale. Da. Așa e. Sînt ordonanțe evident neconstituționale. Problema e că doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională în acest caz. Avocatul Poporului este înlocuit cu un om din partidul care a dat ordonanțele respective. La un moment dat, ordonanțele respective trebuie luate în discuție de Parlament și trecute ca legi. Dar ele își vor fi produs efectele pînă atunci. În cele cîteva luni pînă cînd ordonanțele de urgență devin legi, dreptul de proprietate și libera exprimare se suspendă. În această perioadă toate proprietățile pot fi naționalizate și toți cei care exprimă opinii incomode pentru puterea politică pot fi băgați în pușcărie. Cînd ordonanțele de urgență devin legi și pot fi contestate de partidele politice parlamentare la Curtea Constituțională, poate nici nu vom mai avea partide parlamentare de opoziție și Curte Constituțională. Și oricum va fi prea tîrziu, sute de mii sau chiar milioane de oameni își vor fi pierdut deja proprietatea și libertatea.

Precedentul care naște dictatura

Dacă USL a încălcat Constituția, legile și orice regulă democratică în suspendarea lui Băsescu (consecință a unor decizii neconstituționale și ilegale) și organizarea referendumului (stabilită prin OUG-uri neconstituționale), de ce n-ar face la fel și la alegerile parlamentare din toamnă? Dacă guvernul Ponta dă o ordonanță de urgență prin care opoziția nu mai are dreptul la campanie electorală? Dacă dă o ordonanță de urgență prin care restrînge dreptul de a fi aleși a anumitor politicieni din opoziție și restrînge dreptul de a alege anumitor votanți care se bănuiește că ar vota cu opoziția (votanții din diaspora, de exemplu)? Aceste ordonanțe de urgență, vădit neconstituționale și democratice, își produc efectele pe perioada campaniei electorale și a alegerilor. Parlamentul le poate valida și transforma în legi, care vor fi declarate neconstituționale de Curtea Constituțională (repet, dacă va mai avea cine să se sesizeze Curtea Constituțională și dacă va mai exista Curtea Constituțională). Dar pînă atunci va fi prea tîrziu. Vom avea deja un nou Parlament, cu o nouă structură, decisă de alegerile parlamentare. USL-ul va spune atunci, ca și acum, că o lovitură de stat nu se dă prin alegeri sau referendum. Și în Belarus se organizează alegeri, și pe timpul lui Ceaușescu se organizau alegeri. Mai toate dictaturile organizează alegeri, în care arbitrul e și jucător și face și regulile.

Referendumul de demitere este ilegal și neconstituțional

Atît suspendarea Președintelui cît și organizarea referendumului sînt consecințele unor decizii arbitrare, abuzive, care încalcă Constituția României, legile țării, democrația și statul de drept și aruncă România în afara Europei și a lumii civilizate. Judecarea lui Băsescu și scorul la referendum sînt irelevante. E ca și cum te-ar interesa scorul la o partidă de șeptic ținută în lagăr.

Instituțiile statului român, elitele și poporul aferent

Este decisivă reacția statului de drept, reacția instituțiilor statului român, a reprezentanților acestora, a oamenilor din sistem, a autorităților statului, în fața acestui asediu belarus împotriva statului român, împotriva normelor democratice, constituționale și legale, împotriva democrației înseși, împotriva libertății. E momentul în care oamenii din sistem, din toate instituțiile statului, trebuie să arate dacă au curaj, dacă țin la țara lor și dacă au onoare. Instituțiile statului român și oamenii din aceste instituții dau în aceste zile examenul demnității și onoarei.

Este decisivă reacția societății civile. Este decisivă reacția elitelor culturale, politice, administrative. Este decisivă reacția populară. Acum se decide soarta României ca stat democratic. Merităm sau nu să fim liberi, egali în fața legii, merităm sau nu să trăim într-un stat de drept, cu reguli și legi, merităm sau nu să trăim în Europa, în lumea civilizată?

Deocamdată, nici instituțiile statului, nici elitele, nici poporul nu au trecut examenul. Mai mult decît atît, se pare că nimeni nu conștientizează ceea ce se întîmplă. E posibil să trăim o încercare prea mare pentru o nație cu un caracter atît de mic. Dar să nu ne grăbim. Mai sînt totuși cîteva zile.

PS. Mai țineți minte că Regele Mihai a acceptat să deschidă lucrările noului Parlament rezultat din alegerile din 1946?

UDPATE.

Pentru toți deștepții pulii care fac calcule electorale, adună procente, imaginează sloganuri și culori de campanie: Bă pulifricii lu tata, de OUG-ul inatacabil la Curtea Constituțională, dat cu 3 săptămîni înainte de alegeri și cu o săptămînă înainte de începerea campaniei electorale, prin care foștii șefii ai serviciilor nu au dreptul de a candida la demnități în stat, ați auzit? Bă frate, dar chiar nimeni nu-și dă seama ce se întîmplă? Chiar nu sînteţi în stare să vedeţi mai departe de 40 de centimetri în faţa voastră?

Dacă noi și Occidentul recunoaștem și acceptăm un scrutin ilegal și neconstituțional, nu vom mai avea alegeri libere în România.

Un articol pe care trebuie să-l învățați pe dinafară: Dragoș Paul Aligică – Puciul parlamentar: expus si delegitimizat. Urmeaza frauda referendumului

Lovitura de stat pe intelesul tuturor

Imagineaza-ti ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Care va spune ca nu vedeti bine, ca el, de fapt, nu s-a bagat in fata voastra. Si este servit…

Termenul „lovitura de stat” ii duce pe oameni cu gandul la cel putin una (daca nu toate la un loc) din urmatoarele: 1) violenta, 2) conspiratie (de obicei a unor militari), 3) dictatura/totalitarism, 4) un lucru rau, 5) nu are sprijinul poporului. In realitate, o lovitura de stat nu implica neaparat aceste cinci componente. Din acest motiv, oamenii nu stiu sa recunoasca o lovitura de stat atunci cand nici violenta, nici manifestarile totalitare si nici conspiratia nu sunt prezente sau vizibile din avion.

Ce este o lovitura de stat?

O lovitura de stat inseamna in primul rand obtinerea controlului puterii statului. Si alegerile (parlamentare, prezidentiale, locale etc) reprezinta exact acelasi lucru: castigarea puterii. Ceea ce le diferentiaza pe cele doua modalitati de a castiga puterea de stat este un singur lucru: regula jocului.

Asadar, o lovitura de stat inseamna, in al doilea rand, castigarea puterii statului prin incalcarea regulilor jocului. Regulile jocului sunt stabilite de societate. Ele pot lua forma obiceiurilor, a cutumelor, a normelor sau a legilor. Legile reprezinta cel mai puternic tip de regula. Pentru ca, spre deosebire de incalcarea unei cutume, daca incalci legea poti sa ajungi dupa gratii.

1) Violenta

In societatile totalitare o lovitura de stat nu poate avea loc decat prin mijloace violente, care sa implice mase de oameni rasculate impotriva regimului. Doar asa regulile jocului (totalitar, in acest caz) pot fi incalcate. Asa cum s-a intamplat in Romania in 1989.

Dar in societatile democratice cum sta treaba? Ei bine, in statele cu democratie consolidata, o lovitura de stat este imposibila. De ce? Pentru ca regulile jocului sunt perfect intelese de majoritatea cetatenilor, iar acestia nu vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea in stat prin incalcarea lor.

Sunt insa unele state, care nu sunt nici dictaturi nici democratii veritabile. Printre ele – Romania sau Ungaria zilelor noastre. In astfel de tari, loviturile de stat pot avea loc si fara violenta. De ce? Pentru ca aici nu toti cetatenii inteleg exact regulile jocului (democratic, de aceasta data) si tocmai din aceasta cauza sunt oameni care vor oferi sprijin cuiva care vrea sa obtina puterea de stat prin incalcarea regulilor jocului. Este ceea ce eu numesc o „lovitura de stat soft”.

Asadar, iata ca o lovitura de stat nu e neaparat violenta.

2) Conspiratia

Nu de putine ori, loviturile de stat se fac prin comploturi si conspiratii din care fac parte membri ai aparatului statului si ai institutiilor de forta: armata, servicii secrete, politie, etc. Iarasi, afirmatia aceasta e valabila pentru societatile autoritare, unde regimul controleaza statul prin forta. In acest caz schimbarea (prin incalcarea regulilor jocului) se poate face doar prin desprinderea unor indivizi ai corpului birocratic totalitar (complot).

In societatile semidemocratice insa, complotul ia o alta forma: minciuna, ascunderea intentiilor, disimularea. Ex: negociere pe sub masa cu niste parlamentari traseisti. Ex: „protestele au fost spontante, nu organizate de noi”. Traseismul politic este principalul factor care face posibile astfel de lovituri.

Constatam, deci, ca o lovitura de stat nu implica neaparat un complot al serviciilor secrete, sau al membrilor armatei.

3) Dictatura/totalitarismul

O societate democratica (sau cu o democratie tanara) are doua principii mari si late: pluralism politic si separarea puterilor in stat. Totalitarismul inseamna incalcarea acestor principii. O lovitura de stat poate sa preceada sau sa consolideze totalitarismul. Ex: Hitler, Lenin.

Nu e neaparat sa fie asa, insa. Ex: o serie de parlamentari ai regimului aflat la putere trec in tabara opozitiei, rastoarna guvernul prin motiune de cenzura si instaleaza un nou guvern, cel al fostei opozitii; se castiga astfel puterea executiva, fara incalcarea nici unuia din cele doua principii democratice.

Lovitura de stat nu inseamna, deci, ca e neaparat un act totalitar

4) Lovitura de stat e un lucru rau.

Nu tot timpul. Daca rastorni un despot ai facut mai degraba un bine decat un rau. Vezi cazul loviturii de stat din decembrie 1989.

5) Lovitura de stat se face impotriva poporului sau fara sprijinul sau.

Nici asta nu e adevarat. Vezi din nou lovitura de stat din Romania anului 1989.

Ce este, deci lovitura de stat? Ei bine, ea inseamna obtinerea puterii de stat, prin incalcarea regulilor jocului si ascunderea intentiilor reale, astfel incat dreptul fortei ajunge sa primeze in fata fortei dreptului. Atat si nimic mai mult. Restul: totalitarism, generali care tradeaza, etc. sunt chestii optionale. Acum, imagineaza-ti din nou ca esti in supermarket, stai la rand, in fata ta mai sunt sapte persoane, iar deodata in fata voastra a tuturor se baga un interlop de doua ori mai fioros decat toti interlopii. Si este servit…

Actiunile recente ale USL reprezinta sau nu o lovitura de stat?

Sa revedem filmul. Au organizat niste proteste anti-putere in ianuarie si au mintit, spunand ca au fost spontane; protestele i-au speriat pe unii parlamentari ai partidelor puterii de atunci, astfel incat acestia au migrat si au daramat guvernul; au castigat puterea parlamentara si puterea guvernamentala. Au incalcat apoi reguli, cutume si legi (aici, aici, sau aici) dintre care unele constitutionale; au ignorat puterea judecatoreasca, CCR cea mai inalta instanta de fapt. Au creeat o lege care aproape ca elimina pluripartidismul. Au trimis premierul la cea mai importanta reuniune internationala din care facem parte, fara mandat, prin falsuri si abuzuri ale ministrului de externe. I-au luat astfel, cu forta, puterea presedintelui tarii. Au schimbat legea ca sa-l poata suspenda. Au schimbat legea, lasand fara putere si fara atributii institutiile care se pot opune suspendarii sale. Iar acum il suspenda.

Cu toate astea insa, tu inca mai ai dubii ca a fost o lovitura de stat. Pe cocalarul fioros din fata ta il vezi? Nu? Inseamna ca esti orb. Pe cei sapte care sunt in fata ta, dar in spatele cocalarului, ii auzi cum striga? Nu? Inseamna ca esti surd.

PS: Daca as fi scris acest text respectand regulile -sa zicem- Facultatii de Sociologie din Bucuresti ar fi trebuit sa citez si sa pun ghilimele. Cum insa traim in tara celor care-l cred pe Victor Ponta, fac doar la final trimiterea bibliografica: Eduard Luttwak, „Coup D’État: A Practical Handbook” o carte pe care „analistii” care vorbesc pe la TV zi de zi nu au citit-o niciodata, pentru ca nu se afla in nici o biblioteca publica din Romania.

Pentru prima oara, Antipa tine expozitii afara, pe trotuarul din fata Muzeului

Traian Băsescu a fost suspendat. Pînă cel devreme pe 29 iulie, președintele României este Crin Antonescu.
Strategia victimizării lui Băsescu este perdantă. Băsescu nu mai poate aduce oamenii la vot. Oamenii vor veni să dea cu ștampila împotriva Mafiei, Dictaturii, Loviturii de Stat. Nu pentru Băsescu. Nu interesează nimeni că Traian Băsescu are lacrimi în ochi și este victima băieților răi din sistem. Lumea s-a plictisit pînă în gît după 8 ani de Băsescu de dimineață pînă seara. Dacă Curtea Constituțională și cancelariile occidentale ajung la concluzia că nu am avut parte de o lovitură de stat și nu asistăm la acapararea prin mijloace ilegale și anticonstituționale a României de către Mafie, plecarea definitivă a lui Băsescu este sigură. De fapt, miza nici măcar nu e Băsescu. Miza e rezistența instituțiilor statului de drept în fața asaltului dat de Mafie.
Acum cîteva zile, Videanu chema oamenii la miting. Devastator. Cred că chemarea lui a gonit cel puțin 10 000 de participanți. Dacă insista, nu mai venea nimeni în Piața Revoluției (excepție oamenii de partid aduși cu autobuzele). Un Băsescu înconjurat de fețele de mafioți nerăbdători și tractoriști derutați ale pedeliștilor e rețeta sigură a unei înfrîngeri nu demne, ci penibile.
De la a doua zi de proteste în Piața Victoriei am fost zilnic acolo. Cei mai mulți manifestanți au fost joi, în jur de 500-700, cei mai puțini ieri, în jur de 100-200. Așa cum spuneam și mai devreme pe Facebook, 30 este nucleul dur al dreptei. Nu 30 de procente. 30 de oameni. Cei din Piața Victoriei. Am exagerat puțin. La momentul cînd scriam asta nu erau 30 în fața Muzeului Antipa, erau 70. Hai 100. Asta e dreapta. Îi știu pe dinafară. Aceiași 70-100 de oameni. Mare parte din ei comentatori pe bloguri și foarte activi pe rețelele sociale. Asta e ce a mai rămas din dreapta noastră politică. Pentru prima oară, Antipa ține expoziții afară, pe trotuarul din fața Muzeului. Jandarmii se uitau cu milă la noi. Cred că și dacă ar fi primit ordin să ne bată, nu ar fi putut s-o facă, din milă. ”Cum să dai, mă, în ei? Nu vezi, săracii, ce fețe au? Ni s-a dat ordin să batem un pîlc de deprimați cu cearcăne, ochii mari și goi? Nu. Păi și atunci, de ce să nu-i lăsăm să moară de plictiseală și singurătate? De ce să ne încărcăm conștiințele și să ne uzăm pulanele?” Păcat de oamenii de acolo. Păcat că sînt singurii care cred în libertate, în statul de drept, în democrație, în capitalism, în dreapta. Păcat că sînt lăsați singuri, păcat că sînt lăsați să facă treaba altora, păcat că sînt lăsați să facă treaba liderilor politici, a partidelor politice, a presei, a societății civile, a celor 15 milioane de cetățeni majori și vaccinați ai acestei țări. Nu vă mințiți, nu vă iluzionați. Singura opoziție politică coerentă, articulată e în Piața Victoriei. Se întîmplă la un nivel micro, în fiecare seară începînd de la 19.00. Nu știu de ce ne pierdem timpul în Piața Victoriei, cînd am putea prea bine să socializăm între noi la terasă. La Verona (în spate la Cărturești) am avea loc toți.
Dinspre PDL vor veni tot felul de mesaje de încurajare. E semn sigur că purceaua e moartă în coteț. Țineți minte ce vă zic: de cîte ori vi se transmit mesaje de încurajare e semn sigur, 100%, că situația e fără scăpare. Vi se va vorbi misterios de nuștiuce strategii geniale și vi se va vorbi luminos-optimist de viitor. Nu vă bazați decît pe voi și pe vocea voastră în stradă. Nu credeți poveștile cu strategii și perspective luminoase. Nu are nimeni soluții, strategii și perspective. Sînt toți derutați, anesteziați, disperați, resemnați. Nu le-a rămas decît disimularea trist-ridicolă. Nu le-a rămas decît zîmbetul forțat al optimismului de reclamă americană din anii 50 la pastă de dinți și privirea misterioasă, plină de înțelesuri ascunse și deci dătătoare de speranțe.
PDL e o găină fără cap, cartelul marjuanei a doua zi după ce s-a legalizat marijuana, un gang de hoți de buzunare care s-a urcat într-un autobuz fără călători, care se retrage la Autobază, Băsescu a depășit orice limită a extenuării umane și politice, MRU joacă în divizia C pe un maidan plin de buruieni și viței, Monica Macovei e aparatul care ține inima să bată doar așa, de dragul rudelor care nu vor să accepte evidența. Bazați-vă pe voi. Pe energia voastră. Pe capacitatea voastră de a ieși în stradă, pe puterea voastră de convingere, pe votul vostru. Ieșiți în stradă. Fără cîteva zeci de mii de oameni în stradă nu se va întîmpla nimic, nu se va trezi nimeni. Deocamdată, cîteva sute de oameni stau pe un trotuar în fața Muzeului Antipa. Ar trebui ca 50 000 sau 100 000 să stea pe platoul din fața sediului Guvernului. Cînd sindicatele aduceau în toamna lui 2010 cîte 5 000 sau 7 000 sau 10 000 de oameni la miting rîdeam și făceam mișto de ei. Acum ei ce ar trebui să facă, cînd noi nu sîntem mai mult de 500 de oameni în stradă?
Aș vrea să joc rolul celui care dă mesaje încurajatoare. Aș vrea să-i spun celui care tocmai a ars într-un incendiu și i se desprinde pielea de pe carne să fie optimist, că va veni iarna. Dar voi știți că iarna nu este o soluție pentru arsul de viu. Și nu vreau să vă jignesc inteligența astăzi. O să mă folosesc de disponibilitatea voastră la wishful thinking de mîine. Astăzi o să-mi permit să fiu realist. Pronosticul meu e ăsta: DA – 59%, NU – 41%. Aș vrea să mă înșel și de data asta să n-o nimeresc.

Pretul libertatii: doua ore de plimbare, in fiecare seara

Pînă oprim Mafia.

Două ore de plimbare. În fiecare seară. Pînă guvernul Ponta pleacă. Atît costă, în acest moment, libertatea. Nu trebuie să luptaţi în tranşee, la Mărăşeşti şi Oituz, cu baioneta şi cazmaua, că gloanţe nu mai aveau. Nici nu trebuie să intraţi în junglă cu mitraliera, ca Rambo, să stîrpiţi vreo două-trei mii de inamici. Nici nu trebuie să înfruntaţi, cu mîinile goale, asasinii lui Ceauşescu. Tot ce trebuie să faceţi e să veniţi la plimbare, în fiecare seară, două ore. Acesta e preţul libertăţii noastre. Nu va mai fi pentru multă vreme. Oferta e strict limitată: e valabilă doar acum.

Sigur, dacă aş fi un om rău, aş putea să vă întreb: dacă tot ziceţi că vreţi libertate, chiar nu vă e ruşine obrazului să nu veniţi, seară de seară, două ore, la plimbare, în Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde în ţară, să cereţi demisia guvernului Mafiei? Căci Mafia a pus mîna pe România, prin cabinetul USL condus de Victor Ponta. Nici atîta lucru nu puteţi, ca să ne apărăm libertatea? Două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă scăpam de guvernarea Mafiei?

Vă invit să ieşiţi cu familiile, prietenii, colegii, vecinii, la plimbare, două ore, în fiecare seară, pînă scăpam de ei. Căci acesta e marele şi extraordinarul adevăr, în acest moment: tot ce trebuie să facem e să le arătăm că existăm. Victor Ponta are un singur argument (fals): sprijinul poporului. Pretinde că noi lipsim din ţară. Susţine că poporul e de partea lui, şi că poporul vrea dictatura USL. Adică, a Mafiei. Ei, atunci, să-i arătăm că existăm. Sîntem aici. E tot ce trebuie să facem.

Nu în junglă, ca Rambo, nu ca străbunicii noştri la Mărăşeşti şi Oituz, nu ca eroii de la Universitate, Dalles, Romană, din decembrie 1989. Ci, seară de seară, două ore, la plimbare în Piaţa Victorie, în Piaţa Constituţiei, la Bucureşti şi oriunde în România, ca să le demonstrăm că nu e ţara Mafiei. Că nu sîntem slugile Mafiei. Că sîntem oameni liberi, nu sclavi.

De la democraţie la dictatură se trece foarte uşor: e de ajuns o generaţie care uită că libertatea nu e ireversibilă şi nu e gratis, ci costă. De la dictatură la democraţie se trece în cîteva generaţii. Şi costă scump. Ucigător şi monstruos de scump. Alte generaţii au plătit preţul ucigător şi monstruos, ca măcar noi să scăpam de sclavie. În acest moment, libertatea noastră costă două ore de plimbare, în fiecare seară, pînă dăm jos oamenii Mafiei.

Sigur, mulţi au treabă, sînt foarte ocupaţi. Pot veni doar seara. Între opt şi zece, de pildă. Printre scandările excepţionale din Piaţa Victoriei s-au auzit, mereu: „Ziua noi lucrăm/ Noaptea protestăm!” şi „Ziua învăţăm/ Noaptea protestăm!” Aceasta este România din Piaţă. Aceasta este România Liberă. E ţara muncii, nu a hoţiei, ţara învăţăturii, nu a plagiatului. Nu vreţi să veniţi şi voi, să fim cu toţii acolo, împreună, ca să scăpam de guvernarea Mafiei?

Ţara nu este o idee abstractă, e ceva foarte concret: familia, prietenii, colegii, vecinii. Veniţi cu ei, cu România care nu vrea Mafia, ca să ne apărăm libertatea. Două ore, la plimbare. În Piaţa Victoriei, în Piaţa Constituţiei, în Piaţa Revoluţiei, la Bucureşti şi oriunde doriţi. Avem nevoie şi de voi, oamenii din alte oraşe, vrem să vă simţim alături. Ieşiţi în Cluj, în Sibiu, în Arad, în Timişoara, în Craiova, în Ploieşti, în Piteşti, în Constanţa, în Braşov, în Iaşi, în Galaţi, demonstraţi că oamenii decenţi şi muncitori care duc ţara asta în spate s-au săturat să tacă în timp ce ei îi calcă tot mai apăsat pe grumaz. Ieşiţi tot mai mulţi, seară de seară. Şi-o să-i oprim! Acum! Mai tîrziu, va fi prea tîrziu. Noi, cei din Bucureşti, vă aşteptăm în Piaţa Victoriei. A victoriei noastre, nu a Mafiei!

(Cristihan, Mihai D Popescu, Rezon, Ummagumma, Bleen)

(Gabi Dumitru, Ummagumma, Bleen, Florina, Cristihan – în Piața Revoluției)

(Para, Elenina)

(SimonaM, Florina)

(Cristi C, Ummagumma, Mama lu Bleen)

(Kamikaze)

Surse foto: Hotnews și SimonaM

PS. A fost și Monica Macovei în piață. Va veni și mîine.

Insemnari din dictatura: Majoritatea parlamentara desfiinteaza practic Curtea Constitutionala

USL a decis desființarea Constituției, și pe cale de consecință, desființarea Parlamentului și a tuturor instituțiilor și autorităților stipulate de Constituție. Sîntem în plină dictatură.

Acest atac intern la adresa statului român este echivalent, prin efectele pe care le produce, unei agresiuni externe la adresa României.

Nu uitați, astăzi la 18.00, ne vedem în Piața Revoluției. Blogariștii, cititori, comentatori și autori, se întîlnesc la 17.45 în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneu).

Mitingul de la Cluj, ora 19.00, Piața Unirii.

Curtea Constituțională este obligată să dea aviz consultativ pentru suspendare pînă vineri, 6 iulie, ora 12.00, a decis, prin vot, majoritatea parlamentară. Dacă nu, USL va merge mai departe cu suspendarea fără avizul Curții Constituționale. Este o încălcare a separației puterilor în stat (care nu se află în relație de subordonare între ele), este o încălcare a Constituției (Constituția României, Titlul V – Curtea Constituțională, Art. 146 – Atribuțiile Curții Constituționale, litera h: dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României). Prin nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, Parlamentul desființează practic Curtea Constituțională, adică garantul supremației Constituției (Constituția României, art. 142).

O instituție ale cărei decizii nu sînt respectate și care nu are forța de a le impune este o instituție care practic nu există. Pentru Parlamentul României, deciziile Curții Constituționale au tot atîta valoare cît deciziile luate de un grup de prieteni la bere. Deciziile celor două entități, Curtea Constituțională și Grupul Prietenilor de Bere, nu produc consecințe. Cu alte cuvinte, cele două entități practic nu există, atîta timp cît deciziile lor nu produc consecințe. O instituție este suma atribuțiilor sale. Atribuțiile Curții Constituționale presupun anumite consecințe ale deciziilor luate de Curte. Dacă aceste consecințe nu există, nu există nici atribuțiile și, pe cale pe consecință, nici Curtea Constituțională nu există.

Avizul e consultativ dar nu facultativ, cum spunea cineva. Avizul este un pas necesar în procedura de suspendare. El trebuie să existe. Dacă vor merge mai departe fără aviz, toată procedura suspendării e nulă. Să nu confundăm conținutul avizului consultativ al Curții Constituționale cu existența sa. Parlamentul poate ține sau nu seama de conținutul său, dar nu poate ignora existența sa. În procedura de suspendare existența avizului consultativ este obligatorie, chiar dacă Parlamentul poate alege sau nu să-i respecte conținutul. Să repetăm clar, să înțeleagă și USL-ul: avizul este consultativ, existența avizului este obligatorie. Continuarea procedurilor de suspendare fără existența avizului consultativ înseamnă clar, fără dubiu, cu subiect și predicat, lovitură de stat.

Parlamentul nu este o instituție divină. Este o instituție constituțională. Fără Constituție, Parlamentul nu există. În momentul în care majoritatea parlamentară decide ignorarea și desființarea Constituției, decide desființarea Parlamentului. Azi și mîine, USL decide desființarea Constituției, a Parlamentului, a Curții Constituționale, a Președinției, a tuturor instituțiilor statului de drept. Sîntem în plină dictatură.

Constituția este dovada împuternicirii reprezentării poporului de către Parlament. Această reprezentare nu se exercită decît în condițiile stipulate de Constituție, de contractul dintre popor și Parlament. Dacă Parlamentul încalcă cadrul decis de împuternicire, contractul dintre cele două entități, poporul și Parlamentul, devine nul.

O Constituție care nu produce efecte nu e decît o sumă de fraze inutile scrise pe o hîrtie cu care oricine se poate șterge la cur – Ponta, Antonescu și USL o fac chiar în acest moment.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 1

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 11
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

ARTICOLUL 80
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 102
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

ARTICOLUL 124
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 126
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

ARTICOLUL 131
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

ARTICOLUL 133
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

ARTICOLUL 142
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

ARTICOLUL 145
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)

Astazi, la 18.00, in Piata Revolutiei, inca un episod din lupta romanilor cu Al Capone. Miza? Statul de drept.

şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? care e chezaşul sigur? numai unul: curajul fizic al indivizilor. (nicolae steinhardt)

Am mai spus-o și o repet: nu asistăm la o mișcare politică, ci la o lovitură de stat dată de Mafie. Sînt atacați nu politicieni sau tabere politice, sînt atacate instituțiile statului, sînt atacate cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, este atacată Constituția, sînt încălcate legile. Statul de drept se află sub asediul final al USL-ului, brațul politic al Mafiei. Vor să aibă puterea absolută, vor să fure fără să fie deranjați de justiție, de legi, de Constituție, de polițiști, procurori și judecători. Vor să fie lăsați să fure, să dispună fără limite de viețile, de munca și proprietățile noastre. Nu vor să scape doar Năstase și Cătălin Voicu de pușcărie acum, vor să scape toți, pentru totdeauna. Vor să elimine justiția, să elimine opozanții politici, să elimine presa și societatea civilă. Vor să elimine orice obstacol în fața fericirii mafiotului.

Dacă intimidarea e glonțul lor, atunci au nevoie de foarte multe gloanțe ca să treacă de noi.

Ne vedem la ora 18.00 în Piața Revoluției. Vor fi acolo Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei, Vasile Blaga, Cristian Preda, Mihail Neamțu și alții. Vom fi acolo toți. Nu e mitingul PDL. E mitingul tuturor celor cărora nu le e frică, nu le e lene, sînt suficient de inteligenți încît să-și dea seama ce se întîmplă cu România, care miza și care este imensul pericol. Avem de ales între statul de drept și statul de drepți. Între Europa și Asia, între Statele Unite și Rusia, între libertate și frică, între lege și fărădelege, între Iuliu Maniu și Adrian Năstase, între Gheorghe Brătianu și Crin Antonescu.

Nu sînt în joc doar ceea ce mulți dintre voi consideră cuvinte mari, ca libertate, demnitate, stat de drept, democrație, sînt în joc banii voștri, locurile voastre de muncă, vacanțele voastre. E în joc viața noastră de azi și de mîine, e în joc viața copiiilor noștri.

Ceea ce bunicii noștri au pierdut sub atacul tancurilor sovietice, ceea ce tinerii din decembrie 1989 au cîștigat cu sînge, noi riscăm să pierdem din neglijență sau comoditate. Primii au murit în lagăre sau împușcați în munți, ceilalți au murit împușcați în piețele din București, Timișoara sau Cluj, iar noi ne pierdem timpul și libertatea pe la terase sau în fața televizorului. La finalul celei de-a treia beri o să cînte cocoșii Ponta și Antonescu și o să ne anunțe că am belit-o cu toții, pe termen lung.

Blogariștii, cititori, comentatori și autori, au întîlnire în față la La Mama (Episcopiei 9, lîngă Ateneul Român), la 17.45.

Citez din taximetristul care m-a adus acasă:

1. Peste ani de zile, o să-i facă lumea statuie lui Boc.
2. USL suge p**a la toamnă.
3. O să iasă scandal în stradă dacă Ponta nu-și dă demisia pentru plagiat.
4. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult băiatul ăsta, Ungureanu.

PS. Un must read: Răzvan Cucui – Însemnări de la Rinoceriadă

Daca nu va pasa, stati acasa!

Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mînă pe ţară

Nu sînt, n-am fost şi nu voi fi membru PDL, n-am lucrat, nu lucrez şi nu voi lucra pentru PDL, Traian Băsescu sau alţi politicieni. Vreau să lucreze ei pentru mine. Sînt cetăţean al României. Acestea fiind zise:

Sînt momente în care statul pe bară este garanţia dezastrului. Acum este unul dintre acele momente. În care chiar trebuie să hotărîţi ce vreţi. Da? OK. Atunci, fie cu Ponta, fie cu Băsescu. Hotărîţi-vă.

Dacă alegeţi Băsescu, vă invit să scrieţi pe o foaie, mare, singurele idei de bun-simţ în aceste zile, după părerea mea: „Demisia lui Ponta, Demisia guvernului USL, Guvern de tehnocraţi pînă la alegerile generale.”

Dacă nu-l vreţi pe Ponta, dar ziceţi că vă e mult prea silă ca să-l mai vreţi pe Băsescu, gîndiţi-vă. Cine să se mai lupte cu Ponta? Cine mai poate să se lupte cu Ponta? Cine îl mai poate opri pe Ponta? Societatea civilă? Independenţii? Majoritatea tăcută? Am văzut cu cît succes. Iată! Dacă vă e mult prea silă de PDL, gîndiţi-vă. Mai e vreun partid capabil să-l susţină pe Băsescu împotriva lui Ponta şi să se lupte cu USL?

Vă invit să luaţi foaia de mai sus şi să veniţi azi, miercuri, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii, de la ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei şi joi, de la ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL. Să scandăm „Demisia, demisia” şi alte cimilituri de succes. Dacă strada rămîne goală, asta e! Ponta a cîştigat. Şi anume, definitiv. Portavioanele americane nu vor veni să-l dărîme, iar UE n-are nici măcar portavioanele ei.

„Noi nu sîntem partide! Jos politica! Fără politicieni! USL=PDL!” Mai bine neutri, să vedem ce se mai întîmplă. Poate reuşim să împăcăm şi capra şi varza. Serios? În alt context, poate mergea. În acest context, cu capra şi cu varza am ajuns unde sîntem: varză, şi puşi capră. Cu analize de genul: oricine e mai bun ca Băsescu şi PDL. Sau de genul: lasă, să meargă Ponta din greşeală în greşeală pînă pierde alegerile la toamnă.

Din greşeală în greşeală, Ponta a pus mînă pe ţară.

În nici două luni. E a lui. Lovitura de stat s-a dat. „La toamnă” nu mai există.

Aşadar, Ponta sau Băsescu? Dacă alegeţi Ponta, evident, mergeţi să-l felicitaţi. Şi cereţi-i o slujbă, o subvenţie, o bursă, o alocaţie, o pensie, ceva. Acum e momentul. Mai tîrziu, sigur n-o să mai fie.

Dacă alegeţi Băsescu, veniţi miercuri, ora 19.00, la plimbare în Piaţa Victoriei, cu soţiile, soţii, prietenele, prietenii, copiii, rudele, vecinii şi cu foaia pomenită la început, să scandăm „Demisia, demisia” şi alte cimilituri. Şi joi, ora 18.00, în Piaţa Revoluţiei, la mitingul PDL, să scandăm aceleaşi lucruri.

Dacă nu credeţi că e necesar, iată ce îmi spunea un prieten mult mai tînăr, pasionat de istorie: “E ca-n 1946!” Rămîneţi pe bară, staţi acasă şi va fi mai rău ca-n ‘46. Cu complicitatea voastră, de data aceasta.

Alexandru Hâncu

UPDATE.

Latest news: Suspendarea e inevitabilă. Au anunțat că nu vor lua în considerare nimic. ”Parlamentul e forul suprem al democrației. Parlamentul își permite orice. Punct.”

Dacă ies 50-100 000 în stradă, unii dintre susținătorii USL-ului din presă, administrație, Europa și US vor da înapoi. Nu le poți explica occidentalilor că e lovitură de stat și dictatură în timp ce terasele sînt pline de tineri radioși, în timp ce străzile, magazinele, plajele sînt însețate de cetățeni placizi, mulțumiți de locul lor în Univers. Dacă reacția populară, a presei, a online-ului, a intelectualilor cu credibilitate și relații în afară nu este extrem de puternică, occidentalii și structurile de putere interne vor asista absenți la lovitura de stat sau vor da o mînă de ajutor USL-ului. (Bleen)

Astazi, in Piata Victoriei, ora 19.00. Si miine, si poimiine.

Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol

Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)

Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)

Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.

Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.

În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?

În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat, habar nu avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!

Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:

Președinția României
Curtea Constituțională a României
Președinția Senatului
Președinția Camerei Deputaților
Consiliul Superior al Magistraturii
Înalta Curte de Casație și Justiție
Parchetul General
Direcția Generală Anticorupție
Agenția Națională de Integritate
Avocatul Poporului
Monitorul Oficial
Institutul Cultural Român
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației

Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.

MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.

Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.

PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.

PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.

Dottore, manipulatorule, suspendatorule!

Agregatul restauraţiei şi stîrpirea alternativei

Premierul repetă, obsesiv, cîteva teme. Voinţa poporului exprimată în stradă, în ianuarie 2012, şi voinţa poporului exprimată la alegerile din 10 iunie. Împotriva dictaturii preşedintelui. Voinţă pe care guvernarea lui o reprezintă. Dar guvernarea îi este sabotată, pas cu pas, de preşedintele dictator. Care e urmaşul preşedintelui dictator dărîmat în decembrie 1989. În mod logic, soluţia e suspendarea preşedintelui de către parlament, în vederea demiterii prin referendum. Doar aşa, guvernarea premierului poate înfăptui voinţa exprimată de popor.

Of. Prin definiţie, un dictator n-are cum să fie suspendat de parlament. E suspendat în furci, în ştreang, e mitraliat, sinucis, înfipt într-un lemn, arestat după o lovitură de palat şi executat, sau, în unele cazuri jenante, lăsat să-şi toace miliardele la Paris sau în alte locaţii similare. Dictatorul nostru din 1989, tocmai fiindcă era dictator, nu îşi asculta la televizor premierul, din partidul advers, propunîndu-i, la o televiziune particulară, amabilă, suspendarea în parlament. În vederea demiterii prin referendum. Ba, încă, pentru a doua oară.

Cîte roţi dinţate sărite din angrenajele raţiunii, cîte sinapse adormite să ai, ca să faci comparaţia? Nicolae Ceauşescu, suspendat de Marea Adunare Naţională. Plecînd, de bunăvoie, din CC, ca să-şi pregătească, împreună cu o mînă de consilieri, campania pentru referendum. Cîştigînd, democratic, referendumul. Revenind în CC. Cîştigînd, încă o dată, democratic, alegerile prezidenţiale. Pentru a fi ameninţat, apoi, cu încă o suspendare din funcţie. Zău? Cine, mă? Tovarăşul Ceauşescu? Nu, pe bune.

Trecem peste insulta, grotescă, adusă morţilor din decembrie 1989. S-o fi grăbit şi premierul. Cu un scurt răgaz de gîndire, ridicolul absolut al comparaţiei ar fi fost evident. Dar premierul nu-şi poate permite luxul unui asemenea răgaz. E obligat să se grăbească. Agregatul USL a fost lansat, le scoate pe bandă rulantă şi nu poate fi oprit. Iar alegerile sînt de-abia în noiembrie. Premierul repetă, mereu, că nu vrea să trăiască sub dictatura preşedintelui. Dar dacă, pînă în noiembrie, poporul, văzînd ce produce agregatul, ajunge la concluzia că nu vrea să trăiască sub el? Căci agregatul produce masiv.

Scandal după scandal, abuz după abuz, epurare după epurare, plagiat după plagiat. Justificări penibile după justificări penibile, inclusiv la Bruxelles. „Ce să fac? Dacă Băsescu n-a venit, vă reprezint eu. Credeam că vine”. Aşa, da. Regulile sînt călcate în picioare. Constituţia nu mai contează. Tot ce contează e manipularea opiniei publice, praful în ochi, ascunderea adevărului, în disperarea de-a pune mîna pe toate butoanele puterii. Pentru ca toate regulile, fără excepţie, să fie rescrise iute, iute, pînă la alegeri. Astfel încît puterea să nu mai poată fi pierdută, aşa cum au pierdut-o Iliescu în 1996 şi Năstase în 2004. Să nu mai existe alternativă. Să nu se mai pună problema alternativei. Să fie stîrpită.

În dictatură, voinţa poporului în materie de guvernare se exprimă după gratii, în exil, sau cu topoarele. Din mormînt, exprimarea se întrerupe. În democraţie, voinţa poporului în materie de guvernare se exprimă la alegerile generale. În ianuarie 2012 nu au fost alegeri generale, ci proteste de stradă, cu cîteva mii de participanţi. Pe 10 iunie nu au fost alegeri generale, ci locale, pentru primari şi consilieri. Guvernarea USL nu reprezintă voinţa poporului, ci voinţa traseiştilor din Parlament. Atît. Doar ei au ales, pînă acum, guvernul Ponta. Acum, sondajele sînt favorabile, opoziţia nu există. Acum e momentul să dispară şi preşedintele.

Pînă în noiembrie, multe se pot întîmpla. Poate criza loveşte iar, şi premierul trebuie să tăie şi el salariile şi pensiile. Poate apare alt partid. După Năstase şi Vîntu, poate intră şi alţii în puşcărie, condamnaţi legal şi definitiv, cu repercusiuni în sondaje. Cine ştie ce scandaluri mai izbucnesc, gen, zilnic, ce plagiaturi se mai dovedesc? Spre deosebire de premier, preşedintele n-a fost ales de traseiştii parlamentului, ci de popor. Cu o majoritate de voturi, aşa cum e în democraţie. Majoritatea de la urne contează în democraţie, nu cea din sondaje. Iar majoritatea din sondaje nu e bătută în cuie.

Poporul e manipulabil, desigur. Dar poporul e şi capricios. Are tot felul de curiozităţi. Şi de sentimente. De pildă, poporului nu-i plac hoţia şi minciunile dovedite. Nu e nici fanul norului de lăcuste care rade tot în cale. Legi, Constituţie, bun simţ, orice. Aşa, cu iz de restauraţie a dictaturii. Pariul premierului e că poporul înghite orice găluşcă, din ură sinceră faţă de Udrea şi de Băse, care a tăiat pensiile şi salariile. Dar în loc de pariu, nu-i mai bună certitudinea? Acum, nu în noiembrie, la parlamentare, sau peste doi ani, la prezidenţiale. Poporul, curios cum îl ştim, s-ar putea întreba, totuşi, ce-i cu toată graba. Şi ce-i cu toate scandalurile, epurările, abuzurile, plagiaturile? O fi doar mînă nemernicului de Băsescu, sau asta produce agregatul USL? Asta-i schimbarea, asta-i izbăvirea? Hai să vedem.

First
«
3
4
5
6
7
8
»
Last